Pe durata ntregii sale existente, regimul comunist a reusit sa si vada mesajul politic exprimat poate cel mai bine,

n planificarea arhitecturala din Bucuresti. Arhitectura, vazuta ca stiinta ce proiecteaza cladirile, att cele de locuit, ct si cele institutionale, nu putea (asa cum nu putea nici un alt domeniu stiintific sau cultural) sa nu fie subordonata modului de gndire al sistemului totalitar comunist, De-a lungul intervalului de timp studiat (1947-1989) putem identifica trei diviziuni temporale majore, fiecare cu modalitatile sale de a aborda discursul arhitectural: perioada de nceput (de la preluarea puterii pna spre a doua jumatate a deceniului '60), perioada de mijloc (1960 - 1970), perioada terminala (anii '80). n cele ce urmeaza acestea vor fi abordate si analizate pe rnd. Perioada de nceput Aceasta dependenta este foarte usor observabila n domeniul arhitecturii, unde Bucurestii ncearca sa devina o copie a Moscovei. Cel mai bun exemplu este Combinatul Poligrafic Casa Scnteii (construit n anii 1952-1957), copie fidela a Universitatii M. V. Lomonosov din Moscova. Pentru constructiile institutionale, modelul moscovit este fidel respectat. Planul de "transformare socialista" a Moscovei presupunea implantarea "mprastiata" a cladirilor n planul inelar al Moscovei, ca simbol al modernizarii, n replica la turnurile Kremlinului istoric. Se observa si n cazul bucurestean o diversificare a locatiilor alese pentru cladirile exponentiale: Sala Palatului R.P.R. (inaugurata n mai 1960), Palatul Radiodifuziunii, Pavilionul central de expozitii a economiei nationale a R.P.R. Aceasta situatie este diferita fata de ceea ce se va ntmpla n perioada de final a comunismului, atunci cnd toate constructiile exponentiale vor fi grupate n jurul unei axe Est-Vest. Astfel, pentru nceput au fost construite, potrivit planului de sistematizare, blocuri n zonele Floreasca, Bucurestii Noi, Vatra Luminoasa. n a doua jumatate a anilor '50, constructiile n Bucuresti s-au desfasurat n zonele Titan (pentru a acomoda peste 200.000 de locuitori n apropiere uzinelor 23 August si Republica, precum si a uzinei Policolor din cartierul Dudesti), Drumul Taberei (n apropierea fabricilor din Militari si Ghencea), Jiului si Berceni (ncepnd cu anii a60). n zonele Militari, Ghencea, Giulesti, Balta Alba au fost demolate strazi constituite din locuinte individuale pentru a face loc, de-a lungul arterelor principale, constructiilor de 6-10 etaje n front continuu4.Ritmul constructiei de blocuri, asa cum afirma propaganda comunista, a crescut an de an: 7.800 apartamente n anii 1957-1958, 7.700 apartamente doar n 1960, 12.400 apartamente n 1965.

Perioada de mijloc Perioada anilor 1960 - 1970 este cea n care regimul comunist a reusit o totala subordonare a administratiei si economiei a statului, intrnd n zona de consolidare a puterii sale. Pe plan politic, perioada corespunde ndepartarii programatice de Moscova si afisarii unei asa-zise linii "independente".n plan arhitectural, aceasta este perioada cea mai prolifica n ceea ce priveste constructia de blocuri de locuit. Acestea, pe lnga constructiile exponentiale, al caror mesaj metaforic este naltimea si apropierea de Occident (Hotelul Intercontinental, Centrul de Televiziune, Aeroportul Otopeni), au menirea de a demonstra caracterul puternic, durabil al regimului si evolutia sa exponentiala, ca si legaturile ce ncep sa se nfiripe ntre Romnia si statele din afara lagarului comunist.Sunt preferate acum cartierele-monolit de blocuri, situate nu numai pe marile artere ce le traverseaza, dar si "n profunzime". Modelul sovietic de blocuri este nlocuit cu cel francez. Constructiile beneficiaza si de un set de norme tehnice, elaborat la jumatatea deceniului al 7-lea. Cutremurul de la 1977 aduce si el noi schimbari n conceptia arhitectonica. n plan tehnic, cladirile construite n urma lui beneficiaza de un set complet de norme antiseismice. n plan politic, este semnalul pentru reevaluarea centrului istoric. Odata cadrul legal stabilit (Legea sistematizarii), n urma desfiintarii Directiei Patrimoniului Cultural National (25 noiembrie 1977), perimetrul central al capitalei Romniei, ramas neatins pna spre mijlocul deceniului al 8-lea, ncepe sa fie la rndul lui supus procesului de remodelare urbana. Perioada finala Perioada anilor '80, cea de sfrsit a regimului comunist din Romnia, vine n plan politic cu o noua ideologie, cea a national-comunismului. Aceasta este impusa de conducatorul politic Nicolae Ceausescu ntr-o ncercare de a camufla realitatile economice nefaste prin apelul la un discurs de tip nationalist-extremist, coroborat cu vechea ideologie a comunismului.n ce priveste discursul arhitectural, acesta este marcat ntr-o masura hotartoare de optiunile (capriciile) lui Nicolae Ceausescu, fie ca este vorba de constructiile de tip megalomanic influentate de calatoriile sale prin statele comuniste asiatice, fie de distrugerea acelor locuri istorice indezirabile unui stat care se proclama n cel mai nalt stadiu al organizarii umane.Avem, deci, doua dimensiuni ale planului urbanistic n aceasta perioada: pe de o parte distrugerea centrului istoric, actiune fara precedent n cultura romna (asa cum am vazut, n perioadele anterioare se ncerca mentinerea si integrarea monumentelor n noile arii construite), pe de cealalta parte proiectele cu

mesaj totalitar, grupate n jurul Centrului Civic.n ce priveste prima dimensiune, avem de-a face, pe lnga demolarile a cartiere ntregi (cum a fost, spre exemplu, cartierul Uranus, de pe Dealul Spirii), cu darmarea deliberata de monumente, n special religioase, sau mutarea lor, cu scopul de a fi ascunse ntre blocuri. Daca astfel de darmari au avut loc, n mod necesar, dupa cutremurul din 1977 (cladiri afectate de acest cutremur), politica de demolare a devenit generala ncepnd cu anul 1984. O lista a cladirilor distruse n aceasta perioada (1984-1987) nu poate sa omita monumente istorice precum manastirea Cotroceni (datnd din 1679, darmata n 1984), manastirea Vacaresti (construita n secolul al XVIII-lea si darmata n 1986), biserica Sf. Spiridon Vechi (din secolul al XVII-lea, darmata n 1987). Dintre monumentele istorice mutate pentru a fi ferite de ochii locuitorilor mentionam Schitul Maicilor, biserica Olari, manastirea Mihai Voda, biserica Cuibul cu Barza10.

Povestea distrugerii manastirii Vacaresti, "cea mai reprezentativa realizare a arhitecturii romnesti din secolul al XVIII-lea" (Vasile Dragut)11, este reprezentativa. Spatiul pe care era amplasata aceasta manastire a fost initial destinat unui nou Tribunal al Poporului. Dupa ce fusesera elaborate serii de planuri care sa conserve, pe lnga cladirea Tribunalului, macar biserica Vacaresti, s-a decis demolarea n ntregime a complexului monastic, operatiune desfasurata ntre anii 1984 si 1987. Renuntnd la constructia Tribunalului, Nicolae Ceausescu a dispus amplasarea aici a unei noi Sali de Sport. Aceasta constructie nu s-a concretizat nici ea, astfel ca spatiul ocupat anterior de monumentul istoric a ramas teren viran pna n zilele noastre12.