Vous êtes sur la page 1sur 2

Seria Educaţie

Educaţia 2.0
Lumea se află într-un proces de transformări structurale început cu aproape douăzeci de ani în
urmă. Acest proces este asociat cu apariţia unei paradigme socio-economică, bazată pe noile
tehnologii de informare şi comunicare.
Toate organizaţiile şi instituţiile suferă transformări importante, ca efect al noilor tehnologii şi
al globalizării economiei, tranziţia fiind conceptul cheie al începutului de secol XXI. Sursa
acestor schimbări poate fi analizată ţinând seama de o serie de provocări, dintre care se
evidenţiază modificarea şabloanelor legate de competiţie, comerţ şi inovaţii tehnologice,
creşterea exponenţială a cantităţii şi calităţii cunoaşterii, preocupările existente pentru
creşterea nivelului de trai şi cererea crescândă de educaţie.
Structurile societăţii, la toate nivelurile acesteia, sunt influenţate de provocările menţionate
mai sus. În secolul în care trăim, societatea emergentă poate fi caracterizată ca o societate a
informaţiei sau a cunoaşterii. În plus, aceasta poate fi denumită societate-reţea, fiind compusă
din reţele/comunităţi (având diverse naturi) şi bazată pe tehnologii de informare şi
comunicare. Cea mai utilizată tehnologie este Internetul şi, în cadrul său, cel mai de succes
serviciu – World Wide Web.
Software social (Social software) este un termen utilizat pentru a defini numeroase
instrumente Web, care permit stabilirea de relaţii între utilizatori, conexiuni între grupuri şi
partajarea spaţiului pentru colaborare şi schimb de informaţii. Acest tip de software este
componenta majoră a noului Web (denumit Web 2.0), care include resurse şi instrumente
bazate pe interacţiune şi colaborare socială – bloguri (şi, mai nou, microbloguri), wiki-uri,
reţele sociale (Social Networks), mesagerie instantanee, sisteme de bookmarking colaborativ
şi adnotare socială, instrumente de publicare şi partajare a conţinutului, schimb de fişiere între
clienţi (peer-to-peer) –, servicii Web, aplicaţii hibride (mashup), etc. Nu întâmplător, Web 2.0
este supranumit Web Social (Social Web) sau Web-ul Datelor (Data Web).

Deşi termenul Web 2.0 sugerează o nouă versiune a World Wide Web, nu se referă la o
actualizare radicală a specificaţiilor tehnice ale acestui serviciu, ci – mai degrabă – la
schimbări ale modulului în care dezvoltatorii software şi utilizatorii finali folosesc web-ul ca
platformă. Astfel, spre deosebire de Web 1.0 – văzut ca o colecţie de situri (Read only Web) –,
noul Web oferă utilizatorilor posibilitatea de a deveni ei înşişi creatori de conţinut (Read and
Write Web).
Software-ul social promovează diverse tipuri de comunicare (sincronă sau asincronă, unu la
unu, unu la mai mulţi sau mai mulţi la mai mulţi) şi poate fi utilizat pentru a crea şi partaja
diverse tipuri de conţinut, începând cu cel textual (bloguri şi wiki-uri) şi ajungând la imagini
(Flickr), audio (podcasting) şi video (YouTube).
Noile tehnici folosite pentru realizarea instrumentelor Web 2.0 (aşa cum este AJAX, bazată pe
comunicaţia asincronă dintre server şi client) – a căror implementare este posibilă datorită
facilităţilor existente în versiunile recente ale browserelor Web – determină creşterea vitezei
de interacţiune a utilizatorilor cu aplicaţia, oferindu-le acestora experienţe similare cu cele
generate de aplicaţiile desktop.
Instrumentele amintite pot fi folosite şi în educaţie, maximizând libertatea celor care le
utilizează şi oferindu-le posibilitatea de a colabora şi de crea în cadrul comunităţilor online.
Se impune, astfel, o nouă paradigmă (Educaţia 2.0), care realizează o tranziţie în curriculum şi
în modul de predare-învăţare (de la învăţarea centrată pe profesor la învăţarea centrată pe
elev).
Instrumentele de tip software social prezintă numeroase avantaje pentru comunicarea mediată
prin computer (CMC – Computer mediated communication), în comparaţie cu alte
instrumente utilizate în sistemele de management al învăţării, promovând interacţiunea la
scară globală şi partajarea informaţiilor dincolo de cadrul limitat al sălii de clasă, dând
beneficiarilor educaţiei oportunitatea de a accesa, utiliza şi produce conţinut în contextul lumii
reale.
Prof. Traian Anghel

Articolul a apărut şi în numărul 104 (septembrie 2008) al publicaţiei Dominus, revistă de atitudine în
literatură, artă, politică şi social.