1. Demonstrati natura informationala a psihicului 2. Definirea si caracterizarea personajului 3. Clasificarea organizatiilor si scurta prezentare a fiecarei categorii 4.

Analizati comunicarea ascendenta si descendenta care se realizeaza intre resursele umane 5. Rolul terapeutului in cadrul terapiei cognitiv comportamentale 6. Psihanaliza ca psihoterapie 1. Natura informationala, functie a sistemului nervos, se constituie in procesul comunicarii organismului cu mediul extern 2. Personajul - persoana aflat n mprejurri concrete, ndeplinind anumite funcii publice i fiind implicat activ ntr-un context relaional determinat. Caracterizare
- implic adoptarea unor atitudini i conduite specifice rolurilor sociale pe care le joac, acestea

cptnd caracterul unor mti sociale prin care persoana se metamorfozeaz n personaj. La nivelul persoanei identificm potenialitile psihosociale ale cuiva, iar la nivelul personajului se realizeaz obiectivarea acestor potenialiti, n funcie de mprejurrile concrete specifice situaiilor sociale n care se gsete plasat persoana. - Comparativ cu persoana care reprezint elementele de identitate, continuitate i stabilitate psihosocial ale individului, personajul evideniaz modalitile de inserare social activ ale persoanei, precum i aspectele tranziente i conjuncturale ale conduitei participative la viaa social a comunitii. 3. Clasificarea organizatiilor: 1.Dupa natura obiectivului urmarit: economice (intreprinderi), financiare (banci), politice (patide), religioase, culturale (teatre), educationale (scoli, universitati), militare, juridice, umanitare, sportive, civice, administrative, etc. 2.In functie de gradul de structurare interna si de modul in care se realizeaza acesta : formale si informale. 3.Dupa directia de structurare a raporturilor functionale dintre membrii: orizontale (organizatiile civice) sau verticala-are structura irarhica piramidala. 4.In functie de relatiile cu mediul social extern: inchise si deshise 5.Dupa durata de functionare: temporare (fondul propietatii de stat), permanente (statul) 6.Dupa gradul de transparenta in ceea ce priveste obiectivele si normele de functionare: transparente(org, administrative), semitransparente (secte religioase), opace (masoneria). 7.In functie de temeiurile pentru care oamenii accepta legitimitatea autoritatii in cadrul diferitelor sisteme sociale (Weber): org. orientata pe lider, org. patriarhala, org. birocratica.

8.Relatia de dependenta fata de alte structuri organizatorice : autonome, dependente; raportul cu sistemul legislativ: legale sau ilegale; gradul de marime: mici, mijlocii, mari; pozitia in cadrul unui ansamblu organizational: primare sau de baza si secundare sau supraordonare.

4.

Functia de baza a comunicarii manag. este informarea. Rolul managerului: de a previziona,organiza,antrena,coordona,controla si regla activitatile subordonatiilor in combinatie cu celelalte resurse(materiale si financiare).

Comunic. Descendentae natura directiva si transmite asteptarile managerului referitor la perform. Subordonatilor .Comunic.ascendenta:inf. managerul in legatura cu rezultatele obtinute sau orice problema care apare. Comunic. va fi influentata de atitudinile si valorile participantilor.Calitatea comunic.(nu cantitatea) reprezinta o conditie fundamentala a reusitei profesionale,sociale,institutionale. Org. difera in ceea ce priveste climatul pe care il asigura comunicarii. ptr.realizarea unui climat de incredere in cadrul org. se urmareste: 1-folosirea unui discurs descriptiv in locul unuia de evaluare. 2-orientarea catre rezolvarea problemei prin colaborare reciproca. 3-enuntarea clara a scopurilor .4-adoptarea unei atitudini spontane si oneste .5-evitarea manipularii celorlalti .6-atitudine egalitara si nu de superioritate. 7-discutarea,analizarea oricaror conflicte,situatii tensionate,adoptarea unei atitudini demne si respectuoase fata de interlocutor. 5.

1.Culege sistematic informatii despre: antecedente situationale, amploarea si dimensiunile problemelor in plan comportamental, consecintele acestora. 2.Clarifica impreuna cu C problemele acestuia. 3.Planifica si stabileste comportamente tinta. 4.Formuleaza impreuna cu C obeictivele terapiei; 5.Identifica acele conditii ce mentin problema; 6.Implementeaza planul de schimbare; 7.Evalueaza succesele demersului terapeutic; 8.Conduce viitoarele demersuri de evaluare. 9.Modeleaza comportamentul C prin intermediul imitatiei, T reprezentand un model de urmat.

10. Joaca un rol activ (invata clientul noi modalitati de comportament prin : jocul de rol, modelare, repetare in plan comportamental, feedback) 11. Incurajaza C si il motiveaza pentru a participa la experimentarea noilor deprinderi de a face fata problemelor vietii, de a-si largi repertoriul comportam. cu caracter adaptiv si a aplica cele invatate in viata cotidiana. 12. Caldura afectiva , empatia, caracterul permisiv si de acceptare, comunicarea autentica sunt factori necesari pentru ca schimbarea sa aiba loc. Stabilirea unei bune relatii terapeutice ofera insa sansele cresterii receptivitatii la demersul terapeutic. 13. T joaca un rol activ, obiectiv si suportiv 6. Psihoterapia. Caracteristici generale Psihanaliza, prima form de psihoterapie cunoscut de cultura european, a fost dezvoltata de Freud, medic neurolog, cu rezultate notabile n neurologia de laborator, ntr-o perioad cnd psihiatria considera c orice disfunctie psihic, are un substrat organic. Freud a nvtat de la pacientele sale isterice c prin mijloace strict psihice se poate actiona asupra simptomelor n sensul vindecrii (disparitiei simptomelor). Psihanaliza si propune, utiliznd mai nti hipnoza si apoi asociatia liber, s dezgroape evenimentul traumatic si s elibereze afectul blocat mpreun cu acesta, ceea ce conducea la disparitia simptomelor. Psihanaliza matur nu mai este interesata doar de disparitia simptomului, ci si de conflictele psihice structurale generatoare de diverse simptome punctuale. Dizolvarea unui simptom prin dezvluirea cauzelor sale inconstiente nu exclude aparitia unui alt simptom, analiza conflictelor de baz ale nevrozei, cum ar fi conflictul oedipian, face putin probabil aparitia altor simptome de tip nevrotic. Psihanaliza este o psihoterapie cauzal, fie c abordeaz simptomul, ca n faza nceputurilor (Studii asupra isteriei), fie c abordeaz fundamentele personalittii ca n faza matur. Disparitia simptomelor, care-l preocupa pe Freud la nceput, se realiza prin constientizarea traumei infantile, care se afla la baza simptomului. Vindecarea ca maturizare psihic, presupunnd interesul pentru conflictele fundamentale ale personalittii, caracteristic pentru psihanaliza matur, se realizeaz prin constientizarea si depsirea respectivelor conflicte. Psihanaliza este o psihoterapie nondirectiv Psihanalistul nu urmreste s modifice comportamentul analizandului su orientndu -l ntr-o anumit directie prin sugestie sau recomandri directe. O asemenea modificare de comportament risca sa fie pasager, adic s dureze doar atta timp ct se mentine influent psihoterapeutului. Din punct de vedere psihanalitic, un comportament poate fi modificat durabil doar prin accesul la motivatia sa profund (inconstient), prin constientizarea acestei motivatii, care se dovedeste de cele mai multe ori anacronic (neadaptat) personalittii adulte. Extinderea Eului constient

prin includerea motivatiilor inconstiente din perioadele timpurii ale formrii personalittii asigur, ntr-o prim faz a psihanalizei, un control mai bun asupra comportamentului, pentru ca ntr-o faza ulterioara si chiar post- terapie s se instaleze modificri durabile ale comportamentului. Psihanaliza este o psihoterapie bazata pe fenomenul de transfer Idei preconcepute false considera ca psihanaliza ca psihoterapie este un demers exclusiv intelectual n care dialogul dintre terapeut si pacient urmreste interpretarea materialului furnizat de cel din urm: simptome, vise, acte ratate, asociatii verbale, amintiri , ceea ce ar conduce la constientizarea motivatiilor inconstiente si, implicit, la disparitia simptomelor sau a conflictelor profunde. In realitate factorul afectiv este foarte important n psihanaliz, transferul, fenomenul psihi c pe care se bazeaz psihanaliza, fiind de natur preponderent afectiv. Teoretizat pentru prima dat sistematic n 1912 n articolul lui Freud Despre dinamica transferului, transferul devine treptat motorul curei psihanalitice, iar interpretarea transferului, principalul instrument tehnic utilizat. Pentru a desemna fenomenul central al psihanalizei Freud a folosit termenul german bertragung. Ce se ntmpl: n conditiile specifice cadrului psihanalitic, analizandul proiecteaz asupra analistului atitudini, moduri de relationare si mai ales dorinte si sentimente pe care, n prima sa copilrie, le-a dezvoltat fat de figurile parentale, precum si fat de alte figuri familiale apropiate. Transferul este n mod esential o repetitie, o retrire a trecutului n legtur cu persoana analistului. De aceea, psihanaliza mai poate fi definit si ca o retrire prescurtat a vietii. Interventia psihanalistului n raport cu transferul const n a pune n evident caracterul inadecvat al atitudinilor si sentimentelor transferentiale, inadecvare care se manifest sub trei aspecte principale: temporal, al persoanei vizate si al Eului analizandului. Motivatia si comportamentul persoanei presupun aspecte constiente, dar si aspecte inconstiente, care tin de anii primei copilrii, anacronice fat de prezent, egodistone (neacceptabile pentru prtile mature ale Eului). Prin interpretarea transferului, analizandul este pus n situatia de a realiza o retrire corectiv. Sesizand caracterul inadaptat al schemelor de gndire, afective si de comportament, se deschide posibilitatea depsirii blocajelor de dezvoltare si adoptrii de modalitti noi, mature (adaptate) de relationare. Transferul este un fenomen care se produce n toate situatiile de viat, dar cadrul analitic urmreste, prin particularittile sale, s-l favorizeze. In special n relatiile de autoritate (profesorelev sau student, medicpacient), dar si n relatiile de iubire, trecutul este prezent n dif. proportii fr ca aceast prezent s poat fi controlat. Psihanaliza si propune s

stimuleze actualizarea trecutului pentru a-l putea controla. Cadrul psihanalitic nu creeaz, ci doar stimuleaz transferul. Particularittile cadrului psihanalitic menite a stimula transferul sunt: constantasineutralitateaambiantei, elepermitandrealizarea a ceeacenetologie se numeste experiment de izolare. Subiectul ,ferit de stimuliimediuluisuobisnuit, este pus nsituatia de a proiectacontinuturilepsihiculuisu. Dpdv al neutralittii, cabinetul ideal artrebuis fie o ncpere cu peretiialbi, n care snu se afledectmobilierulnecesarprocesuluianalitic, adicdivanulpentruanalizandsifotoliulanalistului, precumsi o mas cu douscaune de cealalt parte a camereipentruntrevederilepreliminare. neutralitateaanalistului, care nu se reduce la aspecteleexterioare, cum ar fi vestimentatia (care trebuies fie discretsiconstant) saucomportamentul, exprimat paradigmatic prinzmbetulbinevoitor, ci se exprimesentialprindimensiuneainterioar: psihanalistul nu trebuiesintroducnrelatiaterapeuticproblemelepersonale, fapt care arngreunasauchiarar face imposibilanalizatransferului.Darestesipoate fi psihanalistulntr-adevr un ecranalb, pe care analizandulsaproiecteze? Psihanalistul dezvolt reactii afective inconstiente fat de analizand, transfer si contratransfer. Psihanalistul manifest n mod spontan reactii afective inconstiente de tipul transferului fat de ceilalti oameni, inclusiv fat de analizand. Pentru a evita situatiile n care psihanalistii nu -si puteau controla reactiile transferentiale fat de pacienti, s-a ajuns la introducerea analizei personale ca un element obligatoriu al formrii psihanalitice (1925), prin care se urmrea ca petele albe de pe harta psihic a psihanalistului s fie ct mai putine, iar reactiile sale transferentiale s poat fi controlate. Spre deosebire de transferul analistului, care este reactia spontan la analizand, contratransferuleste reactia inconstient a psihanalistului la transferul analizandului. S-au inregistrat treceri la act contratransferentiale, ca de ex. cazul lui Jung, care rspunde sentimentelor pacientei sale Sabine Spielrein. Cartea Un triunghi psihanalitic, Sabine Spielrein ntre Jung si Freud, contine detaliile acestei relatii, care a depsit cadrul terapeutic. Alturi de analiza personal, supervizarea este un alt element al formrii psihanalitice al crui scop este de a evita astfel de derapaje, unul dintre scopurile principale ale supervizrii fiind contratransferul candidatului, ceea ce permite constientizarea si controlul acestuia. Att transferul analizandului, ct si contratransferul psihanalistului au fost privite n moduri diferite, n momente diferite . Ele au fost considerate initial de ctre Freud, drept piedici. Ulterior, el si-a reconsiderat pozitia fat de transfer, considerndu-l motorul curei psihanalitice, fr a crui prezent, (controlat), psihanaliza nu poate avea loc. n ce priveste contratransferul, abia n 1954 se poate vorbi de o cotitur , cnd s-a constatat c, ntruct contratransferul este indus de analizand prin intermediul identificrii proiective, el poate deveni un mijloc de cunoastere a inconstientului pacientului.

Alianta terapeutica ntre psihanalist si analizand exist si o relatie de colaborare constient. Relatia dintre psihanalist si analizandul su nu este doar o relatie fantasmatic, de la inconstient la inconstient, ci este, n acelasi timp, si o relatie de la Eu la Eu, de la constient la constient, numit n teoria tehnicii psihanalitice aliant terapeutic. La diferiti autori, acelasi fenomen este denumit si aliant de lucru transfer matur, legtur realist (Kohut). n sens larg, alianta terapeutic desemneaz totalitatea factorilor care mentin pacientul n tratament si-l fac capabil s depseasc fazele de rezistent si transfer ostil. n sens restrns, termenul se refer la o serie de caracteristici ale Eului analizandului: a) capacitatea de a fi constient de disfunctia sa psihic. Dac aceast capacitate este diminuat sau chiar absent, perspectivele de reusit ale terapiei psihanalitice sunt diminuate. b) aspectul constient al dorintei de vindecare, care motiveaz, solicitarea ajutorului unui terapeut; c) capacitatea de a accepta n mod constient scopurile si mijloacele terapiei psihanalitice (contractul initial cu psihanalistul); d) capacitatea de autoobservare; e) capacitatea de a accepta efortul, durerea si conflictul intern. Alianta terapeutic are o important deosebit pentru desfsurarea terapiei psihanalitice si de aceea detectarea la pacient a capacittii de a dezvolta alianta terapeutic are valoare de pronostic n ce priveste posibilitatea sau imposibilitatea angajrii ntr-o psihanaliz reusit.