Uite, Marius...

iti promit (si tie si mie) ca asta e ultima oara cand te mai bat la cap; mi-am dat seama ca o tot fac de ceva timp...Singura mea scuza e ca mi-e ingrozitor de dor de tine si uneori simt o nevoie imensa sa te vad, incat mi-e aproape imposibil sa ma abtin sa nu vorbesc cu tine..ceva in genul unui program defect, care ruleaza la infinit. In legatura cu ultimul tau mesaj de astazi..nu stiu de ce simt nevoia sa clarific niste lucruri, desi pentru cel putin unul dintre noi situatia e extrem de clara. Mi-ai spus in timpul vacantei ca ne vom intalni sa discutam fata in fata cand vei veni in Bucuresti... ai cam facut-o de vreo 2 saptamani si degeaba. Nu era esential ce urma sa discutam, pentru mine conta doar ca te vedeam.. De cand am vorbit despre asta am asteptat sa treaca ultimele saptamani de vacanta si sa ne intalnim, iar cum am vazut ca tu nu ai niciun gand in privinta asta, m-am gandit sa-ti amintesc. Nu era nici nevoie, nici momentul pentru un astfel de raspuns. Oricum nu ma gandisem sa-ti rapesc prea mult timp acum, mai ales ca nu esti tu singurul care invata si lucreaza in perioada asta. Nu era nevoie sa ma umilesti din nou, ca si cand tu ai fii unicul care are "planuri marete", iar eu doar un alt om fara viitor care-si permite sa stea prin parcuri. Referitor la umiliri, am indurat extrem de multe din partea ta. Am trecut peste raceala ta, peste dezinteres si indiferenta, si asta doar pentru am crezut ca se merita. Am fost penibila de multe ori, mi-am lasat mandriile de-o parte de si mai multe ori, iar tu nu ai facut nimic altceva decat sa ma respingi si sa ma dai la o parte. Referitor la intalnirea pe care mi-ai refuzat-o astazi, erau 2 motive pt care voiam sa aiba loc. In timpul vacantei, ori de cate ori imi era foarte dor de tine (si se intampla destul de des), ma apucam si scriam. Si zi dupa zi, scrierile astea au ajuns sa cuprinda toate lucrurile pe care nu am reusit niciodata sa ti le spun. Ei bine, scopul final era ca ele sa ajunga la tine, pt ca nu le scrisesem doar pt mine. Nu ar fi ajutat la nimic, dar m-as fi simtit intr-un fel eliberata de tot ce as vrea sa stii ca ai insemnat/insemni. Am doilea motiv era ceva mult mai personal si mai delicat. Ti-am spus ca voiam sa vorbim de o gramada de ori si ca sunt anumite lucruri de care mi-e frica ca sar putea intampla. .Doar ca din nou tu nu ai aratat decat ca nu-ti pasa. Totusi, ar fi interesant sa-ti vad reactia daca ai stii despre ce e vorba. In rest, esti destul de mare sa suporti consecintele propriilor decizii (mai ales daca sunt unele bune, cum spui tu). Eu am facut tot ce mi-a stat in putinta sa "indrept" lucrurile, dar cred ca m-am iluzionat in zadar. Mi-am dat seama ca pentru tine e in regula sa uiti complet de existenta unei persoane, iar daca asa vrei sa continui, eu nu am ce sa-ti mai fac. Sper doar sa-ti dai la un moment dat seama de cat gresesti. Eu am facut-o, dar pentru mine a fost, se pare, prea tarziu. Oricum, nu ma astept sa-mi raspunzi nici la mail-ul asta, deja m-am obisnuit cu stilul tau, am vrut doar sa las lucrurile, din partea mea, clare.

Sa ai o noapte linistita!