RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE Resuscitarea cardio-pulmonara (RCP) precoce, efectuata de multe ori de persoane fara pregatire medicala, in anumite situatii

poate salva viata, daca este efectuata corect si cat mai rapid. Pentru a putea acorda primul ajutor, prima conditie este recunoasterea urgentei si evaluarea rapida a situatiei de la fata locului si a starii victimei. Acest lucru poate fi posibil daca persoana care acorda primul ajutor are notiuni minime de fiziologie respiratorie si cardiopulmonara. Resuscitarea cardio-pulmonara este o tehnica de prim ajutor utilizata in numeroase situatii de urgenta , in cazul in care victima nu mai respira sau prezinta o intrerupere a circulatiei sangelui. Daca activitatea inimii este oprita, intreruperea aportului de oxigen poate afecta grav creierul in doar cateva minute. Moartea survine de obicei intre 8 si 10 minute.Asadar, timpul este extrem de important atunci cand se incearca resuscitarea unei persoane care nu mai respira. RCP presupune asocierea dintre respiratia artificiala (respiratie gura-la-gura) si resuscitare cardiaca, in scopul mentinerii fluxului sangvin la creier si la celelalte organe vitale. Respiratia -- functia prin care aerul incarcat cu oxigen este introdus in plaman, unde oxigenul patrunde in sange iar dioxidul de carbon rezultat este eliminat, se evalueaza cel mai usor prin aprecierea frecventei respiratorii. La adult, frecventa respiratorie normala este de 16-18 respiratii pe minut;. Sangele oxigenat de la plamani este condus la inima si de aici este transportat prin artere la toate organele si tesuturile organismului. Cordul (inima) pompeaza sangele in artere cu o frecventa de 60-80/minut (la copil 90-100/minut, iar la nou-nascut cu 130-140/minut). Evaluarea primara Semne ale victimei (clinice): * oprirea miscarilor respiratorii, toracice si abdominale; * incetarea batailor inimii; * absenta pulsului la carotida; * paloarea extrema a tegumentului; * globii oculari imobili (midriaza); * relaxarea completa a musculaturii, inclusiv a sfincterelor, ceea ce duce la pierderi necontrolate de urina si materii fecale. Starea de constienta Pentru aprecierea starii de constienta se va urmari raspunsul victimei la stimuli auditivi, vizuali si durerosi, incercand sa se stabileasca un dialog cu aceasta, zgaltaind-o usor de umeri sau ciupindo. Daca victima nu raspunde si nu reactioneaza inseamna ca este inconstienta si se va trece la evaluarea respiratiei si circulatiei.

Respiratia Verificarea respiratiei se face: - privind: miscarile pieptului in timpul respiratiei - ascultand: zgomotele respiratorii, cu urechea apropiata de gura si nasul victimei - simtind: la apropierea obrazului de nasul si gura victimei se poate simti cum iese aerul. Circulatia . Cel mai usor se apreciaza pulsul carotidian: la nivelul bazei gatului (la nivelul arterei carotide) de o parte si de alta a cartilajului tiroid, insa niciodata nu se palpeaza pulsul la ambele carotide in acelasi timp. Atitudinea dupa evaluare Daca nu se detecteaza pulsul si victima nu respira se anunta serviciul 112 si se incep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie: respiratie artificiala si masaj cardiac in raport de 1:5 daca sunt 2 salvatori si 2:15 daca e unul singur. Dupa 10 cicluri se reevalueaza starea victimei. Daca se detecteaza puls dar victima nu respira: se fac 10 respiratii artificiale, se anunta 112 si se continua ventilatia artificiala verificand periodic pulsul. Tehnica de resuscitarea cardiopulmonara (RCP)- succesiunea respiratie -- masaj cardiac trebuie sa fie: - 2:15- 2 respiratii gura la gura urmate de 15 compresii toracice daca o singura persoana efectueaza RCR - 1:5 -- 1 insuflatie urmata de 15 compresii toracice daca sunt doua persoane care efectueaza RCR. ABC-ul primului ajutor Manevrele de resuscitare cardio-pulmonara trebuie insusite in cadrul unor cursuri de prim ajutor predate de un personal calificat si efectuate in ordinea descrisa mai jos. Etapele de baza ale tehnicii de resuscitare cardio-pulmonara (ABC-ul): A. Eliberarea cailor aeriene B. Restabilirea respiratiei C. Restabilirea circulatiei A (Airway) -- Eliberarea cailor respiratorii Se verifica si se elibereaza caile aeriene astfel: - se face hiperextensia capului: apasand cu o mana pe frunte se impinge capul pe spate si cu cealalta mana ridicand barbia; aceasta manevra are rolul de a deschide larg caile aeriene superioare - se face subluxatia mandibulei si se deschide gura

- se verifica daca exista corpi straini care obstrueaza caile respiratorii: proteze dentare, dinti cazuti etc. si se indeparteaza. De retinut! In cazul unui traumatism, cand se suspecteaza o posibila fractura a coloanei cervicale, nu se va face hiperextensia capului. B (Breathing) -- Respiratia artificiala Respiratia artificiala se face celor accidentati care au ajuns in stare de inconstienta. Respiratia artificiala se face energic, continuu, chiar ore in sir daca este nevoie, atat timp cat accidentatul respira sau ii bate, cat de slab, pulsul; ba chiar si in cazul unei morti aparente. Metoda gura la gura se efectueaza astfel: - victima fiind in decubit dorsal (culcata pe spate) pe un plan dur, cu capul in hiperextensie si gura mentinuta deschisa - salvatorul (in genunchi langa victima daca aceasta este pe sol sau in picioare daca e pe un pat) penseaza nasul victimei si tragand aer in piept se apleaca asupra victimei si aplicand gura etans peste buzele victimei expira cu putere 2-3 secunde; daca sunt prezente leziuni la nivelul cavitatii bucale atunci aerul va fi insuflat prin nasul victimei, in timp ce gura va fi acoperita ermetic cu mana -- aceasta fiind respiratia gura la nas - o respiratie eficienta determina ridicarea peretelui toracic Fiecare respiratie trebuie sa fie suficient de puternica astfel nct toracele sa se ridice. Tineti capul n hiperextensie cu barbia ridicata ndepartnd gura de la gura victimei si lasati ca toracele pacientului sa revina. Volumul de aer pe care l insuflam este mai important dect ritmul n care l administram. C (Circulation) -- Masaj cardiac Masajul cardiac consta in compresii aplicate la nivelul sternului inferior: - se plaseaza podul palmei la 2 degete superior de apendicele xifoid (cosul pieptului) iar cealalta palma deasupra acesteia - cu coatele in extensie (bratele intinse) se comprima toracele cu putere, ritmic, cu o frecventa de 80-100 compresii pe minut - la fiecare compresie sternul trebuie sa se deprime cu 3-4 cm. Pentru reanimarea cardiaca (a inimii) accidentatul se aseaza pe spate direct pe sol, cu picioarele mai sus dect restul corpului pentru ca sangele sa se scurga (natural) spre inima si cap. Victima este ntinsa pe spate pe o suprafata dura, n aceasi pozitie ca pentru respiratia gura la gura. Comprimati toracele (pieptul) victimei apasndu-l cu ambele mini si plasndu-va n laterala victimei.

Plasati podul palmei la 1- 2 cm de baza toracelui. Aplicati palma cealalta peste prima, trageti n sus degetele pentru a se obtine o puternica presiune numai pe podul palmei, si mpingeti n jos, pna la ntinderea completa a bratelor. Apoi minile se retrag pentru ca inima sa se reumple cu snge. Se procedeaza n acest fel de 70 de ori pe minut pna accidentatul si reia pulsul. Comprimarea trebuie sa fie ritmica si rapida, cu palma tot timpul n contact cu toracele (pieptul) victimei. Faceti 80-100 compresii/minut (o serie de 15 compresiuni dureaz? 9-11 secunde). Faceti doua insuflatii la fiecare 15 compresiuni. Dup? un minut (80 compresii cel pu?in) v? opri?i ?i verifica?i pulsul timp de 5- 10 secunde. Continuati masajul cardiac si respiratia gura la gura pna la sosirea ajutorului medical Reanimarea facuta de doua persoane concomitent este mai eficienta: primul se va ocupa de respiratia gura la gura, introducnd n gura accidentatului aer din plamnii sai, n acelas ritm ca mai sus, iar al doilea va masa prin apasare cu palmele, asezate ncrucisat una peste alta, treimea inferioara a osului stern, n jos, cu grija, puternic dar nu fortat, pe cutia taracica pna cnd aceasta se turteste cu 3 4 cm, pentru a pompa sngele din inima. Resuscitarea cu doi salvatori Desi resuscitarea efectuata de doi salvatori este mai putin solicitanta,totusi este important ca ambii resuscitatori sa cunoasca complet algoritmul si sa fie antrenati. De aceea se recomanda ca aceasta tehnica sa fie rezervata specialistilor n resuscitare sau acelor salvatori care fac parte din grupuri antrenate. Sunt de facut urmatoarele sublinieri: chemarea ajutorului este o prioritate; astfel, un salvator ncepe singur resuscitarea iar celalalt pleaca dupa ajutor; se recomanda ca salvatorii sa stea de o parte ai de alta a victimei; se utilizeaza un raport de 30 compresii la 2 ventilatii; la finalul fiecarei serii de 30 compresii, salvatorul respectiv va fi pregatit sa administreze cele doua ventilatii; pentru o mai buna coordonare, cel care face compresiile poate numara cu voce tare; ridicarea barbiei si extensia capului vor fi mentinute tot timpul resuscitarii; se administreaza cele doua ventilatii timp n care compresiile toracice se ntrerup; acestea se reiau imediat dupa a doua ventilatie, asteptnd doar ca salvatorul sa ndeparteze buzele de pe fata victimei; daca salvatorii vor sa faca schimb de locuri, pentru ca de obicei, cel care face compresiile toracice oboseste, acesta trebuie sa se faca ct mai rapid cu putinta. n cazul efectuarii manevrelor n spatii nguste efectuata de un singur salvator este recomandata efectuarea RCP peste capul victimei, iar n cazul existentei a doi salvatori, se recomanda pozitiacalare.

Formula HELP ME Tehnica efectuarii resuscitarii cardiorespiratorii trebuie corect insusita, cu respectare riguroasa a succesiunii timpilor de executie, dupa formula HELP ME. H - hiperextensia capului: se trece o mana pe sub gatul victimei si i se ridica ceafa, iar cu a doua mana, asezata pe frunte, se impinge capul spre spate, apoi se introduce un sul improvizat dintr-o haina sau o patura sub umerii victimei. E eliberarea cailor respiratorii: prin curatarea cu degetele infasurate intr-o batista sau cu un tampon improvizat dintr-o bagheta de lemn sau de metal, infasurata cu o batista. In cazul in care caile aeriene sunt astupate de corpi straini (mai frecvent la copii -- bile, nasturi, fragmente de os), se ridica copilul in sus de picioare, i se deschide gura si se aplica cateva lovituri usoare intre omoplati. La adulti loviturile se aplica asezandu-i culcat pe o parte. L - luxarea mandibulei, apasand pe unghiurile exterioare ale mandibulei cu ultimele patru degete de la ambele maini, iar policele pe barbie; se proiecteaza mandibula inainte, in asa fel incat arcada dentara inferioara sa o depaseasca pe cea superioara. La sugari si la copiii mici hiperextensia capului nu dezobstrueaza glota, dimpotriva, poate agrava obstructia; in aceste cazuri se va sustine numai mandibula sau se va luxa anterior, fara hiperextensia capului. P pensarea nasului, cu policele de la ambele maini sau cu mana stanga. Dupa aceasta pregatire, salvatorul trage aer adanc in piept, isi tine respiratia in inspiratie profunda, apoi aplica repede, cu gura larg deschisa, buzele peste gura intredeschisa a victimei si insufla cu putere aerul din plamanii sau in caile respiratorii ale victimei. Circumferinta buzelor sale trebuie sa acopere buzele victimei pentru a impiedica pierderile de aer la comisurile bucale. Aceasta succesiune de respiratii re repeta de 14-16 ori pe minut pentru a fi eficienta. De regula, la adulti se insufla cu forta, la copii mai usor, iar la sugari foarte usor, cu deosebita grija (se pot produce rupturi de alveole de plamani). ME masajul cardiac extern: se aplica transversal podul palmei uneia dintre maini (de obicei stanga) pe 1/3 inferioara a sternului, iar cealalta palma se suprapune perpendicular pe prima. Cu cele doua maini suprapuse si cu bratele intinse, ajutandu-se de greutatea corpului, salvatorul exercita presiuni ritmice asupra sternului. Fiecare compresiune va fi brusca si scurta (aproximativ o secunda) si va exercita o presiune verticala a sternului spre coloana vertebrala, in asa fel ca sternul sa fie infundat cu aproximativ 5-6 cm. Se apasa numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor. Dupa fiecare compresiune sternul este lasat sa revina in pozitie initiala, fara sa se ridice mainile de pe sternul victimei. Daca este un singur salvator se fac doua insuflatii urmate de 12-14 compresiuni, daca sunt doi salvatori unul face o insuflatie, celalalt face 5 compresiuni sternale. La copii se poate comprima cu o singura mana, iar la copiii mici, cu 1-2 degete, in ritm de 80-100 de compresiuni pe minut. Masajul cardiac trebuie executat pana la reluarea batailor inimii. Dupa 50-60 de minute de resuscitare la o victima la care semnele care caracterizeaza instalarea mortii biologice nu se remit, manevra de resuscitare trebuie intrerupta.

Chiar daca victima isi reia activitatea respiratorie si cardiaca, este interzisa ridicarea ei pana la venirea ambulantei. Succesul reanimarii este conditionat de trei imperative: - rapiditatea interventiei. O victima rareori revine la viata daca nu a respirat timp de 5 minute. - necesitatea unei bune permeabilitati a cailor respiratorii superioare prin mpiedicarea limbii de a intra n faringe si a obtura aceste cai. - continuarea efortului de reanimare. Reanimarea trebuie continuata pna cnd victima si regaseste propria sa autonomie respiratorie si circulatorie sau pna la constatarea decesului de catre un medic. Resuscitarea se repeta timp de minim o jumatate de ora, n unele cazuri abandonndu-se abia dupa mai multe ore (trazniti, hipotermi). Resuscitarea nu se face cu pauze ci ntr-un un ritm bine determinat, cum ar fi 10-12 insuflari pe minut.