Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Desen tehnic
INTRODUCERE
Desenul tehnic este una din cele mai importante discipline ce fundamenteaza pregatirea viitorilor ingineri pentru desfasurarea activitatilor de conceptie, de proiectare si executie n constructia de masini. Aceasta disciplina foloseste cunostintele de baza din geometria descriptiva, dar si cunostinte de tehnologia materialelor si tehnologie de fabricatie. Desenul tehnic este reprezentarea grafica plana a unui obiect pe baza unor norme si reguli stabilite n acest scop. Lucrarea prezinta principalele standarde si reguli utilizate n domeniul reprezentarii obiectelor din spatiu pe unul sau mai multe plane de proiectie. Lucrarea se adreseaza studentilor din anul I, nvatamnt cu frecventa redusa, specializarile Inginerie Economica si Ingineria si Protectia Mediului n Industrie, n a caror plan de nvatamnt este inclusa aceasta disciplina fundamentala. n prima parte sunt prezentate notiunile de baza privind reprezentarea prin vederi, sectiuni si cotarea obiectelor precum si cteva elemente privind nscrierea pe desene a starii suprafetelor si a abaterilor de prelucrare. Partea a doua se refera la reprezentarea si cotarea organelor de masini utilizate la realizarea asamblarilor, terminnd cu reprezentarea principalelor asamblari demontabile si nedemontabile utilizate n constructia de masini. La baza elaborarii lucrarii au stat standardele din domeniu, normele ISO si o serie de lucrari din literatura de specialitate. Notiunile teoretice sunt nsotite de aplicatii propuse spre rezolvare.
Autorii
Desen tehnic
Fig. 1.1 Trecerea de la dispunerea spatiala la cea plana se realizeaza prin rabaterea fetelor cubului de proiectie, pe planul vertical, obtinndu-se sase proiectii, n corespondenta (fig.1.2), dupa cum urmeaza: 1 vederea din fata, dupa directia A, se obtine pe planul vertical din spate; este numita si proiectie principala, ea cuprinznd cele mai multe detalii de forma si dimensiuni ale obiectului; 2 vederea de sus, dupa directia B, se obtine pe planul orizontal inferior si se amplaseaza sub proiectia principala;
Desen tehnic
3 vederea din stnga, dupa directia C, se obtine pe planul lateral din dreapta si se amplaseaza n dreapta proiectiei principale; 4 vederea din dreapta, dupa directia D, se obtine pe planul lateral din stnga si se amplaseaza n stnga proiectiei principale; 5 vederea de jos, dupa directia E, se obtine pe planul orizontal superior si se amplaseaza deasupra proiectiei principale; 6 vederea din spate, dupa directia F, se obtine pe planul vertical din fata si se amplaseaza n dreapta sau stnga proiectiei principale dupa proiectia C, respectiv D.
E
Fig. 1.2 Piesele care pot fi utilizate n orice pozitie (suruburi, piulite, stifturi, arbori, axe, tije etc.) se reprezinta de regula n pozitia de prelucrare (sau de asamblare), adica cu axa orizontala. n cele mai multe cazuri, la reprezentarea unui obiect sunt s uficiente una, doua sau trei proiectii, respectiv dupa directiile A, B si C.
Desen tehnic
Fig. 1.3 Simbolurile grafice de identificare pentru cele doua metode (fig.1.4) se amplaseaza pe desen numai daca este strict necesar, n stnga sau n interiorul indicatorului.
Metoda E Metoda A
Fig. 1.4
Desen tehnic
Fig. 1.5 Teme propuse Sa se reprezinte n 3 proiectii ortogonale (vedere din fata, vedere de sus, vedere din stnga) obiectele din figurile urmatoare. (Sageata indica directia de proiectie pentru vederea din fata).
Desen tehnic
muchie fictiva
muchii acoperite
linii de axa
Fig. 2.1 Muchia reala este linia care separa formele geometrice simple ce intra n componenta unei piese. Se traseaza cu linie continua groasa (tip A). Muchia fictiva este intersectia imaginara a suprafetelor piesei racordate prin rotunjire. Se traseaza cu linie continua subtire (tip B), care nu atinge muchiile reale din vecinatate. Daca prin proiectia unei suprafete nclinate, rezulta doua muchii fictive concentrice (fig.2.2) sau paralele (fig.2.3) foarte apropiate, se reprezinta numai una din cele doua muchii si anume cea corespunzatoare grosimii mai mici a piesei. Liniile de axa (axele de simetrie ale piesei sau ale formelor geometrice care compun piesa) se traseaza cu linie punct subtire (tip G). Muchiile acoperite se traseaza (numai daca este necesar pentru ntelegerea formei obiectului) cu linie ntrerupta subtire sau groasa (tip E, F) (fig.2.2).
Desen tehnic
Fig. 2.2
Fig. 2.3
Principalele reguli de reprezentare pentru vederi, sectiuni si rupturi sunt cuprinse n STAS 105-87.
Fig. 2.4
Fig. 2.5
c) vedere locala, daca n proiectia respectiva, numai un element simetric al obiectului este reprezentat n vedere, fara linii de ruptura (fig.2.6, 2.7). Vederile locale se amplaseaza dupa metoda A (americana).
Desen tehnic
Fig. 2.6
Fig. 2.7
Fig. 2.9 Suprafetele striate, ornamentate marunt si uniform se reprezinta n vedere, cu relieful numai pe o mica portiune a conturului (fig.2.10, 2.11).
Fig. 2.8
Fig. 2.10
Fig. 2.11
10
Desen tehnic
Conturul initial al unui obiect (de exemplu nainte de fasonare) se reprezinta cu linie-doua puncte subtire (fig.2.12).
Fig. 2.12
Fig. 2.13
Cnd la scara desenului, o anumita portiune nu este suficient de clara, se utilizeaza reprezentarea n detaliu (fig.2.13). Aceasta se ncadreaza ntr-un cerc sau dreptunghi trasat cu linie continua subtire si se reprezinta la o scara de marire, n vedere sau sectiune. Detaliul se limiteaza cu linie de ruptura (sau nu) si poate cuprinde amanunte nereprezentate n portiunea din care provine. Elementele repetitive (gauri, danturi, suruburi, piulite) pot fi reprezentate complet o singura data n totalitate, n pozitii extreme (fig.2.14) sau pe o mica portiune (fig.2.15), restul elementelor fiind reprezentate simplificat. Numarul, forma si pozitia elementelor se coteaza sau se indica n cmpul desenului.
Fig. 2.14
Fig. 2.15
Desen tehnic
11
Sectiunile se clasifica: Dupa modul de reprezentare, n: a) sectiune propriu-zisa, daca se reprezinta numai figura rezultata prin intersectarea obiectului cu suprafata de sectionare (fig.2.16); b) sectiune cu vedere, daca se reprezinta att sectiunea propriu-zisa, ct si n vedere, partea obiectului aflata n spatele suprafetei de sectionare (fig.2.17).
Fig. 2.16 Fig. 2.17 Dupa pozitia suprafetei de sectionare fata de planul orizontal de proiectie, n: a) sectiune orizontala, daca suprafata de sectionare este un plan de nivel (fig.2.18, sectiunea A-A); b) sectiune verticala, daca suprafata de sectionare este un plan de front (fig.2.18, sectiunea B-B); c) sectiune particulara, daca suprafata de sectionare are o pozitie oarecare fata de planele de proiectie. Dupa pozitia suprafetei de sectionare fata de axa B-B principala a obiectului, n: a) sectiune longitudinala, daca suprafata de sectionare contine sau este paralela cu aceasta axa (fig.2.7); b) sectiune transversala, daca suprafata de sectionare este perpendiculara pe aceasta axa (fig.2.16, 2.17). Dupa forma suprafetei de sectionare, n: a) sectiune plana, daca suprafata de sectionare este un plan (fig.2.18); b) sectiune frnta, daca suprafata de sectionare este formata din doua sau mai multe plane consecutiv Fig. 2.18 concurente sub un unghi diferit de 900 (fig.2.19, 2.20).
12
Desen tehnic
Fig. 2.19
Fig. 2.20
Fig. 2.22 Fig. 2.21 c) sectiune n trepte, daca suprafata de sectionare este formata din doua sau mai multe plane paralele (fig.2.21); d) sectiune cilindrica, daca suprafata de sectionare este cilindrica, iar sectiunea este desfasurata pe unul din planele de proiectie (fig.2.22). Dupa proportia n care se face sectionarea obiectului, n: a) sectiune completa, daca n proiectia respectiva obiectul este reprezentat n ntregime n sectiune (fig.2.18); b) sectiune partiala, daca n proiectia respectiva numai o parte a obiectului este reprezentata n sectiune, separata de restul obiectului printr-o linie de ruptura (fig.2.9); c) jumatate vedere jumatate sectiune, pentru obiectele simetrice (fig.2.23 a, b, c).
Desen tehnic
13
Fig. 2.23 Sectiunile propriu-zise se clasifica, dupa modul lor de amplasare, n: a) sectiuni amplasate conform dispunerii proiectiilor STAS 614-76 (fig.2.24), n succesiune;
Fig. 2.24 b) sectiuni suprapuse (fig.2.25) care se reprezinta peste vedere, cu linie continua subtire; c) sectiuni intercalate (fig.2.26) amplasate n intervalul de ruptura al obiectului pe portiunea unde forma sectiunii este constanta;
14
Desen tehnic
d) sectiuni deplasate (fig.2.27) amplasate deasupra sau sub proiectia n vedere, cu una din axe pe directia planului fictiv de sectionare.
Fig. 2.27 Sectiunile succesive propriu-zise sau cu vedere pot fi dispuse n modul cel mai convenabil pentru configuratia obiectului reprezentat.
Desen tehnic
15
sectiunii (fig. 2.28b) sau fata de liniile chenarului (fig.2.28c). c) Fig. 2.28 Directia hasurilor poate fi spre dreapta sau spre stnga astfel nct sa nu coincida cu orientarea liniilor de contur sau a axelor. De aceea se admit hasurari sub unghiuri de 300 sau 600, pentru evitarea paralelismelor (fig.2.29). Distanta dintre hasuri se alege n functie de marimea suprafetei hasurate si poate fi de minim 1 mm. Directia si distanta dintre hasuri se pastreaza aceleasi pentru un obiect pe toate reprezentarile acestuia executate pe acelasi format. Piesele dintr-un ansamblu care sunt n contact se hasureaza cu linii orientate distinct (fig.2.30) sau cu echidistante diferite (fig.2.31). a) b)
2.
3. 4. 5.
6. Sectiunile obiectelor care au o arie de hasurare mare, se pot hasura doar pe contur (fig.2.32).
16
Desen tehnic
Fig. 2.32
Fig. 2.33
Fig. 2.34
7. Sectiunile pieselor cu grosime pe desen sub 2 mm se pot nnegri, lasnd ntre sectiunile alaturate un spatiu de minim 1 mm (fig.2.33). 8. Daca o cota este nscrisa n zona hasurilor, atunci acestea se ntrerup (fig.2.34). n tabelul urmator este prezentat modul de hasurare recomandat pentru diferite tipuri de materiale.
Desen tehnic
17
A-A
A-A
26
70
28
102
60
36
=
84 26 50 32 17
38
37 112
96
12
16
76
A
20
80
38
94
18
Desen tehnic
A
40
60 22
A
22 10 R11 15 R5 30
R16
2gauri20
30
135
53
36
160
15
33
30
25
30
35 110
16
60
A
A
30 15
0 R2
23
60
70
30
30
R3 0
4 gauri 15
R15
210
150
50
45
210
35
R3 0
R60
35
23 55
23
12 0
15
15
45
40
15
Desen tehnic
19
Fig. 3.1 Cota functionala (fig.3.1b si c) este o cota esentiala pentru functionarea obiectului, ea se poate referi la: - dimensiunea unui element functional, ce are un rol important n asigurarea calitatii functionale a obiectului (de exemplu: un alezaj, un umar de sprijin, o lungime sau diametru de filet s.a); - dimensiunea care determina pozitia unui element functional. Cota nefunctionala (fig.3.1b si c) este o cota neesentiala pentru functionarea obiectului, dar indispensabila pentru determinarea formei lui; ele servesc pentru executarea si verificarea obiectului reprezentat. Cota auxiliara (fig.3.1b) este o cota ce se indica informativ, n scopul de a prezenta date utile si de a evita unele calcule; ea este necesara pentru executarea si verificarea obiectului si decurge din celelalte cote indicate pe desen. Cota auxiliara se nscrie ntre paranteze si fara tolerante.
20
Desen tehnic
Regulile de executie grafica a elementelor cotarii folosite n desenul industrial, respectiv forma, dimensiunile si dispunerea acestora, precum si clasificarea cotelor sunt cuprinse n SR ISO 129:1985.
Fig. 3.2
Liniile ajutatoare se executa cu linie continua subtire. Ca linii ajutatoare pot fi folosite liniile de contur sau de axa (fig.3.2). Prelungirile liniilor de cota pot fi folosite ca linii ajutatoare numai n cazul cotarii profilurilor curbe (fig.3.3).
Desen tehnic
21
Fig. 3.3
Fig. 3.4
Liniile ajutatoare trebuie sa fie n general perpendiculare pe extremitatile elementului cotat, ele trebuie sa depaseasca punctele necesare pentru determinarea formei geometrice a obiectului si liniile de cota cu 2 . . . 3 mm (fig.3.4). Pentru claritatea cotarii, se admite n mod exceptional ca liniile ajutatoare sa fie trasate nclinat, la aproximativ 600 fata de linia de cota, nsa paralele ntre ele (fig.3.5).
Fig. 3.5
Fig. 3.6
Fig. 3.7
Liniile de cota sunt liniile deasupra carora se nscriu cotele respective. Ele se traseaza cu linie continua subtire si se dispun paralel cu elementele la care se refera, putnd fi dupa caz, drepte, frnte sau sub forma de arc de cerc, n cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a arcelor de cerc (fig.3.6; 3.7; 3.8). Distanta dintre doua linii de cota paralele, precum si distanta dintre linia de cota si linia de contur, paralela cu aceasta, trebuie sa fie de min. 7mm (fig.3.2). Trebuie evitata pe ct posibil intersectarea liniilor de cota ntre ele, precum si intersectarea acestora cu linii de indicatie si linii ajutatoare; n acest scop se recomanda dispunerea liniilor de cota n afara conturului proiectiilor obiectului reprezentat, n ordinea crescatoare a cotelor. n cazul n care aceasta dispunere nu este posibila, liniile de cota nu se ntrerup (fig.3.9).
Fig. 3.8
22
Desen tehnic
Liniile de contur, de axa, ajutatoare si prelungirile lor nu pot fi utilizate ca linii de cota, cu exceptia cotarii conicitatilor, nclinarilor si a profilurilor curbe (fig.3.3). Liniile de indicatie se executa cu linie continua subtire si, daca este necesar, pot avea un brat de indicatie. n functie de elementul la care se refera, linia de indicatie se termina n interiorul unui contur printr-un punct nnegrit, pe o linie de contur, Fig.3.9 printr-o sageata sau pe o linie de cota, fara punct si fara sageata (fig.3.10; 3.11; 3.2). Extremitatile liniei de cota si punctul de origine Linia de cota trebuie sa aiba extremitatile bine precizate, prin sageti si sau bare oblice sau daca este cazul, prin indicarea punctului de origine (fig.3.2).
Fig. 3.10
Fig.3.11
Linia de cota poate fi delimitata la un singur capat prin sageata, la celalalt ramnnd libera, la cotarea: - razelor de curbura (fig.3.7); - diametrelor, cnd circumferinta nu este complet reprezentata n proiectia respectiva (fig.3.12); - obiectelor simetrice si a mai multor elemente simetrice, paralele si succesive (fig.3.13).
Fig. 3.12
Fig. 3.13
Desen tehnic
23
Sagetile pot fi executate n urmatoarele variante: - prin doua linii scurte, laturile sagetii formnd un unghi oarecare, cuprins ntre 150 si 900, sagetile fiind nchise sau deschise (fig.3.14 a si b) si, dupa caz, nennegrite sau nnegrite (fig.3.14 e si f); - n desenul tehnic se recomanda utilizarea sagetii nnegrite cu unghiul de 150 avnd lungimea de 6...8 ori grosimea liniei groase utilizata n desenul respectiv, dar nu mai mica de 2 mm (fig.3.15).
Fig. 3.15 Precizarea extremitatii poate fi facuta si printr-o bara oblica trasata la 450 (fig.3.16a) sau indicarea punctului de origine, n cazul cazul cotarii cumulative (fig.3.16b). Att laturile sagetii ct si bara oblica trebuie trasate cu linie de grosime mijlocie cu nnegrire pronuntata pentru a fi distincte fata de liniile de cota. Punctul de origine se reprezinta sub forma unui cerc cu diametre de cca. 3 mm, executat cu linie Fig. 3.16 continua subtire (fig.3.16b). n cazul unui spatiu insuficient pe linia de cota, sagetile se orienteaza catre interiorul intervalului cotat sau pot fi nlocuite prin linii nclinate la 450 sau puncte nnegrite, n care caz sagetile de la extremitatile sirului de cote trebuie orientate ntotdeauna spre punct (fig.3.17). Pe un acelasi desen se foloseste un singur tip de sageata. Fig. 3.14
Fig. 3.17
Fig. 3.18
Sagetile trebuie sa se sprijine pe liniile de contur, de axa sau ajutatoare aferente. Nu se admite ca sagetile sa fie intersectate de alte linii din cmpul desenului cu exceptia hasurilor. Pentru evitarea unor confuzii, n cazul n care unele linii de contur intersecteaza sagetile unei cote, ele trebuie ntrerupte n corespondenta sagetilor (fig.3.18).
24
Desen tehnic
prescurtarile aferente se nscriu utiliznd o singura dimensiune nominala a scrierii si un singur tip de scriere. Toate dimensiunile liniare nscrise pe desen se exprima n milimetri (mm) fara ca simbolul unitatii de masura sa fie indicat dupa cota. Pe acelasi desen trebuie folosita o singura metoda de cotare. Valorile cotelor se dispun paralel cu liniile de cota, de preferinta deasupra si la mijlocul lor, la o distanta de cca. 1-2 mm, de acestea (fig.3.19). Valorile trebuie nscrise astfel nct sa poata fi citite de jos si din dreapta desenului, n raport cu baza formatului. Valorile nscrise deasupra liniilor de cota oblice trebuie sa aiba orientarea din figura 3.20; se va evita amplasarea cotelor cu orientare cuprinsa n zona hasurata Fig. 3.19 din figura.
Fig. 3.20
Fig. 3.21
Fig. 3.22
Valorile unghiurilor pot fi nscrise cu orientarea si dispunerea indicata n figurile 3.21 si 3.22. Cotele, precum si simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente se scriu astfel nct sa nu fie despartite sau intersectate de linii de contur, de indicatie, de axa, ajutatoare sau de hasuri (fig.3.23).
Fig. 3.23
Fig. 3.24
Desen tehnic
25
Daca nu este posibil astfel, liniile mentionate se ntrerup n portiunea n care se nscrie cota. Pe suprafetele hasurate, hasurile se sterg n zona de nscriere a cotei, dndu-i-se spatiului respectiv o forma aproximativ circulara. Numerele 6, 9, 66, 68, 86, 98 etc. trebuie urmate de un punct daca prin pozitia lor sunt posibile confuzii. nscrierea valorilor trebuie adaptata situatiei. Astfel, ele pot fi nscrise: - mai aproape de una din extremitati si alternativ, pentru a evita urmarirea liniilor lungi de cota, care pot fi trasate n astfel de cazuri numai partial (fig.3.24); - deasupra liniei de cota, n prelungirea ei sau n afara intervalului cotat, cnd lipsa de spatiu o impune (fig.3.25); - la extremitatea unei linii de indicatie terminata la partea opusa pe o linie de cota prea scurta care nu permite nscrierea normala a valorii cotei (fig.3.25); - deasupra prelungirii liniei de cota atunci cnd spatiul nu permite nscrierea valorii prin ntreruperea unei linii de cota care nu este orizontala (fig.3.26);
Fig. 3.25 Fig. 3.26 Cotele se nscriu nsotite, dupa caz, de urmatoarele simboluri: nscris naintea unei cote daca indica un diametru cu exceptia cotarii filetelor (fig.3.23); R nscris naintea cotei daca indica o raza (fig.3.7). Cnd valoarea cotei se deduce din alte cote, simbolul R se indica fara a fi urmat de cota (fig. 3.27); nscris naintea valorii cotei, daca se coteaza latura unui patrat (fig.3.28);
Fig. 3.27 Fig. 3.28 Simbolurile pentru diametru si patrat pot fi omise daca forma este evidenta n reprezentare.
26
Desen tehnic
nscris deasupra valorii unei cote daca aceasta este marimea lungimii unui arc de cerc (fig.3.29); nscris naintea valorii conicitatii avnd vrful orientat spre vrful unghiului conului (fig.3.30); nscris naintea valorii nclinarii cu vrful orientat spre vrful unghiului prismei (fig.3.28); SR sau S nscris naintea unei cote daca se indica raza sau diametrul unei sfere (fig.3.12 si 3.31). Daca este necesar sa se indice egalitatea a doua cote alaturate, deasupra liniilor de cota se traseaza semnul egal fara a se mai nscrie valorile numerice respective (fig.3.32). Fig. 3.29 Cotele unor elemente care n mod exceptional sunt reprezentate pe desen la alta scara se subliniaza cu exceptia pieselor reprezentate n ruptura
Fig. 3.30
Fig. 3.32
Desen tehnic
27
3. Cotele referitoare la un acelasi element se dispun, pe ct posibil, numai pe una din proiectiile obiectului reprezentat, si anume, pe vederea sau sectiunea n care forma elementului este reprezentata n modul cel mai clar (fig.3.33 si 3.34).
Fig. 3.33
Fig. 3.34
4. Cotele se grupeaza n mod distinct pe proiectia pe care se dispun, si anume, cele referitoare la forma exterioara - pe vedere si cele care se refera la forma interioara - pe sectiune (fig.3.13 si 3.35).
Fig. 3.35
Fig. 3.36
5. n cazul cotarii unor piese montate asamblat, cotele referitoare la fiecare piesa se grupeaza separat, cu exceptia cotelor comune (fig.3.36). 6. Nu se admite cotarea unor elemente reprezentate prin linii de contur sau muchii acoperite.
28
Desen tehnic
Fig. 3.37
Fig. 3.40
Fig. 3.41
Fig. 3.39 succesiune, liniile de cota succesive determina Fig. 3.38 un lant de cote; o eventuala eroare asupra uneia din dimensiunile cotate influenteaza negativ ntregul lant de cote (fig.3.37). 2. Cotarea fata de un element comun a mai multor dimensiuni liniare sau unghiulare se poate efectua n paralel sau suprapusa. - Cotarea n paralel consta n dispunerea cotelor pe linii de cota paralele avnd o baza de cotare comuna (fig.3.38 si 3.39).
- Cotarea suprapusa este o cotare n paralel simplificata, utilizata n cazul unui spatiu insuficient pentru nscrierea cotelor. Ea consta n dispunerea cotelor pe o singura linie de cota, cu aceeasi orientare a sagetilor fata de acelasi punct de origine. Cotele se nscriu n dreptul sagetilor fie paralel cu liniile ajutatoare, fie paralel cu linia de cota si deasupra acesteia (fig.3.40 si 3.41). Cotarea suprapusa poate fi executata si pe doua directii cu dispunerea corespunzatoare a punctului de origine (fig.3.42).
Desen tehnic
29
3. Cotarea combinata Cotele individuale, cotele n serie si cotele fata de un element comun pot fi combinate pe un desen, numai dupa examinarea consecintelor functionale (fig.3.43).
Fig. 3.43 Fig. 3.47 4. Cotarea n coordonate Pentru cotarea unui mare numar de gauri situate pe o placa se poate utiliza cotarea n coordonate de pozitie fata de axe de referinta ca n exemplul din figura 3.44. Coordonatele unor puncte de referinta arbitrare, ce definesc elementele cotate, trebuie sa fie nscrise n corespondenta fiecarui punct atribuit sau ntr-un tabel alaturat conform exemplelor din figurile 3.45 si 3.46. 5. Cotarea tabelara Piesele sau ansamblurile identice ca forma dar Fig. 3.44 executate n mai multe variante dimensionale se reprezinta la scara, pe un singur desen numai pentru una din marimile de executie, cotele elementelor care se modifica de la o varianta la alta se nscriu pe desen prin simboluri literale, iar valorile numerice ce corespund fiecarei variante se nscriu ntr-un tabel alaturat desenului (fig.3.47). Fig. 3.42
Fig. 3.45
Fig. 3.46
30
Desen tehnic
lungimii coardelor si arcelor se traseaza paralele cu bisectoarea unghiului (fig.3.29). Liniile ajutatoare se traseaza radial, n cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a lungimii arcelor de cerc ce corespund unghiurilor obtuze, precizndu-se daca este cazul, raza sau diametrul la care se refera cota respectiva (fig.3.48).
Fig. 3.49
Fig. 3.48 2. Cotarea diametrelor si razelor. Diametrele arborilor n trepte pot fi cotate simplificat la capatul unor linii de indicatie, orientate perpendicular spre axa arborelui (fig.3.49). n proiectie frontala se recomanda sa nu se coteze mai mult de trei diametre pe circumferinta (fig.3.50).
Fig. 3.50 Fig. 3.51 3. Cotarea elementelor echidistante . Elementele dispuse la intervale liniare echidistante pot fi cotate ca n exemplele prezentate n una din figurile 3.51a si b. 4. Cotarea elementelor repetitive . Pentru a defini numarul de elemente cu aceleasi dimensiuni si pentru a evita repetarea aceleiasi cote, dispunerea elementelor de cotare si nscrierea cotelor se poate face ca n exemplele din figurile 3.52a si b.
Desen tehnic
31
Fig. 3.52 Daca toate racordarile reprezentate pe un desen au aceeasi valoare, ele nu se mai coteaza, iar n cmpul desenului sau deasupra indicatorului se face de exemplu precizarea: Toate racordarile necotate R5 sau Toate tesiturile necotate 3x45. 5. Cotarea racordarilor a doua suprafete plane neperpendiculare . La cotarea racordarilor suprafetelor plane, neperpendiculare ntre ele, liniile ajutatoare se traseaza astfel nct sa fie determinata pozitia muchiei fictive de intersectie a celor doua suprafete sau pozitia centrului de racordare (fig.3.53a si b).
Fig. 3.53 6. Cotarea obiectelor simetrice n cazul obiectelor simetrice, reprezentate jumatate n vederejumatate n sectiune, liniile de cota Fig. 3.54 referitoare la elementele reprezentate numai pe o parte a axei de simetrie trebuie sa depaseasca axa cu 5...10mm. n acelasi mod se procedeaza si n cazul cotarii elementelor simetrice pe proiectii complete (fig. 3.24 si 3.13). La cotarea mai multor diametre pe un obiect simetric reprezentat partial, n mod exceptional liniile de cota pot sa nu depaseasca axa de simetrie, iar cotele se nscriu n trepte (fig.3.54). 7. Cotarea tesiturilor si adnciturilor Cotarea tesiturilor de la capetele axelor sau nceputul alezajelor se realizeaza prin unul din procesele simplificate prezent n exemplele din figurile 3.55a, b, c, d, e).
32
Desen tehnic
Adnciturile trebuie cotate prin indicarea diametrului impus pentru suprafata piesei si a unghiului format sau a adncimii de prelucrare si a unghiului format (fig.3.56 a si b).
Fig. 3.56
Fig. 3.55 8. Cotarea si tolerarea elementelor conice (STAS 9068-71) Conicitatea C este definita ca raportul dintre diferenta diametrelor a doua sectiuni normale la axa conului si distanta dintre aceste sectiuni (fig.3.57). Ea indica variatia sectiunii pe unitatea de lungime si se exprima prin relatia:
Dd = 2 tg unde: L 2 - C, conicitatea trunchiului de C=
con; Fig. 3.57 - D, diametrul bazei mari; - d, diametrul bazei mici; - L, lungimea elementului conic;
- , unghiul la vrf al conului. n documentatia tehnica un trunchi de con poate fi cotat n mod univoc prin una din combinatiile prezentate n figura 3.58, cazurile a...d, n succesiunea utilizarii.
Desen tehnic
33
Fig. 3.58 Conicitatea C se nscrie pe o linie de indicatie, paralela cu axa conului, terminata cu o sageata pe generatoarea suprafetei conului. Cuvntul " conicitate" poate fi nlocuit de simbolul , dispus pe linia de indicatie, cu vrful orientat catre vrful conului (fig.3.58a). Se observa ca valorile a trei dimensiuni enumerate mai sus sunt suficiente pentru definerea univoca a elementului conic. n unele cazuri conul este definit prin diametrul d 1 al unei sectiuni situata ntre cele doua sectiuni extreme la distanta l1 fata de o baza de referinta (fig.3.58d). Cotarea uzuala, care faciliteaza prelucrarea prin strunjire, este prezentata n figura 3.58 cazurile a si b. Valorile conicitatilor sunt standardizate prin STAS si se recomanda a fi alese din urmatoarele siruri: 1:3; 1:5; 1:10; 1:20; 1:50; 1:100; 1:200; 1:500; sau 1:4; 1:6; 1:7; 1:12; 1:15; 1:30. Se mai pot folosi si conicitati de uz special. 9. Cotarea prismelor delimitate de plane simetrice fata de planul bisector al prismei. Piesele cu forma prismatica, delimitate de plane secante, simetrice fata de planul bisector al prismei (fig.3.59), sunt caracterizate prin: - nclinarea prismei S - raportul ntre diferenta naltimilor H si h, masurate ntre doua sectiuni ale prismei, si distanta L ntre sectiunile respective (fig. 3.60); Hh S= = tg L Fig. 3.59
34
Desen tehnic
Fig. 3.61 Fig. 3.60 - panta prismei Cp - raportul ntre diferenta grosimilor T si t, masurate ntre doua sectiuni ale prismei, si distanta L ntre sectiunile respective (fig.3.59);
Cp = T t 1 = 2 tg = 1: ctg L 2 2 2
Unghiurile de prisme si nclinari de uz general sunt prescrise prin STAS 2285/2-81. nscrierea nclinarii sau pantei pe desenul unei piese se face ca n exemplele prezentate n fig. 3.61. Teme propuse Efectuati cotarea reperelor incluse n desenele din exemplele urmatoare: 1 2 3
Desen tehnic
35
Filet metric
60
Filet trapezoidal
30
p
3
Filet Whitworth
55
Filet fierastrau
30
p
R
Filet gaz
55
Filet rotund
p
Filet patrat
36
Desen tehnic
B-B
A-A B
25
A
25
b) Fig. 4.1 Filet cilindric exterior cu iesire La reprezentarea n sectiune, hasura se reprezinta pna la limita generatoarei vrfurilor filetului. La reprezentarea n vedere a filetelor cu iesire, limita filetului se traseaza cu linie continua groasa; iesirea filetului se reprezinta optional, cu linie subtire. La reprezentarea n sectiune a acestor filete, limita filetului nu se traseaza, sau daca este necesar, aceasta poate fi reprezentata cu linie ntrerupta subtire. La filetele cu degajare, muchiile degajarii se reprezinta cu linie continua groasa, perpendicular pe axa filetului (fig.4.3). Executarea degajarii este obligatorie daca, dupa filet urmeaza un element cu diametru diferit de cel a filetului.
B-B B
a)
M30
M30
2x45
2x45
3 25 28 25
Fig. 4.2 Filet cilindric interior cu iesire Fig. 4.3 Filet cilindric exterior cu degajare n vedere laterala sau sectiune transversala, cercul de vrf se reprezinta cu linie continua groasa, iar cercul de fund se traseaza cu linie continua subtire pe cca din circumferinta si deschis n cadranul superior dreapta (fig.4.1, 4.2, 4.3). n vederea laterala, tesitura de nceput a filetului nu se reprezinta. La reprezentarile n sectiune, hasura se traseaza pna la limita cercului de vrf al filetului.
Desen tehnic
37
B-B B-B B
2x45
M30
3 25
M30
B
28
Fig. 4.4 Filet cilindric exterior cu degajare Fig. 4.5 Filet cilindric interior cu degajare
KM20 25 50
Fig. 4.6 - Filet conic exterior lungimea filetului: pentru filetele cu iesire aceasta lungime se coteaza fara a lua n considerare iesirea filetului (fig.4.1); la filetele cu degajare lungimea nscrisa include si degajarea (fig.4.3, 4.4, 4.5). n cazul gaurilor nfundate se coteaza att lungimea utila a filetului, ct si lungimea totala a gaurii (fig.4.2). Notarea unui filet cuprinde: prescurtarea tipului filetului (de ex. M, G, Tr etc.); diametrul nominal nsotit de unitatea de masura numai n cazul filetelor n toli; pasul filetului, n mm, daca acesta este diferit de cel normal; numarul de nceputuri ale filetului, numai n cazul filetelor cu mai multe nceputuri; precizia filetului simbolizata prin literele: f pentru clasa fina, g pentru clasa grosolana; filetele la care nu se indica clasa de precizie se executa n clasa de precizie mijlocie; sensul filetului, se nscrie numai pentru filetul stnga. Exemplu de notare a unui filet : M20x2/2f/stg
38
Desen tehnic
5x45
12
1 04
16
Flansele cilindrice pot avea un numar par sau impar de gauri de prindere, dispuse echidistant pe cercul purtator al centrelor. Planul axial care sectioneaza flansa poate trece (fig.4.7) sau nu prin axele gaurilor de prindere (fig.4.8). n al doilea caz, gaurile se rabat n planul de sectionare si se reprezinta cu linie punct subtire peste hasura.
80
50
Fig. 4.7
Desen tehnic
39
A-A
45
104 30 50
80
5x45
R5
16
Fig. 4.8 Flansele patrate au patru gauri de prindere, dispuse n colturile patratului. Si aici se ntlnesc cele doua situatii: - planul de sectionare trece prin gaurile de prindere ale flansei (fig.4.9)
A-A
R5
80
30
2x45
50
1 2
15
Fig. 4.9
A-A
A
R12
45
30 50
0 8
12
81
2x45
R5
15
81
2 R1
40
Desen tehnic
Fig. 4.10 - axa gaurilor face un unghi de 45 cu planul de sectionare, caz n care gaura mpreuna cu coltul flansei se rabat n planul de sectionare si se reprezinta cu linie punct subtire (fig.4.10). Flansele triunghiulare au forma unui triunghi echilateral, avnd gauri de prindere dispuse la 1200 pe cercul purtator al centrelor si colturile rotunjite. Ca si n cazurile precedente se disting cele doua situatii, reprezentarea facndu-se asemanator (fig.4.11).
0
A-A
R5
120
80
30
2x45
50
12
R12
15
A
Fig. 4.11
Flansele ovale au forma unui oval si prezinta doua gauri de prindere situate pe axa mare a ovalului. Se disting doua forme constructive: - forma exterioara este compusa din portiuni ale cercului mare (diametrul cercului mare este egal cu axa mica a ovalului), portiuni ale cercurilor extreme (de raza egala cu diametrul gaurilor de prindere) si tangentele commune exterioare ale celor trei cercuri aratate mai sus (fig.4.12); - forma exteriora se obtine prin racordarea cercului mare cu cercurile extreme (de la capetele flansei) cu un arc de cerc de raza data (fig.4.13).
A-A
R5
A-A
R5
1 2
30
50
30
50
6 0
80
80
1 2
2 R1
2 R1
57
2x45
2x45
R82
15
15
Fig. 4.12
Fig. 4.13
Teme propuse 1. Se considera racordul din fig.4.14. Se cere: a) Sa se completeze proiectia principala cu urmatoarele elemente:
Desen tehnic
41
41 flansa circulara cu 4 gauri 10; cercul purtator al gaurilor 60; planul de sectionare nu trece prin gauri; 42 filet interior M16 (lungime 30 mm); 43 filet exterior cu degajare M26 (lungime 27 mm); 44 flansa patrata cu 4 gauri 10; cercul purtator al gaurilor 70; raza de rotunjire a colturilor flansei R10; planul de sectionare trece prin gauri. b) Sa se completeze proiectiile de sus si laterala, pastrnd reprezentarile n vedere.
A-A
2x45 50 26
3
30 15
27 55 30 80 10 110
2
1:7 35 25 15 40 70 2 40 16
30
A
25 10 115
Fig. 4.14 2. Se considera racordul din fig.4.15. Se cere: a) Sa se completeze proiectia principala cu urmatoarele elemente: 41 flansa patrata cu 4 gauri 10; cercul purtator al gaurilor 70; raza de rotunjire a colturilor flansei R10; planul de sectionare nu trece prin gauri; 42 filet interior M8 ( lungime 30 mm); 43 filet exterior cu degajare M20 (lungime 18 mm); 44 flansa circulara cu 4 gauri 10; cercul purtator al gaurilor 60; planul de sectionare nu trece prin gauri.
42
Desen tehnic
A-A
1
8
2
20
4
18
2x45
55
28
50
1:7
2 35 47
43
8 2
40
80
0 2
3 13 124 10
Fig. 4.15
44
Desen tehnic
43
Fig. 5.2
Fig. 5.1 Profilul geometric este conturul rezultat prin intersectia suprafetei geometrice cu un plan; Linia de referinta este linia aleasa conventional fata de care se determina parametrii de profil; Lungimea de baza (l) este lungimea liniei de referinta utilizata pentru separarea neregularitatilor care formeaza rugozitatea suprafetei; Abaterea profilului (Y) este distanta dintre un punct al profilului si linia de referinta; Neregularitatea profilului reprezinta o proeminenta si golul adiacent pe suprafata reala; naltimea maxima a proeminentei (Yp max) este distanta dintre punctul cel mai de sus al profilului si linia medie (fig.5.3); Adncimea maxima a golului (Yv max) este distanta dintre punctul cel mai de jos al profilului si linia medie (fig.5.3);
44
Desen tehnic
naltimea maxima a profilului (Ry) este distanta dintre linia proeminentelor si linia golurilor (fig.5.3); naltimea neregularitatilor profilului n 10 puncte (Rz) este media valorilor absolute ale naltimilor celor mai de sus cinci proeminente si ale adncimilor celor mai de jos cinci goluri, n limitele lungimii de baza (fig.5.4);
Fig. 5.3
Fig. 5.4 Abaterea medie aritmetica a profilului (Ra) este media aritmetica a valorilor absolute ale abaterilor profilului n limitele lungimii de baza (fig.5.5); Pasul neregularitatilor profilului este lungimea segmentului de linie medie cuprinsa ntre o proeminenta si un gol succesiv;
Fig. 5.5 Pasul mediu al neregularitatilor (Sm) este valoarea medie a pasilor neregularitatilor n limitele lungimii de baza; Pasul proeminentelor locale este lungimea segmentului de linie medie a celor mai de sus doua puncte ale proeminentelor locale successive; Pasul mediu a proeminentelor locale (S) este valoarea medie a pasilor proeminentelor locale n limitele lungimii de baza. Indicarea rugozitatii se poate face prin unul sau mai multi parametri de rugozitate, dupa cum urmeaza: Ra, Rz, Ry, Sm, S. Valorile standardizate ale principalilor parametri, exprimate n microni, sunt prezentate n tabelul 5.1, repartizate n clase de rugozitate N1N13. Tabelul 5.1 Param de rugoz. l, mm 0,08 N N1 N2 0,012 0,025 0,050 Ra Rz, Ry 0,025 0,05 0,10 Sm, S 0,066 0,012 0,025
5
Valori numerice
0,25 N3 N4
0,10 0,20 0,05 0,20 0,40 0,10
N5
0,40 0,80 0,20
N6
0,80 1,60 0,40
0,8 N7
1,60 3,20 0,80
N8
3,20 6,30 1,60
8 N12
50,0 100 25
N13
100,0 200 50
Desen tehnic
45
Valoarea parametrului nscrisa pe un desen reprezinta valoarea maxima admisa. nscrierea rugozitatii pe un desen de executie trebuie sa tina cont de conditiile functionale ale piesei si trebuie facuta numai daca este strict necesar, deoarece costul fabricatiei creste fiind necesare prelucrari si verificari suplimentare ale suprafetelor cu valori mici ale rugozitatilor. Valorile parametrului R a n functie de procedeele tehnologice de obtinere si prelucrare a pieselor sunt prezentate n tabelul 5.2. Tabelul 5.2
Denumirea procedeului tehnologic Taiere cu flacara Curatire cu polizorul Taiere cu fierastraul Rabotare Gaurire Electrochimie Electroeroziune Frezare Brosare Alezare Strunjire, cutitul alezare cu Rugozitatea suprafetei Ra, m
50 25 12,5 6,3 3,2 1,6 0,8 0,4 0,2 0,1 0,05 0,025 0,012
Finisare n toba Lustruire electrolitica Roluire Rectificare Honuire Polizare Lepuire Superfinisare Turnare n nisip Laminare la cald Forjare Turnare n forma Turnare de precizie Extrudare
46
Desen tehnic
1,5h
60
Fig. 5.6 -
3h
60
Fig. 5.7
simboluri derivate pentru: obligativitatea prelucrarii prin ndepartare de material (fig.5.7a), mentinerea suprafetei n starea obtinuta initial, fara ndepartare de material (fig.5.7b), nscrierea unor conditii suplimentare privind prelucrarile, tratamentele termice, termo-chimice etc. (fig.5.7c), aceeasi stare a suprafetei pentru toate suprafetele piesei (prin nscrierea unui cerculet pe simbolul grafic) (fig.5.7d). Trasarea simbolurilor se face cu linii de aceeasi grosime cu cele utilizate la nscrierea cotelor pe desenul respectiv si cu dimensiunile prezentate n fig.5.6 (h este naltimea cifrelor cu care se nscriu cotele). Indicatiile adaugate simbolurilor grafice (fig.5.8) reprezinta: a valoarea rugozitatii R a n m precedata de simbolul R a sau de un alt simbol al parametrului de rugozitate, urmat de valoarea corespunzatoare n m; b procedeul de fabricatie, tratament, acoperire sau alte conditii referitoare la fabricatie; c naltimea ondulatiei, n m, precedata de simbolul corespunzator; d neregularitati ale suprafetei; e adaosul de prelucrare; f valoarea(ile) rugozitatii diferita(e) de Ra, n m, precedata de simbolul parametrului.
Fig. 5.8
Desen tehnic
47
prelungirea acestora. Daca este necesar, simbolul grafic poate fi amplasat pe suprafata prin intermediul unor linii ajutatoare, terminate cu o sageata (fig.5.9).
Fig. 5.9
Fig. 5.10
Simbolul sau linia ajutatoare terminata cu sageata trebuie orientata spre exteriorul materialului piesei. Simbolurile nu pot fi amplasate pe linii de contur acoperite sau pe linii de cota cu exceptia gaurilor la care spatiul disponibil este insuficient, precum si al razelor de racordare sau tesiturilor (fig.5.10). Simbolul grafic trebuie utilizat o singura data pe o suprafata si, daca este posibil, pe aceeasi proiectie pe care figureaza cota care defineste dimensiunea sau pozitia acelei suprafete (fig.5.11). Daca aceeasi suprafata este compusa din zone cu rugozitati diferite, ele se indica separat, delimitarea suprafetelor facndu-se cu linie continua subtire, fata de care se coteaza si lungimea la care se refera (fig.5.12).
Fig. 5.11
Fig. 5.12
Daca este necesara definirea starii suprafetei att nainte ct si dupa tratament, aceasta trebuie indicata printr-o nota (fig.5.13). Daca toate suprafetele unei piese au aceeasi stare, indicarea acesteia se face numai deasupra indicatorului sau n informatiile tehnice nscrise pe desen. Daca o aceeasi stare a suprafetei este impusa pe majoritatea suprafetelor unei piese, simbolul grafic general corespunzator acestei stari, trebuie urmat de un simbol grafic de baza ntre paranteze, fara nicio alta indicatie (fig.5.14a), sau de unul sau mai multe simboluri grafice ntre paranteze,
48
Desen tehnic
indicnd n ordine crescatoare valorile starilor speciale (fig.5.14b). Simbolurile grafice ale starii suprafetei diferite de simbolul general, trebuie nscrise pe suprafetele corespunzatoare.
b)
Fig. 5.15
Fig. 5.16
Teme propuse 1. Definiti notiunile: rugozitate, abaterea medie aritmetica a profilului (Ra). 2. n ce unitati de masura se exprima parametrii de rugozitate? 3. Ce indicatii se adauga simbolurilor grafice pentru notarea rugozitatilor? 4. Completati temele propuse spre rezolvare n capitolele anterioare, cu nscrierea starii suprafetelor.
Desen tehnic
49
50
Desen tehnic
Necesitatea asigurarii interschimbabilitatii pieselor a impus standardizarea abaterilor limita si ajustajelor n doua sisteme: Sistemul de ajustaje "alezaj unitar" (fig.6.5) este caracterizat prin urmatoarele elemente: -diametrul alezajului este constant; -cmpul de toleranta are totdeauna aceeasi pozitie fata de linia zero, diametrul nominal al alezajului este egal cu diametrul sau minim, avnd abaterea inferioara egala cu zero, iar cea superioara egala cu toleranta sa;
Desen tehnic
51
-tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului arborelui, respectiv variind pozitia cmpului de toleranta al arborelui potrivit necesitatilor de montaj.
Fig. 6.5
Fig. 6.6
Sistemul de ajustaje "arbore unitar" (fig.6.6) este caracterizat prin urmatoarele: -diametrul arborelui este constant; -cmpul de toleranta are aceeasi pozitie fata de linia zero, diametrul nominal al arborelui este egal cu diametrul sau maxim, abaterea superioara este egala cu zero, iar cea inferioara este egala cu toleranta sa; -tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului alezajului, respectiv variind pozitia cmpului de toleranta al alezajului potrivit necesitatilor de montaj. In constructiile de masini n general se prefera sistemul alezaj unitar, ndeosebi pentru faptul ca pentru diametre diferite, arborii de precizie se executa relativ mai simplu dect alezajele de precizie. Pozitia cmpului de toleranta (deci implicit a abaterilor fundamentale) fata de linia zero, att pentru alezaje ct si pentru arbori este simbolizata printr-o litera (n unele cazuri doua litere), majuscule pentru alezaje (A,B,...,ZC) si minuscule pentru arbori (a,b,...,zc). Pentru a se evita unele confuzii literele I, i, L ,l, O, o, Q, q, W, w nu se folosesc. Treptele de toleranta standardizate exprima precizia (marimea) cmpului de toleranta admis pentru o anumita dimensiune nominala. Simbolul unei tolerante este format din litera (literele) care exprima pozitia cmpului de toleranta, urmat de un numar care exprima treapta de toleranta.
52
Desen tehnic
prin valorile abaterilor limita, valoarea abaterii superioare fiind deasupra valorii abaterii inferioare si precedate de semnul aferent (+ sau -) (fig.6.8); prin simbolul cmpului de toleranta urmat, ntre paranteze, de valorile abaterilor limita (fig.6.9).
Fig. 6.7
Fig. 6.8
Fig. 6.9
Daca pe aceeasi suprafata, pentru aceeasi dimensiune nominala tolerantele sunt diferite, atunci zona respectiva se delimiteaza printr-o linie subtire, trasata numai n vedere (fig.6.10). Tolerantele la dimensiunile elementelor componente ale unui ajustaj, reprezentate asamblat, se indica ntr-unul din modurile: - prin simbolurile cmpurilor de toleranta (simbolul cmpului de toleranta al alezajului fiind la numarator iar cel al arborelui la numitor) scrise sub forma de fractie cu linie oblica, cu linie orizontala, fara linie de fractie sau simetric fata de cota (fig.6.11); - prin valorile abaterilor limita, preciznd piesa la care se refera toleranta, prin indicarea numarului de pozitie (fig.6.12);
Fig. 6.10 -
Fig. 6.11
Fig. 6.12
prin simbolurile cmpurilor de toleranta, urmate de valorile abaterilor limita nscrise ntre paranteze (fig.6.13); nscrierea tolerantelor la dimensiuni unghiulare se indica prin valorile abaterilor limita, gradele si minutele fiind exprimate n numere ntregi (fig.6.14).
Fig. 6.13
Fig. 6.14
Desen tehnic
53
Teme propuse 1. Definiti notiunile: toleranta, dimensiune nominala, dimensiune efectiva, abatere, arbore, alezaj, ajustaj. 2. Cum se noteaza cmpul de toleranta pentru arbori si alezaje? 3. Completati temele propuse n capitolele anterioare cu notarea abaterilor dimensionale.
54
Desen tehnic
Desen tehnic
55
Tolerante de bataie
Toleranta bataii circulare (radiale, frontale) Toleranta bataii totale (radiale si frontale) Tabelul 7.1
a)
b) Fig. 7.1
c)
d)
a) -
b)
Fig. 7.2 Fig. 7.3 Fig. 7.4 n prelungirea liniei de cota, daca toleranta se refera la axa (planul) de simetrie al piesei (fig.7.3);
56
Desen tehnic
pe axa, daca toleranta se refera la axa (sau planul de simetrie) tuturor elementelor care admit aceasta axa (sau plan de simetrie) (fig.7.4). Abaterea geometrica se masoara n directia paralela cu cea indicata de sageata, cu exceptia cazului n care este precedata de simbolul .
a) -
b)
Fig. 7.5 Fig. 7.6 pe axa sau planul de simetrie al piesei, daca toleranta se refera la aceasta axa sau plan (fig.7.7a,b).
a) Fig. 7.7
b)
Teme propuse 1. Definiti notiunea de toleranta geometrica. 2. Care sunt principalele tipuri de tolerante geometrice? 3. n ce unitate de masura se exprima tolerantele geometrice? 4. Completati temele propuse la capitolele anterioare cu nscrierea tolerantelor geometrice.
Desen tehnic
57
58
Desen tehnic
Fig. 8.1
Fig. 8.2 - nscrierea starii suprafetelor, a tolerantelor la dimensiuni si a tolerantelor de forma si pozitie; - completarea indicatorului si a altor elemente necesare pe desen, cum ar fi conditiile tehnice (fig.8.4); - verificarea schitei, n succesiunea etapelor aratate si corectarea eventualelor greseli.
Fig. 8.3
Desen tehnic
59
Fig. 8.4
60
Desen tehnic
H7 r6
8
Fig. 9.1 Fig. 9.2
4. Daca un plan de sectiune nu contine anumite elemente (suruburi, piulite, stifturi etc.) necesar a fi reprezentate pe proiectia respectiva, acestea pot fi reprezentate rabatute pe planul de sectionare, cu linie-doua puncte subtire (fig.9.3).
25
20
H7 f6
Desen tehnic
61
Fig. 9.3 Robinet cu cep 5. Piesele care executa deplasari n timpul functionarii ansamblului pot fi reprezentate pe aceeasi proiectie si n pozitia extrema sau n pozitii intermediare de miscare, cu linie-doua puncte subtire, fara a hasura suprafetele respective, chiar daca ele sunt reprezentate n sectiune (fig.9.3). 6. Piesele care fac parte din ansanbluri nvecinate si sunt elemente de legatura cu ansamblul ce face obiectul desenului, pot fi reprezentate cu linie-doua puncte subtire, fara a hasura suprafetele respective, chiar daca planul de sectionare le intersecteaza (fig.9.4).
62
Desen tehnic
Fig. 9.4 Robinet de distributie cu ventil si cep 7. Pentru reprezentarea mai clara a unor elemente acoperite, unele piese sau subansabluri se pot considera, n mod conventional, demontate si ndepartate, n care caz se nscrie mentiunea corespunzatoare pe desen (fig.9.4). 8. Piesele care se asambleaza prin filet n scopul solidarizarii lor sau care impun o asamblare etansa se reprezinta complet nsurubate (fig.9.5).
Desen tehnic
63
b)
9. Piulitele si saibele se reprezinta numai n vedere, cu exceptia cazului cnd acopera o parte importanta a elementului pe care sunt montate sau a saibelor ce au un alezaj diferit de cel cilindric (fig.9.4). 10. Reprezentarea formelor hexagonale ale suruburilor si piulitelor se face astfel nct n proiectia principala sa fie prezentate trei fete (fig.9.3, 9.4). 11. Sistemele de etansare cu presgarnitura se reprezinta cu presgarnitura introdusa cca. 2-3mm n cutia de etansare (fig.9.6a si b). 12. Elementele pentru comanda fluidelor (ventile, sertare, clapeti) se reprezinta n pozitia nchis, iar cepurile n pozitia deschis (fig.9.3, 9.4). 13. Piesele pline cum ar fi: axele, suruburile, penele s.a. se reprezinta nesectionate, chiar daca planul de sectionare contine axele acestora (fig.9.4, 9.6).
64
Desen tehnic
9 8 7 6 5 4 3 2 1
a)
b)
Fig. 9.7 Dimensiunile tabelului de componenta sunt prezentate n fig.9.8, iar semnificatia rubricilor este urmatoarea: (1) - numarul de pozitie al elementului pozitionat pe desen; (2) - denumirea elementului component respectiv; (3) - numarul desenului n care elementul component este reprezentat de sine statator sau, pentru elementele standardizate, numarul STAS-ului. (4) - numarul de bucati din elementul component respectiv; (5) - marca sau denumirea materialului din care este executat elementul, si STAS-ul referitor la material;
Desen tehnic
65
7 sau 10
170
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)
Masa neta
10
Poz.
Denumire
Material
Obs.
10
45
40
10
30
20
15
Fig. 9.8 (6) - date suplimentare ce se considera a fi indicate (numarul modelului din turnatorie, caracteristici dimensionale etc.) (7) - masa neta a unei bucati din elementul respectiv.
66
Desen tehnic
Desen tehnic
67
cap
R
tija
k h 1
h l b c l
d1
h d
k e
Fig.10.1 2) dupa forma tijei: nit cu tija plina; nit cu tija tubulara (fig. 10.2.a); nit cu tija partial tubulara (fig. 10.2.b).
g
r
l0 l a k b l
Fig.10.2 3) dupa destinatie: nit de rezistenta, folosit n constructii metalice; nit de rezistenta si etansare, folosit n constructii navale; nit de rezistenta si rezistenta-etansare, folosit n constructiile de cazane si recipiente sub presiune. Fazele principale ale operatiei de nituire sunt prezentate n fig. 10.3.
d1 d
Fig.10.3
d0
68
Desen tehnic
d1
e1 t
Fig.10.4
Desen tehnic
69
Fig.10.5 2) dupa forma geometrica a rostului: sudura cap la cap n I (fig.10.6.a), n I, n Y (fig.10.6.b), n Y, n V (fig.10.6.c), n V, n U (fig.10.6.d) si n U; sudura n colt L (fig.10.6.e) sau T (fig.10.6.f); n gauri prin puncte de topire.
Fig.10.6 3) dupa continuitatea cordonului de sudura: sudura continua; sudura intermitenta. 4) dupa forma exterioara a cordonului de sudura: sudura plana (fig.10.8.a); sudura convexa (fig.10.8.b); sudura concava (fig.10.8.c).
Fig.10.8 Reprezentarea asamblarilor prin sudura se face n doua variante: conventional si detaliat. Reprezentarea conventionala presupune executia cordonului de sudura printr-o linie continua groasa daca sudura este continua sau printr-o linie de axa daca sudura este intermitenta. Notarea simplificata se amplaseaza pe desen prin intermediul unei linii de indicatie terminata cu o sageata care se sprijina pe cordon, iar la celalalt capat are o linie dubla de referinta, formata dintr-o linie continua subtire si linie ntrerupta subtire (fig.10.9).
70
Desen tehnic
l=D=200
z5
200
Fig.10.9 Reprezentarea detaliata presupune realizarea cordonului de sudura nnegrit (n cazul sectiunilor) si printr-un dreptunghi cu linie groasa care sa marcheze marginile cordonului de sudura iar n interiorul acestuia se traseaza cu linie continua subtire arce de cerc (n cazul vederilor). Notarea detaliata se face n functie de forma si dimensiunile rostului (fig.10.10)
l=D=200
Fig.10.10 Notarea sudurilor se face utiliznd: simboluri de baza care indica forma mbinarii si are aceeasi naltime si aceeasi grosime de linie ca cea a cotelor: - sudura cap la cap, Y sudura n Y, V sudura n V, sudura de colt; simboluri suplimentare care indica forma suprafetei exterioare a cordonului sau prelucrarea acestor suprafete; cote indicatii suplimentare care se nscriu: la stnga cotele referitoare la dimensiunile rostului si la dreapta cotele referitoare la lungimea cordonului de sudura. n fig.10.11.sunt reprezentate elementele grafice folosite n nscrierea simbolurilor n care se regasesc: 1- simbol suplimentar; 1 2 simbol de baza; 3 linie de referinta; 2 4 linie de indicatie; 3 5 cordon de sudura. 4
5
Fig.10.11
Desen tehnic
71
Aplicatii propuse spre rezolvare 1. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig. 10.12 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat.
40
11
20 100
M 12
41
79
A
uri 3ga 0 1
Fig.10.12 2. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig. 10.13 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat..
72
Desen tehnic
6 12
3gauri10 20 30 64 7 36 20
M
13
7
R10
13
7 8
16
Fig.10.13 3. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig. 10.14 (sectiunea A-A si vedere de sus ). Sudura se va reprezenta detaliat.
16 22 4 33 67 42 A 50
10
2gauri8
8 riM u a 2g
25
12
Desen tehnic
73
Fig.10.14 4. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig. 10.15 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat. 20
15
12
30 A 10 30 50
2gaur i 10
Fig.10.15
10
25
74
Desen tehnic
5. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig. 10.16 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat.
8
15
20
2ga uri
20
8
0 M1
34
17
20 A 17 65
30
Fig.10.16
37
Desen tehnic
75
11.2.1. Reprezentarea, notarea si cotarea organelor de asamblare 11.2.1.1. Reprezentarea, notarea si cotarea suruburilor
Suruburile sunt organe de masini formate din capul surubului care poate avea mai multe forme si din corpul surubului care n general este o tija cilindrica filetata partial sau total pe lungimea sa. Clasificarea suruburilor se face dupa: precizia de executie, forma capului si forma vrfului, astfel: 1) dupa precizia de executie: suruburi uzuale; suruburi semiprecise; suruburi precise. 2) dupa forma capului: suruburi cu cap hexagonal (fig. 11.1.a); suruburi cu cap patrat; suruburi cu cap necat si crestat (fig. 11.1.b); surub cu cap cilindric si crestat; surub cu cap cilindric si striat; surub cu cap cilindric si locas hexagonal.
76
Desen tehnic
30
r
D D1
dw d1
c k l
Fig.11.1.a
t e
l
Fig.11.1.b
3) dupa forma vrfului surubului: cu vrf plat; cu vrf bombat; cu cep. La suruburi se coteaza: diametrul nominal al filetului d, lungimea utila a filetului b, lungimea tijei l, deschiderea cheii s, latimea capului k , dupa cum este reprezentat n fig. 11.2. 30
D D1
dw
d2
d c
a k l
Fig.11.2
Exemplu de notare: Surub M 10 x 60 STAS 4272-89 gr. 8.8 - surub cu cap hexagonal, executie precisa, tija partial filetata, avnd diametrul filetului d = 10 mm, lungimea tijei l = 60 mm si caracteristici mecanice conform grupei de materiale 8.8. De obicei, pentru suruburi nu se realizeaza desene de executie, acestea fiind trecute doar n tabelul de componenta al desenului de ansamblu astfel: Surub M 10 x 60 se nscrie n coloana Denumirea piesei; STAS 4272-89 se nscrie n coloana Nr. desen sau STAS ; Gr. 8.8 se nscrie n coloana Material.
Desen tehnic
77
c e
a
b L
Fig.11.3
c e
d1
d1
b L
b
La prezoane se coteaza: diametrul nominal al filetului d, lungimea utila a filetului b (capatul pe care se asambleaza piulita), lungimea filetului prizonier e (capatul care realizeaza asamblarea filetata, de obicei are valoarea egala cu diametrul nominal al filetului). Exemplu de notare: 1) Prezon M10 45/10 T STAS 4551-80 gr. 8.8 - prezon forma A cu filet M10 (diametrul filetului 10 mm) pe lungimea L = 45 mm si lungimea filetului prizonier e = 15 mm, cu vrfurile tesite si caracteristici mecanice conform grupei 8.8. 2) Prezon B M10 45/10 T STAS 4551-80 gr. 8.8 - prezon forma B cu filet M10 (diametrul filetului 10 mm) pe lungimea L = 45 mm si lungimea filetului prizonier e = 15 mm, cu vrfurile tesite si caracteristici mecanice conform grupei 8.8.
c3
a Fig.11.5
78
Desen tehnic
Exemplu de notare: Stift M10 x 30 Co STAS 4770 90 gr. 22H stift filetat cu crestatura M10, cu lungimea l = 30 mm, cu vrful conic si caracteristici mecanice grupei 22 H de materiale.
15.. .30
D 3/4D
==
1 2 0
==
R1
D/2
Forma A
Forma B
a)
Fig. 11.6
b)
Desen tehnic
79
30
2) dupa clasa de precizie: precisa; semiprecisa; grosolana. La piulite se coteaza: diametrul D, deschiderea cheii s si latimea m. Exemplu de notare: 1) Piulita M10 STAS 4071-89 gr. 8 - piulita hexagonala forma A, executie precisa, cu filet metric avnd d = 10 mm si caracteristici mecanice conform gr. 8. 2) Piulita B sp. M10 STAS 4071-89 gr. 8 - piulita hexagonala forma B, semiprecisa si cu filet metric avnd d = 10 mm si caracteristici mecanice conform gr. 8.
s
a b
120
m
D1
Fig.11.7
80
Desen tehnic
7 5 5
D
d
A d1
b d2
c Fig.11.8 d La saibe se coteaza urmatoarele elemente: diametrul filetului surubului cu care se monteaza. Exemplu de notare: 1) Saiba A 10 STAS 5200-80 - saiba plata pentru metal, precisa, seria fina (A), pentru un filet cu d = 10 mm. 2) Saiba Grower N10 STAS 7666/2 -80 - saiba Grower cu capete netede pentru un filet cu d = 10 mm. 3) Saiba A12 STAS 2241/2 -80 - saiba de siguranta forma A pentru un filet cu d = 10 mm.
Fig.11.9
Desen tehnic
81
A M18 M18
A-A
A
Fig.11.10
Pentru asamblarea celor doua piese diametrul de vrf al surubului trebuie sa fie egal cu diametrul de fund al piulitei (ca dimensiuni nominale). Astfel, generatoarea de vrf a unui filet (la surub, prezon) va corespunde cu generatoarea de fund a celuilalt filet (la piulita). n cazul asamblarilor filetate trebuie sa se tina cont de urmatoarele reguli: 1) Pe portiunea asamblata, cele doua filete se ntrepatrund si pe aceasta zona de asamblare filetul exterior (surubul) acopera filetul interior (al piulitei). 2) Surubul, piulita, si saiba se reprezinta n vedere chiar daca planul de sectionare contine axa acestora. 3) n proiectia principala, capul surubului si piulita hexagonala se reprezinta cu trei fete. 4) n proiectia principala, piulita patrata se reprezinta cu doua fete. n tabelul de mai jos (tab.11.1) sunt reprezentate cteva asamblari filetate uzuale si anume: asamblarea cu surub, saiba, piulita si asamblarea cu prezon, saiba, piulita.
Reprezentare obisnuita
5...10mm
Reprezentare simplificata
Simbolic
D1
b l
1,1d k D S
82
Desen tehnic
~0,5d
Tab.11.1
Desen tehnic
83
Forma A X h h X b l
a)
Forma B X h
b/2
Forma C X
b/2
1:100
X-X cx45
X l
b)
X b
c)
d)
Fig.11.11
Forma A X h X b l
a)
Forma B X
1:100
Forma C X h X
b/2
X-X cx45
1:100
h X 2 / b l b)
b b l c)
Fig.11.12
X
h1 h
1:100
b h
X
cx45
X-X
b cx45
Fig.11.13
Fig.11.14
Exemplu de notare: 1) Pana A b x h x l STAS 1004-81 - pana paralela de forma A si dimensiunile b, h si l (marimi exprimate n mm.). 2) Pana B b x h x l STAS 1007-81 - pana nclinata forma B avnd dimensiunile b, h si l (marimi exprimate n mm.). 3) Pana disc b x h STAS 1012-77 - pana disc avnd dimensiunile b, h si l (marimi exprimate n mm.).
84
Desen tehnic
A-A b
t1 t2
A
Fig.11.15
B
1:100
B-B b
t1 t2
B
Fig.11.16
d-t1 d+t2
d-t1 d+t2
Desen tehnic
85
C
D
C-C b
t1 t2
C
Fig.11.17
65
Fig.11.18 4) La arborii cu caneluri n evolventa se reprezinta si diametrul de divizare cu linie punct subtire (fig.11.19);
Fig.11.19
d-t1
d+t 2
86
Desen tehnic
5) Arborii canelati sectionati longitudinal se reprezinta att cu vrful, ct si cu fundul canelurii trasate cu linie continua groasa; 6) La butucii canelati att vrfurile ct si fundurile canelurilor se reprezinta ca si la arbori, numai doua caneluri nvecinate, cercul de vrf cu linie groasa iar cercul de fund cu linie subtire. La cotarea arborilor si butucilor canelati se pun n evidenta urmatoarele elemente: lungimea utila a partii canelate si dimensiunile sectiunii transversale a canelurii.
Fig.11.20
Desen tehnic
87
3) Arcurile elicoidale cu mai mult de patru spire se pot reprezenta la ambele capete cu cte una doua spire complete, restul de spire nlocuindu-se cu axele ce trec prin centrul sectiunii srmei; 4) n cazul n care diametrul srmei este mai mic de 2 mm sectiunile se pot nnegri. Pe desenele de executie se indica: diametrul srmei, pasul arcului, lungimea arcului n stare libera, diametrul interior sau exterior al arcului, diametrul mediu al arcului, diametrul maxim al tijei de ghidare sau diametrul minim al bucsei de ghidare, diagrama de sarcina, alte date cu parametri functionali ai arcului nscrise ntr-un tabel cu dimensiunile date n fig.11.21. Tot n aceasta figura este reprezentat un arc cilindric elicoidal de compresiune.
20
Sensul nfasurarii dr. spire 6 Nr. de spire active Inf. Nr. total de spire spire 7,5 Lungimea desfasurata mm 1060 15 100 15 20
Fig.11.21 Aplicatii propuse spre rezolvare 1. Sa se reprezinte, la scara, asamblarea cu surub M6, necesara prinderii celor doua elemente prezentate n fig. 11.22. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt: surub cu cap necat crestat M6 (STAS3954-87): b = 38 mm, l = 40, 45, 50. Restul elementelor dimensionale vor fi aproximate conform figurii sau alese corespunzator cerintelor de proiectare.
69
88
Desen tehnic
50
Fig.11.22 2. Sa se reprezinte la scara, asamblarea cu surub M8, necesara prinderii elementelor prezentate n fig.11.23. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt: surub cu cap cilindric si locas hexa gonal M8 (STAS 5144-80): D = 13 mm, k = 8 mm, b = 22mm, l = 30, 35, 40,... Restul elementelor dimensionale vor fi aproximate conform figurii sau alese corespunzator cerintelor de proiectare.
15 8 4
Fig.11.23 3. Sa se reprezinte, la scara, asamblarea cu surub cu cap hexagonal, saiba Grower si piulita hexagonala necesara prinderii celor trei elemente prezentate n fig.11.24. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt: surub cu cap hexagonal M10 (STAS 4272-89): b = 26 mm, s = 17 mm, D = 18,7 mm, k = 7 mm, l = 35,40,45,... saiba Grower (SR 7666-2:1994): d2 = 15,2 mm, g = 2,5 mm piulita hexagonala (STAS 4071-89): s = 17 mm, D = 18,7 mm, m = 8mm.
60
Desen tehnic
89
20
10
20
Fig.11.24 4. Sa se reprezinte, la scara, asamblarea cu prezon M12, saiba Grower si piulita hexagonala necesara prinderii celor trei elemente prezentate n fig.11.25. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt: prezon M 12 (STAS 4551-80): e = 12 mm, b = 30 mm, l = 35, 40, 45, ... saiba Grower (SR 7666-2:1994): d2 = 18,2 mm, g = 3 mm piulita hexagonala (STAS 4071-89): s = 19 mm, D = 20,9 mm, m = 10 mm
10
30
Fig.11.25 5. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.26, completat cu reprezentarea sectiunii laterale.
A
M36
Fig.11.26
15
32
50
90
110
90
Desen tehnic
Fig.11.27 7. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.28, completat cu reprezentarea sectiunii laterale.
Fig.11.28 8. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.29, completat cu reprezentarea sectiunii laterale.
A
Fig.11.29
Desen tehnic
91
corp
fus
fus
parti de calare
Fig.12.1
Fusurile pot avea forma cilindrica sau conica dupa cum se poate observa n figura 12.2 (a fus cilindric; b si c fus conic).
1:10
Ra3,2
tx45 d1
Ra3,2
tx45 d1 d3
Ra3,2
L1 L2
f l3
d2
1:10
L1
L2
a)
b)
c)
Fig.12.2
92
Desen tehnic
n general, arborii au sectiuni transversale variabile, trecerea de la o sectiune la alta facndu-se prin racordari a caror raze sunt standardizate. n reprezentarea si cotarea unui arbore trebuie sa se tina cont de urmatoarele indicatii: pentru canalele de pana n sectiune transversala, trebuie sa se faca sectiuni propriuzise; detalii pentru unele parti componente, astfel nct sa rezulte toate elementele necesare executie i; cotarea trebuie sa se faca n conformitate cu tehnologia de prelucrare. Toate aceste indicatii se regasesc n figura 12.3, unde este reprezentat si cotat un arbore drept.
45
5:1
R1
,5 R0
A
14
155 74 68 46
Ra6,3 Ra0,8
52
R1 ,5
21
,5 R0
28 17
38
A
20 24m7 M18
Ra6,3 Ra6,3
20
22
24
10 13 98 4
16
26m6
M8
24
Ra6,3
R0 Ra0,8 Ra0,8 ,5 3
22
20
Fig 12.3
Desen tehnic
93
17
90
34 5 2 34
28
M6
7 41 68
1,5x45
Fig. 12.4
b Fig.12.5 2) dupa forma si directia flancului dintilor: roti dintate cu dinti drepti; roti dintate cu dinti nclinati; roti dintate cu dinti curbi; roti dintate cu dinti n V; roti dintate cu dinti n Z; roti dintate cu dinti n W. 3) dupa forma profilului dintelui: roti dintate cu dantura n evolventa; roti dintate cu dantura cicloida; roti dintate cu dantura sfera.
94
Desen tehnic
Fig.12.6
Desen tehnic
95
1,6
3,2
3,2
31
Fig.12.7 La o roata dintata conica se coteaza, conform STAS 5013-82, toate elementele amintite la rotile dintate cilindrice la care se mai adauga urmatoarele: lungimea generatoarei conului de divizare, distanta de la baza functionala la vrful conului de divizare. Elementele necesare unei reprezentari corecte a unei roti se vor trece ntr-un tabel amplasat n coltul din dreapta sus a formatului pe care este desenata roata (tab.12.1).
20 (max)
20
7 (min)
INDICATOR
55H7
2x45
3,2
Tab.12.1
96
Desen tehnic
Fig.12.8
Desen tehnic
97
b Fig.12.9
4) dupa forma dintilor: angrenaje cu dinti drepti; angrenaje cu dinti curbi; angrenaje cu dinti nclinati; angrenaje cu dinti n V; angrenaje cu dinti n Z; angrenaje cu dinti n W. Angrenarea ntre doua roti este posibila numai daca au acelasi modul, deci acelasi pas. Angrenarea se considera ca se face pe suprafata de divizare a celor doua roti, deci n reprezentarea angrenajului cei doi dinti care vin n contact au acelasi diametru de divizare. Reprezentarea angrenajelor se face conform STAS 734-82 tinnd cont de urmatoarele reguli: 1) n sectiune, n zona de angrenare se considera ca dintele rotii conduse este acoperit de dintele rotii conducatoare si de aceea se reprezinta cu linie ntrerupta. 2) n cazul angrenajelor conice, generatoarele suprafetei de rostogolire se prelungesc pna intersecteaza axa de simetrie a rotii. 3) Orientarea danturii se indica doar pe una din rotile care formeaza angrenajul. 4) Cotarea angrenajelor pune n evidenta distanta dintre axele rotilor si unghiul dintre axe n cazul angrenajelor conice.
Fig.12.10
98
Desen tehnic
Fig.12.11
Fig.12.12 n fig.12.10 este prezenat un angrenaj cilindric exterior, n fig.12.11 este prezentat un angrenaj conic iar n fig.12.12 este prezentat un angrenaj melcat.
Desen tehnic
99
Fig.12. 13
100
Desen tehnic
Bucsele pentru lagarele cu alunecare se pot clasifica dupa: 1) grosimea peretilor: cu pereti subtiri; cu pereti grosi. 2) dupa forma lor: bucse lise: tip A, B, C , D, E (tip A - fig.12.14.a); bucse cu guler: tip G, H, I( tipG fig.12.14.b); Sageata y arata sensul de introducere a bucsei n alezaj la montare. 3) dupa starea de livrare: bucse finite; bucse semifinite.
l l
15
d1
15
f3
f3
f3
f2
y b
Fig.12.14
Desen tehnic
101
3) dupa preluarea axului: fix; oscilant. 4) dupa numarul rndurilor corpurilor de rulare (rostogolire): 1, 2, 3, 4. n fig. 12.15.a este reprezentat un rulment radial cu bile pe un rnd; n fig 12.15.b este reprezentat un rulment radial-axial cu role pe un rnd; n fig. 12.15.c este reprezentat un rulment radial-axial cu role conice pe un rnd de role. Exemplu de notare: 1) Rulment 6004 SR 3041 rulment radial cu bile pe un rnd cu dimensiunile: d = 40 mm, D = 68 mm, B = 15 mm. 2) Rulment 7002 SR 7416-2 rulment radial-axial cu bile pe un rnd cu dimensiunile: d = 30 mm, D = 55 mm, B = 13 mm. 3) Rulment 30208A SR 3920 rulment radial-axial cu role conice pe un rnd cu dimensiunile: d = 40 mm, D = 80 mm, t = 19,75 mm, B = 18 mm, c = 16 mm.
t
D d
D d
B
a
B
b Fig. 12.15
Aplicatii propuse spre rezolvare Temele propuse la acest capitol sunt cuprinse n capitolul 14.
d D
102
Desen tehnic
Desen tehnic
103
Fig.13.1
a Fig.13.2
d h b
a Fig.13.3
Aplicatii propuse spre rezolvare Temele propuse la acest capitol sunt cuprinse n capitolul 14.
104
Desen tehnic
2 9 6 5
10
4 8
Fig. 14.1
Desen tehnic
105
1- Angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dinti drepti; 2 Roata dintata cilindrica I; 3 Pinion dintr-o bucata cu axul; 4 Asamblare cu caneluri; 5 Asamblare cu pana paralela; 6 Rulment radial cu bile; 7 Rulment radial-axial cu role conice; 8 Manseta de rotatie (Simmering); 9 Asamblare cu prezon, piulita hexagonala si saiba plata; 10 Roata cilindrica II.
2. Sa se reprezinte ansamblul din fig. 15.2 completat cu elementele pozitionate. 1 Angrenaj cilindric; 2 Pinion cilindric cu dinti drepti dintr-o bucata cu axul; 3 Roata dintata cilindrica; 4 Asamblare cu pana paralela; 5 Rulment radial cu bile; 6 Rulment radial-axial cu role conice; 7 Inel de psla; 8 Manseta de rotatie (Simmering); 9 asamblare surub si saiba Grower.
106
Desen tehnic
2 9
5 7
1 8 4
3
Fig.14.2
104
Desen tehnic
BIBLIOGRAFIE
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. *** *** *** ***
Abrudan, O., Tomescu, L. Desen tehnic. Reprezentarea corpurilor geometrice, Editura Semne, Bucuresti, 2000. Aldea, S., Simion, I. Desen si grafica pe calculator, Editura Bren, Bucuresti, 2000. Alexandru, V., Baroiu, N., Abrudan, O., Bejenaru, S., Simionica, M. Aplicatii de geometrie descriptiva si desen, Editura Academica, Galati, 2005. Alexandru, V., Bejenaru, S., Baroiu, N. Grafica asistata de calculator, Editura Fundatiei Universitare Dunarea de Jos, Galati, 2002. Alexandru, V., s.a. Geometrie descriptiva si desen Partea I Curs si aplicatii, Universitatea din Galati, 1982. Andrei, L., Andrei, G. Grafica inginereasca asistata de calculator, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005. Crudu, I., s.a. Atlas Reductoare cu roti dintate, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981. Dale, C., s.a. Desen tehnic industrial pentru constructii de masini, Editura Tehnica, Bucuresti, 1990. Enache, I., s.a. Geometrie descriptiva si desen tehnic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982. Gheorghe, D. Control dimensional, vol. I, Universitatea din Galati, 1998. Husein, Gh., s.a. Desen tehnic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975. Ivanceanu, I, s.a. Geometrie descriptiva si desen tehnic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979. Morarescu, A., Bejenaru, S. Geometrie descriptiva si desen tehnic Partea I, Editura Academica, Galati, 2001. Solea, D., s.a. Geometrie descriptiva si desen tehnic ndrumar pentru lucrari practice, Editura Mongabit, Galati, 2002. Tarau, I. Tolerante si masuratori tehnice, Universitatea din Galati, 1982. Vasilescu, E., s.a. Desen tehnic industrial. Elemente de proiectare, Editura Tehnica, Bucuresti, 1995. Catalogul standardelor romne 2005, Editura Tehnica, Bucuresti. Desene tehnice Colectie de standarde, Editura Tehnica, Bucuresti, 1996. Organe de masini Colectie de standarde. Standarde de desen tehnic, seria U
Desen tehnic
105
CUPRINS
CAPITOLUL 1 DISPUNEREA PROIECTIILOR 1.1. Reguli generale 1.2. Metode de dispunere a proiectiilor 1.3. Exceptii de la dispunerea normala a proiectiilor CAPITOLUL 2 VEDERI, SECTIUNI, RUPTURI 2.1. Reprezentarea vederilor 2.1.1. Generalitati 2.1.2. Clasificarea vederilor 2.1.3. Reguli pentru reprezentarea vederilor 2.2. Reprezentarea sectiunilor 2.2.1. Generalitati 2.2.2. Reguli de reprezentare a sectiunilor 2.2.3. Reguli de hasurare 2.3. Reprezentarea rupturilor CAPITOLUL 3 COTAREA DESENELOR TEHNICE 3.1. Generalitati 3.2. Elementele cotarii 3.3. nscrierea valorilor cotelor 3.4. Reguli generale de cotare 3.5. Sisteme de cotare 3.6. Reguli speciale de cotare CAPITOLUL 4 REPREZENTAREA FILETELOR SI FLANSELOR 4.1. Reprezentarea, cotarea si notarea filetelor 4.1.1. Generalitati 4.1.2. Reprezentarea filetelor 4.1.3. Cotarea si notarea filetelor 4.2. Reprezentarea si cotarea flanselor 4.2.1. Generalitati 4.2.2. Reguli de reprezentare si cotare 4.2.3. Reprezentarea si cotarea principalelor tipuri de flanse CAPITOLUL 5 INDICAREA STARII SUPRAFETELOR 5.1. Generalitati 5.2. Notarea starii suprafetelor 5.3. Reguli de nscriere a starii suprafetei 5.4. Notarea tratamentelor termice CAPITOLUL 6 NOTAREA ABATERILOR DIMENSIONALE
106
Desen tehnic
6.1. Generalitati 6.2. Jocuri, strngeri, ajustaje 6.3. nscrierea pe desen a tolerantelor la dimensiuni liniare si unghiulare CAPITOLUL 7 NSCRIEREA TOLERANTELOR GEOMETRICE 7.1. Generalitati 7.2. Simbolizarea tolerantelor geometrice 7.3. Reguli privind nscrierea pe desen a tolerantelor geometrice 7.4. Indicarea elementului tolerat 7.5. Indicarea bazei de referinta CAPITOLUL 8 NTOCMIREA DESENULUI DE PIESA 8.1. Generalitati 8.2. ntocmirea schitei 8.3. ntocmirea desenului la scara CAPITOLUL 9 DESENUL DE ANSAMBLU 9.1. Generalitati 9.2. Reguli de reprezentare 9.3. Pozitionarea elementelor componente 9.4. Cotarea desenului de ansamblu 9.5. Tabelul de componenta CAPITOLUL 10 ASAMBLARI NEDEMONTABILE 10.1. Generalitati 10.2. Asamblari prin nituire 10.2.1. Reprezentarea, notarea si cotarea niturilor 10.2.2. Reprezentarea asamblarilor nituite 10.3. Asamblari prin sudare CAPITOLUL 11 ASAMBLARI DEMONTABILE 11.1. Generalitati 11.2. Asamblari prin filet 11.2.1. Reprezentarea, notarea si cotarea organelor de asamblare 11.2.1.1. Reprezentarea, notarea si cotarea suruburilor 11.2.1.2. Reprezentarea, notarea si cotarea prezoanelor 11.2.1.3. Reprezentarea, notarea si cotarea stifturilor filetate 11.2.1.4. Reprezentarea, notarea si cotarea piulitelor 11.2.1.5. Reprezentarea, notarea si cotarea saibelor 11.2.1.6. Reprezentarea, notarea si cotarea splinturilor 11.2.2. Reprezentarea asamblarilor filetate 11.3. Asamblari cu pene 11.3.1. Reprezentarea, notarea si cotarea penelor 11.3.2. Reprezentarea asamblarilor cu pene 11.4. Asamblari prin caneluri 11.4.1. Reprezentarea, notarea si cotarea arborilor si butucilor canelati 11.4.2. Reprezentarea asamblarilor prin caneluri 11.5. Asamblari elastice CAPITOLUL 12 ORGANE DE TRANSMITERE A PUTERII MECANICE 12.1. Reprezentarea si cotarea arborilor
Desen tehnic
107
12.2. Reprezentarea si cotarea osiilor 12.3. Reprezentarea, notarea si cotarea rotilor dintate 12.3.1. Generalitati 12.3.2. Elementele geometrice ale danturii 12.3.3. Reprezentarea rotilor dintate 12.4. Reprezentarea angrenajelor 12.5. Reprezentarea lagarelor 12.5.1. Generalitati 12.5.2. Lagare cu alunecare 12.5.3. Lagare cu rostogolire CAPITOLUL 13 ELEMENTE DE ETANSARE 13.1. Generalitati 13.2. Etansari cu contact direct 13.3. Etansari fixe cu contact cu element intermediar 13.4. Etansari mobile cu contact pentru miscari de rotatie CAPITOLUL 14 APLICATII LA ASAMBLARI, LAGARE SI ETANSARI BIBLIOGRAFIE