Vous êtes sur la page 1sur 4

AMONIACUL

Definitie:
Amoniacul este o combinatie a azotului trivalent cu hidrogenul si are masa moleculara 17.03.Asemanator apei , amoniacul lichid prezinta o serie de anomalii ca punct de solidificare si fierbere superioare fata de cele ale omologilor lui. Aceasta comportare indica asocierea moleculelor. Amoniacul lichid are o constanta dielectrica mare, ceea ce explica proprietatea lui de a dizolva numeroase saruri.

Structur:
Molecula de amoniac are o structur piramidal-trigonal, avnd suprafee tetraedrice, care au n col un atom de azot cu o pereche liber de electroni. Amoniacul are un caracter amfoter, formeaz baze prin acceptare de protoni dnd natere la ioni a srurilor de amoniu, sau are proprieti acide prin pierdere de protoni n prezena bazelor tari formnd ioni de amide:

Proprietati fizice:
Molecula de amoniac are o structura de piramida triunghiulara , cu cei trei atomi de hidrogen in planul bazei si atomul de azot in varf. Polaritatea mare a legaturilor N-H si structura spatiala a moleculei determina un moment electric mare. Molecula de amoniac se comporta deci ca un dipol. Amoniacul este un gaz incolor , cu miros puternic, inecacios , care irita ochii si caile respiratorii , usor lichefiabil.

Greutatea sa moleculara, determinata din densitate, este 17. Moleculele nu sunt deci asociate in faza gazoasa ; in faza lichida ele sunt asociate , mult mai slab insa decat ale apei. Amoniacul lichid are , la 20 , o presiune de vapori de 8.5 At. El se conserva in cilindrii de otel. Amoniacul lichid nu conduce curentul electric. Existenta unui dublet neparticipant al atomului de azot al moleculei de amoniac explica proprietatile donoare ale acestuia. Cu acizii formeaza saruri de amoniu: HCl + NH3 = NH4Cl Un numar mare de saruri ale metalelor tranzitionale , in special de Co, Ni, Cu, formeaza cu amoniacul combinatii complexe , numite amine sau amoniacati. Amoniacul lichid este mai putin reactiv decat apa. Dizolva multe metale electropozitive formand solutii albastre. La cald reactioneaza cu unele metale (alcaline si alcalino - pamantoase), cu formarea amidurilor respective. Aceasta reactie reflecta caracterul slab acid al amoniacului. Amoniacul sub form de gaz ntr-un amestec ntre 15,5 - 30 % cu aerul este explosiv. La contactul cu suprafee cu o temperatur de peste 630 C se descompune n ap i azot, reacie de descompunere care este catalizat prin prezena unui metal, care coboar temperatura de descompunere de la 630 C la 300 C. Gazul de amoniac are aciune caustic n contact cu suprafeele umede, fiind iritant al pielii, mucoaselor cilor respiratorii, digestive sau ochilor. O concentraie de amoniac de 0,5% n aerul inspirat produce n timp de 30-60 de minute moartea.

Proprietati chimice :
Amoniacul este foarte solubil in apa; solutia are proprietati bazice, atribuite hidroxidului de amoniu, care se comporta ca o baza slaba. Solutia apoasa de amoniac are reactie bazica. Ea inalbastreste solutia rosie de turnesol si precipita hidroxizii sau oxizii din solutiile sarurilor metalelor grele.

In teoria clasica, bazicitatea amoniacului se explica prin formarea unui produs de aditie cu apa, hidroxidul de amoniu, NH4OH, care , se presupunea , nu este decat putin ionizat. Cea mai mica parte din amoniacul dizolvat , care se combina chimic cu apa, formeaza cu aceasta ioni NH4+ si HO-. Moleculele de NH4OH neionizate nu pot exista, din cauza ca cei cinci electroni de valenta ai azotului fac parte din stratul L, care are numai patru orbitali si nu poate fi deci ocupat decat de maximum opt electroni (octet). Deci azotul nu poate dezvolta in combinatiile sale covalente, decat maximum patru covalente. La fel cum se leaga de proton prin perechi de electroni neparticipanti , moleculele de amoniac se pot uni cu multi ioni pozitivi, in special cu ioni ai metalelor grele, formand ioni complexi . In anumite conditii amoniacul arde in oxigen, cu formarea oxidului NO (reactie importanta pentru sinteza acidului azotic).

Producerea pe scar industrial a amoniacului este realizat ntr-un


procent de 90 % din azot i hidrogen (n raport de 1:3) dup procedeul HaberBosch, procedeu descoperit de chimitii germani Fritz Haber (18681934) i Carl Bosch (18741940). Acest procedeu obine amoniacul dintr-un amestec gazos de hidrogen i azot, n prezena unui catalizator de oxid de fier Fe3O4, K2O, CaO, Al2O3 i bioxid de siliciu SiO2 supus la o presiune de 300 bari i o temperatur de 450 C.

Utilizare
Amoniacul este unul din produsele principale ale industriei chimice, azi producia mondial de amoniac ajunge cca. la 125 milioane tone, pentru aceast producie fiind necesar 3 % din energia globului. Cea mai mare parte a cantitii de amoniac este folosit pentru ngrmintele chimice cu azot. Amoniacul lichid este folosit n agregatele frigorifice, sau la distilare fracionat n cercetarea carbonului (Institutul Max Planck Germania). Amoniacul se utilizeaza ca vehicul in masinile de produs frig.Acestea lucreaza in ciclu inchis si se compun dintr-un compresor , care lichefiaza amoniacul , un racitor , in care caldura de comprimare si de lichefiere a amoniacului , este cedata apaei de racire si indepartatadin sistem, si un

evaporator, in care se evapora amoniacul lichid produs in fazele precedente. De asemenea este utilizat n industria textil, sau la plasticizarea lemnului prin tratare cu o soluie cu amoniac. In metalurgie este folosit ca gaz de protecie n timpul tratrii termice a metalului Folosit sub form de soluie n curtoriile chimice, ca i dup aciunile de dezinfectare, la neutralizarea clorului sau formaldehidei (formolului). La curarea aerului de fumul produs de emisia motoarelor cu ardere intern In medicin sau industria farmaceutic la preparare de medicamente, sau n producerea explosivilor Aciune patogen o are amoniacul n stomac produs cu ajutorul enzimei ureaz de bacteria Helicobacter pylori o cauz frecvent a ulcerului gastric.

Vous aimerez peut-être aussi