Academia ,, tefan cel Mare a Ministerului Afacerilor Interne al R.

Moldova

Catedra ,,Drept Civil

Lucrare de domiciliu la Drept Civil.Partea generala.s Tema: ,,Aciunea legii civile n timp

Autor: Busuioc Ion

Coordonator:

dr.conf.unive.

Plan

Introducere 1.Principiile aplicarii legii civile in timp. 2. Inceputul actiunii legii civile noi. 3.Abrogarea . Deseutudinea.Dispozitia obectului. 4.Coleziunea normelor de drept civil .

ncheiere Bibliografie

Introducere n doctrina juridic se folosete deopotriv dar cu acelai neles formula "reguli de drept" i "norme de drept" sau "reguli juridice" i "norme juridice". i literatura francez, fr s nlture cuvntul "norm" 1-a consacrat pe cel de "regul". 1 Din contra, n doctrina romn este consacrat denumirea de "norm juridic".2 Precizm c cele dou formule desemneaz una i aceeai noiune. Dreptul este alctuit dintr-un ansamblu de norme constituite ntr-un sistem unitar ntr-o societate dat. Unde este drept acolo este societate. Dar la fel de adevrat este i reciproca: unde este societate acolo este drept. Orice societate organizat reclam o regul de drept, n primul rnd, pentru a se constitui, subsista i funciona. Fiindc societatea nu exist dect prin indivizii umani care o compun. Acetia trebuie, prin consecin, s fie meninui n obligaiile inerente strii sociale printr-o regul care determin i sancioneaz statutul lor de membri. Astfel regula de drept nu mai este o simpl regul a raporturilor dintre oameni luai ca atare, n afar de orice calificare sau apartenen social. Regula formeaz legea unui grup i stabilete condiiile de existen i exigenele pe dublul plan al constituirii grupului i direcia membrilor si. Norma de drept este elementul primar al oricrui sistem de drept. Ultima "crmid" din care este alctuit un edificiu juridic este regula de drept. Pe baza ei se alctuiete ntregul labirint juridic. La rndul lor, normele se grupeaz n instituiile de drept, instituiile n ramuri, ramurile n pri ale sistemului (drept public i drept privat), iar prile n sisteme. Aadar, norma juridic este una din categoriile centrale ale dreptului, att ca prticic fundamental a sistemului de drept pozitiv ct i ca obiect de cercetare a tiinei dreptului n special. Prin studiul normei ptrundem n inima i spiritul dreptului. Reglementarea relaiilor sociale are loc prin intermediul normelor sociale. Dat fiind faptul c aceste relaii in de diverse domenii de activitate, diferite sunt i normele care le reglementeaz. O modalitate social constituie normele juridice. Cunoaterea normei juridice implic att caracterizarea trsturilor comune tuturor normelor sociale, precum i caracterizarea trsturilor ei specifice. Punctul de pornire la caracterizarea normei este urmtorul : orice norm juridic este o norm social, ns nu fiecare norm social este i juridic. n termenii cei mai generali norma de drept este o "regul social obligatorie". Masquelin consider c regula de drept este un fenomen natural i obligatoriu n orice grup uman organizat n comunitate, fie c este vorba de comuniti naionale sau internaionale, sau de comuniti mai restrnse ca asociaiile de drept privat, comunitile familiale sau profesionale. i mai profund, regulile de drept nu iau natere dect cu condiia ca oamenii s formeze un grup, nu
1 2

A se vedea, spre exemplu: Michel Villey. Philosophie du droit, II, Le Moyens du droit, Dalloz, 1984
A se vedea, spre exemplu: Nicolae Popa, Teoria general a dreptului. Editura Actomi, Bucureti, 1994.

numai printr-o participare cu anumite trsturi comune de ordin fizic, psihologic sau social care zmislete o simpl solidaritate (ca membrii unei naiuni sau unei clase sociale) ci pe "baza unei societi veritabile care implic scop social specific, organizare i ierarhie", explic Jean Dabin. 3 El conchide c "regula de drept" este regula care guverneaz raporturile ntre oameni astfel grupai prin legturi n exclusivitate "societare".4 Norma Juridic poate fi numit doar acea norm social ce conine o regul de conduit, stabilit sau autorizat (sancionat) de stat, menit s reglementeze cele mai importante domenii de actuintate uman i ocrotit, n caz de necesitate, de fora coercitiv a statului. Fiind o parte integrat a normelor sociale, normele juridice vizeaz conduita uman. Ele reprezint reguli de conduit ce sunt instituite sau sancionate de stat, care exprim voina clasei (claselor) dominante, a cror aplicare este asigurat prin fora de constrngere a statului. Cu ajutorul normelor juridice n societate se stabilesc anumite coordonate, prin care este ndrumat conduita oamenilor n direcia ntririi i dezvoltrii rnduielilor i relaiilor sociale. Aadar, normele juridice nu snt simple indicaii, ci reprezint dispoziii obligatorii. Indiferent de nuana lor, n ultima instan, normele juridice reprezint un comandament impus de puterea de stat. Nerespectarea lor atrage dup sine aplicarea constrngerii. Obligativitatea normelor juridice asigur ordinea de drept n societate, imprimnd relaiilor sociale stabilitatea necesar. Norma juridic ca element constitutiv al dreptului este o regul de conduit, instituit de puterea public sau recunoscut de aceasta, a crei respectare este asigurat, la nevoie, prin fora coercitiv a statului. Scopul normei juridice sau regulii de drept corespunde finalitii dreptului i anume de a asigura convieuirea social orientnd comportarea oamenilor n direcia promovrii i consolidrii relaiilor sociale potrivit idealurilor i valorilor ce guverneaz societatea respectiv. Prin intermediul normelor se ordoneaz i reglementeaz n forme specifice dreptului relaiile interumane, n conformitate cu aceste valori. Norma juridic are un caracter prescriptiv, ea stabilete o anumit comportare, impune o anumit conduit, constnd dintr-o aciune sau inaciune uman ndreptat ntr-o anumit direcie, n vederea realizrii unui anumit scop. Se poate spune c norma juridic este elementul constitutiv al dreptului, este "celula de baz" a acestuia, dup cum se exprim unii autori, n ansamblul lor, normele juridice n vigoare alctuiesc dreptul pozitiv al societii respective. Toi autorii au definit i definesc norma juridic n baza trsturilor ei distinctive, n comparaie cu celelalte norme sociale. I.Rosetti-Blnescu, Ovid Sachelarie i Nic. G. Nedelcu definesc norma juridic, legea, n general, ca fiind "o regul obligatorie, general, permament, e dictat de ctre autoritatea public investit cu puterea legiuitoare i sancionat prin fora
3 4

Op.cit.:p.l7-18. 8Lbidem.p.l8. Rosetti-Blnescu, Ovid Sachelarie. Nic. G. Nedelcu. Op. cit., p. 15.

public". Cei trei autori includ n definiia normei juridice trstura de permanen "n sensul c are drept scop s se aplice la o sum nedeterminat de acte analoage". Profesorul loan Ceterchi subliniaz c norma juridic este "asigurat n aplicarea ei datorit contiinei cetenilor" 5, preciznd c, la nevoie, se recurge la "fora coercitiv a statului", iar profesorul Nicolae Popa pune accentul pe scopul normei juridice "acela de a asigura ordinea social".6 n lumina analizei efectuate, putem defini norma juridic ca fiind o regul de conduit general, tipic, impersonal i obligatorie, emis sau sancionat de stat, n scopul asigurrii ordinii sociale, adus la ndeplinire, la. nevoie, prin fora coercitiv a statului.

1.Principiile aplicarii legii civile in timp.

5 6

Ioan Ceterchi, Op.cit, p.334 Nicolae Popa, Op.cit.,p.l59.

Actul juridic civil este definit ca fiind manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un raport juridic civil. Criterii de clasificare si categorii de acte juridice in functie de aceste criterii Dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale, bilaterale si multilaterale. Dupa scopul urmarit la incheierea lor, actele juridice se divid in acte cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit. Dupa efectul lor, actele civile se impart in: constitutive, translative si declarative. Dupa importanta lor, exista acte juridice civile de conservare, de administrare si de Dupa continutul lor, actele juridice civile se impart in: patrimoniale si nepatrimoniale. 7 Dupa modul (forma) de incheiere, actele civile se impart in: consensuale, solemne si reale. Dupa momentul producerii efectelor, actele civile se impart in: acte intre vii (inter vivos) si acte pentru cauza de moarte (mortis causa). Dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului lor actele juridice civile se impart in acte subiective si acte conditie. Dupa legatura lor cu modalitatea (termen, conditie), actele juridice se impart in acte pure si simple si acte afectate de modalitati. Dupa raportul dintre ele, actele civile se impart in: principale si accesorii. Dupa legatura cu cauza (scopul), distingem intre actele cauzale si cele abstracte. Dupa modalitatea incheierii lor, actele juridice civile se impart in acte strict personale si acte care pot fi incheiate si prin reprezentare. Dupa reglementarea si denumirea lor legala, se disting actele tipice (numite) si actele atipice (nenumite). Dupa modul lor de executare, actele juridice civile se impart in: acte cu executare dintr-o data (uno ictu) si acte cu executare succesiva. Conditii pentru valabilitatea actului juridic civil Prin conditiile actului juridic civil intelegem elementele din care este alcatuit un asemenea act. Clasificarea conditiilor actului juridic civil a. In functie de aspectul la care se refera, se disting: - conditii de fond, cele care privesc continutul actului juridic civil; - conditii de forma, cele care se refera la exteriorizarea vointei.
7

Gheorghe

Lupu,

Gheorghe

Avornic.

Teoria general a dreptului", Chiinu, 1997

Caracterizarea conditiilor actului juridic civil 1. Capacitatea de a contracta; 2. Consimtamantul valabil al partii ce se obliga; 3. Un obiect determinat; 4. O cauza licita. 2. Capacitatea de a incheia actul juridic civil Prin capacitatea de a incheia actul juridic civil se intelege acea conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil (persoana fizica, persoana juridica) de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile. Principiul capacitatii si exceptia de la acest principiu a) Principiul (regula) capacitatii de a incheia acte juridice si exceptia incapacitatii. Materia capacitatii de a incheia actul juridic civil este dominata de principiul capacitatii, incapacitatea reprezentand exceptia. 8 Prin principiul capacitatii intelegem faptul ca, ori de cate ori legea nu prevede altfel, persoanele au aptitudinea de a incheia orice act juridic. b) Exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile. Incapacitatea reprezinta exceptia, in sensul ca, numai in cazurile anume prevazute de lege o persoana nu poate participa la intocmirea unui act juridic civil. Ca toate exceptiile, si exceptia in materie de capacitate incapacitatea trebuie sa fie expres prevazuta de lege. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala, de fond si generala a actului juridic civil care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil, manifestata in exterior. Pentru a fi valabil, consimtamantul (manifestarea de vointa) trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: - sa provina de la o persoana cu discernamant; - sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice; - sa fie exteriorizat; - sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant. Sunt vicii de consimtamant: eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea. - In functie de gravitatea si consecintele pe care le produce, eroarea poate fi: a) eroarea obstacol (numita si distructiva de vointa); b) eroarea viciu de consimtamant; c) eroarea indiferenta. - Structura erorii viciu de consimtamant.
8

Constituia Republicii Moldova

Eroarea are un singur element, de natura psihologica falsa reprezentare a realitatii de unde rezulta dificultatea probarii ei. - Conditii cerute pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamant. Doua sunt conditiile ce se cer a fi intrunite pentru ca falsa reprezentare a realitatii, la momentul incheierii unui act juridic civil, sa aiba valoare de viciu de consimtamant: - Elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator la incheierea actului juridic, astfel incat, cel in eroare nu ar fi facut actul juridic, daca ar fi cunoscut adevarata stare de lucruri; - Cealalta parte (cocontractantul) in cazul contractelor cu titlu oneros sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare este hotarator, pentru incheierea actului juridic de catre partea aflata in eroare; Prin dol (viclenie) se intelege inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic. Prin esenta sa, dolul este tot o eroare, insa provocata, iar nu spontana. Clasificare. In literatura juridica se distinge, in functie de consecintele pe care le are ori nu, asupra valabilitatii actului juridic intre: - dolul principal (numit si dolus dans causam contractus), care este acela ce cade asupra unor elemente importante, la incheierea actului juridic, - dolul incident (dolus incidens), numit si incidental ori secundar, este acela ce cade asupra unor elemente nedeterminate la incheierea actului juridic. Structura. Dolul, ca viciu de consimtamant, este alcatuit din doua elemente: 1) un element obiectiv, material, ce consta in utilizarea de mijloace viclene (masinatiuni, siretenii, manopere dolosive) pentru a induce in eroare; 2) un element subiectiv, intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a o determina sa incheie un act juridic civil. cunostea imprejurarea pretins ascunsa. Conditii. Pentru a fi viciu de consimtamant, dolul trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele doua conditii: - sa fie determinant pentru incheierea actului juridic; - sa provina de la cealalta parte. Prin violenta viciu de consimtamant se intelege amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu lar fi incheiat. Clasificare. 1) Dupa natura raului cu care se ameninta, violenta este de doua feluri: violenta fizica si violenta morala. - violenta fizica, consta in faptul reducerii victimei la un rol de simplu instrument la incheierea actului. Exista violenta cand amenintarea cu un rau priveste integritatea fizica, dar si bunurile 8

persoanei; - violenta morala, consta in amenintarea cu un rau moral, de natura sa provoace o teama care duce la incheierea unui act juridic care, altfel, nu s-ar fi incheiat. Exista violenta morala atunci cand amenintarea cu un rau se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei. Conditii. Pentru anularea actului juridic civil in caz de leziune este necesar sa fie intrunite urmatoarele conditii: - leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului juridic; - disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita. Prin obiect al actului juridic civil se intelege conduita partilor stabilita prin-un act juridic civil, respectiv actiunile ori inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care sunt tinute. Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale: - obiectul trebuie sa existe; - obiectul trebuie sa fie in circuitul civil; - obiectul sa fie determinat sau macar determinabil; - obiectul sa fie posibil; - obiectul sa fie licit si moral. Exista si conditii speciale, cerute numai pentru anumite acte juridice civile si anume: 9 - in actele translative sau constitutive de drepturi se cere ca transmitatorul sa fie titularul acelui drept; - in actele intuitu personae se cere ca obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului; - existenta autorizatiei administrative sau judiciare prevazute de lege. Cauza (scopul) actului juridic civil Cauza (scopul) este acel element al actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act. Elementele cauzei actului juridic civil a) Scopul imediat (causa proxima) numit si scopul obligatiei, este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile, dupa cum urmeaza: - in contractele sinalagmatice, cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea (prefigurarea mintala), a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta
9

Gheorghe

Lupu,

Gheorghe

Avornic.

Teoria general a dreptului", Chiinu, 1997

parte, la randul ei, se obliga); - in contractele unilaterale cu titlu gratuit, scopul imediat consta in intentia de a gratifica (animus donandi); - in actele (contractele) reale, scopul imediat consta in remiterea (predarea) lucrului; - in contractele aleatorii, scopul imediat consta in elementul risc, adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa unui castig, sau riscul unei pierderi. b) Scopul mediat (causa remota), numit si scopul actului juridic civil, reprezinta acel element al cauzei care consta in motivul determinant pentru incheierea actului juridic, motiv care se refera, fie la insusirile unei prestatii, fie la calitatile unei persoane. Conditiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil Pentru a fi valabila, cauza actului juridic civil trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele conditii: a) sa existe, b) sa fie reala, c) sa fie ilicita si morala. Cum elementul fundamental al actului juridic civil il constituie manifestarea de vointa, inseamna ca aceasta "haina" se refera, in primul rand, si mai ales, la consimtamant, iar pentru a produce efecte juridice (adica pentru a se transforma dintr-un "fapt psihologic intern", intr-un fapt social) vointa trebuie exteriorizata. In acest sens prin "forma actului juridic civil" se intelege mijlocul, modalitatea de exteriorizare a vointei interne. Sub acest aspect privita, "forma" actului juridic civil, este inerenta oricarui act. Acesta este sensul restrans (stricto sensu) al termenului "forma" actului juridic. Acest inteles este carmuit de principiul consensualismului. Principiul consensualismului in dreptul civil este regula potrivit careia, din punctul de vedere al formei sale, actul juridic civil se incheie prin simpla manifestare de vointa, fara sa fie nevoie ca aceasta vointa sa imbrace o forma speciala. De la acest principiu exista cele trei exceptii; si dupa cum se stie, exceptiile nu se prezuma, nu se presupun, ele trebuie sa fie prevazute expres; care, in esenta, sunt cerinte ale formei actului juridic civil: forma ceruta ad validitatem; forma ceruta ad probationem; forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti. Pentru nasterea valabila a unui act juridic este nevoie ca manifestarea de vointa sa fie imbracata intr-o forma speciala, numita solemna, si care consta, dupa sistemul nostru de drept in forma scrisa, care in cele mai multe cazuri este autentica. Caracterele juridice ale formei cerute ad validitatem a) este un element constitutiv, esential al actului juridic, in lipsa caruia intervine nulitatea absoluta a actului juridic in cauza; b) este incompatibila cu manifestarea tacita a vointei, cu alte cuvinte, de esenta 10

formei cerute ad validatem este manifestarea expresa a vointei; c) forma solemna este exclusiva, in sensul ca, in principiu, pentru un anumit act solemn partile nu au de ales intre mai multe moduri de exteriorizare a vointei, ci sunt obligate sa adopte numai forma prevazuta de lege, de regula cea autentica (exceptie face testamentul). Conditii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem Forma ceruta ad validatem reclama indeplinirea anumitor conditii, care in esenta sunt urmatoarele: - intregul continut al actului juridic (adica toate clauzele actului juridic civil, esentiale si cele neesentiale) trebuie sa imbrace forma ceruta pentru validitatea sa; - actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma speciala. Este cazul mandatului dat pentru incheierea unui act solemn, care trebuie sa imbrace si el forma solemna (autentica); - uneori, actul care determina ineficacitatea actului solemn trebuie, in principiu, sa imbrace si el forma solemna (exceptie face legatul, care poate fi revocat si tacit). Prin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau le stinge un asemenea act. Aceste efecte au la baza manifestarea de vointa a partilor, exteriorizata in actul juridic respectiv, facuta cu intentia de a produce efecte juridice. Principiile efectelor actului juridic civil si exceptiile lor Principiul fortei obligatorii pacta sunt servanda Este regula de drept consacrata in art. 969 alin. 1 C.civ.: "Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante". Pentru actele bilaterale (contracte), principiul fortei obligatorii se mai exprima si in formula "conventia, contractul este legea partilor". Principul pacta sunt servanda cunoaste si el exceptii. Exceptiile de la acest principiu sunt acele situatii in care efectele actului juridic civil nu se produc asa cum au dorit partile, la incheierea lui, ci independent de vointa partilor sau, dupa caz, a partii, aceste efecte sunt ori mai extinse ori mai restranse, decat cele stabilite initial. a) Drept cazuri de restrangere a fortei obligatorii sunt mentionate situatiile in care actul juridic inceteaza inainte de termen, datorita inexistentei unui element al sau, precum: - incetarea contractului de mandat prin moartea, punerea sub interdictie ori insolvabilitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului, dupa caz . - incetarea contractului de locatiune cand lucrul a pierit in tot (lucrul nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei), deoarece contractul este desfacut de drept, intrucat locatorul nu mai poate asigura locatarului folosinta lucrului si nici nu poate fi obligat la reconstituirea, refacerea sau 11

inlocuirea lui. In categoria cazurilor de extindere a fortei obligatorii includem: - prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste termenul convenit de parti. - prelungirea efectelor actului cu executare succesiva atunci cand, pe parcursul existentei lui, intervine un caz de forta majora care impiedica, un anumit timp, executarea obligatiilor. Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Constituie exceptii de la irevocabilitatea actului juridic civil acele cazuri in care actului juridic bilateral i se poate pune capat prin vointa unei singure parti,actului juridic multilateral i se poate pune capat prin vointa uneia sau mai multor parti, dar nu toate, iar actului juridic unilateral i se poate pune capat prin vointa autorului lui. 1. Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor unilaterale - retractarea renuntarii la mostenire; - consimtamantul parintilor sau, dupa caz al parintelui exprimat la adoptia copilului poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data intocmirii inscrisului autentic prin care acesta a fost . 2. Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor bilaterale si multilaterale. - denuntarea contractului de inchiriere a suprafetelor cu destinatia de locuinta la cererea chiriasului, cu conditia notificarii prealabile intr-un termen de 60 de zile, sau la cererea proprietarului - revocarea contractului de mandat. - incetarea depozitului la cererea deponentului; - denuntarea unor contracte de catre administratorul sau lichidatorul judiciar - denuntarea contractului de asigurare denuntarea contractului de locatiune incheiat pe durata nedeterminata Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil Conventiile produc efecte numai intre partile contractante, nu si fata de al treilea. Intr-o alta exprimare, principiul relativitatii inseamna ca actul juridic civil bilateral da nastere la drepturi si obligatii numai pentru partile lui, iar actul unilateral obliga doar pe autorul acestuia. 3. Veritabila exceptie de la principiul relativitatii, este stipulatia pentru altul. Stipulatia pentru altul sau promisiunea in favoarea unei terte persoane, in dreptul civil este o conventie prin care o parte, stipulantul, convine cu cealalta parte promitentul pentru ca acesta din urma (promitentul) sa execute o prestatie in favoarea unei a treia persoane, numit tert beneficiar. 12

Nulitatea este sanctiunea de drept civil, care consta in lipsirea actului juridic (negotium iuris) de acele efecte care sunt contrare normelor edictate pentru incheierea valabila a actului juridic civil. Functiile nulitatii. In esenta, nulitatea acului juridic civil indeplineste urmatoarele functii: - Functia preventiv-educativa consta in atentionarea partilor actului juridic asupra consecintelor pe care le atrage nesocotirea normelor juridice la incheierea actului juridic, lipsind actul de efectele in vederea carora a fost facut. - Functia sanctionatorie apare in situatia in care functia preventiva nu si-a dovedit eficienta, constand in lipsirea de efecte a actului juridic incheiat cu nerespctarea conditiilor de validitate. Clasificarea nulitatii actului juridic civil 1. in functie de natura interesului (general ori inividual) ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil, nulitatea e absoluta si relativa. 2. In functie de intinderea efectelor sale, nulitatea e partiala si totala. 3. Dupa modul de consacrare legislativa, distingem intre nulitate expresa (textuala) si nulitate virtuala (implicita). 4. Dupa felul conditiei de validitate nerespectata la incheierea actului juridic civil, se deosebeste intre nulitate de fond si nulitate de forma. 5. Dupa modul de valorificare, nulitatile se impart in nulitate judiciara si nulitate amiabila. Cauzele de nulitate .Intr-o exprimare globala, se poate spune ca sunt cauze ce conduc la nulitatea actului juridic civil urmatoarele: - incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face (de a incheia) actul juridic civil; - lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului; - nevalabilitatea obiectului actului juridic civil; - nevalabilitatea cauzei (scopului) actului juridic civil; - nerespectarea formei actului juridic civil, ceruta ad validitatem; - neresocotirea limitelor autonomiei de vointa (ale libertatii actelor juridice); - fraudarea legii. Regimul juridic al nulitatii .Deosebirile de regim juridic intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa se pot exprima, sintetic, in felul urmator a) daca nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, de instanta din oficiu sau de alte organe abilitate de lege, nulitatea relativa poate fi invocata, in 13

principiu, numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic; b) daca nulitatea absoluta este imprescriptibila, nulitatea relativa este prescriptibila; c) daca nulitatea absoluta nu poate fi, in principiu, acoperita prin confirmare, nulitatea relativa poate fi confirmata, expres sau tacit. Prin efectele nulitatii actului juridic civil intelegem consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii; respectiv urmarile datorate desfiintarii totale sau partiale a unui act juridic care a fost incheiat cu nesocotirea dispozitiilor legale referitoare la conditiile sale de validitate. Principiile efectelor nulitatii si exceptiile lor a) Enuntare principiilor efectelor nulitatii si corelatia dintre ele Din ipotezele mentionate mai sus rezulta ca efectele nulitatii sunt guvernate de trei principii si anume: 10 1) principiul retroactivitatii (care consta in faptul ca efectele nulitatii se produc din momentul incheierii actului juridic, respectiv, nulitatea opereaza atat pentru viitor cat si pentru trecut; 2) principiul repunerii in situatia anterioara prin restituirea prestatiilor efectuate in baza actului anulat; acest principiu este determinat prin expresia latina restitutio in integrum; 3) principiul potrivit caruia anularea actului initial atrage desfiintarea actului subsecvent; acest principiu este desemnat, prin adagiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis (imprumutat de la rezolutiune) - Principii si exceptii privind actiunea legii civile in timp Sunt doua principii care guverneaza aplicarea legii in timp: 1) principiul neretroactivitatii legii civile noi; 2) principiul aplicarii imediate a legii civile noi. Ele se presupun si se completeaza reciproc. 1) este regula juridica potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor ce se ivesc dupa adoptarea ei, iar nu si situatiilor anterioare. Acest principiu, este consacrat si in Codul civil in art.1. Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva. 2. Principiul aplicarii imediate a legii civile noi - adica, de indata ce a fost adoptata, legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, excluzandu-se astfel aplicarea legii vechi.
10

Constituia Republicii Moldova

14

Acest principiu nu este consacrat expres, el este o consecinta fireasca a principiului neretroactivitatii. Exceptiile de la aceste principii sunt: 1. retroactivitatea legii civile noi, adica legea civila noua se aplica si pentru situatii anterioare adoptarii ei. - aceasta exceptie se aplica daca este consacrata expres in legea noua, deoarece exceptiile nu se prezuma, ele fiind de stricta interpretare si aplicare. In prezent este inadmisibila aceasta exceptie datorita textului imperativ al art.15 (2) dinConstitutie. 2. ultraactivitatea legii civile vechi, adica legea veche isi mai produce efectele un timp oarecare, deci a intrat in vigoare o lege noua, binenteles la situatii determinate, precizate de legea noua. Aceasta trebuie prevazuta expres in legea noua fiind o exceptie. Referitor la retroactivitatea legii - legea penala mai favorabila, retroactiveaza. Daca de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a faptei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila (Angheni). Un alt aspect al retroactivitatii il reprezinta legile interpretative. Legea interpretativa se integreaza in actul normativ interpretat care este anterior. Legile interpretative au caracter retroactiv, deoarece se aplica din momentul intrarii in vigoare a legii pe care o interpreteaza. In dreptul civil isi gasesc aplicabilitatea trei categorii de principii: - principii fundamentale ale dreptului roman, care formeaza obiect de studiu pentru teoria generala a dreptului. - principii fundamentale ale dreptului civil roman, care sunt expresii concrete ale primelor principii, intr-un domeniu mai limitat si care formeaza obiect de studiu pentru stiinta dreptului civil. - principii ale uneia sau mai multor institutii de drept civil. Principiile fundamentale ale dreptului roman reprezinta idei calauzitoare (reguli de baza), care isi gasesc aplicabilitatea in intreaga legislatie. Aceste principii sunt consacrate de legea fundamentala si alte acte normative mai importante, cum sunt Codurile. Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt idei calauzitoare (reguli de baza), ce privesc intreaga legislatie civila, avand aplicabilitate in toate institutiile dreptului civil, chiar daca nu-si manifesta prezenta cu aceeasi intensitate. Normele dreptului civil consacra urmatoarele principii cu valoare de principii fundamentale ale acestei ramuri de drept: - principiul proprietatii; 15

- principiul egalitatii in fata legii civile; - principiul imbinarii intereselor personale cu cele generale; - principiul ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile. Este unanim admis in literatura de specialitate ca pentru delimitarea dreptului civil fata de alte ramuri de drept se utilizeaza un criteriu fundamental si criterii auxiliare. Criteriul determinant il constituie obiectul de reglementare, iar criterii secundare metoda de reglementare, caracterul normelor juridice, calitatea subiectelor, specificul sanctiunilor si principiile proprii. Pentru dreptul civil, doua sunt principiile care guverneaza aplicarea legii civile in timp si anume: a) principiul neretroactivitatii legii civile noi si b) principiul aplicarii imediate a legii civile noi. Principiul neretroactivitatii legii civile noi este acea regula de drept, potrivit careia, o lege civila se aplica numai situatiilor care se ivesc in practica dupa intrarea ei in vigoare, neputandu-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior. Principiul aplicarii imediate a legii civile noi este regula de drept, potrivit careia, de indata ce a fost adoptata, legea civila noua se aplica tuturor situatiilor aparute dupa intrarea ei in vigoare; Exceptiile de la cele doua principii ale aplicarii legii civile in timp sunt: - retroactivitatea legii civile noi care inseamna aplicarea legii civile noi la situatii juridice anterioare intrarii ei in vigoare. In legatura cu aceasta "exceptie de la principiul neretroactivitatii legii civile" se pot formula doua observatii: 1. dispozitia constitutionala nu permite nici o exceptie de la acest principiu; 2. principiul neretroactivitatii vizeaza normele juridice cuprinse in noua lege destinata a reglementa situatii juridice. El nu vizeaza probleme de interpretare. - Ultraactivitatea (supravietuirea) legii civile vechi. Reprezinta exceptia de la principiul aplicarii imediate a legii noi si consta intr-o limitare, vremelnica, a aplicarii legii vechi, iar aceasta lege urmand sa se aplice, cu titlu tranzitoriu, situatiilor juridice in curs la momentul intrarii in vigoare a noii legi, aplicarea acestei legi fiind amanata pana la consumarea respectivelor situatii juridice. Aplicarea legii civile in spatiu. Principii si exceptii Actiunea legii civile in spatiu presupune cunoasterea limitelor teritoriale carora ea se aplica. Problema actiunii legii civile in spatiu comporta doua aspecte: unul national (intern), care vizeaza situatia raporturilor civile stabilite intre subiectele de drept civil de cetatenie ori nationalitate romana, pe teritoriul statului roman si unul international, care vizeaza situatia raporturilor juridice civile cu un element de extraneitate (cetatenie, nationalitate, locul incheierii si executarii contractului, locul producerii unui delict civil ori consumarea efectelor sale). Aplicarea legii civile asupra persoanelor Principiul care guverneaza actiunea legilor civile asupra persoanelor este acela 16

al egalitatii subiectelor de drept civil in fata legii civile, dublat de cel al generalitatii aplicarii legii civile la toate raporturile de drept civil. De aceea, pentru o justa intelegere, distingem intre: - legi civile cu vocatie generala de aplicare, avand ca destinatari atat persoane fizice, cat si persoane juridice; - legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor fizice: - legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor juridice: Prin interpretarea legii civile intelegem operatiunea logico-rationala de lamurire, explicare a continutului si sensului normelor de drept civil, in scopul justei lor aplicari, prin corecta incadrare a diferitelor situatii din viata in practica in ipotezele ce le contin. 2. Inceputul actiunii legii civile noi. Din multitudinea de definitii formulate in doctrina, o vom retine pe aceea potrivit careia dreptul civil este acea ramura care reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica. Din aceasta definitie rezulta ca elementele (ori trasaturile) definitorii ale dreptului civil sunt urmatoarele: - apartenenta sa la sistemul de drept romanesc; - continutul sau este format din ansamblul normelor juridice civile care guverneaza anumite relatii sociale; - obiectul sau il constituie doua mari categorii de raporturi juridice, si subdiviziunile lor: raporturile patrimoniale si raporturile nepatrimoniale; - subiectele (partile) raporturilor juridice civile sunt persoanele fizice si persoanele juridice; - in raporturile juridice civile, subiectele (partile) se afla pe pozitii de egalitate juridica, aceasta fiind metoda sa de reglementare. 11Cand vorbim de rolul dreptului civil avem in vedere dreptul civil ca ramura de drept. Aceasta inseamna ca, ori de cate ori, pentru celelalte ramuri de drept, nu exista reglementari proprii ori sunt insuficiente, se face apel, imprumutandu-se normele corespunzatoare ale dreptului civil. Ca orice lege, legea civila actioneaza concomitent sub trei aspecte: 1) o anumita durata in timp 2) pe un anumit teritoriu 3) aplicarea legii civile asupra persoanelor. Deci legile, se succed, coexista si au determinate categoriile de subiecte la care se aplica.Legea civila se aplica cat timp este in vigoare.
11

Gheorghe

Lupu,

Gheorghe

Avornic.

Teoria general a dreptului", Chiinu, 1997

17

Legea civila intra in vigoare: - la data precizata in cuprinsul ei - sau la data publicarii ei in M.Of.al Republicii Moldova 3.Abrogarea . Deseutudinea.Dispozitia obectului. Prin abrogare. legea iese din vigoare si nu se mai aplica. Abrogarea poate fi expresa - atunci cand se precizeaza expres ca legea se abroga. Abrogarea expresa poate fi: - directa si- indirecta Abrogarea directa - este aceea care nominalizeaza legea sau capitolele sau articolele dintr-o lege care se abroga. Abrogarea indirecta - prevede iesirea din vigoare a legilor sau actelor normative, contrare legii noi, formulandu-se orice alte dispozitii contrare se abroga. Abrogarea implicita (tacita) cand legea noua contine dispozitii incompatibile cu legea veche fara sa prevada care dispozitii contrare se abroga. Desuectudnea nu este mod de iesire din vigore, si intervine in acele situatii in care datorita disparitiei ratiunilor pentru care actul normativ a fost adoptat, acesta nu mai este aplicat, fara a fi abrogat. O situtie speciala priveste legile temporare pentru care nu este necesara abrogarea, fiind suficienta scurgerea perioadei de timp pentru care au fost adoptate. Pin prescriptia extinctiva se intelege stingerea dreptului la actiune in sens material neexercitat in termenul stabilit de lege. Prin domeniul prescriptiei extinctive se intelege totalitatea drepturilor subiective civile ale caror actiuni care le apara cad sub incidenta acestei institutii. Altfel spus, pentru a stabili domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive, vor trebui declarate drepturile subiective civile ale caror actiuni cad sub incidenta prescriptiei si a le separa de drepturile subiective ale caror actiuni sunt imprescriptibile. Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta. Drepturile la actiune intemeiate pe drepturile de creanta, indiferent de izvorul lor (acte juridice, fapte juridice licite, fapte juridice ilicite), sunt supuse prescriptiei extinctive. De la principiul potrivit caruia actiunile personale sunt supuse prescriptiei extinctive, exista urmatoarele exceptii: - actiunea avand ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime in asigurarile facultative de persoane (in raporturile cu societatile de asigurari, dar numai daca e vorba de asigurarea facultativa de persoane, iar nu si in asigurarea de bunuri). Prescriptie extinctiva si drepturile reale principale. In literatura de specialitate, se 18

apreciaza ca, in domeniul drepturilor reale principale, regula o reprezinta imprescriptibilitatea iar prescriptibilitatea constituie exceptie. In literatura de specialitate sunt considerate prescriptibile extinctiv urmatoarele actiuni reale: Domeniul prescriptiei extinctive in cadrul drepturilor nepatrimoniale. Prin acest principiu se desemneaza acea regula de drept potrivit careia protectia acestor drepturi, pe calea actiunii in justitie, nu este limitata in timp, realizarea lor putandu-se obtine oricand. De la principiul imprescriptibilitatii dreptului la actiune privitor la drepturile personale nepatrimoniale, legiuitorul face unele exceptii. - actiunea in anulabilitate . - actiunea in nulitate relativa a casatoriei pentrui vicii de consimtamant, se prescrie in termen de 6 luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a dolului. Termenele de prescriptie extinctiva.Prin termen de prescriptie extinctiva se intelege intervalul de timp, in launtrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune in sens material, sub sanctiunea pierderii acestui drept. Ca orice termen, si termenul de prescriptie are un inceput, marcat de data la care incepe sa curga prescriptia, o durata si un sfarsit, marcat de data implinirii termenului de prescriptie extinctiva. Principalul criteriu de clasificare este acela al vocatiei ori sfera de aplicare dupa care distingem intre: termene generale si termene speciale de prescriptie extinctiva. Prin urmare regula generala privind inceputul prescriptiei extinctive, avand ca obiect dreptul la actiune, este aceasta: prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune. Ipoteza dreptului subiectiv civil pur si simplu (neafectat de modalitati) Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de o conditie suspensiva sau de un termen suspensiv Ipoteza raspunderii civile pentru fapta ilicita si cazuri asimilate. Ipoteza actiunii in declararea nulitatii relative (actiunea in anulabilitate). Ipoteza raspunderii pentru viciile ascunse ale lucrului, lucrarii sau constructiei Alte reguli speciale privitoare la inceputul cursului prescriptiei extinctive. Prin suspendarea cursului prescriptiei extinctive se intelege acea modificare a cursului acesteia ce consta in oprirea de drept a curgerii termenului de prescriptie, pe timpul cat dureaza situatiile, limitativ prevazute de lege, care il pun in imposibilitate de a actiona pe titularul dreptului la actiune. Cauzele de suspendare a prescriptiei extinctive. a) cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere; 19

b) pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi; c) pana la rezomvarea reclamatiei administrative facute de cel indreptatit, cu privire la despagubiri sau restituiri, in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la expirarea unui termen de trei luni socotit de la inregitrarea reclamatiei". "Intre parinti sau tutore si cei ce se afla sub ocrotirea lor, intre curator si acei pe care ii reprezinta, precum si intre orice alta persoana care, in temeiul legii sau al hotararii judecatoresti, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, prescriptia nu curge cat timp socotelile nu au fost date si aprobate. Prescriptia nu curge impotriva celui lipsit de capacitate de exercitiu, cat timp nu are reprezentant legal si nici impotriva celui cu capacitate restransa, cat timp nu are cine sa-i incuviinteze actele. Prescriptia nu curge intre soti in timpul casatoriei". Efectele generale ale suspendarii cursului prescriptiei extinctive.
12

Efectul special al suspendarii este reglementat astfel:

"Prescriptia nu se va implini totusi inainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data incetarii cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de o luna de la suspendare". Prin intrerupere se intelege acea modificare a cursului prescriptiei extinctive care se caracterizeaza prin inlaturarea prescriptiei scurse inainte de aparitia unei cauze intreruptive si inceperea unei alte prescriptii. Cauzele de intrerupere a cursului prescriptie extinctive. "Prescriptia se intrerupe: a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul careia curge prescriptia; b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj necompetent; c) Printr-un act incepator de executare. Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea". Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.In cazul cand prescriptia a fost
12

Gheorghe

Lupu,

Gheorghe

Avornic.

Teoria general a dreptului", Chiinu, 1997

20

intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitrare sau printr-un act incepator de executare, noua prescriptie nu incepe sa curga cat timp hotararea de admitere a cererii nu a ramas definitiva sau, in cazul executarii, pana la ndeplinirea ultimului act de executare". Repunerea in termenul de prescriptie este o institutie juridica noua, neintalnita in Codul civil, fiind consacrata, cu caracter general, astfel: "Instanta judecatoreasca sau organul arbitral poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa incuviinteze executarea silita. Cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie". Efectul repunerii in termenul de prescriptie .

4.Coleziunea normelor de drept civil . 1. In functie de organul ori persoana de la care provine, interpretarea normelor juridice poate fi oficiala si neoficiala: a) Interpretarea oficiala este interpretarea facuta de anumite organe ale statului, in exercitarea atributiilor ce le revin potrivit legii. Interpretarea oficiala poate fi la randul ei autentica si judiciara. - interpretarea oficiala autentica provine de la insusi organul legislativ care a emis norma a carei interpretare s-a impus a fi facuta odata cu elaborarea ei sau ulterior printr-o alta norma. - Interpretarea oficiala judiciara este facuta de instantele judecatoresti cu prilejul aplicarii normelor de drept civil la situatii juridice concrete cu ocazia solutionarii litigiilor supuse competentei lor. b) Interpretarea neoficiala se da legii civile in doctrina ori de catre avocat, in pledoariile sale in fata instantei judecatoresti. 2. In functie de rezultatul interpretarii, se distinge intre: interpretarea literala (declarativa), interpretarea extensiva si interpretarea restrictiva. 3. In functie de metoda de interpretare folosita, se deosebeste intre: interpretarea gramaticala, interpretarea istorico-teleologica, interpretarea sistematica si interpretarea logica. In doctrina, raportul juridic civil este definit ca fiind relatia sociala patrimoniala ori nepatrimoniala reglementata de norma de drept civil. 21

Raportului juridic civil ii sunt proprii atat caracterele comune tuturor raporturilor juridice cat si unele caractere specifice, care-l deosebesc de celelalte categorii de raporturi juridice. - raportul juridic civil are un caracter social. Continutul acestui caracter consta in reglementarea sa de catre norma de drept civil, sens in care relatia dintre oameni nusi pierde trasatura sa de a fi relatie sociala, iar in al doilea rand, norma de drept civil (ca orice norma juridica, de altfel) nu se poate adresa decat conduitei oamenilor, in calitatea lor de fiinte sociale, dotate cu ratiune. - raportul juridic civil are caracter volitional. Prin caracter volitional al raportului juridic civil, se intelege faptul ca el este reglementat de norma juridica, norma care exprima vointa legiuitorului infatisand electoratul. Exista, insa, si un aspect specific pentru raporturile juridice civile care se nasc din actele juridice civile. - raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica a partilor. Metoda specifica de reglementare a dreptului civil este cea a egalitatii juridice a partilor. Astfel, egalitatea juridica a partilor, este un caracter propriu raportului juridic civil.Trasatura acestui caracter rezida in nesubordonarea unei parti fata de cealalta. Privit din punctul de vedere al structurii sale, raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: partile, continutul si obiectul. Prin "subiect al raportului juridic civil" se intelege calitatea de a fi titular al drepturilor subiective si obligatiilor civile. Prin determinarea subiectelor raportului juridic civil se intelege cunoasterea, individualizarea acestora. Sub acest aspect, prezinta interes daca partile raportului juridic civil sunt cunoscute (individualizate) amandoua sau numai una, din momentul nasterii acestui raport. In cazul raporturilor juridice, care au in continutul lor drepturi absolute, numai subiectul activ este determinat, care este insusi titularul dreptului subiectiv civil, iar subiectele pasive sunt nedeterminate..In cazul raporturilor juridice, care au in continutul lor drepturi relative, atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv sunt determinate. In mod obisnuit, raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane (intre o persoana ca subiect activ si o alta persoana ca subiect pasiv). Sub aspectul subiectelor sale, un asemenea raport este simplu. Sunt insa si raporturi juridice civile care se leaga intre mai multe persoane, raporturi in care mai multe persoane au calitatea de subiect activ sau pe cea de subiect pasiv (numita si pluralitate de subiecte). Pe categorii de raporturi de drept civil, pluralitatea de subiecte se prezinta astfel: 22

- in raporturile reale, avand in continut dreptul de proprietate, subiectul pasiv este nedeterminat dar constituit, intotdeauna, din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, in afara de titularul dreptului de proprietate; subiectul activ, insa, poate fi o persoana (in cazul proprietatii exclusive), ori sa fie alcatuit din mai multe persoane, determinate (in cazul proprietatii comune). Proprietatea comuna exista in una din urmatoarele trei forme: a) coproprietatea b)indiviziunea c)devalmasia, - in raporturile juridice nepatrimoniale, subiectul pasiv, fiind nedeterminat, este constituit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cu exceptia subiectului activ. 13 - in raporturile obligationale (de creanta) pluralitatea poate fi: - activa, cand exista mai multi creditori; - pasiva, cand exista mai multi debitori; - mixta, cand exista mai multi creditori si mai multi debitori. Se cere a fi facuta dupa cum raporturile sunt nepatrimoniale sau patrimoniale. In cazul raporturilor civile nepatrimoniale nu se pune problema schimbarii subiectului activ care este titularul dreptului, intrucat drepturile nepatrimoniale sunt inalienabile, iar subiectele pasive sunt nedeterminate (fiind formate din toate celelalte subiecte de drept civil, in afara de subiectul activ). In cazul raporturilor civile patrimoniale, urmeaza a se distinge intre raporturile reale si raporturile de obligatii. In cazul raporturilor reale poate interveni o schimbare a subiectului activ printr-un mod legal de transmitere a bunului care se afla in circuitul civ; In situatia raporturilor civile patrimoniale obligationale poate interveni o schimbare atat a subiectului activ (creditorul), cat si a subiectului pasiv (debitorul). Continutul raportului juridic civil Prin continut al raportului juridic civil se intelege totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor civile ce revin partilor acestui raport. "Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ persoana fizica ori persoana juridica in virtutea careia acesta poate, in limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva de la subiectul pasiv, si sa ceara concursul fortei coercitive a statului, in caz de nevoie".
13

Gheorghe

Lupu,

Gheorghe

Avornic.

Teoria general a dreptului", Chiinu, 1997

23

Dreptul civil pentru a raspunde exigentelor teoretice si necesitatilor practice, clasifica drepturile subiective civile, in functie de mai multe criterii.Principalele criterii de clasificare sunt urmatoarele: a) In functie de opozabilitatea lor, drepturile subiective civile sunt absolute si relative; b) In functie de natura continutului lor, drepturile subiective civile se impart in patrimoniale si nepatrimoniale. Drepturile subiective patrimoniale se subdivid in:drepturi subiective reale; drepturi subiective de creanta. Drepturile subiective nepatrimoniale se subdivid in:drepturi care privesc existenta si integritatea persoanei; drepturi care privesc identificarea persoanelor; drepturile ce decurg din creatia intelectuala. c) Dupa corelatia dintre ele, drepturile subiective civile se impart in principale si accesorii; d) In functie de gradul de certitudine conferit titularilor lor, drepturilor subiective se impart in: drepturi pure si simple si drepturi afectate de modalitati. Obligatia civila este definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumita conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta in a da, a face ori a nu face ceva si care, la nevoie, poate fi impusa prin forta coercitiva a statului. 14 Obligatiile pot fi clasificate in functie de diferite criterii. a) In functie de obiectul lor, obligatiile se impart in mai multe categorii: - obligatia de a da; obligatia de a face;obligatia de a nu face; - obligatii pozitive; obligatii negative; - obligatiile de rezultat (determinate);obligatiile de prudenta si diligenta (de mijloace) b) Dupa opozabilitatea lor, obligatiile se impart in: - obligatii obisnuite (opozabile numai "intre parti");obligatiile opozabile tertilor (scriptae in rem); obligatii reale (propter rem). c) In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile, obligatiile se impart in: -obligatii civile perfecte; obligatii civile imperfecte (naturale). 2. Clasificarea bunurilor Criterii de clasificare si categoriile de bunuri in functie de aceste criterii
14

Constituia Republicii Moldova

24

- 1) Primul si cel mai important criteriu de clasificare a bunurilor este in functie de natura lor si calificarea data de lege, unde distingem intre bunuri mobile si bunuri imobile. 2) Dupa regimul circulatiei lor juridice, distingem intre bunurile aflate in circuitul civil, ce formeaza obiect al raportului juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. 3)Dupa modul in care sunt determinate, distingem intre bunuri res certa (individual determinate) sau determinate prin caractere proprii si bunuri res genera (determinate prin caractere generice). 4) Dupa cum pot fi sau nu impartite fara sa li se schimbe destinatia, distingem intre bunuri divizibile si bunuri indivizibile. 5) Dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile, distingem intre bunuri fungibile si bunuri nefungibile. 6) Dupa criteriul posibilitatii de a fi sau nu folosite de mai multe ori fara sa consume substanta, distingem intre bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile. 7) Dupa cum sunt sau nu producatoare de bunuri, distingem intre bunuri frugifere si bunuri nefrugifere 8) Dupa corelatia dintre ele, deosebim intre bunuri principale si bunuri accesorii 9)Dupa modul lor de percepere, distingem intre bunurile corporale si bunurile incorporale. Prin "izvor al raportului juridic civil concret" se intelege o imprejurare act sau fapt de care legea civila leaga nasterea unui raport juridic civil concret. Fapte omenesti si fapte naturale Principalele criterii de clasificare sunt urmatoarele: 15 A. dupa legatura lor cu vointa umana, izvoarele raporturilor juridice civile concrete se impart in: - actiuni omenesti, ce depind de vointa omului; - fapte naturale (numite si evenimente), care sunt independente de vointa omului. B. dupa sfera lor, distingem intre fapt juridic in inteles larg (lato sensu) si fapt juridic in inteles restrans (stricto sensu).

15

Gheorghe

Lupu,

Gheorghe

Avornic.

Teoria general a dreptului", Chiinu, 1997

25

ncheiere

26

Efectund i analiznd aceast lucrare putem spune c normele juridice constituie "fundamentul pe care se instituie i funcioneaz ordinea juridic din orice societate".16 Normele juridice sunt emise pentru a orienta conduita uman, pentru a asigura desfurarea normal a relaiilor sociale. Normele juridice "trebuie s exprime voina poporului", deoarece - n cazul n care aceast voin este nclcat - "se rupe echilibrul social, cu urmri imprevizibile". Din moment ce oamenii triesc unii lng alii, au nevoie de reguli de conduit. Starea de anarhie, adic aceea n care nu exist alt regul dect bunul plac al fiecruia, este propriu vorbind imposibil pentru via. Cine ar pretinde c nu cunoate nici o regul s-ar exclude prin aceasta el nsui din orice grup uman. Aceast ordine necesar se asigur prin regula de drept 17. Evident, nu este vorba de un alt punct de vedere. Specific este n concepia analizat fundamentarea regulii de drept pe nevoia uman de securitate i justiie, n viaa social este necesar o ordine. Aceast ordine satisface nevoia omului de securitate, nevoia de a ti ce poate face el i ce pot face alii, ceea ce trebuie s suporte din partea lor. Din moment ce o regul exist, oamenii pot aciona n prezent i pot cunoate n viitor consecinele actelor lor. Fr regul oamenii sun paralizai. Originea divin a omului i-a conferit acest sentiment puternic care-i stpnete ntreaga contiin: sentimentul de justiie. Omului "i este sete de justiie". El i nfrneaz uor dorina de libertate, din moment ce o regul este just i el nelege c regula de drept satisface nu numai nevoia lui de securitate, ci, n acelai timp, nevoia sa de justiie18. La ora actual societatea se afl la o etap de tranziie la economia de pia, n aceste condiii relaiile sociale capt o nou calitate i cer o reglementare juridic adecvat. n legtur cu aceasta, cunoaterea normelor juridice de ctre populaie i, n special, de ctre generaia tnr, care crete n condiii neobinuite pentru generaiile precedente, devine o necesitate deosebit de important. Aducerea la cunotin populaiei a coninutului legislativ este o problem complex i totodat foarte complicat, deoarece odat cu schimbrile cardinale din societate se schimb i reglementarea juridic a relaiilor sociale. Numai normele de drept pot i trebuie s reglementeze activitatea de organizare i conducere a societii, a relaiilor economice, s consfineasc i s asigure real libertile politice, drepturile patrimoniale i personale ale cetenilor, s garanteze participarea activ a tuturor cetenilor la viaa politic, economic i cultural a rii.

Francois Bourricaud, op. cit., p.739-740 Henrit et Leon Mazeaud, Lecons de Droit civil, Tome premier, Premie volume, Intruduction a T etude du droit, Editions Mentehresticu. Paris. 1972 18 Ibidem
16 17

27

tim c numai prin mijloace juridice nu putem edifica o societate a unor relaii ideale, dar, am convingerea c prin normele dreptului putem aduce o contribuie majorat la promovarea i aprarea drepturilor i libertilor fiinei umane, oferind garaniile necesare respectului, onorii i demnitii sale, dac nu vom uita - atunci cnd elaborm i aplicm legile - c omul este ceva sfnt pentru om!

Bibliografie

28

1.

Constituia Republicii Moldova

2. Ion Dogaru. Elemente de teorie general a dreptului", editura Oltenia", Craiova, 1994 3. Gheorghe Lupu, Gheorghe Avornic. Teoria general a dreptului", Chiinu, 1997 4. Boris Negru. Teoria general a dreptului i statului", Chiinu, 1999 5. D. Alexandresco, Principiile dreptului civil romn, voi. al IV-lea, Bucureti, 1926. 6. Gh. Beleiu, Dreptul civil romn, Editura ansa, Bucureti, 1993. 7. D. Chiric, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina LEX, Bucureti, 1997. 8. M.G. Constantinescu, 1939. 9. P. Cosmovici i colab., Tratat de drept civil, voi. I, Partea general, Editura Academiei, Bucureti, 1989 10. C. Hamangiu, R. Blnescu, Al. Bicoianu, ALL, Bucureti,1996. 11. C. Hamangiu, R. Blnescu, Al. Bicoianu, Bucureti, 1929. 12. C. Hamangiu, Codul civil adnotat, voi. al IV-lea, Bucureti, 1926. 13. J. Manoliu, Gh. Durac, Drept civil. Dreptul de proprietate i dez-membrmintele sale, Editura SANVIALY, Iai, 1996. 14. I. Deleanu, Dreptul subiectiv i abuzul de drept, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988. 15. I. Ionacu i colab., Tratat de drept civil, voi. I, Partea general, Editura Academiei, Bucureti, 1967. 16. M.V. Jakot, Dreptul roman, voi. I, Editura Fundaiei Chemarea", Iai, 1993. 17. I. Muraru, Drept constituional i instituii politice, voi. al II-lea, Editura ACTAMI, Bucureti, 1995. 18. // Revista Naional de Drept // Nr. 12 Decembrie 2003, pag. 47 19. Ziarul // Dreptul // Decembrie 2002 pag. 5 Tratat de drept civil romn, voi. al II-lea, Tratat de drept civil romn, voi. I, Editura Contractele judiciare, Tipografia ziarului Universul, Bucureti,

29