2.

FORMELE SI CONTINUTUL EDUCATIEI

Coninuturile educaiei vizeaz dimensiunile principale ale activitii de formare dezvoltare permanent a personalitii, proiectat-realizat n plan: intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic. Educaia este conceput ca activitate de (auto)formare- (auto) dezvoltare permanent a personalittii, deschis perfecionrii n plan intellectual-moral-tehnologic-estetic-fizic, la nivel formal-nonformal-informal. Tendinele de evoluie a educaiei, angajate, n perspectiva secolului modelului cultural al societii postindustriale, vizeaz: -formarea-dezvoltarea permanent a personalitii, posibil i necesar prin integrarea tuturor formelor i coninuturilor educaiei pe verticala i pe orizontala sistemului de educaie; -autoformarea-autodezvoltarea personalitii umane, posibil i necesar prin proiectarea i realizarea superioar a ciclurilor de educaie permanent, desfurate, la nivel optim, pe verticala i pe orizontala sistemului de educaie; -valorificarea deplin aeducabilitii la nivelul corelaiei pedagogice existente ntre factorii care asigur (auto)formarea-(auto)dezvoltarea personalitii umane: educaia-mediul- ereditatea; -proiectarea curricular a educaiei, centrat asupra obiectivelor formative i a corespondenelor pedagogice, posibile i necesare ntre obiective-coninuturi- metodologieevaluare. Cele trei forme ale educatiei sunt: educatia formal, informal si cea nonformal. Educaia formal (sau oficiala) este educaia istituionalizat, structurat n mod ierarhic, gradat cronologic, condus de la centru (JINGA). Ca note definitorii, n afar de caracterul ei instituionalizat, este de reinut c se realizeaz prin intermediul procesului de nvtmant, presupune planuri, programe, manuale, orare, evaluri, prezena si aciunea unui corp profesoral specializat. Educaia formal se realizeaz n cadrul unui sistem de nvtmnt. In principal, organizat contient, sistematic, instituionalizat, reglementat, coordonat, dirijat, planificat, evaluat, expresie a unei politici educaionale, cu scopuri i coninuturi comune, reglementate prin acte normative.
1

XXI, la scara

Educaia formal are limitele ei; ea poate induce i efecte educative negative, nedezirabile genernd disonane la nivelul personalitii. I se reproeaz spre exemplu centrarea pe performane nscrise n programe, tendinele de memorizare masiv a cunotinelor, predispunerea ctre rutin, subiectivismul n evaluare etc. Totodat, educaia formal devine insuficient. Exist mai multe instituii sau medii de educaie subliniaz M.Clin care pot fi complementare sau concureniale colii, iar aceasta nu mai poate avea pretenia de a-i asuma singur funciile educative ale societii. De altfel din perspectiva principiului educaiei permanente, educaia formal devine complementar celorlalte forme: nonformal i informal. Educaia nonformal sau/i desfurat n afara formelor statuate explicit, ca instituii colare, cu un grad de independen, cu obiective difereniate, cu participarea altor factori sociali, cu funcii compensatorii fa de coal, dirijat potrivit specificului, dar n relaie de parteneriat cu coala. Educatia nonformala se refer la toate activitile organizate n mod sistematic n afara sistemului formal pentru a rspunde unei mari varieti de cerine de nvare, cum ar fi cele de educaie complementar (paralel cu coala), de educaie suplimentar sau de educaie de substituie( de ex. pentru cei analfabei). Notele caracteristice ale acestei forme de educaie sunt legate de caracterul opional al activitilor organizate, participarea elevilor la stabilirea a ceea ce se va nva si se va ntreprinde, rolul discret al educatorilor, renunarea la evaluri si utilizari de note si calificative. Educatia nonformala este importanta prin urmatoarele avantaje pedagogice: este centrata pe cel ce nvata, pe procesul de nvatare, nu pe cel de predare solicitnd n mod diferentiat participantii; dispune de un curriculum la alegere, flexibil si variat propunndu-le participantilor activitati diverse si atractive, n functie de interesele acestora, de aptitudinile speciale si de aspiratiile lor; contribuie la largirea si mbogatirea culturii generale si de specialitate a participantilor, oferind activitati de reciclare profesionala, de completare a studiilor si de sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacitatii indivizilor supradotati; creeaza ocazii de petrecere organizata a timpului liber, ntr-un mod placut, urmarind destinderea si refacerea echilibrului psiho-fizic; asigura o rapida actualizare a informatiilor din diferite domenii fiind interesata sa mentina interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vrsta si pregatirii lor profesionale, punnd accentul pe aplicabilitatea imediata a cunostintelor;
2

 antreneaza noile tehnologii comunicationale, tinnd cont de progresul tehnico- stiintific, valorificnd oportunitatile oferite de internet, televiziune, calculatoare; este nestresanta, oferind activitati placute si scutite de evaluari riguroase, n favoarea strategiilor de apreciere formativa, stimulativa, continua; raspunde cerintelor si necesitatilor educatiei permanente. Exemple de programe sau de activiti de educaie nonformal: - Programe europene pentru tineret (Socrates, Leonardo): vizite de studiu n ar sau n alte ri, mese rotunde, ateliere teoretice i practice (pictur, muzic, fotografie, graffitti, teatru, IT), activiti culturale (vizite la muzee, centre culturale), jocuri interculturale (Derdienii, Trenul European), jocuri de cooperare, discuii n grupuri mici sau n plen despre probleme care i preocup pe tineri la ora actual. - Taberele pentru elevi i pentru studeni, cluburile elevilor sau casele studenilor, proiectele iniiate de organizaii nonguvernamentale sau de alte instituii. Educaia informal sau/i neorganizat, spontan, difuzat, prezent prin informaii receptate neintenionat, venite din mediul nconjurtor (natural, social, cultural), dar n relaie cu nivelul de organizare, culturalizare, sensibilizare al individului. Ea e produsul experienei de via a individului. Educaia informal include experienele trite sau valorile ncercate n viata cotidian. Cele mai semnificative influene informale sunt cele exercitate de massmedia, de unele aspecte ale vieii n familie (exemplul prinilor, atitudinile manifestate de ei), influenele exercitate de grupurile de prieteni, colegi dar i de diferite instituii culturale (ex. muzee, teatre, biblioteci etc), religioase, politice, militare, sindicale .a. Un exemplu de educatie informala este atunci cnd copiii mici nvata sa vorbeasca. Ei deprind acest lucru prin ascultare si imitare. Parintii corecteaza spontan greselile de pronuntie ale acestora, de multe ori silabisind fara intentie si ncurajnd vorbirea corecta.