Vous êtes sur la page 1sur 14

COMUNICAREA UMANA 1.1.1.

Scurt istoric Cu 2500 de ani in urma, in Grecia antica, mai intai in Siracuza si apoi in Atena, cetatenii liberi rasturnau regimurile tiranice si stabileau primele reguli de convietuire democratica. Legile acelor vremuri prevedeau ca fiecare cetatean s 222c24c a fie propriul sau avocat si sa-si pledeze singur cauza in procese, indiferent daca era acuzat sau acuzator. Nu puteau fi angajati avocati profesionisti, iar pledoariile trebuiau sustinute in fata a zeci sau sute de jurati. Cetatenii care stapaneau arta comunicarii convingatoare se afirmau mai usor in societate si isi aparau mai bine interesele. In plus, ei puteau deveni si chiar deveneau lideri militari, politici sau religiosi, dobandind noi privilegii pe aceasta cale. Arta de a comunica convingator s-a numit atunci retorica. Interesul pentru insusirea acestei arte si, in consecinta, studiul comunicarii umane au devenit predominante in epoca, alaturi de arta si stiinta razboiului. Prima acceptiune a notiunii de retorica, cuvant de origine greaca, a fost aceea de "stiinta si arta de a convinge". Retorica viza cu precadere, comunicarea in sfera juridica si politica. Un secol mai tarziu, Platon (427-347 i. H) a introdus retorica in viata academica greaca, asezand-o alaturi de filosofie. Ea nu era considerata neaparat o stiinta, pentru ca nu urmarea cunoasterea a ceea ce este corect sau incorect, rational sau irational, ci cunoasterea slabiciunilor umane pentru a le putea controla si folosi in atingerea scopurilor propuse. Aristotel (384-322 i.H.),studentul lui Platon, scrie celebra sa lucrare "Rethorike" care deschide noi drumuri in studiul sistemelor de comunicare umana. Totodata, Aristotel elaboreaza primul tratat de logica( Organon) in care descopera silogismul si construieste tipul de rationament si argumentatie bazate pe silogism. Urmeaza progresele inregistrate de filosofii romani si distinctia dintre teoria si practica comunicarii umane: teoria este retorica, practica este oratoria. Unul dintre teoreticienii si marii practicieni ai timpului ramane Cicero(106-43 i.H.). Dupa epoca greco-romana, teoria comunicarii umane nu a mai cunoscut progrese considerabile timp de mai multe secole, pana la Renastere. Incepand cu anul 1600,in epoca moderna, studiul comunicarii

umane a fost readus in centrul preocuparilor mai multor categorii de ganditori:filosofi,lingvisti,psihologi,sociologi,epistemologi,stilisti si, in cele din urma, oameni de marketing, comunicatorii, animatorii, creatorii de publicitate, agentii publicitari, moderatorii si, in general, agentii de relatii publice si negociatorii contemporani cu noi. In ultimele decenii, stiintele comunicarii umane cunosc o dezvoltare exploziva. Apare si se dezvolta "Analiza tranzactionala"(Eric Berne, anii '60), "Programarea neuro-lingvistica" (Richard Bandler si John Grinder, anii'70) si tehnicile scolii de psihologie si comunicare de la Palo Alto.

1.1.2.Ce este comunicarea? In toate timpurile si, cu atat mai mult in lumea de azi, educatia si invatarea nu pot exista in afara comunicarii umane. A comunica inseamna a pune ceva in comun. Intre oameni, a comunica inseamna a pune in comun idei, fapte, opinii, emotii si sentimente. Acestea circula de la un partener la altul, sub forma de mesaje. In consecinta, a comunica inseamna a emite, transmite si receptiona mesaje. Odata emis si receptionat, mesajul apartine, in comun, atat celui care a "dat" cat si celui care a "luat". Omul emite mesaje atunci cand vorbeste, cand scrie, cand indica un obiect sau o imagine ca si atunci cand zambeste, se incrunta sau raspandeste un anumit miros. Cand asculta, citeste, priveste sau pipaie, el receptioneaza mesaje. Comunicarea umana este un proces de predare-primire, adica unul de tip tranzactional, prin care oamenii schimba si transfera semnificatii de la un individ la altul, catre un grup uman mai restrans sau catre publicul larg. Comunicarea exista atunci cand se emit si se receptioneaza semnale care poarta si carora li se confera semnificatie. Intotdeauna, comunicarea umana este deformata(distorsionata) de paraziti(zgomote), se produce intr-un anumit context, genereaza anumite efecte si comporta o anumita retroactiune. Studiul comunicarii vizeaza trei obiective importante:

-explicarea teoriilor si conceptelor proprii diverselor forme de comunicare; -dezvoltarea abilitatilor si competentelor de comunicator, moderator, negociator, orator si auditor; -dezvoltarea spiritului critic si crearea de norme etice in materie de comunicare pentru a proteja individul si comunicatiile umane de manipulare si de spalarea creierelor, posibile prin comunicare subliminala, hipnoza, analiza tranzactionala, hipermediatizare, falsa publicitate sau diverse alte forme de comunicare abuziva. 1.2.Niveluri de comunicare umana In principiu, pentru a sti in care aspecte ale vietii personale, profesionale si sociale trebuie sa intervenim pentru a creste eficacitatea mesajelor noastre, este necesar sa clarificam nivelul(sau campul) de comunicare in care ne situam. Practic, comunicarea umana se poate desfasura pe patru niveluri distincte: -comunicarea intrapersonala; -comunicarea interpersonala; -comunicarea in grup; -comunicarea publica. Comunicarea intrapersonala este comunicarea individului uman cu sine insusi, atunci cand isi asculta "vocea interioara". Astfel, el cunoaste si se judeca pe sine. Se intreaba si isi raspunde. Gandeste, analizeaza si reflecteaza. Evalueaza decizii sau repeta mesaje destinate altora. Comunicarea interpersonala este cea care permite dialogul cu celalalt. Ea ne ajuta sa-i cunoastem pe ceilalti si sa ne cunoastem mai bine pe noi insine prin imaginea lor despre noi.Gratie comunicarii interpersonale,se stabilesc,se intretin si,uneori,se distrug relatiile umane,fie ca este vorba de cunostinte noi,de vechi prieteni,de iubite sau de membrii familiei. Comunicarea in grup este cea care asigura schimburile in interiorul micilor grupuri umane.In cadrul acestora,individul isi petrece o mare parte din viata sociala si profesionala.Aici,se impartasesc cunostinte si

experiente,se rezolva probleme si se dezvolta idei noi,fie ca este vorba de un consiliu de administratie,fie de cercul de prieteni in care ne bem cafeua. Comunicarea de masa este aceea prin care informam pe altii sau suntem informati,persuadati,panicati,amuzati sau stresati de altii prin intermediul comunicatiilor de masa si in afara unei relatii interpersonale. 1.3.Modelul general al comunicarii umane Intotdeauna,comunicarea are loc in interiorul unui anumit cadru sau mediu concret si specific.Privit in ansamblul sau,acesta reprezinta contextul comunicarii. Contextul influenteaza atat ceea ce se comunica cat si maniera in care se comunica. Contextul comunicarii domenii relativ distincte: comporta cel putin patru aspecte si

-contextul fizic,care se refera la mediul fizic concret si imediat tangibil,adica incinta sau spatiul deschis,microclimatul,ambianta sonora,lumina,culoarea,etc.O discutie in amfiteatru,de exemplu,se va desfasura intr-o maniera diferita decat exact aceeasi discutie purtata intr-un cavou sau pe un stadion. -contextul cultural,care priveste credintele,traditiile,tabuurile,stilurile de viata,valorile impartasite de grup sau comunitate,normele morale,legale si regulile dupa care se stabileste ce este bine si ce este rau,ce este permis si ce este interzis,etc. -contextul sociopsihologic,care se refera la pozitia si statutul social al partenerilor si la caracterul oficial sau informal al reletiilor dintre partenerii de comunicare,la situatia concreta si ipostaza specifica in care are loc comunicarea.O discutie cu seful,purtata la restaurant,de exemplu,va fi altceva decat aceeasi discutie purtata in sala de consiliu. -contextul temporal,care priveste momentul si ordinea cronologica in care este plasat mesajul intr-o secventa de alte mesaje succesive.In acest sens,de exemplu,dupa anuntul decesului mamei,nu vom putea comunica in aceeasi maniera ca dupa anuntul unui mare castig la loto. Elementele cheie care intervin in orice proces de comunicare pot fi ansamblate impreuna si plasate intr-o configuratie care simbolizeaza modelul general al comunicarii umane.Elementele sale sunt conectate intr-

o maniera care sugereaza dinamica procesului de comunicare umana si traiectoriile mesajelor. 1.3.1.Expeditor-destinatar Acest element,intalnit si sub denumirea emitator-auditor,semnifica dubla ipostaza a comunicatorului,chiar si atunci cand comunica cu sine insusi.Ori de cate ori comunicam,ne aflam simultan atat in ipostaza de expeditor(sursa informatiei nu se identifica intotdeauna cu expeditorul sau emitatorul ei) cat si in cea de destinatar(receptor) al mesajului.Este si motivul pentru care se folosesc ambii termeni legati printr-o liniuta de unire. Atunci cand vorbim,scriem,gesticulam sau zambim,etc.ne aflam in ipostaza de emitenti.Cand ascultam,citim,pipaim,mirosim,etc.ne aflam in ipostaza de destinatari ai unor mesaje.Adesea,receptionam unele mesaje chiar in acelasi timp in care emitem altele.In plus,receptionam propriile noastre mesaje,in sensul ca luam act de miscarile sau gesturile noastre,ne auzim vorbind,ne strambam in oglinda,etc.De regula,in timp ce vorbim,urmarim reactiile interlocutorului,incercand sa descifram mesajele sale nonverbale in care cautam aprobarea,simpatia,intelegerea,etc. 1.3.2.Codificarea-decodificarea Codificarea reprezinta actul de a produce mesaje,adica de a vorbi,a scrie,a gesticula,a desena,etc.A codifica inseamna a traduce gandurile si sentimentele in sunete si imagini,in cuvinte,in caractere scrise,in desene,in gesturi,in mirosuri,etc. Decodificarea inseamna actul de a receptiona si interpreta mesaje,ascultand,citind,privind,gustand,etc.A decodifica inseamna a transpune cuvintele vorbite sau scrise,gesturile,mirosurile,imaginile sau oricare alte semnale,in idei si sentimente umane. Informatiile nu pot fi receptionate decat intr-un limbaj recunoscut de receptor.Cheia oricarui proces de comunicare este tocmai aceea de a face sa se regaseasca o concordanta intre ceea ce a vrut sa transmita expeditorul si ceea ce a receptionat destinatarul. Actiunea de a codifica este complementara si simultana cu aceea de a decodifica.In timp ce vorbim,de exemplu,noi incercam sa descifram reactiile pe care mesajul nostru le provoaca interlocutorului.Este si motivul pentru care tratam impreuna aceste doua fenomene. 1.3.3.Competenta de comunicare

A comunica competent inseamna a te face inteles si a convinge.Aptitudinea de a comunica eficace este numita competenta de comunicare. In primul rand,competenta priveste evaluarea influentelor contextului asupra continutului si formei comunicarii.De exemplu,competenta ta de comunicare este cea care iti spune ca,intr-un anume context si cu un anumit interlocutor,un subiect convinge,iar altul nu.Un anumit limbaj poate fi adecvat,iar altul poate fi impropriu. Capacitatea de a observa si descifra mesajele nonverbale(limbajul trupului,limbajul fetei,atingerea,volumul vocal,ritmul si inflexiunile vorbirii,imbracamintea,etc.) este o alta dimensiune importanta a competentei de comunicare. 1.3.4.Mesajul Mesajul este ansamblul de semne si semnale care poarta ideea,sentimentul sau emotia pe care emitentul le transmite catre destinatar.El se constituie sub forma unui anumit set de simboluri.Mesajul poate fi purtat de sunete,imagini,mirosuri,atingeri,cuvinte,gesturi, postura,mimica si diverse alte semne si semnale care simbolizeaza o anumita semnificatie. Cand semnificatia este codificata in cuvinte,spunem ca mesajul este verbal si comunicarea verbala.Cand semnificatia este purtata prin alte semne decat cuvintele,spunem ca mesajul si comunicarea sunt nonverbale. 1.3.5.Canalul sau media

Media sau canalul este mijlocul si calea pe care este transportat si distribuit sau transmis si redat mesajul.Canalul este atat vehiculul cat si suportul fizic(mediumul) al mesajului. In comunicarea interumana,se foloseste rareori un singur canal.Chiar si in cadrul celei mai simple conversatii intervin doua,trei sau mai multe canale.Vorbim si ascultam cuvinte (canal vocal si verbal),aruncam anumite priviri si facem diverse gesturi care au semnificatie (canal vizual),emitem anumite mirosuri(canal olfactiv),atingem mainile sau alte parti ale trupului (canal tactil),etc. 1.3.6.Parazitii sau zgomotul

Parazitii,perturbatiile sau zgomotul de fond reprezinta orice forma de alterare a comunicatiei,de natura sa distorsioneze mesajul sau sa-l impiedice sa ajunga la destinatar in forma in care a fost expediat de emitator(sursa). In toate cazurile parazitii sunt constituiti din semnale care interfereaza cu mesajul transmis.In raport cu natura lor,parazitii pot fi clasificati in trei categorii principale: -paraziti de natura fizica,care interfereaza si se alatura sau se suprapun transmisiei fizice a semnalului sau mesajului.Exemple de astfel de paraziti sunt peste tot:zgomotul strazii,un geam trantit,defectarea telefonului,ochelarii murdari,etc. -paraziti de natura psihologica,care interfereaza si se amesteca cu mesajul numai in plan mental.Astfel de paraziti conduc la erori de perceptie care tin exclusiv de ingustimea mintii,de prejudecatile si de experientele anterioare ale emitatorului si ale destinatarului mesajului.De exemplu,daca cineva nutreste convingerea sincera ca profesorii universitari sunt destepti,intotdeauna va gasi in mesajul acestora ceva care sa ii sprijine aceasta ideee preconceputa,chiar si atunci cand adevarul este altul.In termeni de specialitate,fenomenuol se numeste perceptie tendentioasa si este un bun exemplu pentru ideea de parazit psihologic. -paraziti de natura semantica, care intervin datorita diferentelor de limbaj existente intre vorbitor si ascultator.Disotsiunea mesajului vine din faptul ca "nu este acelasi lucru cand doi oameni spun aceleasi cuvinte",fiecare dintre ei putand sa atribuie cuvintelor un sens diferit de sensul atribuit de interlocutor.In plus,intervine confuzia posibila intre sensul denotativ si sensul conotativ al cuvintelor,precum si interpretarile aproximative ale jargonului,argoului,ca si ale limbajului prea tehnic. Parazitii sunt inevitabili.Ei intervin in orice proces de comunicare.Pot fi cel mult diminuati sau atenuati,dar niciodata eliminati in totalitate. 1.3.7.Efectele

Orice act de comunicare are consecinte si produce efecte.Mai intai,comunicarea produce intotdeauna efecte asupra protagonistilor ei,adica asupra agentilor care,pe de o parte,creeaza si transmit,iar pe de alta parte receptioneaza si interpreteaza mesaje.Apoi,comunicarea produce efecte prin actiunile comunicatorilor care,fie ca au invatat ceva,in

plan mental,fie ca au resimtit o emotie,in plan afectiv,vor manifesta o schimbare de atitudine sau comportament. Efectele sau consecintele comunicarii pot fi: a)mentale,intelectuale sau cognitive; b)emotionale sau afective; c)psihomotorii sau comportamentale. Consecintele cognitive privesc increier,analiza,sinteza,inductia, deductia,etc. Consecintele afective privesc achizitia de noi sentimente,atitudini,credinte sau modificarea si inlocuirea celor existente unele cu altele.De exemplu,comunicand cu o fiinta pe care nu o iubesc si nici macar nu o suport,pot dobandi pentru ea sentimente noi. Efectele psihomotorii reprezinta a treia categorie de consecinte care se produc in plan comportamental si privesc insusirea de gesturi,deprinderi,indemanari,miscari si operatii care ne schimba maniera de a actiona.De exemplu,exersand putem invata cum sa citim rapid o carte sau cum sa facem un compliment convingator. Efectele sau consecintele comunicarii nu trebuie confundate cu raspunsurile primite de la destinatarul mesajului. informatia acumulata

1.3.8.Retroactiune sau feedback Retroactiunea sau feedback-ul este informatia returnata sub forma de raspuns catre cel care a lansat mesajul.Ea poate proveni de la expeditorul insusi sau de la altcineva care a receptionat mesajul sau.

Retroactiunea personala este propria noastra reactie fata de propriul nostru mesaj,adica fata de mesajul pe care chiar noi l-am expediat.Ne auzim vorbind,ne percepem gesticuland,citim ceea ce scriem,privim ceea ce pictam,etc.Caracteristic acestui tip de retroactiune este gradul ridicat de subiectivitate care distorsioneaza mesajul. Retroactiunea propriu-zisa este cea pe care o primim de la destinatarul mesajului.Poate fi o ridicare din sprancene,un zambet sau o grimasa,un DA sau un NU,o experesie de multumire,etc.Pentru un actor,de exemplu,retroactiunea inseamna atentia si aplauzele publicului sau,la fel de bine,faptul ca acesta motaie pe scaun sau huiduieste.

1.4.Caracteristicile comunicarii

1.4.1.Comunicarea este un proces tranzactional

Partenerii de comunicare sunt,intotdeauna,parteneri de schimb.Ei emit idei si emotii sub forma unor mesaje pentru a receptiona in schimb alte mesaje reprezentand alte idei si emotii.Astfel,chiar si cel mai simplu act de comunicare este deja o tranzactie in masura in care reprezinta o emisiereceptie,deci un schimb de mesaje. Tranzactiile care au loc in procesul de comunicare pot fi simetrice sau complementare. Tranzactiile simetrice sunt relatiile care se stabilesc intre partenerii de comunicare care isi reflecta sau isi imita reciproc comportamentele.Daca unul este agresiv,de exemplu,celalalt raspunde prin agresivitate.Daca unul este pasiv,celalalt devine pasiv,la randul sau.La gelozie,se raspunde cu gelozie.La dragoste,cu dragoste.La ura,cu ura,etc. In cadrul unei tranzactii simetrice,se instituie o relatie de egalitate in care accentul este pus pe minimalizarea diferentelor dintre parteneri.Adesea,tranzactiile de acest fel sunt dificil de controlat,pentru ca fiecare vrea sa fie celalalt.Cuplurile conjugale prinse in relatii simetrice ajung usor la conflict deoarece,atunci cand unul se infurie,se infurie si celalalt.Furia celui de-al doilea sporeste furia primului,iar furia primului sporeste furia celui de-al doilea si conflictul excaladeaza.

Tranzactiile complementare sunt acelea in care partenerii de comunicare adopta comportamente diferite si compatibile.Comportamentul unuias provoaca celuilalt un comportament complementar.Accentul cade pe maximizarea diferentelor dintre parteneri.Acestia tind sa ocupe pozitii cat mai diferite:cand unul este activ,celalalt devine pasiv;Cand unul se infurie celalalt se calmeaza;cand unul este slab celalalt devine puternic;cand unul se lauda,celalalt devine modest;etc. Pe de alta parte,relatiile bazate pe relatii complemetare pot duce la abuzuri si erori grave atunci cand sunt exagerate si rigide-Intre mama si copilul ei de cateva luni sau cativa ani,de exemplu,se stabileste in mod natural o relatie de complementaritate.Daca aceasta relatie ramane neschimbata si atunci cand copilul ajunge la douazeci de ani,ea va fi un serios obstacol in calea formarii tanarului si adultului de mai tarziu. 1.4.2.Comunicarea este intentionala,dar inevitabila Cand spunem "comunicarea este intentionala",intelegem ca in spatele fiecarui act de comunicare se ascunde o intentie,un scop.Atunci cand vorbeste,scrie sau picteaza,fiecare om urmareste sa lanseze un mesaj catre altcineva si vizeaza un obiectiv mai mult sau mai putin precis si constient. Exista patru principale obiective in fata actului de comunicare: -descoperirea unor noutati; -apropierea unor semeni; -convingerea; -jocul psihologic. Cand spunem "comunicarea este inevitabila",intelegem ca omul comunica chiar si atunci cand nu vrea sa o faca.De exemplu,vecinul de bloc,care locuieste cu un etaj mai sus mi-a inundat bucataria.Cand l-am intalnit pe strada,el a intors capul si a privit in alta parte.Din jena si,poate,din sentiment de culpa,dorea sa evite discutia cu mine.Prin comportamentul sau,el mi-a transmis acest mesaj,fara voia lui. La fel se intampla cu un student care se asaza in ultima banca si se uita absent si voit inexpresiv pe fereastra,incercand sa eludeze comunicarea cu profesorul de la catedra.Daca cei doi vor interactiona si profesorul il va privi,el va receptiona mesaje pe care studentul nu vrea sa le emita.

Concluzia ar fi aceea ca,in situatii de interactiune,oamenii nu pot sa nu comunice.Pentru a evita comunicarea,trebuie evitate situatiile de interactiune dintre parteneri. 1.4.3.Comunicarea este ireversibila La sfarsitul unui act de comunicare,mesajul odata emis si receptionat nu mai poate fi retras sau luat inapoi.Daca s-a comunicat ceva,nu se mai poate reveni la starea existenta inainte de lansarea mesajului. Putem transforma gheata in apa,apa in aburi si,apoi,aburii in apa si apa in gheata.Putem face ca un obiect in miscare sa treaca de oricate ori prin acelasi punct.Putem reveni oricand la starea initiala intr-un sistem sau un proces reversibil precum toate sistemele mecanice. Pe de alta parte,vom putea sa transformam strugurii in vin,dar nu si vunul in struguri.Vom transforma lemnul in cenusa,dar nu si cenusa in lemn.Inaintam inevitabil in varsta si nu ne mai putem intoarce la starea copilariei,etc.Este vorba de procese si sisteme ireversibile,in care transformarile se produc in sens unic,fara posibilitatea unei reveniri la o stare anterioara. Un astfel de proces ireversibil este si cel de comunicare.Ceea ce s-a facut cu un mesaj inadecvat,practic nu mai poate fi desfacut.Se pot atenua sau indulci efectele mesajului,dar mesajul ca atare nu mai poate fi luat inapoi. Principiul ireversibilitatii comunicarii are cateva implicatii importante in viata cotidiana: -in comunicarea interpersonala,este necesar sa nu spunem cu usurinta lucruri pe care le regretam ulterior;daca nu ne putem pastra calmul si stapanirea de sine,este recomandabil sa amanam sau sa evitam comunicarea; -ori de cate ori lansam mesaje care ne angajeaza profund,trebuie sa le cantarim cu atentie si luciditate. In situatiile de comunicare publica,cand mesajul este receptionat de mii sau milioane de destinatari,principiul ireversibilitatii comunicarii obliga la masuri de siguranta speciale. 1.5.Comunicare si constiinta de sine

Maniera in care individul uman comunica cu ceilalti este puternic influentata de maniera in care el se percepe pe sine insusi,adica de valoarea si puterea pe care el si-o atribuie siesi. In toate foemele de comunicare si indeiferent de nivelul la care aceasta are loc(intrapersonala,interpersonala,in grup sau publica) pivutul central al afirmarii eului este constiinta de sine. Prin constiinta de sine,intelegem intelegem imaginea sau perceptia pe care individul o are asupra lui insusi.Maniera in care el se valorizeaza pe sine determina maniera sa de a comunica si de a raspunde celorlalti.

1.5.1.Fereastra lui Johari Oscar Wilde spunea ca numai oamenii superficiali pot afirma ca se cunosc pe ei insisi.Realitatea sinelui este mult mai complexa,iar cunoasterea sa nu este posibila in afara relatiei cu ceilalti. Cel mai uzual instrument de analiza a cunoasterii de sine este asa numita fereastra a lui Johari ,intitulata astfel,dupa numele inventatorilor sai,Joseph Luft si Harry Ingham. Aceasta este o, reprezentare metaforica a sinelui,sub forma unei ferestre cu patru ochiuri.Fiecare ochi al ferestrei simbolizeaza una din cele patru parti componente ale sinelui: -sinele dezvaluit; -sinele orb; -sinele ascuns; -sinele necunoscut. Sinele dezvaluit,este constituit din ansamblul informatiilor despre atitudinile,sentimentele si comportamentele personale cunoscute atat de mine insumi cat si de altii cu care comunic intr-o,forma sau alta. Poate fi vorba de nume,de sex,varsta,imbracaminte,religie sau politica. culoarea pielii,de

Proportia sinelui dezvaluit,in intregul sine,variaza in functie de tipul de personaliate,de numarul de persoane cu care comunicam si de intensitatea si profunzimea comunicarii.Dezvaluirea sinelui fata de ceilalti

se produce in mod selectiv,in sensul ca ne deschidem unii fata de unii,dar ne pastram secretele in fata altora. Sinele orb-reprezinta ceea ce altii stiu despre mine,iar eu nu stiu.Este acea parte a sinelui pe care altii o cunosc,dar individul insusi o ignora.Este un fel de gaura neagra in cunoasterea de sine.El poate impiedica comunicarea fluenta si,uneori,ne poate face penibili,ridicoli si nesuferiti. Sinele ascuns-este,intr-un fel,contrariul sinelui orb si reprezinta tot ceea ce eu stiu despre mine insumi,dar nimeni altcineva nu stie.Este partea sinelui care contine toate secretele pe care nu le-am deconspirat inca. Sinele necunoscut-reprezinta acele aspecte ale existentei individuale pe care nici individul in cauza si nici altcineva din afara sa nu le cunoaste.Sinele necunoscut se ascunde in subconstientul individual si poarta dorinte si sentimente care nu au fost constientizate inca si nici nu au devenit observabile din exterior. Practic,cele patru componente ale sinelui nu pot fi separate unele de altele.Ele sunt interdependente si complementare.Cand proportia uneia creste si unul din "ochii" ferestrei lui Johari se mareste,proportia celorlalte trei se reduce corespunzator si cei trei ochi ai ferestrei se restrang,in compensatie. Drept consecinta,sunt posibile diverse configuratii ale constiintei de sine,mai mult sau mai putin diferentiate de la un individ la altul.In cazul unei persoane deschise si sincere,cel care va predomina va fi sinele dezvaluit.In cazul uneia inchise si secretoase,cel care va predomina este sinele ascuns. In concluzie-constiinta de sine nu poate fi dobandita in afara partenerului de comunicare. 1.5.2.Testarea cunoasterii de sine Seara,la culcare,luati alaturi hartie si creion.Dpa ce v-ti intins in pat si a-ti stins lumina,alcatuiti,mai intai in minte,o lista cat mai lunga cu lucrurile pe care le credeti importante.Treceti-le apoi pe hartie! In seara urmatoare si in aceeasi maniera,alcatuiti o lista cu calitatile importante pe care le posedati.

In cateva din serile urmatoare,faceti un inventar cat mai amanuntit al sentimentelor si faptelor de peste zi si alcatuiti o a treia lista.Apoi,comparati lista a treia cu primele doua. In ce masura se contrazic? Cu cat ceea ce stim despre noi insine este mai discordant cu faptele noastre cu atat cunoasterea de sine este mai precara. 1.5.3.Imaginea de sine Imaginea de sine este un concept derivat din constiinta de sine.El semnifica ansamblul reprezentarilor eului despre sine,adica tot ceea ce individul uman gandeste si simte fata de sine insusi. Imaginea de sine comporta o importanta majora pentru comportamentul si actiunile noastre.Aceasta,in primul rand,pentru ca succesele conduc la noi succese,iar esecurile antreneaza noi esecuri. Orice imbunatatire a imaginii de sine este de natura sa asigure un plus de eficacitate si reusita in relatiile interpersonale si profesionale.