NOTIUNEA AFACERILOR. PARTICULARITATI.

1) Notiunea Dreptului Afacerilor Putem defini Dreptul Afacerilor, in sens larg, ca fiind totalitatea activitatilor economice,bancare, financiare, etc., prin care se realizeaza, la nivel mondial, schimburile economice,cooperarea economica si tehnico-stiintifica. Stricto sensu, Dreptul Afacerilor este definit prin insasi gama de operatiuni deimport/export, derulate de persoane fizice si/sau juridice dintr-un stat cu parteneri cu aceeasi vocatie dintr-un alt stat, avand ca obiect marfurile, capitalurile si serviciile.Din aceasta definitie reiese, cu claritate, ca Dreptul Afacerilor insumeaza acele norme juridice care reglementeaza relatiile comerciale ce depasesc cadrul intern sau international al unui stat si au aderente internationale, cu doua sau mai multe sisteme de drept nationale. 2) Obiectul Afacerilor Este constituit de catre raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter volitional si patrimonial, precum si de de comercialitate si internationalitate. 3)Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Afacerilor se deslusesc, culimpezime, din definirea obiectului acestuia, si anume: a) caracterul volitional, care rezida din faptul ca participantii la activitatea de comertintern si international isi stabilesc, potrivit vointei lor proprii, drepturi si obligatii corelative indomeniul schimburilor, al cooperarii tehnico-stiintifice si economice. b)caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi patrimoniale, evaluabile in bani, care iau nastere intre cei care iau parte la vehicularea marfurilor, valorilor si cunostintelor pe plan mondial si care urmaresc obtinerea unui profit. c)caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite criterii, in raport dedefinirea sa, in dreptul intern. Cel mai important criteriu se desprinde din prevederile art. 3 alin.2 din Codul Comercial Roman, care arata ca actele civile se disting de actele comerciale princauza acestora din urma, ce consta in interpunerea in procesul de circulatie a marfurilor siserviciilor cu intentia de a realiza beneficii; d)caracterul international implica in aceasta privinta, obligatoriu, existenta unuia sau amai multor elemente de extraneitate. 4) Metoda de reglementare Prin metoda sa de reglementare a raporturilor juridice comerciale, Dreptul Afacerilor recurge la norme de drept privat. De retinut un aspect foarte important: in raporturile juridicecomerciale, subiectele se afla pe pozitie de egalitate juridica, unele fata de altele. Chiar si statul,in cadrul acelorasi raporturi, se manifesta ca subiect de drept privat de jure gestionis, cu altecuvinte pozitia sa juridica este egala cu a celeilalte parti, indiferent daca aceasta este o persoanafizica sau juridica, ce apartine unui alt stat. Asemanari si deosebiri intre Dreptul Afacerilor si alte discipline. DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL COMERCIAL a) ASEMANARI: a.1.) Ambele reglementeaza raporturi juridice cu caracter patrimonial sicomercial, iar subiectii acestor raporturi (fie ei persoane fizice ori persoane juridice) au,in mod obligatoriu, calitatea de comerciant ;

a.2.) Raporturile juridice reglementate deambele ramuri de drept sunt guvernate de Codul comercial, de celelalte legi comerciale side subsidiarele acestora ; a.3.) Dreptul Afacerilor si-a insusit unele caractere, norme dereglementare si dispozitii normative de la dreptul comercial, devenind un drept special in raport de dreptul comercial, care ramane dreptul comun b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI : b.1.) In mod obligatoriu, raportul juridic de Dreptul Afacerilor contine un element deextraneitate, care ii imprima un caracter specific de internationalitate , pe cand raportul juridiccomercial intern nu prezinta aceasta caracteristica. b.2.) Din cauza acestui caracter specific, adica al elementului de extraneitate, raportul juridicde Dreptul Afacerilor este susceptibil sa cada sub incidenta a doua sau mai multe sisteme dedrept (cel putin doua), aspect asupra caruia vom reveni. B. DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL CIVIL a) ASEMANARI : a.1.) Corelatia care exista intre Dreptul Afacerilor si dreptul civilrezulta chiar din primul articol al Codului comercial roman, care stipuleaza ca incontract se aplica legea de fata si, mai departe, legiuitorul precizeaza caunde ea nudispune se aplica Codul civil. a.2.) Atat in raporturile de Dreptul Afacerilor, cat siin raporturile de Drept civil, partile sunt, totdeauna, pe pozitie de egalitate, ceea ceatesta existenta unei metode de reglementare comune.; a.3.) In sfarsit, evidentiem ca,atat in Dreptul Afacerilor, cat si in Dreptul civil, raporturile juridice sunt raporturide drept privat, iar contractul este principalul izvor de obligatii pentru ambelediscipline. b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI : b.1.) Subiectele de Dreptul Afacerilor au o capacitatespeciala de a efectua operatiuni de comert exterior, in timp ce subiectele Dreptuluicivil(persoanele fizice si persoanele juridice) nu au o asemenea calitate; b.2.) Raporturile deDreptul Afacerilor au, in principiu,caracter patrimonial, in timp ce raporturile de Drept civil seclasifica inpatrimoniale si nepatrimoniale.; b.3.) Raporturile de Dreptul Afacerilor aucaractere specifice de comercialitate si internationalitate, spre deosebire de cele civile care nu prezinta aceste caractere.Dreptul Afacerilor mai are stranse legaturi cu dreptul procesual civil, cu dreptulinternational privat, cu dreptul international public. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI AFACERILOR a. Principiul libertatii comertului .Acest principiu statueaza obligatia asigurarii libertatii comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de decizie.In cadrul acestui principiu distingem urmatoarele subprincipii (ori linii de actiunecalauzitoare) si anume: libertatea de a revinde pentru a obtine un profit - consensul ca politicamonopolista aduce atingere principiului libertatii comertului; - controlul exercitat asuprasubiectelor de Drept al Afacerilor prin mijloace financiar-bancare de catre stat. b. Principiul concurentei loiale. Dupa cum se cunoaste, concurenta, in orice domeniu al activitatii umane, are un rol benefic, cu atat mai mult in schimburile de marfuri si servicii,

constituind, in aceasta privinta, un factor real de progreseconomic.Si in ceea ce priveste acest principiu, deosebim, in cadrul sau, mai multi factori dedeterminare si anume: Concurenta presupune, in primul rand, o competitie de piata intre subiecte de drept cuactivitati comerciale asemanatoare, care se intrec nestingherite pe piata libera; Domeniul concurentei comerciale internationale amplifica rolul concurentei de pe piatainterna, ridicand-o, pe aceasta din urma, la nivel continental, regional sau mondial, dupa cum semanifesta. Acest principiu se regaseste in actele normative cu aplicare interna si cu vocatie internationala, el fiind, de altfel, o forma de manifestare a principiului libertatii comertului, acesta din urma reprezentand, pe de alta, parte, fundamentul economic al exercitarii concurentei loiale in comertul international. Dintre actele normative care asigura pe plan national desfasurarea raporturilor juridicecomerciale in conditii de concurenta loiala, evidentiem Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, care sanctioneaza persoanele fizice si juridice ce efectueaza acte si fapte decomert cu incalcarea principiilor libertatii comertului si a concurentei loiale. Functiile concurentei loiale Avand in vedere ca, din totdeauna, concurenta loiala este unul dintre principiilefundamentale ale Dreptului Afacerilor, expresie a liberalismului economic , ea are functiiimportante in evolutia relatiilor comerciale internationale, dintre care exemplificam:- garantarea desfasurarii economiei de piata;- facilitarea liberei circulatii a marfurilor, capitalurilor, serviciilor si persoanelor;stimularea initiativei in cadrul schimburilor comerciale internationale. Acest principiu fundamental orienteaza reglementarile nationale si internationale invederea asigurarii: accesului liber pe piata; libertatii cererii si a ofertei; libertatii economice, ingeneral; prevenirii si reprimarii actelor anticoncurentiale recuperarii prejudiciilor nascute din abuzul de libertate in schimburile comerciale internationale. Concurenta neloiala poate fi definita in mod succint ca fiind recurgerea, de catrecomercianti, la fapte si acte care contravin uzantelor oneste in activitatea de comert international.Concurenta neloiala este caracterizata, de regula, prin:- utilizarea unor mijloace si metode reprobabile in activitatea comerciala;- comiterea unor acte blamabile, prejudiciabile, in atragerea clientelei. Conventia anticoncurentiala poate fi definita ca o manifestare a principiului libertatiicomertului, precum si a caracterului volitional al raportului juridic de Dreptul Afacerilor, princare partile pot prevede in contractul de comert international o clauza cu caracter anticoncurential, in scopul apararii intereselor reciproce. Aceasta conventie obliga partile sa nuefectueze acte si fapte de comert international care pot aduce atingere premiselor raportului juridic stabilit intre ele. c. Egalitatea juridica a partilor Este un alt principiu fundamental al DreptuluiAfacerilor, care priveste direct raportul de comert international, potrivit caruia fiecare partecontractanta are dreptul sa actioneze conform vointei sale, in ceea ce priveste desfasurareatuturor operatiunilor de comert international, pe care le doreste realizate, in scopul obtinerii unui profit, pentru sine.

d. Principiul libertatii conventiilor Potrivit acestui principiu, partile raporturilor juridice de comert international isi pot alege,in mod liber partenerii si sa trateze cu acestia clauzele contractuale, astfel incat sa se concretizezeinteresul lor.De asemenea, subiectele raportului juridic pot sa stabileasca, prin acelasi act de vointa,natura juridica, obiectul si continutul contractului de comert international, sa hotarasca asupramodului de rezolutiune sau de reziliere a acestuia, dar fara a incalca dispozitiile imperative inmaterie. e.Contractele de comert international au putere de lege intre partile contractante Potrivit acestui principiu, libertatea contractuala le permite partilor sa stabileasca, decomun acord, cu respectarea dispozitiilor legale, natura si conditiile contractului, pe care apoisunt obligate sa le respecte intocmai, cu consecintele de rigoare ce decurg din respectarea orinesocotirea clauzelor stipulate. f. Principiul bunei-credinte actioneaza, in primul rand, in domeniul incheierii si derulariicontractelor de comert international si are o importanta covarsitoare. Acest principiu pretinde caorice conventie trebuie sa fie efectuata de catre parti cubona fides, iar partile contractante sanu recurga la uzante necinstite, dand dovada de concurenta neloiala. In raporturile comercialeinterne si internationale, buna-credinta se prezuma. In cazul in care se constata, din partea unuicontractant, reaua-credinta, el va suporta rigorile legii, foarte aspre in acest sens