EDUCATIA ESTETICA SI ARTISTICA Conceptul de estetica si educatie estetica Conceptul de estetica isi are originea in limba greaca: aisthesis,

aisthetikos ceea ce se refera la sensibil, placut, frumos. Estetica este stiinta despre frumos, ea studiind legile si categoriile frumosului. Educatia estetica este una dintre componentele educatiei care utilizeaza in formarea personalitatii potentialul educativ al frumosului estetic, social si natural. Categoriile educatiei estetice sunt: - idealul estetic este categoria care exprima modelul (prototipul) estetic spre care aspira sa-l cultive si sa-1 finalizeze un artist, un individ. - stilul estetic este o categorie care exprima calitatile si capacitate omului de a percepe de a trai frumosul. - gustul estetic este categoria care exprima calitatea si capacitatea omului de a iubi si aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv si comportamental. - spiritul de creatie este categoria care exprima capacitatea si abilitatea de a imagina si crea frumosul. Educatia, in general, si educatia estetica, in special, trebuie sa treaca accentul de pe ipostaza reproductiva a invatamantului pe ipostaza cultivarii potentialului creator al personalitatii. Obiectivele educatiei estetice Obiectivele educatiei estetice se pot imparti in doua grupe reprezentative: a) obiective care au in vedere formarea capacitatii de a percepe, insusi si folosi adecvat valorile estetice, b) obiective care urmaresc dezvoltarea capacitatilor de a crea noi valori estetice, cultivarea aptitudinilor estetice creatoare. Prima grupa de obiective vizeaza problema formarii personalitatii in spiritul cerintelor pe care le implica necesitatea cunoasterii, evaluarii si folosirii adecvate a valorilor estetice, ceea ce presupune, de fapt, formarea constiintei si conduitei estetice a personalitatii, in raport de cerintele generale ale integrarii acesteia in universul estetic. In prima grupa se includ obiectivele: - Sensibilitatea fata de fenomenul estetic si pregatirea pentru intelegerea limbajului, procedeelor si fenomenelor prin care se manifesta valorile estetice. Pentru dezvoltarea receptivitatii estetice este nevoie de cultivarea acelor simturi prin intermediul carora vor fi sesizate conformatiile cromatice, acustice, etalate de opera de arta, de stimularea reactiilor proprii receptarii artistice personale, spontane, autentice.

- Formarea gustului estetic intemeiat pe insusirea unui sistem de valori pe conturarea unei sensibilitati proprii, dezvoltarea judecatii estetice, a posibilitatii de a analiza si de a judeca impresia produsa de operele receptate. - Gustul estetic este capacitatea de a reactiona spontan, printr-un sentiment de satisfactie sau insatisfactie, fata de obiectele si procesele naturii, fata de operele artistice. Judecata estetica este acel act de deliberare, de ierarhizare a obiectelor estetice pe baza unor criterii generale si statornice, personale si autentice, de apreciere - Formarea sentimentelor si convingerilor estetice reprezinta o sarcina, prioritara a educatiei estetice, stimularea trairilor afective superioare caracterizate prin intensitate, profunzime si finalitate, cum sunt respectul si dragostea fata de arta, pasiunea pentru frumos in toate manifestarile sale. Gustul estetic, judecala estetica, idealul estetic, sentimentele si convingerile estetice sunt principalele componente ale atitudinii estetice. Cea de a doua grupa de obiective vizeaza dezvoltarea creativitatii estetice. In aceasta grupa se impun cu deosebire doua obiective: - descoperirea la timp a aptitudinilor speciale pentru diferite genuri de arte si dezvoltarea acestora in raport de potentialitatea lor prin activitati educative judicios concepute, - formarea deprinderilor si abilitatilor cerute de specificul creatiei respective. Creativitatea este, cu deosebire, conditia de baza a artei, a atitudinii estetice, o finalitate importanta a educatiei estetice. Exista o creativitate generala si o creativitate proprie unui anumit domeniu de activitate. Dezvoltarea aptitudinilor estetice creatoare presupune: - stimularea aptitudinilor creatoare in receptia estetica, dezvoltarea imaginatiei integratoare in raport cu opera de arta receptata, - formarea capacitatii de a exprima, de a comunica trairea estetica, - dezvoltarea capacitatii de a surprinde, a aprecia si a exprima cu mijloace artistice unele aspecte ale naturii, ale existentei cotidiene, - stimularea trebuintei de frumos, - formarea abilitatilor estetice si a deprinderii de a le folosi consecvent in munca si in viata cotidiana,

Principiile educatiei estetice Principiile didactice isi pastreaza valabilitatea si in cazul educatiei estetice, dar ele se cer a fi corelate cu urmatoarele principii specifice: - principiul educarii estetice prin valori autentice, - principiul perceperii profunde si creatoare a operelor de arta si a valorilor estetice in general, - principiul perceperii unitare a continutului si formei, - principiul intelegerii si situarii contextuale a fenomenului estetic.

Principiul educarii estetice prin valori autentice Procesul educatiei estetice presupune in primul rand dezvoltarea capacitatii de a reproduce valori estetice, de a deosebi valorile de nonvalori. Aceasta impune cu necesitate folosirea in educatia estetica a valorilor estetice incontestabile. In acest mod se formeaza gustul estetic care este capabil sa procedeze selectiv in universul estetic si sa directioneze in sens axiologic, atat procesul formarii estetice, cat si continutul si manifestarile estetice ale vietii oamenilor. Se recomanda educatorilor ca in procesul educatiei estetice sa fie folosite acele valori estetice care au intrat definitiv in patrimoniul national si universal al universului estetic. Principiul perceperii profunde si creatoare a operelor de arta si valorilor estetice in general Necesitatea unei perceperi de profunzime in arta se impune pentru intelegerea acesteia sa fie de esenta si nu de suprafata. Riscul unei perceperi superficiale poate fi determinat de numeroase cauze: lipsa unei temeinice culturi estetice, lipsa aptitudinilor estetice. Principiul perceperii unitare a continutului si formei In opera de arta exista o unitate necesara intre continutul si forma acesteia. Cunoasterea integrala a acesteia presupune intelegerea unitara a celor doua condiitii prin care se manifesta opera de arta sau valoarea estetica, oricare ar fi continut si forma. Perceperea unitara sta la baza fuziunii functionale a intelectului si afectivitatii in acelasi timp, ceea ce determina revelatia estetica. Principiul respectiv recomanda educatorilor sa procedeze la analize complexe, prin intermediul carora se dezvaluie cunoasterii elevilor forma si continutul operei respective, corelatiile existente intre acestea si caracterul unitar de echilibru. Principiul intelegerii si situarii contextuale a fenomenului estetic Acest principiu recomanda sa se cunoasca cat mai temeinic corelatiile dintre opera, creator si conditiile istorico-sociale. El cere sa se abordeze cunoasterea si aprecierea unei opere de arta la un nivel interdisciplinar. Respectarea cerintelor acestui principiu al educatiei estetice ajuta la atingerea unor obiective de baza ale educatiei estetice ca: formarea capacitatii de apreciere si evaluare a operelor de arta, formarea gustului si idealului estetic.

Metode si forme de realizare a educatiei estetice Metodele folosite in educatia estetica sunt metode comune cu cele folosite in intregul proces educativ. Un loc cu totul aparte revine in educatia estetica metodei exercitiului, insotita de explicatii si demonstratii.

Exercitiul contribuie la dezvoltarea sensibilitatii si receptivitatii estetice. De asemenea, exercitiul sta la baza capacitatii de a folosi, a reproduce sau a crea valori estetice. El poate imbraca mai forme: exersarea unor capacitati perceptive, exercitii de traducere reciproca a limbajelor artistice sau exercitii tehnice. Explicatia intervine ca moment introductiv in achizitionarea de cunostinte teoretice sau in dobandirea de deprinderi artistice specifice. Demonstratia sta mai mult la indemana cadrului didactic specializat intr-un domeniu al artei. Si in educatia estetica este nevoie de un sistem metodologic care, folosit conform obiectivelor propuse, specificului continutului valorilor estetice incluse in procesul educatiei, al particularitatilor individuale pe care le manifesta, sa poata asigura nivelul de eficienta necesar unei educatii estetice de valoare. Printre modalitatile de realizare a educatiei estetice se inscriu: educatia muzicala, coregrafica, plastica, cinematografica, toate acestea pot fi realizate in cadre formale de educatie si nonformale sau informale. Esenta educatiei estetice Educatia estetica reprezinta o componenta indispensabila a formarii personalitatii prin intermediul careia se urmareste dezvoltarea capacitaii de a recepta, interpreta si crea frumosul. Arta, sustine D. Salade, " raspunde unor nevoi reale pe care le simte orice persoana de a-si lamuri unele idei, de a-si motiva unele comportamente, de a-si fundamenta unele atitudini, sugernd, explicnd, valorificnd sau problematiznd. Prin caracterul ei stimulativ, tonic, optimist etc., arta mpinge la iubirea adevarului, a binelui, a stiintei si a vietii (6, p. 17). Datorita fortei de nrurire, arta a fost folosita din timpuri stravechi ca mijloc educativ. nca de la Homer, de la grecii antici, preocupati de realizarea acelui kalokagathon (mbinarea frumosului cu binele), trecnd prin Renastere preocupata de realizarea unei dezvoltari multilaterale, ajungnd la neoumanismul s ecolului al XVIII -lea, care subliniaza rolul artei n procesul educatiei, si pna n epoca moderna, oamenii au fost mereu preocupati, n diferite moduri, de a realiza educatia estetica. Mutatiile intervenite n lumea contemporana, progresele n domeniul stiintei, tehnicii si artei, urbanizarea si industrializarea accentuata, informatizarea au influentat fara ndoiala si esteticul, care a patruns n toate domeniile vietii si activitatii umane. Astazi este unanim acceptata ideea potrivit careia existenta umana n toate determinarile ei ar trebui sa se conduca si dupa legile frumosului, ale armoniei, ntr-un cuvnt dupa legile esteticului. Educatia estetica are o infinitate de efecte pozitive asupra personalitatii elevilor. Cele mai semnificative dintre acestea vizeaza

calitatea procesului de socializare a copiilor, maturizarea conditiei socio morale (curaj, capacitate de comunicare interumana s.a.), formarea si rafinarea intelectului ca structura rationala si evaluativ - critica n plan mental, organizarea placuta si eficienta a timpului liber prin recrearea unui univers propriu n sfera imaginativului, a afectivului, motivationalului, motricului si volitivului, afirmarea si trairea sentimentului identitatii culturale strns legat de stimularea capacitaii copiilor de a iubi patrimoniul artistic al natiunii, stimularea initiativelor n practicarea artelor etc. ntr-o formulare sintetica educatia estetica este aceea care-l renvata pe copil "sa traiasca armonia interioara si echilibrul ntre fortele imaginatiei si cele ale actiunii, ntre vis si realitate, ntre aspiratiile eu-lui si acceptarea realitatii, ntre ndatoririle fata de sine si cele fata de semeni. A trai n frumusete presupune interes pentru masura si armonie, deci o moralitate superioara; o pregatire morala superioara duce la bucurie - efect si semn al armoniei interioare si echilibrului - iar pe planul actiunii la dinamism fecund" (3). Stimulnd ntr-un mod propriu expresivitatea si originalitatea, educatia estetica se nscrie pe linia unei pedagogii a creativitatii. Ea impune sa dezvoltam la elevi aspiratia lucrului bine si frumos facut, exigenta si bunul gust fata de orice produs industrial, simtul echilibrului si simplitatea comportarii frumoase, civilizate. Educatia estetica scolara are drept esenta formarea personalitatii elevilor prin intermediul frumosului din arta, societate si natura. Parte centrala a educatiei estetice,educatia artistica, are o sfera de actiune mai restrnsa (vizeaza numai valorile artei), sondeaza nsa mai adnc, presupune un grad mai mare de initiere, angajeaza calitati mai subtile si solicita mai complex personalitatea n ansamblul ei. Obiectivele, continuturile, metodele si formele educatiei artistice sunt puternic individualizate, se exprima prin limbaje si tehnici specializate si implica o competenta profesionala atestata celui ce o realizeaza n scoala sau n afara scolii. Distinctia ntre educatia estetica si cea artistica este relativa, ea fiind determinata n primul rnd, de particularitatile valorilor estetice prin care se realizeaza. Obiectivele educatiei estetice Educarea atitudinii estetice. Atitudinea estetica se exprima printrun ansamblu de reactii spirituale ale fiintei umane fata de valorile estetice (ale naturii, societatii si artei). Spre deosebire de alte atitudini specific umane determinate de interesul practic, utilitar, cognitiv, economic etc., n cazul atitudinii estetice mobilul principal este cel al satisfacerii unor trebuinte spirituale, al unor aspiratii si nevoi umane. La baza atitudinii estetice se afla un interes specific si anume "interesul estetic" (I. Pascadi 1972). Efectele acestui interes vizeaza subiectivitatea fiintei umane, sensibiliznd-o prin manifestari, cum sunt cele de placere, desfatare, daruire, curiozitate, uitare de sine etc. Principalele componente ale

atitudinii estetice sunt gustul estetic, judecata estetica, idealul estetic, sentimentele si convingerile estetice. Gustul estetic reprezinta capacitatea de a reactiona spontan printrun sentiment de satisfactie sau insatisfactie fata de obiectele si procesele naturale, de actele si realizarile umane sau de operele de arta, privite toate ca obiecte ale nsusirii estetice a realitatii de catre om. Reactia de gust estetic se declanseaza n momentul contactului cu valorile estetice si se manifesta sub forma unei dispozitii sau trairi subiective. Prezenta gustului se exprima prin sensibilitate la tot ce este frumos, prin capacitatea de orientare si alegere n concordanta cu legile frumosului (4). Gustul estetic apartine prin excelenta sensibilitatii si imaginatiei, fapt pentru care nu poate fi ntotdeauna argumentat din punct de vedere teoretic, desi se bazeaza pe anumite criterii uneori imposibil de exprimat pe plan logic. De aceea gusturile sunt diferite de la un individ la altul, fiind dependente de structura personalitatii, conditiile de viata, experienta acumulata si mai ales de rezultatul educatiei si al climatului cultural n care traieste omul. Trasaturile de personalitate, nnascute sau dobndite, reprezinta doar premisa aparitiei, evolutiei si diversificarii gusturilor. Actiunea educationala nu-si propune sa uniformizeze gusturile, dimpotriva, lund n consideratie spontaneitatea si individualitatea ce le caracterizeaza sa urmareasca dezvoltarea si formarea lor n conformitate cu structura si experienta personalitatii fiecarui elev. Judecata estetica reprezinta un aspect psihic de natura intelectuala care consta n capacitatea de apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare. Ea se exprima sub forma unor propozitii ce condenseaza impresii argumentate si ntemeiate pe criterii de apreciere a frumosului. Daca la nivelul gustului estetic se consemneaza prezenta sau absenta placerii, la nivelul judecatii intervine argumentarea si motivarea acelei reactii, se realizeaza o intelectualizare a gustului estetic. Criteriile folosite n vederea argumentarii si motivarii pot fi estetice si extraestetice, acestea din urma putnd fi de natura filozofica, sociologica, politica, ideologica, pe prim plan situndu-se bine nteles, cele estetice, celelalte fiind implicate si subsumate acestora. Idealul estetic este constituit dintr-un ansamblu de teze, principii si norme teoretice care imprima o anumita directie atitudinii estetice a oamenilor apartinnd unei epoci, natiuni sau categorii sociale. Idealul reprezinta ceea ce este specific, dominant n diversitatea gusturilor estetice si se exprima prin principii care se impun si actioneaza la nivelul unei epoci istorice. Fiind specific unei ntregi epoci istorice idealul nglobeaza o imensa experienta sociala si are o relativa stabilitate (4).

Sentimentele estetice nsumeaza o configuratie de emotii, rezultat al unor trairi mai profunde si de durata a frumosului din natura, societate si arta. Sentimentele estetice reprezinta cea mai nalta forma de traire a frumosului. Ele si pun amprenta asupra ntregii personalitati. Profunzimea si durata trairii difera de la un individ la altul, fiind determinata de categoria (tipul) valorii estetice si de structura personalitatii. Se disting emotii simple, nnascute, cu rezonanta biologica (bucurie, tristete, durere) si emotii complexe, specific umane (regretul, dorul, mila, extazul, nostalgia etc.), toate fiind provocate de receptarea valorilor estetice. Convingerile estetice sunt idei despre frumos care au devenit mobiluri interne, orientnd si calauzind preocuparea omului n vederea asimilarii si introducerii frumosului n modul sau de viata, n relatiile sale cu lumea si semenii sai. Se poate spune ca atitudinea estetica reprezinta rezultatul fuziunii componentelor amintite. Ea se manifesta n mod specific de la un individ la altul. Formarea trebuintelor estetice. Trebuintele estetice vizeaza obiective legate mai ales de sfera motivational - afectiva. Cele mai importante dintre acestea sunt: formarea stilului estetic de viata, crearea unui spatiu intim, compensator si psihoterapeutic si formarea sensibilitatii estetice. Formarea si dezvoltarea stilului estetic de viata exprima cerinta potrivit careia viata fiecarui elev poate si trebuie gndita n scoala, n familie si n afara lor n conformitate cu regulile frumosului, ale armoniei, masurii si exemplaritatii existentei sociale, contribuind astfel la o integrare functionala n mediul ambiant. Crearea unui spatiu intim, compensator si psihoterapeutic reflecta cmpul efectelor subiective pe care educatia estetica l creeaza n zona traita a personalitatii elevilor. Acest obiectiv presupune crearea, prin intermediul trairilor estetice, a unui microclimat spiritual de compensare si contracarare a unor stari de neliniste, oboseala sau stres datorate activitatilor algoritmice, rutiniere, pe de o parte si, pe de alta, datorate ritmului accelerat al dinamicii impuse vietii si profesiilor de stiintele si tehnologiile de vrf. Valorile constructive ale artei contribuie la ameliorarea si echilibrarea tensiunilor psihice aparute, induc o stare de detasare interioara prin fenomenele de "catharsis" (descarcare si eliberare) cu efecte terapeutice si recuperatorii. Aceste efecte pot fi obtinute prin desen (artterapia), prin muzica (meloterapia), prin armonia ntre sunete, ritm si miscare (euritmia), prin combinarea desenului, cuvntului, muzicii si miscarii etc., toate nsa integrate ntr-un program educational coerent (3).

Educarea sensibilitatii estetice presupune att dezvoltarea afectivitatii, a necesitatii de autocunoastere, de autoexprimare si autorealizare ct si asimilarea progresiva a unor modalitati de cunoastere sensibila, care sa-l ajute pe elev n perceperea, ntelegerea mesajului operei, a finalitatii ei artistice si social - culturale. Dezvoltarea aptitudinilor creatoare n diferite domenii ale artei. Dezvoltarea aptitudinilor, intereselor si nclinatiilor elevilor reprezinta un obiectiv important al scolii. n ceea ce priveste aptitudinile artistice, educatia estetica urmareste att depistarea acestora de la vrsta cea mai frageda, ct si asigurarea conditiilor si mijloacelor necesare pentru dezvoltarea lor. Indiferent despre ce fel de aptitudini este vorba - muzicale, literare, coregrafice, plastice etc. - toti copiii, cu mici exceptii, sunt capabili sa asculte muzica, sa recite, sa deseneze sau sa danseze. Nu toti desfasoara aceste activitati n acelasi grad, ntre ei existnd deosebiri calitative evidente. Cunoasterea acestor deosebiri este indispensabila pentru desfasurarea educatiei estetice n cadrul scolii. Aptitudinile artistice, ca de altfel orice aptitudine, se dezvolta prin exersare. De aceea sarcina scolii consta n initierea elevilor de timpuriu cu tehnicile diferitelor arte, antrenarea lor la exercitiile de creatie, studierea manifestarilor fiecarui elev si stimularea initiativelor artistice, iar n cazul unor semne promitatoare ndrumarea elevilor spre scolile speciale de arta. La vrsta adolescentei, cnd elevii devin constienti de aptitudinile lor si de rolul exercitiilor n dezvoltarea capacitatilor lor, ei vor fi ndrumati si stimulati treptat spre un proces de autoeducatie n domeniul artistic preferat. Antrenarea elevilor n exercitii sistematice, specifice domeniului artistic pentru care ei dovedesc aptitudini si conducerea lor cu tact reprezinta o dovada a maiestriei pedagogice.

Continutul si modalitatile de realizare a educatiei estetice n scoala Continutul educatiei estetice n scoala este concretizat n ceea ce se ntelege prin cultura estetica. La rndul ei, cultura estetica scolara se prezinta sub doua ipostaze: a) cultura obiectiva reprezentata de un ansamblu de cunostinte si capacitati estetice, prevazute n documentele scolare si transmise n procesul instructiv - educativ din scoala. cultura subiectiva care ne apare - asa cum remarca G. Vaideanu - "ca rezultat spiritual produs n individ de asimilarea culturii obiective". Acest rezultat spiritual se concretizeaza ntr-un

b)

ansamblu de capacitati, aspiratii, sentimente si convingeri estetice, toate subsumate si integrate unui ideal estetic. Atitudinea estetica (cu toate componentele ei) reprezinta rezultatul interiorizarii culturii estetice obiective. Procesul acesta de interiorizare si de formare a culturii estetice subiective (care da sens individual atitudinii estetice) se realizeaza prin educatie, prin autoeducatie ct si prin influentele mediului. Modalitatile de realizare a educatiei estetice pot fi grupate n functie de mijlocul utilizat: frumosul natural, ambianta sociala, literatura, muzica, arta plastica etc. Elementul cel mai general si care actioneaza de la nceput asupra "sensibilitatii", asupra laturii afective a copilului, nca nainte de scoala dar si dupa aceea, l constituie frumosul natural. Succesiunea anotimpurilor, rasaritul si apusul soarelui, o noapte nstelata, un cmp nflorit, o padure nclinndu-se sub bataia vntului, un cer senin si o liniste odihnitoare, toate pot deveni prilej de a atrage atentia copilului asupra frumosului din natura si a-l ajuta sa-l perceapa, sa reactioneze emotional si sa vibreze intern la contactul cu el. De asemenea, ambianta, cadru social n care traieste elevul (locuinta, scoala, clasa, strada, ceremonialul, vestimentatia, designul industrial, design-ul specific tehnologiei informatizate, artizanatul, relatiile dintre oameni etc.) toate exercita o influenta pozitiva sau negativa n acest sens. Ele devin un puternic mijloc de influentare a sensibilitatii elevilor mai ales daca atentia lor este orientata n directia perceperii si aprecierii frumosului social. De altfel, numeroasele implicatii sociologice (moda, design-ul etc.) ca si cele psihologice (formarea gustului, a creativitatii etc.) nu pot fi ignorate n procesul organizarii educatiei estetice din scoala. n procesul de nvatamnt educatia estetica se realizeaza prin toate disciplinele scolare. Fireste aceasta contributie nu este egala. Ea depinde de specificul si continutul obiectului de nvatamnt, precum si de pregatirea profesorului pentru a introduce pe elev n "lumea frumosului" prin obiectul sau de specialitate. Date fiind importanta literaturii, muzicii si desenului n sfera culturii generale scolare ne vom opri cu analiza doar la cele trei forme corespunzatoare de educatie estetica. Educatia pentru si prin valori literare. Literatura ca "arta cuvntului" detine un loc primordial n educatia estetica scolara. "Cuvntul" ca materie prima pentru literatura dispune de multiple posibilitati de a crea imagini vizuale, auditive, tactile si gustative si n acelasi timp de a provoca stari de spirit foarte diverse (admiratie, revolta, contemplare etc.). De aici, importanta a doua obiective specifice, anume dezvoltarea sensibilitatii si simtului literar si dezvoltarea capacitaii de a discerne frumusetea lumii reale de aceea creata prin fictiune n cadrul unei opere literare rezultat al receptarii poetice prin lectura artistica. A dezvolta receptivitatea literar

artistica a elevilor nseamna a mari coeficientul de receptare senzoriala si emotionala a textului ca structura artistica (metaforica, cu ritm, rima, frazare, sonoritate). Totodata, aceasta nseamna sa doresti, sa simti nevoia sa citesti poezie buna, eseu, proza, teatru etc., sa poti aprecia ceea ce lecturezi prin introducerea unor categorii estetice, cum sunt frumosul, grotescul, sublimul, tragicul, comicul, satiricul, ironicul, umoristicul, dar si opusul acestora n sens valoric. Nu n ultimul rnd, se impune si dezvoltarea spiritului creativ ca forma de autoexprimare artistica prin intermediul cuvntului, de a aprecia n context larg frumusetea limbii ce o vorbim cu totii, limba romna. Educatia pentru si prin valori plastic - picturale. Socotit ca forma de expresie a dinamismului interior, desenul n toate formele sale (desen dupa natura, decorativ, artistic, tehnic etc.) reprezinta principalul mijloc de familiarizare a elevului cu limbajul artelor plastice, de stimulare a expresivitatii plastice x) . Aceasta componenta a educatiei estetice si propune sa dezvolte la elevi capacitatea de a discerne frumosul pictural de nonpictural, figurativul de nonfigurativ, sa le formeze abilitati vizuale si manuale, gustul si imaginatia, dar si elementele de gndire si comunicare plastica (a trasa si ntelege un plan, o schita, un proiect a comunica n limbaj plastic ceea ce simte, gndeste si traieste). Totodata educatia plastic - picturala urmareste sa-i initieze pe elevi n perceperea, priceperea si crearea raporturilor plastice - culori, linii, armonii si forme de reprezentare vizuala, le dezvolta - dupa cum remarca R. Arnheim - capacitatea de a observa spatiul n raport cu tehnicile bi si tridimensionale, le perfectioneaza modalitatile de interactiune dintre comportamentul motor si controlul vizual, raporturile dintre orizontalitate si verticalitate, ca elemente ale morfologiei compozitiei, asa cum este masura pentru muzica. (cf.3) Educatia pentru si prin valori muzicale. Dintre toate artele, muzica este cel mai aproape de sufletul omenesc, fiind prezenta n toate etapele devenirii sale. De la cntecul de leagan, la cele scolaresti, de dragoste, ostasesti, doine, cntece haiducesti si pna la cele funebre omul a gasit mereu ocazia sa-si exprime "simtirea" si sa gaseasca n muzica curaj, alinare etc x). Educatia muzicala consta, n principal, n sensibilizarea elevului la valoarea melodica a unui text muzical global sau prin componentele lui - tema, armonie, polifonie, timbru, dinamica. Finalitatile ei vizeaza crearea acelei unitati neegalabile dintre om si muzica prin rezonanta afectiva si inefabil, formarea si rafinarea gustului muzical, discernerea muzicalului de nonmuzical, viznd desigur si dezvoltarea auzului muzical, stapnirea limbajului specific (notatie) si a structurii unei opere muzicale s.a. n cazul elevilor care manifesta aptitudini pentru acest domeniu al artei se poate atinge si treapta creatiei muzicale pe temeiul unirii dintre reactia emotional afectiva, starea de contemplare psihologica

senina, participarea intelectiva si volitiva (ascultare calitativa, launtrica, ntelegerea superioara a operei muzicale). Educatia estetica se realizeaza si prin alte forme ale artei arhitectura, teatrul, filmul, ca si prin mijloacele de comunicare n masa. Procesul acesta este deosebit de complex. El cere sensibilitate si efort modelator dar si competenta organizatorica si metodologica. Formele ei de realizare sunt foarte variate. Ele cuprind ntregul proces de nvatamnt, orele de dirigentie, activitatile extradidactice, totul poate sluji preocuparilor educative de potentare a setei de traire a frumosului, de formare a conduitelor civilizate, ntemeiate pe valorile esteticii integrative, de stimulare a energiilor creatoare, concomitent cu pregatirea elevilor pentru a respinge urtul si tot ce-i legat de el n plan estetic, etic, filozofic si educational. EDUCAIA ESTETIC PRIN ARTELE PLASTICE Educaia estetic reprezint activitatea de formare dezvoltare a personalitii umane prin intermediul frumosului din art, societate, natur, receptat, evaluat i cultivat la nivelulsensibilitii, al raionalitii i al creativitii umane.Educaia artistic nu se confund cu educaia estetic. Educaia artistic, factor esenialal educaiei estetice, se realizeaz prin cunoaterea frumosului, prin mijlocirea diferitelor arte:literatur, muzic, desen, pictur. Educaia artistic reprezint o latur esenial a educaieiestetice. Activitile artistico-plastice constituie un important mijloc de dinamizare a vieii psihice a copilului, a proceselor sale intelectuale, afectiv-voliionale i motivaionale.Ca latur a educaiei, educaia estetic ndeplinete multiple funcii educative,exercitnd o aciune polivalent asupra dezvoltrii personalitii. Arta este principalamodalitate prin care se nfptuiete relaia estetic dintre om i realitate, constnd ntr-osesizare a generalului n particular, un mijloc de a reflecta realitatea n plin dezvoltare. Artaexprim ntotdeauna ceva, poart un mesaj, comunicnd sentimentele i ideile creatorului pecare beneficiarul de art le recepteaz i le asimileaz ntr-un mod propriun studii consacrate educaiei estetice se evideniaz c arta aduce o contribuieimportant la formarea i dezvoltarea receptivitii generale. Aceast capacitate a psihiculuiuman, sensibilitatea fa de ceea ce se petrece n lumea exterioar, ca i n cea interioar-spiritual, de a sesiza, de a reine i de a reda creator multiple aspecte ale realitii, constituieo premis i, totodat un rezultat al demersului educaional.Educaia estetic asigur condiii propice pentru stimularea i promovarea creativitiin toate domeniile de activitate, inclusiv n activitile de nvare. Educaia estetic, prinliteratur i

celelalte discipline poate s-i ndeplineasc elevului imaginea despre lumeanconjurtoare, s i-o redea mai concret, s-l ajute s-o ptrund mai adnc. Prin aceasta lajut s neleag, s simt aspectele realitii studiate la diferite obiecte de nvmnt i dinunghiul de vedere artistic.Marea for educativ a artei se explic prin aceea c ea ne ofer nu numai ocunoatere Plastic (prin imagini concrete) ci i emotiv (afectiv). A nelege o oper de artnseamn , nainte de toate, a o simi, a o tri i abia pe aceast baz a cugeta asupra ei. Arta posed multiple valene educative i cognitive, deoarece se adreseaz nu numai afectivitii iimaginaiei, ci i gndirii i voinei. Ea ne d o cheie pentru a nelege multiplele forme alevieii. n acest sens nelegem ntreptrunderea obiectivelor educaiei estetice cu obiectivelecelorlalte laturi ale educaiei. Implicat n ntregul proces de formare i autoformare a personalitii, educaia estetic urmrete, n esen: o dezvoltarea capacitii de percepere i nelegere corect a frumosului din realitate; o formarea contiinei estetice , a gustului i simului estetic; o formarea necesitii i a posibilitii de a participa la crearea frumosului n art i nvia; Deci, educaia estetic urmrete pregtirea copilului pentru actul de valorizare recuperare - asimilare i cel de creare a valorilor estetice.n funcie de valorile estetice utilizate predominant n dezvoltarea armonioas a personalitii putem face distincie ntre educaia estetic i educaia artistic. Deosebirea dintre ele privete nu numai coninutul ci i modalitile de realizare. Educaia estetic are osfer mai larg, se refer la toate cele trei valori estetice ale naturii, ale societii, ale artei,viznd educaia pentru frumos, prin frumosul din natur, din societate, din art. Educaiaartistic este o parte component a educaiei estetice, opereaz cu valorile artei i utilizeaz ometodic adecvat fiecrui gen de art: literatur, pictur, sculptur, arhitectur, teatru, etc.Sarcinile educaiei estetice sunt: a)Formarea atitudinii estetice a colarului mic fa de valorile estetice alenaturii, societii, artei; b)Dezvoltarea aptitudinilor creatoare n diferite domenii ale artei;

Principalele componente ale atitudinii estetice sunt: gustul estetic, judecata estetic,idealul estetic, sentimentele i convingerile estetice. ntre aceste componente exist relaii deinterdependen.Creativitatea este un obiectiv fundamental al ntregului proces educaional din coal,fiind nu numai posibil dar i necesar n toate domeniile. Creativitatea este condiia de baz aartei, a atitudinii estetice i , n consecin o finalitate major a educaiei estetice.Arta este, prin excelen, creaie. n cadrul educaie estetice, depistnd i dezvoltndaptitudinile artistice ale copiilor, se dezvolt i alte aptitudini:practice, tehnice,comportamentale, etc. Cu rare excepii, toi copiii ndrumai cu grij sunt capabili s deseneze,s cnte, s recite o poezie. Exist, desigur, mari deosebiri n ceea ce privete gradul i nivelulla care se poate ridica un copil.Obligaia dasclilor este nu numai de a descoperi din timp posibilitile copiilor dotai,dar i aceea de a cunoate disponibilitile celorlali. Aceasta pentru a proceda difereniat, pentru a scoate la iveal i a dezvolta aptitudinile artistice n vederea formrii viitorilor creatori n domeniul artelor. n procesul de nvmnt educaia estetic se poate realiza prindiferite modaliti: prin literatur ,prin muzic, prin artele plastice, etc. Artele plastice contribuie n mod deosebit la educaia estetic a colarilor formnd idezvoltnd spiritul de observaie, atenia, reprezentrile spaiale, imaginaia creatoare,interesul i plcerea de a desena, de a colora, de a modela.nvarea citit-scrisului este precedat de exerciii de exprimare a simmintelor i agndurilor prin desen, picturi (spontane i naive), prin modelarea diferitelor obiecte. Ori decte ori are la ndemn un creion i o hrtie, copilul este tentat s ,,mzgleascceva, demulte ori fr s tie ce anume, numai din plcerea de a se exprima pe aceast cale.Ca forme i mijloace de educaie estetic prin artele plastice sunt leciile de educaieartistic plastic, cercurile de arte plastice, vizionare muzeelor i expoziiilor, manifestrile speciale (cum ar fi ,,desenele pe asfalt).Pentru a asigura reuita educaiei artistico-plastice se impun anumite cerine: a lsacopilului libertatea de exprimare, dasclii stimulnd i sugernd, mai puin impunnd.Desenul spontan exprim personalitatea copilului, interesele, preferinele lui. Acesta trebuiendrumat fr a-i nbui creaia personal, sprijinindu-l cu materiale, tehnici, modaliti deexprimare. Coninutul trebuie s rmn la dispoziia i originalitatea copilului.Dasclii folosesc ocazii ntmpltoare i situaii speciale organizate pentru a-isensibiliza pe copii cu frumosul mediului ambiant: o pajite verde presrat cu flori, un parccu arbuti i copaci

falnici, un apus de soare, un rsrit de lun, etc. Copiii se vor obinui nunumai s admire frumosul, ci s-l introduc n viaa i munca lor. n om totul trebuie s fiefrumos: i sufletul, i comportarea i nfiarea exterioar.coala este locul n care copilul de 6-7 ani intr cu sufletul curat, pentru a primi hran pentru minte i inim. Noi, cadrele didactice, ne aflm aici pentru a-i oferi aceast hran,exact cnd i cum are nevoie. Notiuni generale despr art: Arta este n esen cea mai profund expresie a creativitii umane. Pe ct de dificil de definit, pe att de dificil de evaluat, avnd n vedere faptul c fiecare artist i alege singur regulile i parametrii de lucru, se poate spune totui c arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu i a unui set de valori ce determin ce anume merit a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzaie sau o trire n modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul su de manifestare, arta poate fi considerat i ca o form de cunoatere (cunoaterea artistic). Definiii ntr-un sens larg, termenul art desemneaz orice activitate, care se bazeaz pe cunotine, exerciiu, percepie, imaginaie i intuiie. ntr-un sens mai strict, se adauga la cele de sus lipsa de funcionalitate (practic), cunoatere, estetic. Britannica Online definete arta ca "ndemnare i imaginaie n creaia de obiecte, medii ambiante sau experiene estetice care pot fi mprtite" (the use of skill and imagination in the creation of aesthetic objects, environments, or experiences that can be shared with others.) Definiia i evaluarea artei a devenit problematic mai ales de la nceputul secolului 20. Richard Wollheim face distincie ntre trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetic este o valoare independent de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetic este deasemeni o valoare absolut, dar dependent de experien uman general; i pozitia relativist, n care calitatea estetic nu este o valoare absolut, dar depinde de, i variaz cu experiena uman a diferiilor indivizi[] Un obiect poate fi caracterizat n funcie de intenie, sau lipsa acesteia, a creatorului su, indiferent de scopul sau funciunea lui. De exemplu o ceac, care poate folosit ca un simplu recipient, poate fi considerat obiect de art, dac e intenionat obiect estetic. Deasemeni, o pictur poate fi considerat obiect de meteug (deci nu obiect de art), dac este un produs de mas. Natura artei a fost descris de Richard Wollheim ca "unul din termenii cei mai elusivi (care se eschiveaz) ale problemelor tradiionale de cultur uman" (one of the most elusive of the traditional problems of human

culture).. A fost definit ca vehicol pentru expresia sau comunicaia de emoii i idei, un mijloc pentru explorarea i aprecierea elementelor formale pentru sine, i ca mimesissau reprezentai. Leo Tolstoi a identificat arta ca un mijloc indirect de a comunica ntre persoane. Benedetto Croce i R.G. Collingwood au avansat ideea idealist c arta exprim emoii, i c opera de art aadar exist esenialmente n mintea creatorului. Teoria artei i are rdcinile n filozofia lui Immanuel Kant i a fost dezvoltat n secolul 20. Arta ca mimesis are rdcini adnci n filozofia lui Aristotel.

Concluzie Omul exist, nu numai pe baza legilor intelectuale i practice, dar i n strns legtur cu legile frumosului, armoniei i esteticului, care ne nconjoar, a societii i opera de art. nsui omul ar fi o oper de art, dac ar lua ca model idealul. Viaa este o copia a artei, iar rolul unor persoane din jur pare a fi a unor personaje din filmele rulate la cinematograf. Foarte des vedem pecetea frumosului pe diferite obiecte, activiti i las impresii plcute ochiului i nu numai. Pentru om exist nu numai o arta frumosului, dar i o art de a tri. Oriicine poate utiliza aceast art, n urma cruia viaa sa poate deveni o capodoper, dar cele mai multe ori aceasta depinde i de societate, n care ar trebui s existe condiiile necesare. Pentru a fi cu adevrat fericit, trebuie s fie i cei din jur fericii, altfel, ceilali din jur nu pot intra n acelai joc cu tine. n acest joc ar trebui s joace toi, deoarece toi tind la frumusee i n comun fiind, ajut la formarea acesteea. n acest situaie frumosul va exista n toi, i nu n afara lui, iar aceasta ajut la infiltrarea frumosului n cultur, iar cultura, la rndul ei, face parte din societate. O societate estet impune vestimentaie elegant, bunuri de consum, arhitectur, ceremonii, spaii comerciale, verzi, etc. La rndul su, educaia, trage dup sine frumosul. n acest context, exist o art a nvrii i educaiei, n care rolul principal este jucat de profesor, pe baza unui scenariu didactic bine definit. Frumosul este acela, care se evideniaz n toate activitile umane: naterea, moartea, cstoria, rzboiul, pacea, etc. Pe pmnt exist diferite culturi, care variaz de la o tar la alta, dar toi reacioneaz unanim, prin semne nonverbale, n faa frumosului.

Educaia estetic nu limiteaz indivizii la alegerea adevratului frumos. Ea pregtete ntlnirea dintre om i frumos, lumineaz mintea uman, i deschide multe ci: de alegere, de opiune, de asimilare. Nici o persoan nu poate iubi arta, pn nu nelege graiul acesteea, adic nu face legtur dintre diferite expresii artistice ale colilor i anumii artiti. Un alt tip de analfabetism, care exist n prezent, nafar de cel colar, este i cel estetic. Acest analfabetism te las impasibil n faa frumosului din jur. O criz a artei nu este datorat lipsei de artiti din acest domeniu, dar lipsa receptivitii societii fa de acest lucru. Ca atare, nu se poate vorbi de o criz n art, ci mai bine zis, o lips de comunicare, a sensibilitii, care nu se adapteaz noilor valori. De aceea este nevoie n permanent de nnoirea sensibilitii receptive. Adevrata art nu este acea, care este pe placul publicului, dar care foreaz s fie plcut. Educaia estetic pregtete individul n nelegerea frumosului i esteticului, care la rndul su, stimuleaz i ntemeiaz comportamentul uman.

BIBLIOGRAFIE

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Cristea, S.,

"Dictionar de pedagogie", Ed. Litera, Bucuresti : Chisinau, 2000

Dancsuly,A., "Pedagogie", E.D.P., Bucuresti, 1979 Neacsu, I., Nicola, I., Pascadi, I., Salade, D., Vaideanu, G., "Educatia estetica", n Curs de pedagogie, T.U.B., 1988 "Pedagogie", E.D.P., Bucuresti, 1994 "Idealul si valoarea estetica", Bucuresti, 1966 " Educatia prin arta si literatura", E.D.P., Bucuresti, 1973 "Cultura estetica scolara", E.D.P., 1967