Atitudinea interioara pe care trebuie s-o aiba vindecatorul

http://suntsanatos.ro/spiritualitate/atitudinea-interioara-ideala-pe-care-trebuie-sa-o-aiba-vindecatorul.html

Extras din lucrarea "Principii si directii in vindecarea naturala" In fiecare din noi exista Arhetipul Vindecatorului Divin. Acest Vindecator Divin este adevaratul vindecator din toate fiintele, si nu un anumit om sau o personalitate speciala. Pentru a ne vindeca pe noi sau pe altii trebuie sa urmarim sa ne cunoastem chiar pe noi insine ct mai profund si astfel vom putea manifesta chiar noi harul puterii tamaduitoare. Daca in trecut si pna in momentul prezent oamenii aflati in suferinta au facut si continua sa faca apel la un intermediar, care din exterior actiona in vederea restabilirii echilibrului perturbat si redarii sanatatii, noua stiinta a vindecarii isi propune sa fundamenteze pe baza unor principii universal valabile, modalitatea cea mai eficienta, sigura, care sa conduca in mod obiectiv, cu precizie, la scopul propus, care il reprezinta in esenta tamaduirea spirituala.

In acest sens, stiinta vindecarii spirituale presupune intotdeauna participarea directa, sistematica, chiar a celui bolnav, care este invatat gradat sa deprinda modalitatile eficiente de autotratament si in acelasi timp sa-si construiasca, pe baza principiilor adevarului, binelui si armoniei, o noua stare interioara mult superioara. In aceasta consta, de fapt, si diferenta esentiala intre cele doua modalitati de tratament. In aceasta directie, rolul major ii revine acum maiestriei terapeutului, care utiliznd o serie intreaga de modalitati ce tin de latura fiziologica, psihica, mentala si spirituala, reuseste sa trezeasca pentru inceput si apoi sa amplifice si sa dezvolte neintrerupt acele resurse potentiale, infinite, ale oricarei fiinte, chiar aflata in suferinta, pe care sa le mobilizeze intr-un singur scop, si anume acela al vindecarii depline. Pacientului ii revine, la rndul sau, ca o datorie, crearea atitudinii de participare directa, inteleasa ca o necesitate fundamentala, careia trebuie sa-i raspunda, aflat acum in al 12-lea ceas si fiind adeseori ultima sansa pe care aceasta existenta i-o ofera. Aflndu-se in aceasta ipostaza, si intelegndu-si rolurile pe care si le-au asumat, terapeutul - de a deveni un instrument perfect care poate canaliza resursele celui bolnav, si cel aflat in suferinta - de a-si mobiliza toate resursele in aceeasi directie, cei doi se pot apropia conlucrnd si interfernd prin mai multe rezonante, in vederea atingerii scopului propus - reintegrarea in starea de armonie, generatoare de echilibru, fericire, sanatate perfecta. In acest domeniu, al ajutorarii celorlalti, conteaza cu att mai mult atitudinea interioara. De altfel, numai fiintele cu un nivel spiritual inalt au reusit de-a lungul timpurilor sa reprezinte pentru ceilalti acele surse autentice de lumina, de ghidare, de ajutor, de caldura sufleteasca. Se poate spune ca, relativ la acest scop asumat, nu reusesc sa-l atinga cu adevarat dect aceia care se daruiesc cu umilinta si devotiune servirii lui Dumnezeu. Servirea semenilor in general si a celor suferinzi in particular apare precum rodul unei seminte, ca o etapa necesara, care vine sa obiectiveze in mod profund scopul initial, care este de fapt servirea lui Dumnezeu.

Caci de fiecare data cnd dam de mncare unui om, lui Iisus ii dam, iar cnd ingrijim un bolnav, pe Iisus il ingrijim. In acelasi sens, se cuvine sa subliniem acum necesitatea intelegerii profunde a responsabilitatii care ne revine in aceasta postura de vindecator. Putem cstiga totul, sau putem esua lamentabil, confundnd ridicolul cu sublimul, dar si aici, ceea ce ne poate ghida este realitatea de netagaduit a afirmatiei lui Iisus: Pomul se cunoaste dupa roade, iar omul dupa fapte. Pentru a se concretiza ca stare tot ce s-a mentionat aici, trebuie sa ne reamintim cele doua principii fundamentale: 1.principiul consacrarii si integrarii armonioase a tuturor gndurilor si actiunilor si 2.principiul rezonantei. Inaintea oricarui contact cu un pacient, ne interiorizam cteva minute, consacrnd toate gndurile si faptele de ajutorare pe care le vom realiza pentru acel bolnav, precum si fructele actiunii noastre lui Dumnezeu. Il imploram sincer sa ne raspunda printr-o stare interioara model, de forta, liniste, armonie, inaltare, si Il rugam de asemenea apoi, sa il ajute pe acei om, prin noi, asa cum numai El, in mod divin, stie. Vom urmari sa ne daruim ca un instrument ct mai bun si mai pur in minile lui Dumnezeu, care prin noi isi va manifesta gratia in vindecarea bolnavului. Starea de daruire catre Divin, starea de releu perfect, va fi mentinuta pe intreaga durata a lucrului cu pacientii si ct mai mult timp cu putinta in restul timpului, ca o continua traire transfiguratoare. Vom realiza astfel rezonanta intre noi si infinita Forta Divina Binefacatoare, care ne va inspira, ghida si umple de energii benefice. In finalul intlnirii cu pacientul, ne vom interioriza din nou, pentru a ingenunchea launtric, plini de recunostinta catre Dumnezeu, Cel Mereu Bun si plin de compasiune. In timp ce lucram sau discutam cu bolnavul, vom urmari sa invocam continuu un flux de lumina alb stralucitoare care coboara asupra lui, purificndu-l si insanatosindu-l. De fiecare data insa, vom pastra constiinta starii de releu care faciliteaza rezonanta cu energiile binefacatoare si vindecatoare din Univers. Este foarte importanta, de asemenea, transfigurarea pacientului. Desi stim ca suferinta este rodul intentiilor si actiunilor sale negative de alta data, stim si faptul ca toti suntem copiii dragi ai lui Dumnezeu. In esenta, in fata Lui suntem la fel de puri, armoniosi, buni si divin inzestrati. Vom evoca in omul din fata noastra calitatile fundamentale care il pot readuce intr-o stare de perfecta armonie, il vom ajuta ca la rndul sau sa isi redescopere acele virtuti sufletesti, pe care manifestndu-le, din ce in ce mai plenar, va fi ajutat sa isi refaca starea de echilibru launtric, prin crearea si mentinerea unor rezonante benefice. Pacientul va fi ajutat sa renunte la atitudinea de om bolnav si la toate comportamentele care ii intretin starea de boala (frica, lamentare, pesimism, neincredere, suspiciune, rautate, egoism, vicii, manii obsesive, neliniste, angoasa etc), care reprezinta de fapt rezonante cu energii negative profund perturbatoare. Indiferent de rezultatele obtinute in timp, atitudinea interioara a terapeutului nu trebuie sa se modifice, printro implicare egotica sau pierderea increderii, a sigurantei, a optimismului. El trebuie sa fie consecvent in manifestarea continua a energiilor armonizante, perfect detasat si plin de intelepciune si compasiune. El nu trebuie sa fie deviat in ceea ce priveste manifestarea acestor aspecte, cunoscnd faptul ca adeseori pot sa apara reactii subiective ale pacientului, tentatii ale acestuia de a intrerupe tratamentul sau de a solicita mereu altceva. Acestea reprezinta, de cele mai multe ori, blocaje karmice specifice bolnavului. Este posibil ca la o prima sedinta cu el sa apara rezultate deosebite, dar ulterior, acesta sa le nege sau sa intrerupa tratamentul. Sunt situatiile rare ale acelor oameni carora deocamdata nu le este permisa, din punct de vedere karmic, vindecarea. In alte situatii, anumite rezultate sau reactii la tratament par a se lasa asteptate. Dar nici acum nu trebuie sa fim nelinistiti, caci adeseori cumulul cantitativ conduce la saltul calitativ si dupa un anumit timp se

inregistreaza veritabile salturi in vindecarea bolnavului. Toti marii vindecatori care au actionat intr-o perfecta armonie cu legile firii au aratat oamenilor importanta atingerii unei viziuni globale a bolnavului. Cunoscnd principiul reflexiei, prin care intotdeauna Totul se reflecta in parte si partea se reflecta in Tot, in mod analogic, ei trateaza att corpul, ct si sufletul. In aceasta directie, Zamolxe afirma ca: dupa cum nu trebuie sa incercam a ne ingriji ochii fara sa tinem deloc seama de cap, tot astfel nici capul nu poate fi ingrijit netinndu-se seama de corp si, in mod asemanator, avnd in vedere acest adevar trebuie sa-i dam totdeauna o potrivita ingrijire trupului dimpreuna cu sufletul. Probabil acesta este motivul pentru care medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: pentru ca ei nu cunosc tainele intregului pe care il au de ingrijit. Daca acest intreg este bolnav, partea nu poate fi sanatoasa, iar daca partea tulburata va fi vindecata, intregul va fi din nou armonios asa cum trebuie sa fie, iar omul va trai mult timp plin de vigoare, bun la suflet si fericit. In acest sens, tratamentul natural al oricarei afectiuni urmareste inlaturarea cauzelor fundamentale care determina conditiile aparitiei bolii. Este tratata fiinta si nu boala, urmarindu-se rearmonizarea ei pe toate planurile. Se va actiona simultan asupra nivelurilor profunde, mentale, sufletesti, ct si asupra suferintelor corpului fizic. In esenta, orice suferinta ii este data omului pentru a-l retrezi la o viata adevarata, pentru a-l orienta catre Dumnezeu. De aceea, pacientul trebuie sa inteleaga ca adevaratul scop pe care il urmareste este marirea credintei in Dumnezeu, daruirea in fata Lui, si toate celelalte rezultate, implicit starea de sanatate vor aparea chiar pe aceasta cale a inaltarii catre starea de indumnezeire. tiinta vindecarii spirituale ofera o modalitate sau o cale precisa si sistematica prin care omul bolnav sa poata iesi din suferinta. Aceasta cale implica intotdeauna ca prin participare directa si efort constient, pacientul sa devina capabil sa se autocunoasca si sa se inteleaga pe sine, reapropiindu-se astfel de esenta sa profunda. Toate vindecarile aparent miraculoase se fundamenteaza pe acest proces al regasirii de sine uneori trait spontan, indus prin gratie divina. Cnd bolnavul ajunge sa traiasca o stare caracterizata de dorinta puternica de a face tot ceea ce ii sta in putere pentru a se vindeca, precum un inecat doreste o gura de aer, se poate spune ca vindecarea este aproape. Purtat de o fervoare si aspiratie puternica de a redeveni armonios si sanatos, pentru Dumnezeu el este atunci dispus sa renunte la multe dintre obisnuintele sale vechi, orientnduse acum, cu toata increderea, pe calea transformarii sale binefacatoare. Modalitatea naturala de vindecare presupune intotdeauna reintoarcerea la adevarata natura a fiintei noastre. Cnd o fiinta este bolnava, este stiut faptul ca ea este inchisa, pesimista; si relatiile ei cu Universul exprima o stare de dizarmonie. Este ca un organism care devine secatuit, lipsit de vitalitate, inchistat si incapabil de a mai rezona cu focarele de energie binefacatoare din acest univers, adeseori ajungndu-se ca prin inertie si stagnare in boala, bolnavul sa asiste la procesul sinuciderii sale lente. Afirmarea vietii, in urma procesului de deschidere sufleteasca, de impacare si de regasire de sine, determina din nou stari de rezonanta din ce in ce mai ample cu toate acele surse focar de putere, forta, sanatate, regeneratoare, existente in Univers. Propria natura interioara asimileaza din nou, din ce in ce mai profund, natura exterioara si astfel principiul vietii si energiile ei specifice se retrezesc reimprospatate, determinnd reaparitia starii de armonie si sanatate. Respectnd principiul non-violentei, vindecatorul va urmari combinarea armonioasa a mai multor metode naturale de vindecare, care, sustinute sistematic si intensiv o perioada adecvata de timp, vor determina in starea pacientului o schimbare fundamentala, resimtita pe toate planurile - fizic, psihic, mental si spiritual. Aceste modalitati de vindecare si remedii naturiste, din punctul de vedere al efectelor generate in fiinta bolnavului, se potenteaza reciproc si determina, intr-un timp scurt, un salt energetic, care permite inca din faza initiala a tratamentului trecerea la o noua stare interioara, care confera incredere si amplifica dorinta bolnavului de a intensifica eforturile depuse de el in vederea vindecarii. sursa: kamala.ro