Vous êtes sur la page 1sur 2

Hazarde naturale Avalansele Birta Ioana XI C

Avalansele sunt hazarde naturale exogene de tip geomorfic care reprezinta un pericol pentru populatia montana si pentru turistii din numeroase tari ale lumii. Acestea constau in deplasarea rapida a zapezii pe versantii abrupti acoperiti cu zapada. Sunt favorizate de ninsorile abundente, de schimbarile rapide de temperatura, care favorizeaza topirea brusca a stratului de zapada, si de perturbarea echilibrului zapezii prin trepidatii. Avalansele reprezinta in esenta o forma a eroziunii mecanice,cea mai neasteptata si cea mai spectaculoasa,rezultata din actiunea directa a fortei de gravitatie asupra maselor de zapada aflate intr-un echilibru instabil si cu o slaba coeziune in adancime. Tipuri de avalanse: -avalanse uscate de zapada prafoasa: Se produc in mijlocul iernii cand zapada este proaspata, nebatuta de vant, fara mare coeziune, in primele zile ale caderii ei. Cauza principala a acestor tipuri de avalanse ar consta intr-o supraincarcare datorata precipitatiilor solide foarte bogate si in timp foarte scurt, cum a fost cazul cu catastrofele care au atins regiunile St. Gothard ( Alpi) la 20 ianuarie 1951. -avalansele in placi sau de rostogolire In cazul consolidarii superficiale a zapezii, care intervine normal la 3-4 zile dupa caderea ei, daca nu se face prea frig, atunci pot surveni avalansele in placi sau de rostogolire. Aceste avalanse constituie un tip secundar, datorandu-si existenta daramarii zapezilor dupa o perioada de vant ,in locuri la care nici nu te astepti. Pornirea este marcata printr-un zgomot sec ca al unei oale sparte. In cursul deplasarii sale, placa de zapada se sfarama repede in parti mai mici, intr-un fel de "tigle" care se incaleca unele peste altele. Astfel avalansele nu ating niciodata proportii prea mari si rareori pericicliteaza regiunile locuite: sunt cele mai frecvente in zonele practicarii sporturilor de iarna. -avalansele de primavara Se produc de obicei in zapezile mai grele, vechi, cand la primele incalziri de primavara zapada incepe sa se deplaseze. Fiind avalanse mari, de fund, ele transporta zapada ramasa din timpul iernii, atrenand in general si o parte a pamantului cu o ingramadire de bulgari de zapada murdara, care impiedica circulatia pe drumurile de munte. In general, avalansele de primavara se deplaseaza lent, prin aceleasi locuri,nu provoaca mari stricaciuni, schiorii putand sa se fereasca de ele. -avalansele de circuri glaciare Avalansele se dezlantuie si inlauntrul circurilor, situate la o altitudine mai mare, al caror fund de obicei este ocupat de un ghetar. Zapezile cazute pe varfurile dimprejurul circurilor, aluneca pe peretii stancosi, formand la marginile lor un taluz extrem de rezistent, mult mai rezistent decat zapada propriu-zisa. n cadrul avalanelor se disting trei zone:

-zona de desprindere, -zona de tranziie/transport/culoarul de avalan -zona de depozitare/con de avalan Prevederea avalanselor Pna la nivelul anului 1980, singurul mijloc de prognoza a avalanselor era cel de realizare a unor sondaje saptamnale, prin saparea de transee n diferite puncte ale regiunii muntoase, n scopul analizei caracteristicilor stratelor succesive de zapada. Atunci cnd sunt cunoscute caracteristicile diferitelor straturi care compun nvelisul de zapada (densitatea, duritatea, natura cristalelor) pot fi precizate eventualele portiuni unde se manifesta o slaba coeziune ntre straturi. n asemenea cazuri, stratul superior poate aluneca peste stratul inferior, existnd riscul producerii unor avalanse. Acest risc depinde de masivul muntos, de altitudine, de ninsorile de diferite tipuri, cazute de la nceputul iernii, de orientarea versantilor, de nclinarea pantelor etc. De cca 2 decenii s-au facut progrese enorme n modelarea transformarii stratului de zapada permitnd efectuarea unor prognoze de finete, mai ales acolo unde nu s-a putut realiza nici un sondaj. Dezastre naturale O statistica pe 35 de ani pentru Alpii elvetieni da media de 75 de oameni/an acoperiti de avalanse, din care decedati 35/an. In Alpii francezi, o statistica pe 28 ani da media de peste 100 persoane/an implicate in avalanse, cu o medie de 30 morti/an. In iarna 1996/1997 au fost 23 de morti in avalanse in Alpii francezi, in 2002/2003 au fost 26, dar au fost si ani "negri": sezonul 1969/1970, 1980/1981 si 2005-2006 cu cate 55-57 morti. In SUA avalansele fac 20-30 victime/an (19 in sezonul 1997/1998). In Tatra poloneza 1-4 morti/an intre 1985-2000. Cifrele sunt in descrestere de la an la an, dar nu numeric ci doar procentual, raportat la numarul total (in continua crestere) de turisti, schiori si alpinisti.