Alexandru Lapusneanul

Scriitor pasoptist, Costache Negruzzi a creat cea dintai nuvela istorica realizata din literature romana, Alexandru Lapusneanul. Nuvela a fost publicata in primul numar al revistei Dacia Literara in 1840. In aceasta nuvela realitatea si fictiunea se impletesc. Scriitorul a evocat un episod din Istoria Moldovei si anume aIIa domnie a lui Alexandru Lapusneanul dintre 1564-1569 (sec XVI). Negruzzi s-a inspirat din Letopisetul Tarii Moldovei a lui Grigore Ureche si Miron Costin, dar a adus modificari fata de izvoarele consultate. Structura nuvelei este concisa si riguroasa: este alcatuita din 4 capitole ca actele unei piese de teatru; fiecare capitol are cate un moto semnificativ. Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei. El este un personaj eponim deoarece da titlul nuvelei. El reprezinta tipul despotului, al tiranului care a ingradit puterea boierilor. Este un personaj exceptional in imprejurari exceptionale de factura romantica. Naratorul il prezinta prin caracterizarea directa atragand atentia asapura urtului su caracter. Mimica i este expresiv: ai crui ochi snteiar ca un fulger (denotnd mnie greu reinut). Celelalte personaje i exprim de asemenea, n mod direct prerile: pentru tnrul boier Stroici, Lpuneanu este un tiran cu snge pngritsi mitropolitul Teofan l numete crud i cumplit. De asemenea caracterizarea indirecta ce se desprinde din fapte, vorbe si ganduri are un rol important in realizarea portretului personajului. Lapusneanul se caracterizeaza prin ura fata de boieri pe care ii pedepsea cu asprime. Vointa sa inflexibila, tenacitatea, hotararea reies din primul capitol cand a refuzat sa se intoarca la indemnul boierilor: Sa ma intorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarat. Domnitorul era un bun cunoscator al psihologiei umane, dovedind intuitie: desi stia ca Motoc il tradease in prima domnie, l-a acceptat pe langa el :ca sa ne mai usureze de blastamurile norodului. Lucid, stia ca boierii asupreau poporul si de aceea era neingaduitor cu acestia: voi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea sa va mulc si eu pre voi. Lapusneanul se casatorise cu doamna Ruxanda nu pentru ca o iubea, ci pentru ca era fica lui Petru Rares si nepoata lui Stefan cel Mare. Ramasa orfana de mica aceasta a fost casatorita cu Lapusneanul prin viclenie, el urmarind sa atraga inimile norodului. Impulsivitatea domnitorului reiese din faptul ca la reprosurile doamnei Ruxanda a dus mana la pumnal si a vrut sa o loveasca la fel si pe boierul Spancioc cu maciuca. Capitolul al II-lea arata ca domnitorul era un adevarat maestru al disimularii: in biserica a cerut iertare umil de la boieri si i-a invitat la un ospat folosind citate din Sfanta Scriptura. Insa, gesturile sale (isi facu cruce), vorbele (iertati-ma!)sugereaza ipocrizia sa. Domnitorul era crud si sangeros: a pus sa fie omorati 47 de voieri in scena ospatului, iar capetele lor au fost asezate intr-o forma de piramida servind drept leac de frica doamnei Ruxanda. In timpul groaznicului macel el radea ceea ce sugereza cinismul si sadismul sau. Replicile domnitorului au capatat valoare de maxime ca acea data lui Motoc prin care se referea la multimea revoltata:prosti, dar multi, care sugereaza luciditatea lui. In capitolul final ura si revolta impotriva acelora ce l-au calugarit se impletesc cu groaza in fata mortii. Alexandru Lapusneanul este un personaj romantic pus in situatii exceptionale ce se caracterizeaza prin ura si dorinta de razbunare ce o poarta. El este un bun cunoscator al psihologiei umane si foloseste aceste atributii pentru a-si indeplini scopul.