ANCORE CHIMICE

Ce este o ancora chimica? Este un termen generic referitor la otel-beton, stifturi, bolturi, zone de ancoraj etc. care sunt legate intr-un substrat cu materiale ca:
-

beton, caramida,; piatra; otel; alte materiale;

fisurate sau nefisurate, uscate, umede sau submersate in apa, folosind un sistem de adeziv pe baza de rasini epoxidice sau acrilice. Principiul acestor ancore chimice functioneaza din amestecul a 2 materiale, din care cel de baza poate fi rasina, cu un al doilea component si care impreuna, in timp, printr-o reactie chimica face ca substanta rezultata sa obtina o rezistenta superioara materialelor pe care le imbina. In functie de locurile unde trebuie facute imbinarile prin ancorele chimice, materialele de imbinat, conditiile de lucru din punct de vedere climateric, fizic (agatare de tavan, perete), au fost dezvoltate mai multe sisteme de solutii de ancore chimice dar toate respecta principiul de baza aratat anterior. Astfel, denumirile sub care pot fi intalnite sunt: solutie A+B = acesta facand referire la cele 2 substante, A si B, care impreuna trebuie amestecate in vederea efectuarii reactiei chimice din care sa rezulte, dupa intarire pasta de rezistenta; rasini epoxidice; Epoxi; Stiren; Mortare injectabile, etc.

Solutiile de pastrare pana la amestecarea componentelor, pot fi si ele diferite: fiole de sticla, fiole din material plastic, care se pun in opera prin spargerea lor amestecul substantelor facandu-se de la sine, forme solide (asemanatoare cu plastilina), care se amesteca impreuna si se pun in opera, paste in tuburi separate care se pun in opera prin dispozitive pistol ce imping afara din tuburi sumstantele.

Majoritatea ancorelor chimice se folosesc la temperaturi cuprinse intre -50C si +400C dat acestea pot varia daca sunt special facute sa fie puse in opera sau sa functioneze in conditii speciale. Ca producatori cunoscuti si in tara noastra sunt: Hilti, Bison, De exemplu, pentru conlucrarea unui mediu de beton vechi, turnat anterior operatiei de ancorare, cu o armatura de otel-beton, tija filetata etc., se recomanda ca: adancimea gaurii sa fie 10-20 diametre tija;

diametrul gaurii sa fie de 1,25-1,50 fata de tija care trebuie inglobata.

Timpii de intarire a celor 2 substante amestecate, pot diferi si ei functie de producator, mediul de folosire, materialele de imbinat, conditii climaterice etc.

In continuare vom prezenta ordinea operatiilor ce trebuie efectuate in vederea ancorarii unei tije metalice cu filet intr-un zid de beton armat:
1. efectuarea gaurii; 2. curatarea gaurii de praf efectuata prin suflare cu dispozitiv (pompa de aer); 3. curatarea gaurii cu o perie de sarma;

4. curatarea gaurii de praf efectuata prin suflare cu dispozitiv (pompa de aer);

5. introducerea solutiei chimice in gaura efectuata in cantitatea suficienta

necesara; 6. introducerea tijei in gaura; solutia de amestec a ancorei chimice in surplus, trebuie sa iasa pe langa tija si gaura; 7. curatarea solutiei in surplus iesite;
8. se lasa timpul necesar (prescris de producator) intaririi solutiei si atingerea

gradului de rezistenta optime de folosinta. Cand se doreste introducerea unei tije intr-un perete din caramida cu goluri, intre operatiile 3 si 4 intervine o alta operatie si anume introducerea unui tub metalic perforat, cu diametrul exterior egal cu cel al gaurii efectuate si diametrul interior putin mai mare decat diametrul tijei. Perforatiile din tub sunt necesare pentru ca solutia de amestec sa iasa prin orificiile tubului cand este introdusa tija si sa conlucreze cu peretii golurilor caramizii si astfel sa fie asigurata ancorarea. Din cercetarile efectuate in laboratoare s-a aratat ca ancorarea este sigura (in cazul in care sunt respectate conditiile producatorului de folosire si punere in opera) si in urma solicitarilor a cedat unul dintre materialele care trebuiau imbinate si nu distrugerea amestecului intarit al solutiei ancorei.