Am observat ca in ziua de azi sa fii filantrop nu prea mai este o virtute. Cel putin nu in ceea ce priveste sentimentele. De ce?

Simplu pentru ca iesi mereu in pierdere. Nu exista profit si nici nu ti se da vreun bon de masa care sa te sature atunci cand sufletul tau tanjeste dupa o portie zdravana de iubire. Poti urla in gura mare cat vrei Hei, nu vezi? Uite cat de altruista sunt eu. Te iubesc fara sa-ti cer nimic in schimb, nu-i asa ca ma adori? si tot degeaba. Nu, nu este neaparat nevoie sa te adore. Pe langa asta, nimeni nu te va proclama vreo eroina a inimilor sensibile si nici nu-ti se va ridica vreo statuie langa Eros, zeul iubirii, atunci cand ti se va intoarce spatele. Vremurile sunt grele, recesiunea e in toi si fiecare lupta cu incapatanare pentru ce e al lui. Toti sunt egoisti si trag cu dintii chiar si de sentimente. Probabil se merge pe principiul: daca in plan financiar nu o duc tocmai bine, macar in plan personal sa scot ceva. Evident ca atunci cand se intampla lucrul acesta, nimeni nu se gandeste si la sentimentele celuilalt. Nu mai este timp si nici energie necesara pentru a mai procesa ce vrea si el de la tine: care sunt dorintele si nevoile lui, daca tu i le oferi etc. Fiecare doreste sa fie fericit si isi concentreaza toata atentia pe indeplinirea acestui obiectiv indiferent de context.
Anunturi Google

Ca atare, la ce bun sa fii altruist? Cum poti tu sa mai observi ca binele lui e in alta parte, cand tu il iubesti si il vrei langa tine? De ce sa pricepi ca dragostea cu de-a sila nu se poate, cand mai bine iti poti urmari prada pas cu pas, sperand ca la un moment dat se va impiedica si va cadea? Tu vei fi acolo sa o ajuti sa se ridice si ea se va simti indatorata si iti va oferi o parte din sentimentele pe care le doresti tu. Sa iubesti altruist, sa ii doresti doar binele celuilalt, chiar daca asta inseamna sa nu fie langa tine, presupune o forma de maturitate pe care multi nu o au. Pe de alta parte, te mai poti gandi la corectitudine si responsabilitate cand tie iti palpiteaza inima dupa o farama de atentie? Si ce faci atunci cand esti egoist? Tinzi sa-l santajezi emotional pe celalalt, sa-l manipulezi si sa-i indrepti tu pasii pe cararea dorita de tine. Unde se ajunge? La o serie de constrangeri si obligatii ce tin doua persoane unite, desi niciuna dintre ele nu este fericita.

Citeste mai mult pe: http://familie-relatii.acasa.ro/dragoste-50/iubirea-altruista-vs-iubireaegoista-12884.html#ixzz2LN7C3rEH

Iubirea este altruista sau egoista?

19 Votes

Am auzit in nenumarate randuri rostindu-se banale fraze Fericirea mea consta in fericirea persoanei pe care o iubesc Daca acea persoana este fericita intr-o alta relatie, sunt si eu fericit/fericita sau Iubesc eu pentru amandoi si este suficient si, de fiecare data am simtit nulitate in aceste cuvinte. La inceput, am crezut ca am fost foarte subiectiva, ca am privit totul din punctul meu de vedere, doar prin prisma caracterului meu, fara a reusi sa inteleg macar ca ar putea exista si astfel de persoane, persoane diferite de mine. Cu timpul, am incercat sa renunt la subiectivitate si sa privesc obiectiv, insa oricat am incercat, a fost peste puterile mele de intelegere Nu am reusit si am certa convingere ca nu am sa reusesc niciodata sa inteleg altruismul in iubire. Si nu numai ca nu reusesc sa-l inteleg, insa nu cred in existenta sa.

Consider ca este absolut normal sa dorim sa vedem fericirea din ochii celui de langa noi, sa ne dorim sa multumim acea persoana, sa oferim tot ce putem si simtitm ca nu are importanta daca ego-ul nostru ramane undeva in urma. Insa in momentul in care ne dedicam total, daruim, si nu primim la randul nostru dedicatie si daruire ego-ul incepe sa sufere, apare instinctul de supravietuire si scoate la suprafata egoismul din noi egoismul acesta care exista in stare latenta in fiecare dintre noi Singurele alternative in cazul iubirii neimpartasite mi se par renuntarea sau lupta pentru ceea ce iti doresti. In nici un caz nu vad rostul sacrificiului de sine. Este iubirea altruista? Puteam oare fi fericiti doar daruind? Puteam lasa doaparte ego-ul nostru si sa iubim o persoana care nu ne impartaseste sentimentele? Mi se pare o mare prostie sa ne sacrificam viata, sa ne anulam statutul de fiinte umane, sa renuntam la respectul pentru noi insine, sa punem pe altarul iubirii drept ofranda tot ce are mai bun fiinta noastra pentru in definitiv nimic sau in cel mai fericit caz franturi din inima cuiva Ne putem multumi cu frimituri sentimentale? Eu nu cred in asa ceva mai mult, nu pot sa concep asa ceva Este iubirea egoista? Fiecare dintre noi trebuie, inainte de toate, sa ne respectam pe noi insine iubim si dorim sa fim iubiti, sa simtim iubire din partea celuilalt Suntem egoisti daca dorim sa ni se impartasesca sentimentele daca dorim ca persoana iubita sa ni se dedice total? Eu cred ca da, suntem egoisti in iubire, iubirea insasi este egoista.
Dragostea altruista, secretul cuplurilor fericite

Un studiu realizat de catre Tom W. Smith, doctor in psihologie de la Universitatea din Chicago, care a vizat pe 1,300 de oameni, dintre care 50% erau casatoriti, a aratat ca persoanele castorite care aveau sentimente de altruism fata de sotul sau sotia lor, traiau in acelasi timp si casnicii fericite. Fie ca erau casatoriti sau nu, dragostea altruista fata de o persoana din viata lor era in directa legatura cu nivelul lor de fericire, a aratat acel studiu. Ca sa iti afli propriul nivel de dragoste altruista, verifica cat de mult ti se potrivesc urmatoarele afirmatii: As prefa sa sufar eu decat sa las sa sufere persoana pe care o iubesc. Nu pot sa fiu fericit/a daca nu pun fericirea persoanei pe care o iubesc, inaintea fericirii mele. De obicei sunt dispus/a sa sacrific dorintele mele pentru ca persoana pe care o iubesc sa si le indeplineasca pe ale sale. As indura oricat pentru binele persoanei pe care o iubesc.

Potrivit WebMD, majoritatea celor chestionati au fost de acord sau total de acord cu aceste propozitii. Aproape 9 din 10 au fost total de acord cu prima propozitie. 7 din 10 au fost de acord cu a doua afirmatie si 8 persoane din 10 au fost de acord cu ultimele doua afirmatii. Apoi, participantii la studiu au fost rugati sa coteze nivelul lor de fericire in viata si in casatorie. Astfel, a fost corelat nivelul de altruism cu nivelul de fericire in viata lor, in acel moment, iar cei mai altruisti s-au dovedit a fi si cei mai fericiti. Studiul a mai aratat ca femeile au tendinta de a fi mult mai emapatice si altruiste decat barbatii. In acelasi timp, copiii care au crescut cu ambii parinti s-au dovedit a fi mult mai altruisti.

Altruistii, mai fericiti in casnicie

Persoanele casatorite care au un simt dezvoltat al altruismului fata de persoana pe care o iubesc, ajung sa aiba casnicii mai fericite, spune dr. Smith. Este clar insa ca in acest caz, sentimentul de dragoste altruista ar trebui sa fie reciproc in cazul unui cuplu, caci altfel, sacrificiul nu mai este nici pe departe un gest nobil, adaugam noi... Altruismul este vazut ca actiunea de a ajuta pe cineva, fara sa ai pretentia ca gestul tau sa fie inapoiat. In cazul cuplurilor insa, este evident ca este vorba si despre a primi inapoi, spune Smith, fiindca dragostea altruista poate crea un ciclu pozitiv in cadrul cuplului. Eu voi spune <<Voi pune interesul sotiei mele in fata interesului meu>>, explica Smith. Ea va aprecia gestul meu si imi va raspunde in aceeasi maniera, ceea ce va face ca relatia noastra sa fie mai stransa si mai fericita. Acesta este mecanismul, spune Tom W. Smith. Dar avem nevoie de mai multe studii ca sa probam aceasta teorie, admite doctorul in psihologie. Sentimentele de altruism nu sunt benefice doar in cazul relatiilor de casatorie. Sentimentele altruiste fata de partenerul tau, fie ca sunteti casatoriti sau nu, cresc nivelul general de fericire, a aratat acelasi studiu. Oamenii sunt in acelasi timp orientati catre binele lor, cat si catre binele celor de langa ei, subliniaza psihologul. Cred ca uneori ne auto-percepem doar in competitii si in cautarea

beneficiilor materiale si trebuie sa vedem ca in mod clar, ca psihologia umana, este mai mult decat atat, subliniaza cercetatorul, potrivit WebMD. Cititi despre dragostea implinita si in articolul Cum vorbeste dragostea in cuplu? Cele cinci limbaje ale iubirii
Iubirea altruista si sexul egoist Multi oameni cu principii morale solide ar putea spune ca iubirea e o forma altruista de relationare, iar sexul e o forma de erotism bazata pe egoism. Personalitatea celuilalt unica, cu propriile nevoi, dorinte si asteptari, poate induce multi parteneri in eroare, crezand ca iubirea presupune si o mare doza de egoism. Insa egoismul este natural. Inca din copilarie, acesta si-a facut simtita prezenta prin gandirea egocentrica specifica copilului foarte mic. Gandirea egocentrica porneste de la propriul punct de vedere in majoritatea rationamentelor. Copilul considera ca el este lumea si restul elementelor din jur sunt parti supuse vointei sale. Insa exista o diferenta intre egocentrism si egoism. Daca egocentrismul este un mod de a gandi care situeaza eul propriu in centrul lumii, egoismul este mai degraba caracteristica unui comportament bazat pe valorizarea excesiva a propriei persoane. Astfel, apar iubirea de sine, preocuparea pentru propria dezvoltare, activarea instinctului de asimilare si a celui de conservare, elemente importante pentru o buna impresie despre sine si pentru trairea unei vieti optime din punct de vedere psihologic. Lipsa egoismului in relatie se invata! Prima data, lipsa egoismului se invata ca forma de satisfacere a unei persoane atat de apropiate, incat pare sa fie parte din tine. E vorba, bineinteles, de mama. Ea este considerata de copilul mic drept parte a sa si pentru satisfactia ei copilul este in stare sa amane unele placeri intrate in obisnuinta, cum ar fi aceea de a face pe el. Gestul de a-i invata pe copii sa nu fie egoisti are ratiuni sociale. Deoarece specia noastra este prin excelenta una bazata pe o convietuire de tip social, de multe ori e important ca individul sa renunte la interese personale de dragul unor interese colective. Ce face ca iubirea sa fie altruista? Oameni care in conditii normale nu se gandesc decat la propriile interese se pot arata profund schimbati cand sunt indragostiti. Brusc, devin generosi, capabili de sacrificii, tandri, rabdatori, iar valorile lor se schimba radical, iesind din sfera proprie catre cea a persoanei iubite.

Iubirea te poate face mai bun, caci ea este adesea un ritual de initiere in convietuirea cu celalalt. Poate de aceea iubirea este insotita de altruism: caci e nevoie de multa toleranta si intelegere pentru a-l accepta pe altul in intimitatea ta, lucru caracteristic pentru speciile structurate social. Satisfactia sexuala si egoismul Satisfactia sexuala are nevoie de egoism. Exista tulburari de dinamica sexuala care au la origine incapacitatea unuia dintre parteneri de a simti placerea sexuala. In terapia pe care medicul o realizeaza unui astfel de pacient este inclusa si reconstituirea formei primare de egoism pe care se bazeaza psihicul unei persoane, pentru ca aceasta sa regaseasca placerea in relatiile sexuale. Insa, una e placerea si alta e satisfactia sexuala. Placerea e receptata numai prin raportare la propriul corp. In schimb, satisfactia este integrarea superioara a placerii tale sau chiar a celuilalt. De aceea, putem spune ca dragostea este aducatoare de satisfactii cand este implinita prin intimitatea fizica, iar sexul este aducator de placeri

iubirea agapica
Iubirea agapica este proiectata adesea ca un ideal. Conceptul grecesc agape desemneaza iubirea predispusa la sacrificiu. Iubirea este neconditionata, neegoista, chiar altruista, fiind o combinatie intre iubirea erotica si cea storgica. Ea consta in recompensarea voluntara a partenerului fara asteptarea vreunei recompense din partea acestuia sau diminuarea costurilor personale. Iubirea altruista nu implica schimburi reale, profunde. Recompensele sunt unidirectionale, persoana neurmarind recompense extrinseci sau intrinseci. Daca acest stil de a iubi exista teoretic, nu ne putem astepta sa-l intalnim prea des in realitate. Cei care cauta un partener care sa-l iubeasca in maniera altruista, atunci cand il gasesc, au adesea revelatii nagative, iar cei care iubesc altruist pot trai, la un moment dat, o puternica frustrare sau dezamagire. Acest tip de iubire subliniaza excesiv dimensiunea comportamentala, neglijand sentimentele si cognitiile.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca exista sase tipuri de iubire! Iata-le: Iubirea bazata pe prietenie esti genul de persoana care vede in partenerul de viata cel mai bun prieten, pentru tine cel mai important lucru intr-o relatia este loialitatea si increderea, iei lucrurile incet, iti doresti sa-ti cunosti foarte bine partenerul inainte de a trece la nivelul urmator. Iubirea posesiva esti dependent de persoana iubita, iti place sa detii controlul in relatie, iar atunci cand nu mai esti in centrul atentiei esti extrem de deprimat, apelezi la tot felul de trucuri prostesti pentru a atrage atentia partenerului. Iubirea altruista tot ce-ti doresti intr-o relatie e sa-si faci partenerul fericit, incerci sa rezolvi orice problema care ar putea strica armonia din cuplu, esti loial si atent la nevoile celuilalt, oferi tot ce ai de oferit fara a astepta nimic in schimb.

Iubirea romantica te gandesti numai la cel pe care il iubesti, simti o puternica atractie sexuala pentru el, esti gelos si ai o nevoie constanta de demonstratii de iubire din partea celuilalt. Acest gen de iubire dureaza de obicei cateva luni, rareori ani. Iubirea rationala esti extrem de atent atunci cand iti alegi partenerul, nu-ti plac lucrurile siropoase, esti direct, poate prea direct si prea putin romantic. Vrei sa ai langa tine o persoana care sa-ti semene din multe puncte de vedere. Iubirea teatrala esti atent doar la propriile tale nevoi, fericirea ta e cel mai important lucru. Nu-ti place sa-ti iei angajamente pe termen lung, esti mai mult genul care zboara din floare-n floare, te pricepi la vorbe frumoase, replici romantice, dar esti extrem de neserios.

Iubirea
Posted by Gyorgy Gaspar on februarie 24, 2012 in Concepte de baz, Intervenii la aduli

Dei este dificil de definit iubirea, exist modaliti diferite de a conceptualiza felul n care aceasta contribuie la formarea personalitii. Una dintre modaliti este n contextul sentimentelor care presupun conexiune, cldur, pasiune i excitaie sexual (Grunebaum, 1997). Aceasta este iubirea erotic sau romantic pentru c este caracterizat de o dorin puternic de intimitate fizic i emoional, de idealizare i preocupare. Dei am putea gndi c iubirea erotic/romantic este rezervat exclusiv pentru relaiile sexuale, ea ndeplinete un rol esenial n formarea sinelui nostru deoarece membrii familiei iubesc i n acest mod. Cnd un copil este adorat de prinii si datorit obiceiurilor sau aciunilor sale i este subiectul ateniei lor, copilul nu poate s nu se considere deosebit. Pe msur ce copiii se vd prin ochii membrilor iubitori ai familiei, ei se vad ca nite persoane perfecte, unice i preuite. Iubirea erotic/romantic ne asigur c nimeni nu mai este ca noi i c suntem apreciai (Hargrave, 2000). Un alt mod de a conceptualiza iubirea este n contextul interaciunilor, adic al activitilor care ndeplinesc nevoile de companie, ncredere i toleran n cadrul unei relaii. n acest caz, iubirea nglobeaz elementele specifice prieteniei, cum ar fi: bucurie, sprijin, respect, acceptare, nelegere i admiraie. Aceast conceptuali zare este iubirea prieteneasc (Saxton, 1993). Cnd primim o astfel de iubire, tim c cineva ne va oferi susinere i ajutor atunci cnd nfruntm problemele vieii. Aceast iubire ne este necesar din partea familiei pe msur ce cretem. n via sunt attea lucruri pe care nu le putem controla; accidentele, bolile, dezastrele naturale sau problemele financiare sunt cteva dintre ameninrile care ne afecteaz sigurana. Mare parte dintre ele nu le putem opri s se ntmple dar putem conta pe faptul c cele mai profunde relaii ale noastre ne vor ajuta i nsoi pe parcursul nfruntrii acestor probleme. Aadar, primind o astfel de iubire, copiii ajung s neleag faptul c nu vor fi singuri, indiferent ce li se ntmpl n via. n al treilea rnd, putem conceptualiza iubirea n contextul druirii sau al sacrificiului. n acest sens, ea semnific renunarea la ceea ce un individ dorete sau are nevoie, pentru binele celui iubit. Aceasta este iubirea altruist (Saxton, 1993). Iubirea altruist este tipul de iubire poate cel mai greit neles. n epoca noastr umanist, am ajuns

s credem c altruismul este acelai lucru cu acceptarea necondiionat (unconditional positive regard Rogers, 1961). Acest concept se bazeaz pe a -i accepta pe ceilali aa cum sunt, fr a avea ateptri ca ei s se schimbe. Altruismul include ns i preul ridicat al sacrificiului. De exemplu, dac doi oameni sunt pe cale s moar de foame i nu este suficient mncare dect pentru supravieuirea unuia dintre ei, cel care renun la dreptul su la hran ofer iubire altruist pentru c renun de fapt la ceva care este esenial pentru propria supravieuire i nu o face din generozitate ci din sacrificiu i altruism. Iubirea altruist comunic celui cruia i este adresat faptul c este vrednic s o primeasc. Dei fr ndoial c ar putea fi situaii n care membrii familiilor s i sacrifice viaa pentru supravieuirea celor dragi, totui acest tip de iubire altruist poate fi comunicat i n aspectele comune ale vieii. Un exemplu ar putea fi cazurile n care prinii pun nevoile i aspiraiile lor dup cele ale copiilor lor. Cnd vorbim despre persoane care i formeaz concepte despre sine relativ la modul n care au fost iubii la nceputul vieii lor, implicm toate cele trei forme de iubire. Pentru c, n msur mai mare sau mai mic, n diferite perioade de dezvoltare este necesar fiecare tip de iubire, fiecare dintre ele comunicnd ceva esenial despre noi ca indivizi. Gndindu-ne la aceste trei moduri de a iubi acionnd mpreun, devine evident de ce este nevoie pentru ca un individ s i formeze un concept despre sine sntos. Prin intermediul iubirii erotice/romantice copiii nva c sunt unici i valoroi, iubirea prieteneasc i nva c nu sunt singuri iar iubirea altruist i nva c merit ceea ce li se ofer. Pe de alt parte, una sau toate aceste tipuri de iubire lipsete n fiecare clip, copiii fiind n situaia de a se ntreba dac sunt unici, preuii, singuri sau merituoi i de a -i construi astfel propriile idei despre sine. Psiholog Iuliana Savin

iubire altruista versus iubire egoista

Din pacate m-a lovit din nou. O intrebare. Care iubire este mai puternica? Cea altruista sau cea egoista? Care e de fapt iubire?

Sa definim putin ce inteleg EU ( cu accent pe "eu") prin aceste concepte.

Iuirea altruista. Mi se pare cea mai imbecila. Este iubirea in care tu nu mai existi. Sau daca existi, o faci pentru celalalt. Este iubirea care te face sa comiti cele mai mari tampenii. Sa te trezesti dimineata gandindu-te la persoana de langa tine si ce doamne iarta-ma ai mai putea face ca sa-i faci viata mai frumoasa/usora/etc.

Este genul de iubire-sacrificiu. Tu esti pe planul secund. Vrei la munte? VREA la mare? Cum de nu te-ai gandit ca VREA la mare? Da-ti doua palme. Si tu vrei de fapt la mare. Nu mai ai bani de chirie? Nasol... Nu mai are parfumul preferat? Sephora repede. Este genul de iubire care te face sa uiti ca ai familie, prieteni si dorinte eventual. Ajungi sa traiesti prin celalalt si ca fericirea celuluilat sa fie a ta. Iti este de ajuns. Despre aceasta iubire auzi in filmele siropoase si in carti de Sandra Brown.

Dar ea exista printre noi. Este cea care ne face sa ne dam seama cat de complexa este fiinta umana. Este iubirea care te impinge la sacrificiu. Care te tine langa o persoana si dupa ce ti-a dat un sut in freza. Care te imbecilizeaza in asa hal incat dupa ce ai fost parasit sa continui sa traiesti pentru binele celuluilat si de ce nu, sa ii dai sfaturi in dragoste/noua relatie. Iubirea altruista iti inchide de cele mai multe ochii la greselile si tampeniile celuilalt. La gesturile care oricui ar trada o lipsa de interes. Dar asta e. Tu iubesti.

Iubirea egoista. Este mai putin romantica, dar la fel de des prezentata in filme. Este iubirea care te face sa-l tii pe celalalt langa tine cu forta/manipularea. Este iubirea in care TU trebuie sa te simti iubit. Este iubirea in care il rupi pe cel de langa tine de tot ce ii este drag, doar pentru a te bucura mai mult de prezenta sa. Este iubirea care ridica gelozia la proportii

catastrofale. Este cea in care TU stii cu siguranta ce este mai bine pentru celalat. Vrea la mare? Nu cred. Soarele nu ii face bine la piele. Vrea la munte pana la urma. Este iubirea in care tu tii volanul. Este iubirea "TU".

Acum cine ar putea spune care este iubirea adevarata? Prima? A doua? Amandoua? Cine stie? Intr-una e vorba de tine, in alta de celalalt. Ideal ar fi sa fie vorba de "voi". Dar nu vorbim de cazuri ideale. Despre acele iubiri perfect echilibrate auzim la fel ca despre Mos Craciun. Multe povesti, nici un caz concret.

Probabil vor mai trece niste ani pana sa realizam cum sa obtinem aceast echilibru. Probabil ca fiecare dintre noi a trecut prin una din aceste variante, doar prin una sau nici una :) Probabil ca fiecare e de parere ca el a iubit cel mai mult si mai intens. Probabil, sau mai mult ca sigur ca sunt un imbecil. :)
PUBLICAT DE ADRIAN LA 03:14

UN COMENTARIU: 1.

lorrena5 iunie 2011, 14:23

Iubirea fata de un partener nu poate fi altrusita.Exista dorinta de a primi ceea ce oferi. Altruista este iubirea fata de familie, numai membrii familiei isi pot oferi iubire neconditionata.
Rspundei Am gresit mult dar am invatat si mai mult din greselile astea. In orice caz nu regret nimic din ceea ce a fost pentru ca totul a dus la ceea ce sunt azi. Am invatat ca niciodata nu trebuie sa ceri cuiva ceea ce tu nu poti oferi. Am invatat ca rabdarea oamenilor are si ea o limita si nu e bine sa o testam la infinit pentru ca ne putem trezi ca ramanem cu testatul nostru.

Am invatat ca unii oameni au probleme in a-si exprima sentimentele dar asta nu inseamna ca sunt incapabili de ele. Am invatat ca oamenii pot fi nestatornici in sentimentele lor si daca azi te iau in brate maine iti pot da drumul la fel de repede. Am invatat ca pana si cei mai simpatici oameni au o doza de rautate inascuta care de-abia asteapta sa iasa la suprafata. Am invatat ca desi toti oamenii au o doza de rautate in ei nu sunt de condamnat. Societatea ne face asa. Am invatat ca prietenii adevarati te accepta asa cum esti cu bune si cu rele chiar daca dai cu bata-n balta cand le e lumea mai draga( celor vizati le mai prezint scuze si pe aceasta cale) Am invatat ca niciodata nu o sa poti multumi si capra si varza si lupul si vanatorul si cine mama naibii mai trebuie multumit. E de ajuns sa faci dupa cum te taie capul. Am invatat ca desi e bine in general sa faci dupa cum te taie capul, asta nu iti da dreptul sa jignesti sau sa calci pe cadavre. Anul asta am iubit, am urat,m am comportat ca un obsedat, am facut pe indiferentul, am apreciat, am dispretuit, am spus adevarul cand nu trebuia, am mintit cand nu trebuia, am facut si fapte bune, am trecut si babe strada cu forta. In final trag o linie si ies pe plus la experienta, pe minus la sentimente, am reusit sa ma fac iubit de unii si dispretuit de altii dar asta e viata si uneori e mai bine sa impaci doar vanatorul ca doar el are pusca. :D

Psihologia iubirii
Revista Somatoterapia nr. 34/2009 Psihologia iubirii Autor: psiholog Cristina Popescu, anul II formare in psihoterapia integrativa Traiesc bine fara tine, dar si mai bine cu tine; Acum cand nu mai am nevoie de tine, si tu nu mai ai nevoie de mine, Este minunat sa traim impreuna. Proverb francez Cu totii la un anumit moment dat din viata noastra intalnim marea dragoste: fluturasi in stomac, o avalansa de palpitatii in piept, si fiecare por al pielii noastre, vibreaza pentru o singura persoana. A iubi inseamna a lumina partea cea mai frumoasa din noi, spunea cu maiestrie Octavian Paler. Dar ce ne facem oare cand acest sentiment sublim se transforma treptat, dar sigur, in povara cea mai grea a vietii noastre? Cand palpitatiile placute care ne faceau sa zambim fara nici un motiv, se transforma in adevarate atacuri de panica iar corpul nostru nu mai este parfumat cu iubire, ci imbacsit de iluzii. Ce se intampla cand dulcea asteptare se transforma in

bolnavicioasa teama ca nu va mai veni? Si ce se intampla cand din dulcea iubita mereu prezenta si euforica, ajungi paznicul depresiv al relatiei, cand nu te mai straduiesti sa fie frumos, ci pur si simplu, SA FIE? Atunci iubirea de alta data se transforma intr-o obsesie IUBIM DUPA MODELELE PARENTALE Primul nostru contact cu iubirea il avem la nastere. Prima atingere a mamei, prima mangaiere, primul sarut, este prima noastra intalnire cu afectiunea, pe care din acel moment o vom transforma intr-o nevoie, isi va pune amprenta asupra noastra intreaga viata. In continuare, in dezvoltarea noastra ca si copil, adolescent si mai tarziu ca adult vom invata sa iubim conform formelor de afectiune primite. O alta forma in care invatam sa iubim in copilarie este ceea ce vedem in relatia parintilor nostrii. Este primul contact cu intimitatea dintre doua personae de sex opus. Din experienta lor fixam viitoarele idei despre viata si relatii. Vizualizam zilnic acelasi scenariu, care ajunge pentru noi o normalitate, chiar daca in unele cazuri este patogen si distructiv. Chiar si in banalul joc de-a mama si de-a tata pe care fiecare din noi l-am jucat in copilarie reproducem relatia parintilor nostri; initial intr-un joc, apoi in viata noastra de cuplu. Nevoile emotionale nu le putem limita numai la conceptual de dragoste, deoarece emotionalul are o sfera foarte mare de acoperire. Nevoia de comunicare, de siguranta, de protectie, de tandrete, de ajutor, etc, din copilarie le traducem la maturitate sub forma de comportamente. Certurile dintre parinti, in prezenta copiilor, le produc acestora sentimentul de devalorizare si sete de iubire care mai tarziu genereaza neincredere atat in capacitatea lor de a se face iubiti cat si in iubire in general. Produc deasemenea nesiguranta in structura afectiva a copilului care la maturitate va cauta la nesfarsit protectie sau la polul opus, o va oferi in exces. Lipsa de comunicare in familia copilului, va deriva mai tarziu in neincredere in capacitatea de a se face inteles si va determina o atitudine pasiva. De exemplu, o mama care plange si este vazuta de catre micul ei copil va determina intrebarea logica: Mami de ce esti suparata?. Raspunsul Nu sunt suparata va trezi in sufletul micutului copil un amalgam de contradictii intre perceptiile lui si raspunsul mamei, respectiv intre realitatea lui si realitatea mamei. In cazul fameilor care iubesc obsesiv, acestea traduc in relatia de cuplu si o lipsa de atentie de care au beneficiat in copilarie. Acestea umplu propriul gol, introiectat in copilarie, cu o doza excesiva de atentie, protectie si iubire, indreptate insa catre partener. Un alt aspect foarte important, care influenteaza comporamentul in relatia de cuplu este ideea abandonului. In stadiul de dependenta a copilului fata de parinte abandonul fizic sau emotional, produce traume care se pot manifesta ca model de comportament. Astfel putem include la acest capitol si clasicul daca nu(faci un anumit lucru) atunci nu te mai iubesc. In acest caz copilul isi asuma o anumita conditionare a iubirii care mai tarziu, se va reproduce sub forma de a face ceva pentru a fi iubit. Aceste exemple de patternuri sunt doar o foarte mica parte din posibilele influente care se pot abate asupra femeilor care dezvolta iubiri de tip adictiv, insa sunt menite sa evidentieze influentele modelelor parentale in viitoarea viata de cuplu. IUBIRE SAU OBSESIE? In foarte multe cazuri iubirea ia o forma patologica. De cele mai multe ori refuzul ideii ca s-a terminat transforma acest sentiment exaltant in suferinta. O suferinta pe care la un moment dat o

percepem ca pe o anumita stare de normalitate. Plangem, dar nimic nu ni se pare nefiresc, vorbim despre el incontinuu, gatim dar uitam sa mancam, pentru ca o facem pentru el, ne cumparam haine si neglije-uri incitante nu pentru placerea noastra ci pentru el, incercam sa fim mai bune in tot ce facem pentru el. Intr-un cuvant: viata noastra se rezuma la el. Atunci IUBIM IN EXCES. Unde oare suntem noi in ecuatia asta? Nicaieri. Pentru ca peste tot este el. De multe ori femeile iubesc in acest mod barbati care nu sunt capabili sa iubeasca, sau care sunt pur si simplu speriati de aceasta forma de iubire, si indisponibili sa o manifeste. Acesti barbati in afara de faptul ca nu stiu sa ofere ceea ce primesc, nu sunt capabili nici sa primeasca intr-un mod corespunzator sentimente atat de puternice, producand astfel o panica majora partenerei care va incerca la nesfarsit sa ofere mult peste puterile ei. Inca de la varste fragede ne-am facut un tipar al persoanei pe care ne-am dori-o langa noi, imaginea inconstienta a partenerului ideal, pe care Jung la denumit Animus si Anima. Acest tipar l-am imbogatit si l-am restructurat odata cu inaintarea in varsta si experienta. Ca ne-am dorit un barbat atent, protector, iubitor, glumet, intelegator, s.a.m.d face parte din structura noastra de personalitate. Atunci cand ne indragostim, aplicam pe chipul celuilalt o masca: o masca a acestui barbat ideal, o masca pe care noi insine am construit-o ca mecanism de aparare imporiva dezamagirii, o masca cu ajutorul careia am creat fericirea. Insa progresand, proba timpului si a realitatii o va distruge incetul cu incetul ramanand realitatea bruta. Atunci cand, insa, refuzam sa o indepartam, atunci cand frica ne face sa privim la nesfarsit aceeasi falsa realitate, vom trai la nesfarsit aceeasi falsa iubire, dar vom simti o reala suferinta creata de propriile noastre iluzii. Ce se intampla cand iubim obsesiv un om care nu se incadreaza in standardele nevoilor noastre? Ce se intampla cand nevoile noastre nu sunt satisfacute, insa continuam sa iubim omul care le-a suprimat? E simplu:IUBIM OBSESIV. Putine stiu insa ca in spatele acestor sentimente si trairi, se ascund lucruri de care nu sunt constiente. Una din aceste emotii este frica cu care confundam deseori aceasta dragoste adictiva. Frica de abandon, frica de singuratate, frica de esec sunt numai cateva forme de frica care obligafemeile sa ramana agatate de o relatie maladiva. Un alt aspect al acestor relatii patogene este modelul iubirilor noastre parentale. De cele mai multe ori, inconstient, cautam oameni cu care sa putem reproduce scenariul copilariei noastre. Incercam sa invingem frustrarile copilariei nostre si sa castigam un razboi inceput inca din copilarie cu parintii nostrii. O femeie care in copilarie a dus o lupta cu un tata autoritar si lipsit de afectiune, isi va alege un partener la fel de autoritar si insensibil, ajungand sa reproduca la maturitate teama, frustrarea, si mania din copilarie, incercand de data aceasta cu forte de om mare sa invinga modelul barbarului din viata ei. Va continua sa lupte sa castige iubirea pe care nu a fost capabila sa o castige in copilarie. Va incerca sa schimbe un om care nu a fost capabila sa il schimbe in copilarie, fara sa isi dea seama ca un om care nu se poate schimba pe sine, cu atat mai putin va putea schimba alt om. Toata aceasta lupta, insa, va destabiliza din ce in ce mai mult atat structura psihica, emotionala si fizica a femeii care a facut din dragoste o obsesie. Anxietata, depresia, agitatia, panica, adictia, lipsa de respect fata de sine, va determina fiziologic cefalee, tahicardie, dureri de spate, dureri viscerale, slabirea sistemului imunitar etc, pentru ca traducerea trairilor noastre emotionale negative este in corpul nostru. PRIMUL OM CARE TREBUIE SA TE IUBESCA ESTI TU Ceea ce se intampla in viata noastra este o oglinda a forului nostru interior. Ceea ce credem noi insine despre noi, despre meritele noastre, despre drepturile noastre, despre valoarea noastra se va oglindi in comportamentele si respectul celor din jurul nostru.

Nu poti solicita altui om sa te iubeasca atata timp cat tu nu o faci. Mecanismul este foarte simplu. Uitand sa iti iubesti propria persoana sub masca unui fals altruism, inconstient, induci partenerului ideea ca nu meriti sa fii iubit. Optimismul si respectul pentru propria persoana, si propriul corp va impune indubitabil si celor din jurul tau respect si apreciere. Iar lipsa lor aduce fara nici un dubiu si lipsa respectului si aprecierii celor din jur. Normele si legile nescrise ale societatii in care traim aduc deasemenea in comporamentul nostru atitudini false in raport cu noi insine si cu persoanele din jurul nostru. Comportamentele de tip ce ar zice lumea, oglinda inconstienta a ce as zice eu, ne fac sa ne mintim pe noi insine si sa ne tradam propria persoana, atribuindu-ne singuri o lipsa de respect, si introiectand totodata adevaratele noastre trairi. Mintindu-ne, devalorizam si persecutam propria noastra persoana. In dragostea de tip obsesiv continuam sa iubim imaginea ideatica a constructiei noastre imaginare, si continuam sa demonstram acestei personane perfecte ca tindem catre aceasi perfectiune prin simplul fapt ca abandonam propria persoana pentru el, considerand asta ca o iubire suprema. Femeile care iubesc prea mult asa cum le numea Robin Norwood, asociaza intr-un mod fals modul lor de a sangera sufleteste cu imaginea eroului sangerand pe campul de lupta, dar caruia ulterior i se vor aduce elogii. Personal, prefer sa folosesc metafora caprioarei rapusa de un animal mai puternic, si prefer sa cred deasemenea ca abandonarea propriei persoane pentru o alta este nu o dovada de iubire ci una de vulnerabilitate, si lipsa de respect fata de sine. De aceea, in capacitatea de a respecta si iubi propria persoana oglindim de fapt capacitatea de a iubi si respecta pe cei din jurul nostru, implicit partenerul de viata. De aceea, in final, imi permit sa reproduc un citat biblic, esential atat in dezvoltarea noastra personala cat si in dezvoltarea relatiei de cuplu: Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.

CASNICIILE COMPROMIS
Extras din studiul de caz prezentat la Primul Congres Internaional de Psihoterapie Integrativ Psihoterapia azi: relaia client terapeut ntre tradiie i modernism organizat de Asociaia de Psihoterapie Integrativ (coala Erskine) psiholog CRISTINA POPESCU, psihoterapeut sub supervizare n psihoterapia integgrativ ( coala Erskien)

In cele ce vor urma vom analiza relatiile disfunctionale intre parteneri; dar mai mult decat atat, vom incerca sa relevam felul in care disfunctionalitatea relatiei de cuplu altereaza starea afectiva a copilului, si repercursiunile psihologice pe care acestea le genereaza la viitorul adult. CASNICIILE COMPROMIS Compromisul este definit ca o intelegere, acord, bazat pe cedari reciproce, concesie; intelegere intre doua sau mai multe persoane de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele (cf.DEX).

Casnicia este definita ca trai in comun al sotilor, viata conjugala, casatorie. In cele ce vor urma ne vom abate privirea la acea situatie in care sotii, respectiv parintii raman in relatie, popular spus, de dragul copiilor. Asadar, intorcandu-ne la definitia compromisului, sotii isi investesc copilul cu responsabilitatea de a rezolva litigiul afectiv dintre ei. Astfel, se constituie doua parghii psihologice disfunctionale: Relatia disfunctionala intre soti Investirea (inconstienta) a copilului cu sarcina de a uni o casnicie al carui liant afectiv s-a rupt.

De ce este ales copilul ca mediator sau motiv al unei casnicii disfunctionale? Asa cum spuneam mai sus, vechile norme socio-morale, desi si-au diminuat din impact inca mai functioneaza pe anumite paliere. Si astfel, copilul, prin insasi vulnerabilitatea lui, devine cel mai pertinent motiv, atat in fata parintelui insusi, cat si in fata societatii. Un copil are nevoie de doi parinti, este intr-adevar o varianta sanatoasa. Dar mai mult decat atat, un copil are nevoie de un model. Si abordand mai in profunzime, un copil are nevoie de modelul primordial barbat-femeie. Iar o relatie care genereaza nefericirea unuia sau altuia dintre parteneri, genereaza la randul ei un model de relatie nefericita. Privita dintr-un alt unghi, ceva mai spititual, un copil are capacitatea de a simti, prin natura primordial simbiotica cu mama, starile si emotiile acesteia, si prin natura predominant senzoriala starile si emotiile tatalui.

RELATIA DISFUNCTIONALA DINTRE SOTI RAPORTATA LA RELATIA CU COPILUL. Plecam in studiul acestor relatii de la premisa abordata de metoda ESPEARE , conform careia, orice relatie este formata din: EU, TU si RELATIA DINTRE NOI. Astfel, in cazul parintilor exista relatia: MAMA + TATA + RELATIA mama-tata= RELATIE parinti Cu siguranta stim ca un copil are o relatie speciala cu mama. De asemenea stim ca acesta are o realtie cu tatal. Insa, mergand pe teoria mai sus mentionata copilul are o relatie simultana si cu relatia parintilor sai:

COPIL + MAMA = RELATIEmama-copil COPIL + TATA = RELATIE tata-copil COPIL + RELATIEparinti = RELATIEcopil-relatie parinti Intorcandu-ne la relatia dintre parinti, descoperim ca tema centrala ambivalenta. Aceasta ambivalenta este caracterizata de conflictul dat de sentimentul de inapartenenta la cuplu, nefericire, insecuritate, si ancora relationala-copilul. Aceasta ambivalenta se manifesta prin atitudini si comportamente oscilante, prin stari emotionale ce fluctueza de la bucuria de a fi parinte la nefericirea relationala, de la furie la resemnare. Astfel, se pierde notiunea de cuplu, si fundamentul acestuia dat de sentimentele de iubire, securitate, etc.

MANIFESTAREA AMBIVALENTEI IN RELATIA PARINTE-COPIL In relatia parinte-copil, parintele vine cu un bagaj emotional rezultat din mai multe planuri: Istoria personala- modelul emotional si educational captat din relatia cu parintii. In general, parintii reproduc in relatia cu propriul copil modelul educational primit de la proprii parinti. De asemenea, insasi relatia de cuplu de tipul compromisului este un model care de cele mai multe ori isi are radacinile in propria copilarie. Desi constient, ei isi doresc sa nu faca greselile parintilor lor, de multe ori ei reproduc sub diferite alte forme disfunctionalitatile asimilate in copilarie. De asemenea sunt cazuri in care, inconstient, acestia isi continua in realtie cu copiii, lupte incepute inca din copilarie cu proprii parinti, profitand astfel de postura de autoritate cu care sunt investiti prin calitatea lor. Starea emotionala prezenta. Parintii transmit copiilor propriile emotii atat la nivel senzorial, energetic cat si la nivel comportamental. Raportandu-ne la casniciile compromis, acestia investindu-si copilul cu responsabilitatea de arbitru, liant al propriei relatii, obtureaza propria identitate a copilului, si posibilitatea de a fi el insusi. De asemenea, instabilitatea si ambivalenta fata de partener, creaza copilului sentimentul de insecuritate in propria familie. Expectantele de viitor. Parintii vin in realatia cu proprii copii cu expectante personale foarte strans legate de propriile lor experiente. De multe ori isi doresc ca proprii copii sa realizeze ceea ce ei nu au realizat, sa faca alegeri pe care ei nu au avut curajul sa le faca. De multe ori se intampla ca parintii sa aleaga sa divorteze, la cererea copilului lor, ca decizie pe care nu au avut capacitatea de a o face singuri. De exemplu, Crina afirma, ca desi a trait untr-un mediu dezorganizat si ostil, in care dependenta de alcool a tatalui sau a creat un cosmar atat in viata ei cat si a mamei sale, mama sa a reusit sa ia decizia divortului abia cand fiica s-a i-a cerut acest lucru, la 17 ani. In acest fel, consideram ca mama a delegat copilului sau responsabilitatea luarii acestei decizii. NEVOILE RELATIONALE OBTURATE DE AMBIVALENTA PARINTILOR

Cele 8 nevoi relationale descrise de Richard Erskin contureaza componente prezente in viata interpersonala a oamenilor, care isi au radacinile in copilarie si care se manifesta pregnant in viata adultilor. Aceste nevoi sunt: nevoia de securiate, nevoia de validare, nevoia de acceptare, nevoia de reciprocitate, nevoia de autodefinire, nevoia de impact, nevoia de initiativa si nevoia de iubire.. AMBIVALENTA TRANSPUSA IN MODELE DE ATASAMENT Teoria atasamentului aduce in lumina nevoia oamenilor de a crea si intretine legaturi fundamentale emotionale puternice fata de alti oameni. Cel care a pus bazele acestei teorii este John Bowlby. Acesta subliniaza ca o relatie fundamentala intre modelul de atasament primordial mama-copil, si dezvoltarea viitoarelor relatii. De asemenea, psihanalistul Arrieta Slade concluzioneaza in urma cercetarilor ca un copil are predispozitie genetica de a se atasa de o persoana fundamentala, asigurand astfel continuaitatea acestui model pe parcursul intregii sale vieti, dar in acelasi timp plateste cu deranjamente functionale pastrarea continuitatii fata de o anumita persoana, creand disfunctionalitati la nivel cognitiv si emotional. Intorcandu-ne la tema ambivalentei in relatiile de tip compromis acestea se caracterizeaza prin insecuritate relationala si dependenta fata de partener. Imprevizibilitatea comportamentala este de asemenea des intalnita in relatiile de acest tip, si este data de multitudinea reprimarilor si emotiilor ambivalente care defuleaza la un moment dat prin supape comportamentale. De asemenea oscilatiile emotionale de la afectiune la respingere, genereaza confuzie, si departare de propia identitate si emotionalitate. Acestea sunt semne caracteristice unui atasament ambivalent de care a beneficiat parintele inca din copilarie. Atat in relatie cu parintele, cat si in relatie cu relatia parintilor sai, copilul beneficiaza astfel de un model de atasament ambivalent.

Avem nevoie de iubire

Revista Somatoterapia nr 35/2010 Avem nevoie de iubire Autor: psiholog Cristina Patrascu, anul II de formare in PSIHOTERAPIA INTEGRATIVA Avem nevoie de iubire, dar nu la iubirea erotizata ma refer ( desi nu o exclud), ci la iubirea IUBIRE. Acea iubire pe care o simti atunci cand cel de langa tine e constient de existenta ta,de gandurile ,de dorintele tale.E constient ca existi,e fericit ca existi,se bucura si traieste alaturi de tine, cu tine.Iti da libertatea sa cresti,sa te dezvolti; el creste, se dezvolta odata cu tine; se bucura de reusitele tale, e alaturi de tine atunci cand cazi si te ajuta sa te ridici. Am citit de curand o maxima -cei infometati nu stiu ce sa cumpere si am fost impresionata de profunzimea acestor cuvinte.Nu stiu cine le-a spus, probabil un om care a experimentat el insusi acesta foame.

Cand esti infometat, principalul tau gand este sa-ti potolesti foamea indiferent cum. Nu esti atent la ce anume ingurgitezi, cum o faci si nu te gandesti la consecinte. Poate e prea mult pentru tine? Poate e prea greu?Poate pretul pe care-l vei plati va fi prea mare pentru posibilitatile tale? Poate timpul necesar pentru a digera e prea lung si te vor paste niste dureri insuportabile sau greu suportabile? Sunt intrebari pe care nu ti le pui atunci cand incerci sa-ti potolesti foamea si, mai grav, mi se pare ca nu ti le pui nici dupa. Uneori trebuie sa treci prin foarte multe astfel de experiente pentru a-ti pune intrebari, pentru a analiza starea de fapt, pentru a te analiza pe tine si nevoile tale reale. Poate ca prima intrebare pe care ar trebui sa ti-o pui este de ce?. De ce esti atat de infometat? Nu ai primit destul sau nu ai primit ce iti trebuia? De ce anume ai nevoie,ce iti lipseste de fapt? Stiind ce anume iti lipseste, vei sti ce anume sa cauti. Cauti iubire. Iti lipseste iubirea. Si totusi nu-i suficient. Iubirea se manifesta in foarte multe moduri. Ce inseamna iubire pentru tine, nu inseamna si pentru altii. Iubirea pe care o cauti este iubirea pe care nu ai primit-o in copilarie atunci cand nu puteai intelege de ce nu primeai lucrurile de care aveai atata nevoie: atentie, afectiune, incurajare etc. Acum ai capacitatea sa intelegi ca nu ai primit si ca ai nevoie sa primesti. Acum poti intelege ca nu ti s-a oferit pentru ca cei care trebuiausa-ti ofere acele lucruri dupa care tanjeai, nu puteau face acest lucru, nu aveau capacitatea de a o face. .Acum poti intelege si accepta faptul ca nu toti oamenii pot iubi (pe ei si/sau pe altii). Acum pentru ca ai trecut prin atatea experiente, ai invatat cu siguranta ca pentru a putea fi iubit trebuie sa te iubesti tu pe tine insuti; numai iubindu-te, vei putea intelege de ce fel de iubire ai tu nevoie. Vei cauta si cu siguranta vei gasi IUBIREA TA, iubirea ce-ti va potoli foamea; ea te va ajuta sa devii echilibrat, sa devii tu cu adevarat. Cand esti dezechilibrat (in orice sens) ai nevoie de mai mult sau mai putin pentru a te echilibra. Cand esti echilibrat vei atrage spre tine o persoana echilibrata, care va fi capabila sa te iubeasca, sa te respecte, sa te valorizeze. Ne aruncam in relatii in care credem ca celalalt are nevoie de noi si suntem dezamagiti ca celalalt nu ne este recunascator, nu ne raspunde pe masura sau chiar ne desconsidera. De fapt , noi avem nevoie de ceea ce vrem cu disperare sa-i oferim lui. El este oglinda noastra; vedem in el tot cea ce ne lipseste si, incercam sa-i oferim lui ceea ce ar trebui sa ne oferim noua. Il folosim pe celalalt ca pe o scuza. El are nevoie si trebuie sa-l ajut. Trebuie sa fiu altruist, egoismul nu este o calitate validata de ceilalti. Daca sunt egoist si ma iubesc, ceilalti ma vor respinge. Daca insa il iubesc pe celalalt si pe ceilalti sunt perceput ca o fiinta minunata, capabila sa se sacrifice pe sine pentru binele si fericirea celuluilatcelorlalti. Dar asta este realitateanoastra. Asta credem noi, asta vrem noi sa credem. Ceilalti vad ceea ce noi nu putem vedea. Nu suntem eroi asa cum credem noi, ci doar victime, victimele propriilornoastre neputinte. Nu ne putem auzi , nu ne putem vedea pe noi si nevoile noastre. Il vedem doar pe celalalt, ii auzim dorintele si suntem gata sa i le satisfacem. Nu conteaza daca cineva ne atrage atentia nu vedem, nu auzim. Pentru unii exista totusi un punct pana la care sunt orbi si surzi, pentru altii. Daca faci parte dintre cei care se trezesc la realitate, atunci ai cu siguranta mult de lucru cu tine. Nu e deloc usor sa te restructurezi , sa

inlaturi gandurile si comportamentele disfunctionale. Dar merita . Pentru ca daca treci peste toate greutatile si durerile ce le presupune aceasta transformare, vei deveni TU: o persoana care se iubeste, o persoana autentica, capabila sa-i vada pe ceilalti asa cum sunt cu adevarat, o fiinta capabila sa ofere si sa primeasca in egala masura, un subiect si nu un obiect (vezi Andre Moreau). Eu vreau sa fiu subiectul propriei mele vieti si nu obiectul altora! Tu?

Regulile intelegeriii in familie

Revista Somatoterapia Nr. 24 /2007 Regulile intelegeriii in familie Ca sa avem o familie armoniasa, foarte importante sunt urmatorele regului : -Alege graul de neghina, adica ce e al tau de ceea ce este al lui -Asteapta momentul potrivit pentru a face ceva, altfel vei fi depasit de situatie! -Pozitivul si negativul sunt cele doua fete ale lui Janus, dar tu cauta avantajele ( de exemplu, in loc sa ma concentrez pe disconfortul pregatirii unei mancari sofisticate, ma gandesc ca asa consum mai multe calorii!) -Exprima-ti dorintele, nevoile si nu te baza pe puterea partenerului de a ghici -Nu fi salvatorul familie, adica imparte sarcinile in mod echitabil si nu fa tu, ce poate face si el -Modifica-ti conceptiile de viata astfel incat sa fii convins ca Nu exista esec, ci doar succes partial!; Azi esti la baza valului, dar maine vei fi pe val In al doilea rand, identifica acele convingeri iraionale ale tale/partenerului care duc la toleran sczut la frustrare: 1. Copiii mei ( partenerul meu) ar trebui s fac ntotdeauna ceea ce vreau eu s fac 2. Copiii mei( partenerul meu) nu ar trebui s stea n calea planurilor mele 3. Eu i soul/ soia( partenerul meu) trebuie s fim mereu de acord n ceea ce privete modul n care- i tratm pe copii 4. Ar fi o tragedie ca fiii mei ( partenerul meu) s nu m plac sau s nu m respecte 5. Ar fi ngrozitor dac nu a fi un printe perfect/ sot 6. Este cumplit s fiu mpiedicat de copiii mei( partenerul meu) s fac ceea ce vreau