Denumire stiintifica: Anus incata Fam. Betulaceea.

In traditia populara: lemn usor si moale cu aceleasi intrebuintari ca si cel negru. Se folosea la prelucrarea pieilor de opinci. Coaja arinului alb sau negru se folosea la vopsit in negru, lana si panura, fire pentru alte tesaturi. Frunzele se puneau la rani si taieturi, in contra oparelilor si transpiratiei picioarelor.

Compozitie chimica: contine mai ales in coaja tanin si coloranti.

Folosire: se foloseste foarte rar doar in diaree cand se ia o lingura de coaja care se fierbe la 250 ml apa timp de 15 minute, dupa care se strecoara. Se mai poate de asemenea folosi extern tot un decoct mai concentrat. Se utilizeaza la: amigdalita, arsuri, boli de piele, diaree, eczeme zemuinde, erizipel, gingivite, rani, stomatite, taieturi, transpiratie excesiva, ulcere cronice de piele.

Preparare: 1 lingurita de frunze sau coaja se pun la 250 ml apa. Se fierb timp de 5 minute, apoi se strecoara. La tratamentele interne se pot lua 2 ceaiuri pe zi. Pentru extern se va folosi cantitate dubla de planta. Se poate folosi la diferite hemoragii punand praf de planta macinata fin cu rasnita de cafea. Se pune pe rana direct.