Obiectul politologiei

Domeniul stiintelor politice: - Teoria politica - Teoria sistemelor politice comparate - Teoria relatiilor internationale - Politologia - Filozofia politica - Doctrinele politice - Sociologia politica - Antropologia politica

Obiectul politologiei
Domeniul stiintelor politice: - Psihologia politica - Teoria politicilor publice - Teoria managementului politic

Obiectul politologiei
Domenii inrudite: - Economia politica - Teoria organizatiilor - Teoria jocurilor - Managementul - Stiintele administrative - Drept (drept constitutional) - Sociologia - Pshilogia - Filozofia

Obiectul politologiei
Subiectul studiului politologiei: sfera politicului Ce este politicul?

I. Sfera politicului: toate deciziile cu privire la chestiunile

nonindividuale (interese colective sau comunitare) II. Politicul desemneaza sfera organizarii societatii guvernarea III.Politicul reprezinta activitatea de dobandire, pastrare si exercitare a puterii si controlului IV. Politicul domeniul asigurarii ordinii sociale

concilierea intereselor diverse

Obiectul politologiei
Obiectul de studiu: - viata politica a societatii, fenomenele politice caracteristice, istoria politica a comunitatilor - conduita politica individuala si colectiva, cu resorturile ei, cu regularitatile caracteristice, relatiile politice - organizarea politica a societatii , institutiile si statul - actiunea grupurilor politice (partide, OI, ong-uri) - natura puterii politice, exercitarea si controlul exercitarii acestuia

Obiectul politologiei
Obiectul de studiu: - cultura politica (mentalitatile, atitudinile, valorile, traditiile, modelele comportamentale relevante, etc) - relatiile internationale ( de cooperare sau de tip conflictual), geopolitica, diplomatia si negocierile int., institutiile si org. int.

Obiectul politologiei
Politologia presupune: - descriere - interpretare - explicare - rezolvare de probleme - analiza teoretica - indicatii practice

Obiectul politologiei
Stiinta politica este o disciplina predominant practica
Demersul politologic presupune: - diagnoze - explicatii - previziuni - avertizari - argumentari

Stiluri de gandire si de analiza

Stilul speculativ - pleaca de la anumite premise sau axiome (Platon, Hegel) - obiectiv: mod ideal de organizare sociala utopii (Campanella, Morus) Stilul filozofic - abordarea problemelor din perspectiva unor presupozitii - daca presupozitiile sunt corecte rezulta o conceptie adecvata despre societate

Stiluri de gandire si de analiza

Stilul descriptiv-istoric - descrierea unor situatii istorice concrete - inrudit cu stilul comparativist Stilul economist - paralelism intre viata politica si cea economica - inrudit cu realismul politic Stilul sistemic (structuralist) - analiza politica ca sistem coerent si relativ unitar

Stiluri de gandire si de analiza

Abordarea conceptual-analitica - analiza porneste de la concepte fundamentale (putere, guvernare, stat, libertate) Abordarea simbolica - intelegerea realitatii sociale ca relatie simbolica - urmareste analizarea conduitei umane (roluri sociale)

Stiluri de gandire si de analiza

Metode de analiza si interpretare - caracter formal metode statistice, teoria jocurilor, logica alegerilor - caracter semi-formal metode de analiza institutionala - caracter neformal analiza sociologica, psihologica, antropologica

Problema adevarului si a obiectivitatii

Cunoasterea nu este niciodata infailibila Sursele deformarii tabloului de analiza - Insuficienta datelor - Interpretarea inadecvata a faptelor - Interactiunea fapte-valori - Imposibilitatea explicarii exacte a faptelor - Complexitatea datelor - Dificultatea de a deduce legi si/sau solutii

Ideologia
Definitie: un set coerent si comprehensiv de idei care explica si evalueaza conditiile sociale, ajuta oameni sa-si inteleaga locul in societate si ofera un program pentru actiune sociala si politica
O ideologie indeplineste 4 functii: - explicativa - evaluativa - orientativa - programatica

Ideologia
Fiind o dimensiune a actului politic, ideologia are i cteva funcii politice importante, care o fac de nenlocuit n actul politic, orict de mult s-ar afirma c epoca actual a renunat la excursul ideologic.
Funciile politice ale ideologiilor sunt extrem de necesare pentru c prin ele se obine acordul maselor pentru diverse aciuni politice ale celor care guverneaz sau doresc s guverneze

Ideologia
Funcia de legitimare

are ca scop s dea valoare unui regim politic i

instituiilor sale, adic s exprime acele idei operative care fac ca regimul politic s funcioneze cu acordul guvernailor. Aceasta nseamn c respectiva ideologie ndeplinete funcia programatic, genernd un set de reguli i norme care sunt cunoscute i acceptate de populaie

Ideologia
Funcia de mobilizare i solidarizare Ideologiile trebuie s joace acelai rol pe care totemurile i tabuurile le joac n triburile primitive, adic s defineasc clar cine este memebru al grupului i cine este strin. De aceea ele trebuie s joace un rol de liant social ntre membrii grupului care mprtesc aceeai ideologie, i s acioneze ca i un stindard pentru a-I mobiliza n vederea unor aciuni comune. Toate ideologiile trebuie s presteze funcia de unificare, integrare i identificare pentru toi cei care mprtesc aceeai credin politic, dar care acioneaz n acest sens cu difertite grade de succes

Ideologia
Funcia de conducere i cea de manipulare ideologiile incit oamenii la aciune politic, dar tipul i scopul aciunii depind foarte mult de coninutul i substana ideologiei. Pentru ca aceste aciuni s fie cunoscute i acceptate de membri este necesar s existe un numr de promotori i activiti politici care s mobilizeze i s conduc grupul. Pentru a-l conduce ei trebuie s recurg permanent la manipulare (nu neaprat fiind i contieni de aceasta) pentru a-I determina pe memebri s ating scopul propus

Ideologia
Funcia de comunicare ideologia face apel permanent la un limbaj comun, ultrasimplificat, dar specializat politic pentru a atrage noi adepi. ele folosesc sintagme extrem de comune, uor de reinut, dar cu un coninut semantic extrem de complicat conspiraia iudeo-masonic, elita de la putere, roii, brunii, etc care s dea impresia c oricine poate nelege despre ce este vorba, dar care permite i interpretri multiple ale subiectului

Ideologia
Funcia de defulare a emoiilor i frustrrilor ideologiile au rolul de a determina anumite comportamente fidelilor si, mai ales n condiiile alegerilor sau confruntrilor directe cu cei care sunt considerai opozani. De aceea ele i propun prin mobilizare i s determine o stare de permanent reideologizare a celor care sunt considerai membri de baz. comuniunea tutror membrilor cu liderii sai rememeorarea celor considerai eroi au drept scop rentrirea ncrederii c au ales calea cea bun. n acelai timp, este ntrit i dispreul fa de cei

Ideologia
Toate aceste funcii politice pot ntri aparena c

ideologiile politice sunt ceva ru prin excelen, i au ca scop obinerea puterii prin forme neortodoxe. De fapt, aceste practici politice se manifest n toate regimurile politice, totalitare sau democratice deopotriv, ceea ce difer fiind doar gradul lor de intensitate

Ideologia
n 50-60 a aprut o disput privind epoca sfritului
ideologiilor, considerndu-se c acestea au disprut dup cel de al doilea rzboi mondial, n condiiile n care att capitalismul ct i comunismul tind s ajung la acorduri panice i s integreze o educaie lipsit de factori ideologici. Dar, faptele au demonstrat c ideologiile nu au disprut i contiina ideologic este mereu prezent. Lipsa ideologiilor este doar aparent, n condiiile n care tot mai multe partide se transform n grupuri catchallparties (apuc din toate prile idei, combinnd ideile pieei libere cu cele ale asistenei sociale directe din partea statului).

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

Politica este sfera organizarii si a conducerii unei comunitati Apar urmatoarele intrebari: - Cum trebuie organizata viata publica? - Cine trebuie sa conduca?
Politicul apare astfel ca fiind domeniul problemelor privitoare le cine si cum trebuie sa conduca o comunitate Apare distinctia intre tiranie, aristocratie, oligarhie sau democratie

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

In Evul Mediu domina o viziune monarhista- monarhul

trebuie sa conduca tara tot asa cum Dumnezeu conduce lumea Apar notiunile de autoritate si suveranitate In Evul Mediu tarziu apare intrebarea esentiala: autoritatea (puterea) este limitata sau nu. Poate regele sau aristocratia face orice? Apare astfel problema limitarii puterii. Ce poate face si ce nu are dreptul de a face autoritatea. (in Anglia Magna Charta Libertatum sau ideea constitutionalismului de mai tarziu)

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

Ideea ca si autoritatea trebuie sa respecte anumite
oamenii trebuie sa traiasca pe baza de reguli libertatea oamenilor aflati sub o cirmuire presupune existenta unor reguli stabile dupa care ei sa traiasca(John Locke Al doilea tratat despre carmuire)
norme sau reguli intareste viziunea conforma careia

Politica apare tot mai mult ca activitatea de elaborare si

aplicare a unor reguli. Apare si problema legitimitatii puterii. (adica indreptatirea conducerii; cine si cand este indreptatit sa exercite puterea)

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

In epoca moderna se intareste convingerea ca

suveranitatea apartine de drept nu regelui sau unei aristocratii, ci majoritatiisau , in general natiunii. Vointa general (Rousseau) este suverana, poporul este suveran Autoritatea este delegata sa conduca in numele acestei vointe generale (adica in numele poporului) Rezulta astfel ca natura puterii este aceea de emanatie a unei vointe colective, de instrument al Binelui general: ea consta in capacitatea de organizare si conducere in vederea atingerii Binelui general

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

Puterea de stat este mijlocul prin care se realizeaza
Binele tuturor- ea emite legi si reglementari, initiaza actiunile menite sa satisfaca interesele tuturor oamenilor. Totodata apara si convingerea ca puterea politica este de fapt altceva:

- forta bruta - capacitate de constrangere

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

Puterea inseamna capacitatea de a realiza ceea ce vrei; aceasta capacitate inseamna posibilitatea de a influenta pe altii, de a elimina obstacolele si opozitiile Aceste forma de actiune presupun: - capacitatea de astimula pozitiv pe cei care raspund pozitiv - de a descuraja pe cei care raspund negativ
- In acest sens puterea ar echivala cu capacitatea de a oferi si ameninta (Keith Downing- Puterea)

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

Orice fiinta vie are sadit in ea impulsul de a-si amplifica puterea si de a domina pe altele. Orice om si orice popor are un instinctinascut de a subjuga, stapani, domina, cuceri, op ermanenta nevoie de suprematie. ( Nietzsche) In acest context democratia, suveranitatea vointei populare suprematia majoritatii sunt simpla retorica. Rezulta ca puterea nu mai este mijloc de realizare a binelul general ci devine scop in sine Astfel, politicienii nu ajung la putere pentru a putea realiza un program util natiunii, ci, sub pretextul realizarii unui asemenea program, ei urmaresc puterea ca atare.

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

A fi la putere, a manevra puterea dupa bunul plac, a o putea exercita si chiar a abuza de ea este adevaratul tel al omului politic se spune adesea O varianta mai subtila a viziunii autoritatii ca abuz de putere este conceptia lui Carl Schmitt. El admite existenta unor reguli si norme politice dar aminteste ca exista intotdeauna cazuri exceptionale in care decizia nu se mai ia democratic. suveran este cel care decide asupra acestor cazuri exceptionale(Schmitt)

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

Cum este posibil abuzul si cum se ajunge la incalcarea regulilor stabilite? - caracterul deschis, intrepretabil al legilor - gaps in the laws adica existenta unor chestiuni neacoperite
Nici un sistem de legi, reglamentari, reguli de conduita politica nu poate fi absolut complet, nu poate prevedea norme pentru toate cazurile posibile

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

O idee centrala a politici este aceea ca rolul puterii de

Puterea de stat apare ca sistem complex de asigurare a dreptatii: - legislativul face legie - executivul le aplica - justitia combate conduita devianta

stat este de a face dreptate, de a asigura dreptatea in cadrul comunitatii

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

Teoria ca puterea politica este un instrument al intereselor de grup se opune ideii mai vechi de politica neutra, axata pe interesul public (Hallowell) Nimeni nu urmarestew interesul public: statul nu desfasora o activitate organizata in vederea satisfacerii acestui interes; intresul public nu este promovat de nimeni, el apare cel mult ca efect global al diferitelor actiuni menite sa promoveze interese private.

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

Aceasta teorie corespunde in linii mari cu viziunea moderna despre economie, in politica, fiecare actor politic urmareste interese particulare, dar rezultatul final este satisfacerea nor interese publice.
Trebuie facuta o distinctie intre prioritatile publice autentice si prioritati inventate de grupurile interesate.

Politicile de furnizare a unor servicii publice ajung uneori sa fie modelate de interesele grupurilor mici cu interese immediate in domeniu, si nu de masa cetatenilor carora li se adreseaza aceste servicii.

Evolutia ideilor despre actul politic si natura puterii

Problema concilierii intereselor de grup (speciale) cu interesul public (general) ramane o problema dificila, care necesita permanente eforturi Ea nu se rezolva automat prin simpla actiune interesata a grupurilor de presiune, asa cum nici problemele economice de interes global nu se rezolva automat prin piata. Concluzie: politicul este un domeniu ambiguu: pe terenul sau se realizeaza cooperare si conlucrare, dar adesea se duce si o lupta permanente de interese; exista si consens si conflict; solidaritate dar si competitie necrutatoare.

Ce este o problema politica?

Actul politic este un efort de rezolvare a problemelor politice. Apare intrebarea: ce este o problema politica? Nu orice problema de interes public are caracter politic. Bertrand de Jouvenel considera ca politica vizeaza numai activitatea de rezolvare a unor probleme initial insolubile ( care nu au o solutie unanim acceptata) Specificul problemelor politice nu se evidentiaza doar in existenta unor interese diferite ci este legata de existenta unei diversitati de teluri in randul oamenilor.

Ce este o problema politica?

Rezultatul: orice politica va fi numai partial satisfacatoare; orice poltica va presupune si sacrificii sau alegeri dureroase. Pentru evitarea arbitrariului, se impune rezolvarea tuturor problemelor pe baza unor principii generale, acceptate in comunitatea respectiva Absenta principiilor conduce la decizii arbitrare, partinire si nedreptate.

Ce este o problema politica?

Dificultati: - apar permanent probleme noi, pentri care nu s-au conceput si aprobat principii - principiile nu sunt decat rareori acceptate unanim - exista dificutlati de aplicare a principiilor

Rolul actului politic este concilierea intereselor diferite ale diverselor grupuri sociale, identificarea pe aceasta cale a intereselor publice prioritare si orientarea vietii sociale in directia satisfacerii acestor prioritati

Ce este o problema politica?

Potrivit acestei viziuni, politica este arta compromisului
Este vorba despre o arta deoarece in acest domeniu nu exista algoritmi ( adica nu avem metode pur tehnice de stabilire exacta in timp a prioritatilor rationale

Problema limitarii puterii

Daca politica este o chestiune de interese, si exista factori care favorizeaza evitarea regulilor admise, urmeaza abuzul de putere. De aici concluzia: data find inevitabilitatea impulsului catre abuz, problema centrala a politicii nu este cine trebuie sa conduca, ci cum poate fi limitata puterea Puterea trebuie totdeauna limitata indiferent de scopurile ei.

Problema limitarii puterii

Dahl considera ca puterea politica trebuie sa fie intotdeauna dispersata. Principalele trasaturi ale democratiei moderne: Constitutionalism Diviziunea puterilor Supravegherea reciproca Descentralizarea limitarea mandatelor liderilor Checks and balances Libertatea contestatiilor

Relatiile politice
O problema centrala a filozofiei politice este cea a intelegerii naturii relatiilor politice si a conduitei oamenilor. Ce ii determina pe oameni sa se comporte asa cum se comporta si sa stabileasca intre ei relatiile pe care le au? Exista necesitatea de a diferentia justificarea de explicatie, temeiurile (motivele declarate) de cauze (motive reale) Este corect modelul omului care isi calculeaza fiecare pas? (modelul rationalist)

Relatiile politice
Observam adesea conduita umana ca fiind dominata de impulsuri bruste, de sentimente, de tema, etc
Rezuluta necesitatea unei interpretari globale a conduitei si relatiilor inter-umane pentru a putea raspunde la intrebarea privind cauzele sau explicatia. In epoca moderna exista doua tipuri de modele:
Modelul cooperarii Modelul conflictului

Modelul conflictului
Modelul lui Machiavelli sugereaza ca natura relatiilor politice este setea de putere, dorinta de a domina
Modelul lui Hobbes arata ca natura relatiilor politice este lupta pentru resurse si cum aceasta este jc cu suma nula, intre oameni exista intotdeauna conflict Modelul lui Marx sustine ca grupurile opuse (capitalistii si muncitorii) au interese opuse, fiind in permanent conflict.

Modelul cooperarii
Acest model porneste de la modelul familial (oamneii sunt sunt copii ai aceluiasi parinte) si modelul asociatiei (societatea vazuta ca o asociatie benevola) Modelul cooperativ pleaca de la premisa ca fiecare om are nevoie de toti ceillati, si, ca atare nevoile tuturor se pot satisface pe baza unor relatii de schimb Modelul se inspira din cooperarea de tip comercial (Adam Smith) fiecare isi urmareste interesul personal, dar, prin cooperarea pentru satisfacerea acestuia, se ajunge si la satisfacerea interesului public

Modelul cooperarii
Intr-un sens similar argumenteaza si Mandeville (Fabula albinelor) care crede ca viciile indivizilor (egoism, lacomie, ambitie) ii fac pe acestia sa actioneze in asa fel incat rezultatul este bunastarea intregii societati.
Pe plan politic, consecintele modelului cooperarii este aceea ca fiecare om isi urmareste interesele proprii, iar prin asta se realizeaza si interesul public. Dar este , oare adevarat ca maximizarea intereselor private duce la maximizarea interesului public?

Modelul cooperarii
Paradoxul detinutului
presupune existena a doi prizonieri acuzai de aceeai crim, nchii n celule separate, fr posibilitatea de a comunica ntre ei. Pedeapsa pe care o vor primi va depinde att de comportamentul lor de a recunoate sau a nega comiterea faptei, ct i de raportul dintre raspunsuri. Lipsa de cooperare dintre ei va aduce un avantaj maxim pentru cel care recunoate (un an de pucrie), i dezavantaj pentru cellalt (sase ani de pucrie).

Modelul cooperarii
Paradoxul detinutului
Dac nici unul dintre prizonierii aflai n arest nu recunoate, atunci fiecare dintre ei obine o pedeaps egal care reprezint a doua variant acceptabil pentru ei din punct de vedere al dimensiunii pedepsei (doi ani). Recunoaterea de ctre amndoi a comiterii faptei atrage dup sine o condamnare la o pedeaps egal mai mare dect cea acordat n cazul nerecunoaterii (patru ani)

Modelul cooperarii
Jocul lailor
Situatia poate fi urmatoarea: doi fermieri hotarasc daca sa repare sau nu digurile de aparare impotriva inundatiilor din zona. Reparatiile costa 10$, iar daca nici unul nu face reparatia pagubele ajung la 20$. Daca vor sa minimizeze riscurile, ar trebui sa faca lucrarea. Diferena fa de situaia de mai sus este c pedepsele in cazul in care cei doi nu reusesc sa coopereze sunt mult mai mari

Regula majoritatii
Principiile democratiei cer ca optiunile colective sa reflecte interesele si dorintele majoritatii Aparatorii democratiei moderne si mai ales cei ai votului universal au crezut ca aplicarea regulei majoritatii duce la rezolvarea problemelor cooperarii si conflictului social. Viziunea impartasita era ca majoritatea nu poate gresi Limite:
Majoritatea deciziilor sociale se iau in conditiile existentei unei incertitudini (ontologice, cognitive, evaluative) Majoritatea poate abuza de autoritatea ei, impunand minoritatii vointa sa chiar in cazurile in care constrangerea nu se impune Agregarea preferintelor paradoxul lui Condorcet in anumite cazuri, regula majoritatii duce la rezultate finale opuse unora dintre optiunile individuale

Regula majoritatii
paradoxul lui Condorcet
21 de alegatori au de optat intre 3 candidati A, B si C
2 6 2 5 2 4 alegatori alegatori alegatori alegatori alegatori alegatori prefera prefera prefera prefera prefera prefera ABC ACB BAC BCA CAB CBA

Regula majoritatii
paradoxul lui Condorcet
Conform regulei majoritatii simple, A este preferat de 8, B de 7 si C de 6 Dar privind in detaliu, constatam ca doar 10 prefera A lui B, in timp ce B este preferat lui A de 11 ori Mai mult A este preferat lui c de 10 alegatori, pe cand C lui A de 11 ori

Regula majoritatii
Acest paradox nu este o simpla exceptie minora.
Kenneth Arrow a demonstrat ca exista limite in orice metodologie complexa de agregare a ierarhiilor Concluzia este ca nu totdeauna se pot agrega corect (rational) preferintele partiale (ierarhii preferate de unele parti participante) in ierarhii globale Pot fi compatibilizate cerintele cetatenilor?

Regula majoritatii
Berlin declara ca libertatea unui individ sau a unui popor de a decide sa traiasca asa cum doreste trebuie pusa in balanta cu exigentele multor altor valori dintre care egalitatea, dreptatea, fericirea, securitatea sau ordinea publica sunt cele mai evidente
Politica este arta compromisului- nu cel ingust electoralci al compromisului intre mari valori, nevoi si intre mari grupuri umane.

Statul- forma de institutionalizare a puterii

In cadrul oricarei societati o componenta importanta a sistemului politic o constituie institutiile politice. Ele asigura derularea si realizarea efectiva a vietii si practicii politice.
Principala lor caracteristica este aceea ca au ca obiect de activitate puterea politica, organizarea, transmiterea, exercitarea, conducerea si legitimarea ei

Statul- forma de institutionalizare a puterii

In cadrul oricarui sistem politic se intalnesc doua tipuri distincte de institutii politice: a) institutii politice statale care au in centrul lor statul, cea mai importanta si cea mai veche institutie a societatii si care in functie de natura puterii exercitate se impart in: - institutia politica executiva - guvernul; - institutia legislativa - parlamentul; - institutia sefului statului. b) institutii politice extrastatale din care fac parte partidele politice

Statul- forma de institutionalizare a puterii

Cea mai importanta si eficienta institutie in exercitarea puterii politice a fost si ramane statul. Ea este in acelasi timp si prima institutie politica structurala, organizata si institutionalizata de detinere, exercitare si legitimare a puterii politice Statul nu se rezuma numai la putere, insasi puterea politica nu e doar cea detinuta si exercitata de grupul sau clasa sociala aflata la conducere, ci ea implica si fortele sociale asupra carora se exercita si care dau opozitia politica

Statul- forma de institutionalizare a puterii

Incepand cu secolul al XVIII-lea termenul de stat, in sens de putere si institutie politica cu rol major in organizarea si conducerea societatii, se impune treptat in limbile moderne. Dupa aceasta perioada notiunea de stat va fi folosit in sensul de institutie politica sau de comunitate umana aflata sub o anumita autoritate, acceptiune care si astazi si-a pastrat valabilitatea

Statul- forma de institutionalizare a puterii

De-a lungul vremii, problema definirii originii si continutului statului a generat mai multe teorii: 1. Teoriile teocratice Acestea sunt proprii societatilor antice si feudale. Potrivit acestora, statul este o creatie divina, rezultatul vointei lui Dumnezeu, acceptarea si supunerea fata de acesta este o obligatie religioasa. In feudalism are loc o coabitare intre puterea laica si biserica, ce a avut ca efect imprimarea unui pregnant caracter divin atat puterii cat si institutiilor sale politice, fapt ce a determinat o justificare si o legitimare supranaturala a acestora.

Statul- forma de institutionalizare a puterii

1. Teoriile teocratice
In acelasi timp biserica, prin dogma sa teologica a contribuit in mare masura la fundamentarea pe un temei divin a doctrinei monarhice absolute. Potrivit acesteia, monarhul este reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, el primeste si exercita puterea de la Dumnezeu, iar pentru faptele si actele sale nu este raspunzator decat in fata divinitatii. In aceeasi teorie se incadreaza si conceptia lui Platon care in Republica realizeaza o constructie teoretica a statului pe principii divine, dar cu multe elemente de elitism politic si de utopie. Statul, dupa Platon, reprezinta o organizare de tip artistocratica, bazat pe caste, unde conducerea este asigurata de elita filosofilor si inteleptilor.

Statul- forma de institutionalizare a puterii

2. Teoria patriarhala Aceasta teorie este foarte apropiata de cea teocratica. Ea sustine ca statul ar fi luat nastere direct din familie, iar puterea monarhului din puterea parinteasca a lui Dumnezeu. Elemente ale unei asemenea teorii intalnim la Aristotel, dar si la unii politologi contemporani ca Robert Filmer, care in lucrarea sa Patriarhul (1953) considera ca monarhul, ca mostenitor, al lui Adam, este creat de Dumnezeu, ar detine puterea de la acesta si deci implicit ea ar avea un caracter, o natura divina.

Statul- forma de institutionalizare a puterii

3. Dreptul natural In feudalism, dreptul natural a fost inlocuit cu cel divin, intreaga explicare si reglementare a relatiilor sociale se va face prin divinitate. In perioada descompunerii feudalismului si trecerii la capitalism, dreptul natural isi va recapata caracterul laic, rational si va deveni o arma ideologica in lupta burgheziei contra feudalitatii. Dreptul natural exprima pozitia, atitudinea noii clase in ascensiunea burgheziei fata de problema preluarii si organizarii puterii politice. In acceptiunea dreptului natural, statul nu este o institutie de esenta divina, vesnica si imuabila, ci o creatie umana, supusa unor continui transformari, schimbari.

Statul- forma de institutionalizare a puterii

4. Teza contractualista a statului Este in stransa legatura cu dreptul natural, care de altfel constituie temeiul, fundamentul acesteia. Ea marcheaza un pas inainte in evolutia teoriilor despre stat, in sensul ca inlatura vechea ipoteza teocratica potrivit careia statul ar fi ca o creatie si o vointa divina. Desi originile teoriei contractualiste se regasesc in antichitate, ea a fost fundamentata si dezvoltata in epoca iluminista, avand ca principal protagonist pe Montesquieu si mai ales pe J.J.Rousseau. Acesta din urma, intr-o lucrare cu titlul semnificativ Contractul social, considera ca statul a aparut dintr-o nevoie naturala, pe baza unei intelegeri intre putere si cetateni, cand acestia din urma si-au delegat atributiile lor puterii pentru a le folosi in numele comunitatii, a binelui comun.

Statul- forma de institutionalizare a puterii

4. Teza contractualista a statului Aflati intr-o lupta deschisa pentru putere cu vechea clasa si monarhia absoluta, reprezentantii politici si ideologici ai noii clase - burghezia, merg si mai departe, sustinand ca in cazl in care una din parti, cum era cazul in acel moment al puterii feudale, nu-si respecta obligatiile asumate prin contract, acesta poate fi anulat, ceea ce in practica politica insemna inlocuirea puterii. In felul acesta se justifica si legitima revolutiile burgheze care urmareau abolirea vechii puteri si a vechiului stat de esenta feudala.

Statul- forma de institutionalizare a puterii

5.Teoria organicista A aparut ca o riposta spirituala, ca o contrarevolutie ideologica a vechii clase feudale si a bisericii fata de burghezie, de revolutie si doctrina sa liberala. Ea este o varianta a conservatorismului politic din perioada cand aceasta se prezinta si se manifesta ca o ideologie antiburgheza. Teoria organicista este o analogie mecanicista intre organismul uman si cel social. Statul este sinonim cu organismul uman si este format din mai multe parti intre care exista o legatura indestructibila. El dispune de un cap care sa conduca, sa orienteze activitatea, acesta fiind sinonim cu aristoctratia feudala, un stomac care sa consume, adica aceeasi aristocratie, si un membrii care sa produca tarani, muncitori, comercianti.

Statul- forma de institutionalizare a puterii

5.Teoria organicista Altfel spus, statul este un organism viu cu manifestari in viata sociala si care, ca si individul, are si el perioada de crestere, apogeu, declin si moarte. Aceasta teorie a urmarit sa justifice, sa legitimeze existenta statului feudal, a inegalitatilor sociale din cadrul acestuia, sa evidentieze predestinatia rolului si statutului claselor si categoriilor sociale, in special al uneia de a conduce aristocratie si a celorlalte de a se supune si de a fi conduse.

Statul- forma de institutionalizare a puterii

6. Teoria violentei A incercat sa explice aparitia statului ca o simpla necesitate naturala a oamenilor de a curma violenta din societate, de a statua ordinea intre oameni, clase si grupuri sociale. Thomas Hobbes considera ca statul nu rezulta dintr-o inclinatie a omului spre viata sociala, ci, dimpotriva, din necesitatea temperarii agresivitatii lui naturale.
7. Teoria psihologica Conform acestor teorii, statul este rezultatul unor factori biologici, psihologici, cum ar fi: vointa, dorinta de a trai impreuna, existenta acelorasi obiceiuri, facturii psihice, elemente ce au ca impus si inchegat statul.

Statul- forma de institutionalizare a puterii

8. Teoria juridica In viziunea teoriei juridice, statul a aparut din necesitatea reglementarii prin acte normative de esenta juridica a relatiilor, raporturilor dintre oameni, grupuri si clase sociale, a statuarii rolului si locului acestora in societate. Fondatorul acestui curent, Hans Kelsen, vedea aparitia statului ca "personificarea totala a dreptului" sau "personificarea ordinii juridice
9. Paradigmele doctrinar politice moderne si contemporane sunt cele care analizeaza puterea statala din perspectiva politica. Ele pun accentul pe locul si rolul statului in societate, pe atributele si prerogativele institutiilor sale

Statul- forma de institutionalizare a puterii

Definitie.
In general, statul este considerat de cei mai multi analisti drept acea forma de organizare, institutie prin care se exercita puterea politica in limitele unui anumit teritoriu de catre un grup de oameni organizati care isi impun vointa si interesele asupra societatii

Statul- forma de institutionalizare a puterii

Statul de drept Ideea statului de drept a aparut inca din antichitate, cand o serie de scoli filosofice, in special grecesti, ca cea a sofistilor, sau ca cea a legitimistilor din China Antica, dar si o serie de ganditori, ca Platon, Aristotel, au formulat ideea fundamentarii statului pe lege, pe drept. In forma clasica, statul de drept a aparut odata cu societatea moderna, cu asezarea societatii pe principii laice, rationale, pe principii de drept. Odata cu aceasta au aparut si teorii despre statul de drept. Primele asemenea teorii au apartinut dreptului natural. Denumirea de stat de drept a fost pusa in circulatie de Montesqieu, dar conceptul a fost elaborat si fundamentat de doctrina germana din a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Statul- forma de institutionalizare a puterii

In general, prin stat de drept se intelege statul care se fundamenteaza pe lege, functioneaza si isi exercita prerogativele pe baza legii. El foloseste forta argumentelor si legea ca argument. Se distinge de celelalte forme ale statului prin urmatoarele trasaturi:
se intemeiaza si functioneaza pe baza legii supreme a Constitutiei. Constitutia este cea care fundamenteaza, legitimeaza, argumenteaza, orienteaza si conduce intreaga activitate a statului, a institutiilor sale; exista un larg sistem de drepturi si libertati cetatenesti fundamentate pe lege, pe Constitutie care le garanteaza existenta si aplicarea in practica;

Statul- forma de institutionalizare a puterii

se aplica in practica si se respecta principiul separatiei puterilor in stat; - organele si institutiile statului atat centrale cat si locale sunt rezultatul votului, a optiunilor exprimate de cetateni, de majoritatea acestora; - in Statul de drept exista o delimitare clara intre institutile, prerogativele si atributele statului si cele ale partidelor politice.