Levierul financiar Levierul financiar reprezinta raportul dintre datoriile financiare si capitalurile proprii, reflectand capacitatea managerilor financiari

de a atrage resurse externe pentru a dinamiza eficienta capitalurilor proprii. Formula :

Rezultatul trebuie sa fie subunitar, o valoare supraunitara insemnand un grad de indatorare ridicat. O valoare ce depaseste 2,33, ceea ce este echivalent cu faptul ca creditele bancare reprezinta 70% din activele totale, exprima un grad foarte ridicat de indatorare, societatea putandu-se afla chiar in stadiul de faliment iminent daca rezultatul depaseste in mod repetat pragul de 2,33. Efectul levierului financiar Efectul de levier financiar exprima influenta pe care indatorarea - sursele de finantare atrase, adica in principal creditele bancare - o are asupra rentabilitatii capitalurilor proprii ale firmei, sursele de finantare proprii fiind: capital social, rezerve, amortizare, profit net ramas la dispozitia firmei. Efectul de levier financiar masoara capacitatea firmei de a investi capitalul imprumutat la o rata superioara ratei dobanzii. La prima vedere, indatorarea influenteaza rentabilitatea in mod negativ, intrucat dobanzile aferente maresc costurile si micsoreaza profitul. In realitate insa, daca rata rentabilitatii este mai mare decat rata dobanzii, indatorarea are o influenta pozitiva asupra rentabilitatii si asupra sporirii averii firmei. Efectul levierului financiar reflecta variatia ratei rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii in functie de corelatia dintre rata rentabilitatii economice si costul datoriei sau rata dobanzii, precum si fata de gradul de indatorare levierul financiar. Atat pentru capitalul investit (capital propriu + datorii financiare), cat si pentru capitalurile proprii si pentru datoriile financiare (creditele bancare) se pot asocia anumite rate de rentabilitate. Astfel, capitalului propriu ii corespunde rata rentabilitatii financiare (Rf), datoriilor financiare le corespunde rata dobanzii (Rd), iar capitalului investit rata rentabilitatii economice (Rec). Rata rentabilitatii financiare Rf sau ROE exprima eficienta investitiei efectuate de actionari in cadrul firmei si se calculeaza ca raport intre profitul net si capitalul propriu. Rata rentabilitatii economice Rec sau ROA exprima eficienta utilizarii capitalurilor investite si se determina ca raport intre profitul net si activele totale. Pot fi utilizate si activele nete care mai sunt denumite si capital investit, reprezentand o fractiune din activul total finantat pe seama capitalurilor proprii si a datoriilor pe termen lung. Relatia de legatura dintre Rf si Rec poate fi demonstrata avand in vedere urmatoarele restrictii:

Veniturile financiare si extraordinare sunt neglijate ; Cheltuielile financiare sunt limitate la cele cu dobanzile de platit ; Cheltuielile extraordinare sunt neglijate de asemenea.

Astfel, Rf = [Rec + (Rec Rd) * LF] * (1-cota impozitului/profit)

Din analiza corelatiei dintre rata rentabilitatii economice si rata dobanzii, efectul de levier financiar va fi pozitiv sau negativ, adica apelarea la credite bancare va conduce la cresterea sau scaderea rentabilitatii financiare. Astfel, se pot intalni urmatoarele situatii: daca Rec > Rd, apelarea la capitaluri imprumutate va conduce la cresterea rentabilitatii financiare si a valorii de piata a intreprinderii, deoarece efectul de levier financiar va fi pozitiv si va reveni actionarilor (Rf > Rec). In acest caz, intreprinderea va avea interesul sa foloseasca cat mai multe imprumuturi pentru a beneficia de efectul de levier financiar, insa pana la limita riscului de insolvabilitate. daca Rec = Rd, apelarea la credite nu va avea nici un efect asupra rentabilitatii financiare, nivelul acesteia fiind egal cu cel al rentabilitatii economice (Rf = Re), efectul de levier financiar este 0; daca Rec < Rd, contractarea unor noi imprumuturi va conduce la reducerea ratei rentabilitatii financiare (Rf < Re), efectul de levier financiar fiind negativ. In acest caz, activitatea firmei respective se caracterizeaza prin ineficienta si va conduce treptat la decapitalizarea sa. Deci efectul de levier financiar este pozitiv decat in masura in care rata rentabilitatii economice este superioara ratei dobanzii. Problema fundamentala este de a sti daca eventualele conditii economice nefavorabile pot conduce la reducerea rentabilitatii economice astfel incat sa provoace un efect de levier financiar negativ. Formula :

In formula este utilizata rata dobanzii efective si nu rata dobanzii de pe piata deoarece o valoare medie nu este reprezentativa pentru societate, iar o valoare contractuala nu este stabila, deoarece bancile modifica rata dobanzii la anumite perioade. Rata dobanzii efective

Masoara procentul dobanzii platite de societate pentru toate creditele si imprumuturile realizate.

Daca este calculata la soldul datoriilor trebuie comparata cu rata obtinuta in perioada de comparatie iar daca este calculata la volumul creditelor utilizate intr-o anumita perioada trebuie comparata cu rata medie a dobanzii de pe piata. Rata de acoperire a dobanzilor - RAD Rata de acoperire a dobanzii reflecta masura in care o companie obtine suficient profit pentru a sustine dobanzile aferente imprumuturilor si de asemenea pentru a atrage atentia actionarilor daca profitul nu este la un nivel suficient de ridicat pentru ca, in urma inregistrarii dobanzii , sa le mai ramane si lor o parte care sa fie distribuita sub forma de dividende. In esenta el indica de cate ori profitul din activitatea companiei inainte de plata impozitelor si a dobanzilor acopera cheltuielile cu dobanzile. Formula :

Indicatorul este foarte utilizat in analiza investitiilor finantate din imprumuturi. Cu cat valoarea rezultata este mai ridicata cu atat este mai bine, societatea putandu-si platii dobanzile (teoretic deoarece, chiar si cand se inregistreaza pierdere dobanda se achita daca exista numerar in banca). Nivelul recomadat este minim 3. O tendinta descrescatoare a ratei de acoperire a dobanzilor poate indica un management ineficient sau previziuni prea optimiste la momentul contractarii creditelor. O alta varianta de calcul a acestui indicator este raportarea profitului inainte de amortizare, plata impozitelor, a dobanzilor la cheltuielile cu amortizarea. Solvabilitatea globala (SG) Indica posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active. Valoric este egala cu activul net contabil, respectiv, capitalurile proprii. Indicatorul trebuie sa fie supraunitar cat mai aproape de 2. O valoare a acestui indicator de 1.4 reprezinta o valoare minima acceptata, este echivalentul unui levier financiar de 2.5, altfel exprimat datoriile reprezinta 71.4% din total active.

Solvabilitatea patrimoniala (SP) Indicatorul indica pronderea capitalurilor proprii in pasivul total. Este echivalentul ratei de finantare a activelor si inversul parghiei financiare.

Exprima capacitatea de autofinantare a societatii, precum si masura in care poate face fata obligatiilor sale de plata. O valoare ridicata a acestui indicator semnifica o sporire a capacitatii de autofinantare a societatii. Este recomandat ca nivelul acestei rate sa fie mai mare de 30%.

Levierul financiar (LF) Ponderea datoriilor financiare in capitalurile proprii, exprimata prin levierul financiar, este redusa pentru ambele companii. Rezultatul este subunitar. Efectul levierului financiar (ELF) Rentabilitatea economica in semestrul 1/2009 pentru ATB si BIO este aproximativ la fel de 6%, de asemenea in semestul 1/2010 rentabilitatea economica pentru cele doua societati este de aproximativ 7,5%. Rentabilitatea economica pentru ATB atat in 2009, cat si in 2010, este mai mare decat rata dobanzii efective de 2,14% la jumatatea anului 2009 si 2,17% la jumatatea anului 2010. Daca rentabilitatea economica este mai mare decat rata dobanzii efective (Rec > Rd), folosirea indatorarii va conduce la cresterea ratei rentabilitatii financiare si a valorii de piata a intreprinderii. In acest caz, intreprinderea va fi interesata sa utilizeze cat mai multe imprumuturi pentru a beneficia de efectul pozitiv de levier financiar, dar pana la limita riscului de insolvabilitate.

Pentru BIO insa, situatia este inversa si anume rentabilitatea economica este mai mica decat rata dobanzii efective. Daca rentabilitatea economica este mai mica decat rata dobanzii efective (Rec > Rd) nu este in interesul actionarilor imprumutarea suplimentara a companiei, deoarece fiecare leu investit de acestia va genera un profit mai scazut decat in cazul in care firma nu va mai fi indatorata. Rentabilitatea financiara calculata pe baza profitului din exploatare a firmei ATB este mai mare decat cea a firmei BIO. Prin imprumutul realizat de societate actionarii participa la finantarea activelor cu o suma mai mica, fata de cazul in care intreaga activitate ar fi finantata de acestia. Conform rentabilitatii financiare obtinute la societatile ATB si BIO, se poate constata ca 1 leu investit in ATB aduce un profit mai mare decat 1 leu investit in BIO. Efectul levierului financiar pentru ATB de 1,1% in 2009 si 1,8% in 2010, arata influenta pozitiva pe care o are indatorarea asupra capitalurilor proprii. Efectul levierului financiar pentru BIO de -0,01% arata influenta negativa pe care o are indatorarea asupra capitalurilor proprii. Rata de acoperire a dobanzilor (RAD) Ambele companii obtin suficient profit pentru a-si putea sustine dobanzile aferente imprumuturilor contractate. Nivelul acestei rate atat pentru ATB, cat si pentru BIO depaseste nivelul minim recomandat de 3.