Astazi traim aievea vremurile proorocite, cand iubirea multora s-a racit, cand pofta trupului i pofta ochilor

se satura pe fata fara vreo rusine, iar trufia vieii (1 Ioan 2, 16) este coloana vertebrala a omului modern. Desi credem ca ne-am imbogatit si de nimic nu avem nevoie (Apocalipsa 3, 17), desi facem caz de adevar si de toate cele sfinte si le predicam cu usurinta, moralizandu-i pe ceilalti, tocmai acum suntem mai saraci, mai orbi si mai goi ca nicicand: desi ne merge numele ca traim, suntem morti (Apocalipsa 3, 1), fiindca iubirea noastra s-a imputinat. Pe 26 septembrie, Biserica praznuieste mutarea la Domnul a Apostolului Iubirii, cum este supranumit Sf. Ioan Evanghelistul si Teologul. Ucenicul pe care-l iubea Hristos, dupa cum insusi se numeste cu modestie, pentru smerenia si blandetea lui cea mare (Sf. Ioan Gura de Aur), intareste in toate scrierile sale porunca iubirii. Porunca pe care insusi o traia si o respira prin toti porii fiintei lui, devenind el insusi iubire dupa asemanarea chipului Iubirii, de la inima Caruia a sorbit Duhul, la picioarele Crucii Caruia a invatat patimirea si de la Care a si primit vrednicia de fiu prin adoptie al Maicii lui Dumnezeu. De la Sfantul Apostol Ioan invatam ce inseamna sa ai, deopotriva, inima de ucenic credincios si ascultator, de fiu adevarat si devotat, dar si (cum vom vedea mai jos, in viata lui, despre alergarea sa dupa ucenicul cazut, si la propriu, intre talhari) de parinte jertfelnic pana chiar si in neputintele din urma ale batranetilor. Iata, Fiul Tau!, i-a strigat de pe cruce Domnul Maicii Sale indurerate aratand spre Ioan, singurul din cei 12 care Il urmase in tacere pana pe Golgota. Ce uriasa slava pentru un pamantean, sa se invredniceasca a primi infierea a insasi Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, cea mai presus de ingeri! Cui altcuiva putea Cel-mai-inainte-de-veci sa-i incredinteze tainele cele mai presus de fire ale Revelatiei tulburatoare a sfarsitului acestei lumi (cartea Apocalipsei), daca nu celui mai curat si mai iubitor dintre prietenii Sai, care a avut si partasia duhovniceasca cea mai apropiata cu Maica Luminii si Imparateasa cerurilor! Fericitul Ieronim istoriseste ca, la sfarsitul trecerii sale pamantesti, pe cand apostolul era batran si slabit, nemaiputand vorbi decat cu mare greutate, spunea doar atat: Copilasilor, iubiti-va unii pe altii!. Intrebat de ucenici de ce repeta la nesfarsit aceasta, Sfantul Ioan le-a raspuns: Aceasta este porunca Domnului si, daca o pastrati, este de ajuns. Datori suntem sa ne iubim unul pe altul (1 Ioan 4, 11) si sa ne punem sufletele pentru frati (1 Ioan 3, 16). Din pacate, in vremurile noastre lipsite de dragostea cea vie, si personala, cea intru Adevar se propovaduieste cu insistenta o fatarnica fratietate universala, diluata, demagogica si fara consistenta duhovniceasca, ignorandu-se ca oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal , si ca trebuie sa umblam intru Lumina, precum El a umblat: Oricine se abate i nu rmne n nvtura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rmne n nvtura Lui, acela are i pe Tatl i pe Fiul. Dac cineva vine la voi i nu aduce nvtura aceasta, s nu-l primii n cas i s nu-i zicei: Bun venit! (2 Ioan 1, 9-10) Copii, este ceasul din urma (1 Ioan 2, 18) si multi amagitori au iesit in lume (2 Ioan 1,7), ne spune peste veacuri Sfantul Ioan. Sa nu modernizam mostenirea curata lasata noua de Sfintii Parinti, potrivindu-ne cu acest veac, ci sa deosebim care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si

placut si desavarsit (Romani 12, 2), dupa cum ne indeamna Sf. Ap. Pavel, care-l numea pe Apostolul Ioan stalp al Bisericii. Porunca dumnezeiasca a iubirii ne cere s nu iubim cu vorba, numai din gur, ci cu fapta i cu adevrul. (1 Ioan, 3, 18). Or, azi se practica cu sarg o nerusinata laudarosenie a celor carora li se pare ca iubesc cu multa usurinta, numai pentru ca stiu sa impleteasca vorbe mestesugite, frumoase si dulci sau pentru ca fac niste gesturi de ochii lumii. Iubirea cu vorba si iubirea virtuala sunt foarte la moda astazi si multi cad in plasa unor asemenea iubiristi de profesie, care dau pe dinafara de vorbe mieroase si clameaza Iubirea pe toate drumurile, dar care sunt dati apoi de gol de faptele si de duhul lor. Multora li se pare ca daca au o fire mai sentimentala si mai moale, sunt gata nascuti blanzi si iubitori, practicand o iubire fara dreapta-socoteala, dupa trup si sange, iar nu dupa Duh si prigonindu-i chiar sau defaimandu-i pe cei despre care au impresia ca nu le sunt asemenea. Multi cred, fara sa-si dea seama, ca daca Sfantul Ioan a spus ca Dumnezeu este Iubire, asta ar insemna si ca orice numesc ei iubire este totuna cu Dumnezeu. Da, Dumnezeu este Iubire, dar ca sa intelegem iubirea lui Dumnezeu trebuie sa si patrundem Duhul iubirii Sale, iar nu sa facem din iubirea noastra psihologica, fireasca si umanista idol. Iubirea poruncita noua de Hristos si propovaduita de Apostolul Ioan nu este aceeasi cu toleranta, caritatea si filantropia de care astazi omenirea secularizata face atata caz, dupa cum nu este aceeasi nici cu exaltarea sau infierbantarea emotionala sau cu slabiciunea sentimentala, proprii anumitor personalitati. Cum bine spunea cineva zilele acestea: Daca scoatem iubirea de aproapele din contextul Duhului si al invataturii Bisericii si o punem mai presus de iubirea de Dumnezeu si de Invatatura Sfintei Scripturi revelata prin Duhul Sfant, atunci devenim idolatri si hulitori , chiar fara sa ne dam seama. Iubirea si toleranta care ni se propun azi sunt clar antihristice, pentru ca nu sunt indreptate spre sfintirea oamenilor si apropierea lor de Hristos Dumnezeu, ci spre inglodarea oamenilor in pacat si in erezie . Iubirea umanistilor si ecumenistilor este fatarnica nu numai pentru ca ea este pura demagogie, ci si pentru ca nesocoteste sau relativizeaza, minimalizeaza atat ideile de pacat si virtute, de Duh Sfant si duh lumesc, cat si orice chestiune legata de Adevar, pentru ca nu este iubirea care izvoraste din Dumnezeu, iubirea Duhului celui unic al Adevarului-Hristos. Iubirea aceasta este menita sa indreptateasca, sa legitimeze pacatul si minciuna, iar oamenii sa ajunga sa nu mai discearna intre bine si rau. Or, Apostolul si Teologul Iubirii ne invata foarte limpede: Nu iubii lumea, nici cele ce sunt n lume. Dac cineva iubete lumea, iubirea Tatlui nu este ntru el (Ioan 2, 15). *** Din viata Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan ne-a impresionat in mod deosebit acest episod, care da o marturie extraordinara despre ce inseamna jertfelnicia efectiva a pastorului cel bun, dupa chipul lui Hristos, care poarta o grija infinita de fiecare oaie din turma Domnului si pentru ea nu precupeteste absolut nimic, oricare ar fi pretul. In acest veac plin de invatatori, de predicatori si de moralisti de tot felul, dar tot mai pustiu in Parinti, e bine sa ne amintim macar din pildele vii ale celor vechi ce inseamna cu adevarat sa fii Parinte, ce inseamna cu adevarat dragostea parinteasca si paza sufletelor fratilor sau fiilor

duhovnicesti, spre a nu-i lasa prada leilor care racnesc si inghit la tot pasul pe cei aflati in ispita si privati de ocrotirea parinteasca. nc nu se cuvine a tcea i pe aceasta, pe care ne-o mrturisete Clement Alexandrinul (215). Apostolul, pe cnd umbla n Asia prin ceti, a vzut odinioar un tnr pornit din fire a face binele, pe care lundu-l l-a nvat i l-a botezat. Apoi, vrnd s se duc de acolo n alt parte la propovduirea Evangheliei, naintea tuturor a ncredinat pe tnrul acela episcopului acelei ceti, ca s-l nvee pe el la tot lucrul bun. Iar episcopul lund pe tnr, l-a nvat pe el Sfnta Scriptur. Dar nu se ngrijea de dnsul, aa precum i era datoria, nici nu-i da o nvtur ca aceea care se cuvine tinerilor, ci l-a lsat n voia lui i dup puin vreme a nceput tnrul a vieui ru, a se mbta i a fura. Apoi s-a apucat de tovrie cu tlharii, care lundu-l, l-au dus n pustie i suindu-l n munte, l-au fcut cpitan al bandei lor i fceau rzboi cu puterea la drumul mare. Iar dup ctva vreme, ntorcndu-se Ioan, a venit n cetatea aceea i auzind de tnr c s-a ndrtnicit i s-a fcut tlhar, a zis ctre episcop: S-mi dai amanetul pe care i l-am lsat spre paz, ca n nite mini credincioase. S-mi aduci tnrul pe care naintea tuturor i l-am ncredinat ca s-l nvei frica lui Dumnezeu. Iar episcopul a zis cu plngere: A pierit tnrul, a murit cu sufletul, iar cu trupul face tlhrie pe la drumuri. Iar Ioan a zis episcopului: Oare aa se cdea ie s pzeti sufletul fratelui tu? S-mi dai un cal i un om ca s m duc s-l caut pe acela pe care tu l-ai pierdut. i plecnd, cnd a sosit Ioan la tlhari, i-a rugat pe ei ca s-l aduc la cpitanul lor. i-l duser. Vznd tnrul pe Sfntul Ioan s-a ruinat i, sculndu-se, fugea n pustie. Iar Ioan, uitndu-i btrneile sale, alerga dup dnsul strignd: ntoarce-te fiul meu la printele tu, i nu te dezndjdui de greala ta, primesc eu pcatele tale asupra mea. Deci, stai i m ateapt, c Domnul m-a trimis la tine. Apoi ntorcndu-se tnrul, cu cutremur i cu ruine mare, a czut la picioarele sfntului, nendrznind a cuta la faa lui. Iar Ioan artndu-i printeasc dragoste, l-a cuprins pe el, srutndu-l i lundu-l l-a dus cu bucurie n cetate , cci a aflat oaia cea pierdut. Prin cugetul sau fara de prihana si curatia feciorelnica a inimii sale, Sf. Ioan s-a invrednicit, asemenea lui Moise, dupa mai multe zile de post si rugaciune in munte, sa primeasca Cuvantul si sa dicteze ucenicului sau Evanghelia, iar, la sfarsitul vietii, Apocalipsa. Fiindca era de trebuinta sa se masoare cerul cu palma si sa se ingaduie masurilor omenesti sa cuprinda cele tuturor neajunse si greu de povestit, ca sa nu abata pe drumul altor invataturi pe cei mai simpli, ca nici un alt glas al sfintilor, care au fost vazatori si slujitori ai Cuvantului, respingand relele invataturi, Ioan se ridica cu patrundere la ceea ce e mai important din dogmele dumnezeiesti, scrie Sfantul Chiril al Alexandriei. Dintre evanghelisti, cel care are cele mai inaltatoare cuvinte ale predicarii evanghelice, care a rostit cuvinte mai presus de auz, ce depasesc orice putere de intelegere, este Ioan, fiul tunetului , marturiseste si Sf. Vasile cel Mare. Daca pentru oratorul Cuvantului praznuirea este cuvantarea dupa spusele altui Teolog, Sf. Grigorie sarbatoarea de azi sa insemne pentru noi infruptarea din bogatia duhovniceasca a cuvintelor de Dumnezeu cuvantatorului Ioan, intraripandu-ne inimile prin insuflarea Duhului Sfant. Rauri de Dumnezeu cuvantatoare au izvorat, Apostole, din cinstita gura ta, din care Biserica lui Dumnezeu adapandu-se cu dreapta credinta se inchina Treimii celei de o fiinta; pe care si acum

roag-o, Ioane de Dumnezeu cuvantatorule, sa intareasca si sa mantuiasca sufletele noastre . [Stihira la Litie]