Asigurarea respectarii normelor de protectie a mediului

I. Reglementari privind ariile protejate. Notiunea de mediu Notiunea de mediu sta la baza ecologiei ca stiinta, definita de biologi ca fiind studiul relatiilor complexe, directe sau indirecte, dintre animale si mediul lor organic si anorganic. Ecologia este definita in doctrina de specialitate ca fiind stiinta ecosistemelor si a relatiilor dintre acestea, cu rol in stabilirea de legaturi intre societatea umana si mediu Definitia ariilor naturale protejate: Sunt zone terestre, acvatice si/sau subterane, cu perimetrul legal stabilit si avand un regim special de ocrotire si conservare, in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica sau culturala deosebita, care au un regim special de protectie si conservare, stabilit conform procedurilor legale. Beneficiile practice pe care le aduc ariile protejate: -Protejeaza cursuri de apa importante -Cuprind zone de o remarcabila frumusete si semnificatie culturala -Adapostesc comunitati umane ce au culturi traditionale -Ariile protejate sunt in mod deosebit importante pentru mentinerea biodiversitatii -Ecosistemele , speciile si varietatea genetica care alcatuiesc diversitatea vietii -Reprezinta un rezervor vital pentru plantele si animalele necesare medicinei -Imbunatatesc de asemenea, calitatea vietii umane, in mod deosebit ca locuri de recreere. Categorii de arii protejate: - Rezervatiile stiintifice -Parcurile nationale -Monumente ale naturii -Parcuri naturale -Rezervatii ale biosferei -Zone umede de importanta internationala -Situri naturale ale patrimoniului natural universal -Arii speciale de conservare -Arii de protectie speciala avifaunistica -Situri de importanta comunitara 1) Rezervatii stiintifice Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate naturale terestre si/sau acvatice, cuprizand elemente sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic,pedologic sau de alta natura.

2) Parcurile nationale Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor esantioane reprezentate pentru spatiul biogeografic natural cuprizand elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-gografic, floristic, faunistic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii in scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice. 3) Monumente ale naturii Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor elemente naturale cu valoare si semnificatie ecologica, stiintifica, peisagistica deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale salbatice rare, endemice sau amenintate cu disparitia, arbori seculari, asociatii floristice si faunistice, fenomene geologice-pesteri, chei, cursuri de apa, cascade si alte manifestari si formatiuni geologice, depozite fosilifere, precum si alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu national prin unicitatea sau raritatea lor. 4) Rezervatii naturale Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic , geologic, paleontologic, pedologic. 5) Parcuri naturale Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor ansambluri peisagistice in care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distincta cu valoare semnificativa peisagistica si/sau culturala, deseori cu o mare diversitate biologica. 6) Rezervatii ale biosferei Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice. 7) Zone umede de importanta internationala Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a se asigura protectia si conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologica specifica zonelor umede. 8) Situri naturale ale patrimoniului natural universal Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este ocrotirea si conservarea unor zone de habitat natural in cuprinsul carora exista elemente naturale a caror valorare este recunoscuta ca fiind de importanta universala. 9) Arii speciale de conservare

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva , mentine si acolo unde este cazul de a readuce intr-o stare de conservare favorabila habitatele naturale si/sau populatiile speciilor pentru care situl este desemnat. 10) Arii de protectie speciala avifaunistica Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva , mentine si acolo unde este cazul de a readuce intr-o stare de conservare favorabila habitatele specifice desemnate pentru protectia speciilor de pasari migratoare salbatice.

Legislatia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si a faunei salbatice reglementeaza:
-Asigurarea diversitatii biologice, prin conservarea habiatelor naturale , a florei si a faunei pe teritoriul Romaniei; -Mentinerea sau restabilirea intr-o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale si a speciilor din flora si fauna salbatica; -Identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesita un regim specila de protectie, pentru conservarea si utilizarea durabila a acestora; -Categoriile de arii naturale protejate, tipurile de habitate naturale, speciile de flora si fauna salbatica si alte bunuri ale patrimoniului natural ce se supun regimului special de protectie, conservare si utilizare durabila.; -Constituirea , organizarea si dezvolatarea retelei naturale de arii naturale protejate,precul si a regimului acesteia; -Masurile pentru protectia si conservarea speciilor de animale si plante salbatice periclitate, vulnerabile, endemice sau rare, precum si cele pentru protectia formatiunilor geomorfologice si peisagistice de interes ecologic, stiintific, estetic, cultural-istoric, si de alta natura, a bunurilor naturale de interes speologic, paleontologic, geologic, antropologic si altor bunuri naturale cu valoare de patrimoniu natural, existente in perimetrele ariilor naturale protejate sau in afara acestora; -Responsabilitatile si atributiile pentru punerea in aplicare a prevederilor legale.

II. Normele de protectie a mediului privind zonele vizitate

Mediul reprezinta ansamblul factorilor ecologici in cadrul carora omul a facut modificari. Din punct de vedere geografic mediul reprezinta totalitatea elementelor geografice: fauna , flora. Din punct de vedere juridic se foloseste notiunea de mediu ambient, mediu biologic sau mediu uman reflectand legaturile dintre statutul social al omului si contextual ecologic.

Legislatia mediului inconjurator sau ecologica vizeaza problemele protectiei mediului care implica mentinerea, ameliorarea, dezvoltarea si utilizarea rationala a factorilor de mediu. Factorii care actioneaza asupra mediului si necesita masuri legislative sunt: explozia demografica ; supaindustrializarea; megaurbanizarea; criza resurselor energetic; criza resurselor alimentare. Impactul cel mai important asupra omului il are poluarea care reprezinta acel fenomen creat de activitatea umana ce conduce la degradarea mediului sau a factorilor de mediu. Protectia mediului se refera la aplicarea conceptiilor si masurilor cu privire la mediul inconjurator susceptibile sa impiedice factorii negativi ce actioneaza in mediul natural si antropic. ntr-o lume aglomerat i cu surse de finanare limitate, trebuie stabilite clar prioritile pentru conservarea diversitii biologice, mai exact pentru speciile care trebuie s fac obiectul conservrii. Din pcate, dei conservaionitii promoveaz intens importana actual sau potenial a fiecrei specii, zilnic se pierd iremediabil organisme vegetale i animale, unele dintre acestea, chiar nainte de a fi descoperite i descrise. n aceste condiii, pentru stabilirea prioritilor de conservare, este necesar s rspundem la trei ntrebri cheie: 1) Ce trebuie protejat? 2) Unde trebuie protejat? 3) Cum trebuie protejat? 4) De obicei, n alegerea elementelor care vor fi puse sub regim de protecie i conservare, se urmresc 3 criterii principale: a. unicitatea : o biocenoz reprezint op prioritate pentru conservare dac este alctuit predominant din specii endemice rare, mai mult dect dac cuprinde preponderent specii comune larg rspndite; o specie este mai valoroas pentru conservare dac este unic d.p.d.v. taxonomic, dac este unica specie din genul sau familia sa, dect dac este membrul unui gen cu multiple specii. b. pericolul de extincie: speciile sau biocenozele pe cale de dispariie constituie o prioritate c. utilitatea : speciile cu valoare actual sau potenial reprezint o prioritate de conservare mai mare dect speciile fr interes economic evident

Normele de protective a mediului sunt necesare pentru inlaturarea efectelor negative produse pentru refacerea echilibrului om-natura, pentru lichidarea agresivitatii factorului antropic, precum si pentru compensarea efectelor negative ale poluarii. Izvoarele interne de drept al mediului: -Constitutia Romaniei; -Legi organice(legea protectiei mediului); -legi sectoriale(legea apelor,padurilor, ariilor protejate); -decrete cu putere de lege care reglementeaza relatii cu privire la protectia mediului; -ordonante, hotarari ale Guvernului; -tratate si conventii international care trebuie sa aiba aplicabilitate directa si nemijlocita, sa fie

licite(legale) si ratificate de Parlamentul Romaniei. Izvoarele internationale la care Romania este parte sunt conventii la care Romania este parte. Monitoringul calitatii mediului ( supravegherea mediului) Este un sistem unitar de masuratori si observatii standardizate, prin care se evalueaza calitatea unor componente ale mediului la un moment dat si tendintele de evolutie ale acestora in timp si spatiu. Activitatea de monitoring are urmatoarele scopuri: - evaluarea calitatii mediului -semnalizarea prezentei unor poluanti -stabilirea expunerii la risc -predictia tendintei de evolutie -alarmarea in cazul poluarii acidentale -integrarea informatiilor sectoriale Masuri de protectie a mediului inconjurator: -interzicerea pasunarii -oprirea defrisarilor -responsabilitatea regimului de rezervatie stiintifica si arie strict protejata -reimpaduriri -repopupularea ariilor afectate cu speciile disparute

II. Riscuri privind degradarea mediului natural

Riscurile se pot clasifica fie dupa modul de manifestare(lente sau rapide) , fie dupa cauza (naturale sau antropice). Ele pot fi: 1) Fenomene naturale distructive de origine geologica sau meteorologica, ori imbolnavirea unui numar mare de persoane sau animale, produse un mod brusc, ca fenomenul de masa. In aceasta categorie sunt cuprinse: cutremurile, alunecarile si prabusirile de teren, inundatii,fenomene meteorologice periculoase, epidemiile. 2) Evenimente cu urmari deosebit de grave , asupra mediului inconjurator, provocate de accidente. Din aceasta categorie fac parte: accidentele chimice, biologice, nucleare, in subteran. Clasificarea riscurilor: Riscuri naturale ( hazardele naturale). a) riscuri climatice-furtuni -tornade -seceta -inundatii

-inghet -avalanse cutremure si eruptii vulcanice b) riscuri geomorfologice-alunecari de teren -tasari de teren -prabusiri de teren c) riscuri cosmice-caderi de obiecte din atmosfera -asteroizi, comete d) riscuri biologice-epidemii, epizootii,zoonoze e) riscuri tehnologice si industriale (hazarde antropice) -accidente nucleare , chimice si biologice - accidente majore pe caile de comunicatii - incendii de mari proportii - esuarea sau scufundarea unor nave -accidente in subteran.