Autobuzul trecea repede pe un drum prafuit, asfaltat si aproape topit de caldura, lasand in urma o amestecatura inecacioasa de praf si gaz.

Si ca mai toate autobuzele care nu apartin niciunei firme particulare, avea un aspect deprimant ruginit, cu roti mari deformate de atata drum, cu vopseaua lipsind de pe jumatate din suprafata. O corcitura nascuta din saracie si crescuta in sudoarea tinutului Arizona. Pentru aceasta corcitura a ramas Allison nemancata, nedormita si nespalata o zi intreaga. Dupa ce a trecut granita de vest a statului New Mexico a fost nevoita sa mearga pe jos prin noapte , prin praf si prin caldura. Tenesii ei, care in vremurile bune cand bateau cartierele New-York-ului erau negri, se convertisera intro culoare pe undeva aproape de un alb jegos. Blugii,tricoul si parul au fost doar imputite de fumul si colbul pe care le lasau in urma zeci de camioane care treceau pe langa ea fara sa se opreasca. Pe la 5 dimineata insa a fost destul de multumita ca nu a avut ocazia sa doarma. Cand la linia orizontului se intinde Marele Canion racorit de primele raze de soare, cand rasaritul umple doar cerul pentru ca nu e nimic altceva decat un tinut sterp si steril pe care sa se verse, atunci iti pare bine ca puti, tie foame, si pici din picioare de somn. Allison sa prabusit pe o banca din lemn, roasa si decojita langa un barbat care adormise deja. Hainele ei erau curate comparativ cu ale lui; gaurite, sleite, decolorate de la purtat si de la lumina, tiera imposibil sa ghicesti cam ce culoare aveau si din ce material erau facute. La urmarit cum doarme cateva minute bune; pe fata lui arsa de soare, asprita de viata lui din ultimii ani se citea placerea somnului. O odihna resemnata, asteptata de atata timp, care sal linisteasca, sai lase corpul obosit sa respire si restul din el sa amorteasca. A pufnit in ras cand la vazut ca se stramba si se incrunta dupa ce razele de soare iau patruns cu lumina si caldura lor in vise. O revolta copilareasca la facut sa se intoarca cu fata in sus si sasi acopere ochii cu mana; doar el are voie in visele lui. Allison sia sprijinit capul oribil de greu pe speteaza bancii si a adormit zambind. Domnisoaradomnisoara, unde mergeti? Poftim?...

Toate oasele ii erau intepenite. Fruntea ardea lovita din plin de caldura orei 12, corpul ii amortise in cea mai nesanatoasa pozitie; abia isi simtea mana si piciorul pe care se lasase toata greutatea. Intrun final, deschizand ochii, la vazut pe barbatul langa care dormise. Unde mergeti? Trebuie sa ajung in TucsonAh,capul meuCeCe sa intamplat? Nu stiu cand ati ajuns langa mine, ca dormeam, dar acela e autobuzul dumneavoastra.

Si se dadu la o parte ca Allison sa vada sursa zgomotului infernal carei rasuna aiurea parca in urechi si a aerului aproape irespirabil. Dintro data sari in picioare. Pfoaimultumesc, multumesc mult.

Si ia intins mana. Barbatul sa uitat putin la ea, a masurato din cap pana in picioare. Mana lui, uriasa si aspra, innegrita de soare si praf a prins mana ei. Degetele ei lungi, putin osoase, au strans bine mana intinsa, si scarpinanduse in parul si asa oribil de ciufulit si raspandit fara nicio noima, ia zambit:

Daca nu ma trezeati as fi fost nevoita sa beau apa din cactusi Nui problemaSa nu uiti rucsacul. O zi buna...

Sa indreptat impleticinduse catre autobuz. Se freca la ochi in timp cesi aranja ghiozdanul in spate, si se cauta prin buzunare dupa ultimii bani pentru ultimul bilet. Largi si foarte lungi, pantalonii erau facuti ferfelita de talpa tenesilor ei sub care ajungeau inevitabil, si abia mai stateau pe ea. Tricoul alb initial fusese alb putea foarte bine sa joace rolul unei camasi de noapte; lung pana aproape de genunchi, fara niciun fel de model,fara crioala, fara talie genul de haina pentru care 10 dolari sunt prea mult sao cumperi. Barbatul zambeste si el oarecum parinteste, admirativ si aprobativ, si dand din cap, exclama multumit ca a gasit in sfarsit un reprezentat demn de noua generatie: Strasnica fata Tucson al doilea oras ca marime din Arizona, dupa capitala Phoenix. Crescuta in cartierele cele mai rau pavate dintro metropola ca New-York-ul, pline de prostituate, cersetori si gangsteri pe care ii intepenea de toate zidurile, Allison sa obisnuit foarte usor cu inghesuiala de stradute, gropi de gunoi si bulevarde pe care trebuia sa le strabata ca sa ajunga la tatal ei. Si totusi, civilizatia secolului XXI, plasata in mijlocul unui tinut monoton, coplesitor de cald si neprimitor, dar frumos prin salbaticia si virginitatea lui, pentru ea era un contrast cu care nu se obisnuise inca. Ii placea sa vada, odata ce trecea de blocuri si banci, sau cand se plimba pe bulevarde, printre baruri si cafenele, crestele ascutite de la linia orziontului, dure si sangeroase ,si pamantul cu aspect de miraj, sufocat in toropeala dupa-amiezii. Allison mergea pe jumatate adormita pe o straduta laterala, intorcea capul dupa toate alimentarele, non-stopurile, patiseriile, covrigariile, terasele si chiar si berariile restaurante nu erau intrun asemenea cartier si se straduia sasi tina ochii deschisi si ghiozdanul in spate. Chiar daca nu avea in el decat cele mai elementare si indispensabile lucruri pentru ea cateva haine, CD-uri si mp3-Playerul i se parea ingrozitor de greu, ca si pleoapele ei. Simtea cum se rupe fiecare fibra din fiecare muschi la fiecare miscare pe care o facea si avea impresia ca i se desira coloana vertebrala. In sfarsit a ajuns in dreptul viitoarei ei locuinte. Ridicand privirea spre casa a fost dezamagita sa descopere cai place. Dincolo de gardul din lemn era un spatiu liber, acoperit cu iarba, si doar langa casa se gaseau doi castani. La umbra unuia era un leagan din panza, pe care erau aruncate niste carti, o pereche de ochelari si 3 piersici. Incepea sa se intrebe daca na gresit casa, pentru ca alea sigur nu erau ale tatalui ei. Casa navea etaj; era simpla, fara flori, fara crestaturi gotice sau romantice, cu tigla pe acoperis, lipsita de spoiala comuna si oribila a caselor de pe aceeasi strada,si tocmai asta ii placea lui Allison. A regretat insa din a doua secunda faptul ca a si intrat in ea. - HeiSunt Allison. Mai multa inspiratie deatat na avut. In fata ei stateau un barbat sio femeie, amandoi incurcati, amandoi sifonati si putin ciufuliti. Si inainte sa intre Allison, statusera pe canapea. Heihmmmcandcand ai ajuns in Tucson?

Acum o ora. Nu tia zis nimeni ca vin azi?

Allison lasa ghiozdanul sa cada langa picioarele ei si isi adanceste mainile in buzunarele de la spate. Tatal ei se duse in bucatarie, evitand astfel sa se mai uite la femeia care il intreba sil mustra in acelasi timp cu privirea. Prima incapere in care intrai era sufrageria; fara hol, fara usi si pereti. O incapere care cuprindea toata lungimea casei; tot inainte, printrun perete spart incepea bucataria, stil bar; si abia apoi erau camerele normale. Deci cand Allison a deschis usa, a dat peste Charles, tatal ei, si peste Amanda, prietena lui pe care ii e frica so ceara in casatorie, care erau pe canapeaua din dreapta usii. Charlie na raspuns la intrebare . E okmam descurcat.

In astfel de momente, o liniste lunga si apasatoare e cel mai groaznic scenariu, pe care cei 3 il jucau de minune. Si tu esti?

Allison era prea obosita, nemancata si nespalata sa mai astepte ca altcineva sa rupa tacerea. Si cum nimeni no anuntase ca tatal ei se recasatorise candva in acesti 15 ani de cand nu se mai vazusera, era curioasa cine ar fi fost femeia cu care na mai apucat Charlie sa se distreze. Oh, eu sunt Amanda. SuntEi bine, ies cu Chartatal taude ceva vreme. AhaStati amandoi? Nu chiar

Allison statea sprijinita de usa, cu mainile tot in buzunare, si o masura din cap panan picioare. Nu foarte inalta, bruneta, Amanda era o femeie frumoasa. Purta o rochie vaporoasa, lunga pana la podea, stramta pe sanii plini si rotunzi si larga in rest, si avea trasaturile fetei putin ascutite, osoase, dar niste ochi mari si rotunzi, negri, cu gene incredibil de lungi; asta ii dadea un aer visator si cuminte, chiar daca nu prea era asa. Si Amanda se intoarse spre Charlie, care isi scoase o bere din frigider. Allison isi ridicase ghiozdanul si se indrepta spre tatal ei, dar ii raspunse femeii zambind cu privirea in jos : Am inteleslocuiti impreuna doar de seara si pana dimineata Hei, ia stai putin Charles! Undei baia?

Allison sa oprit in fata lui, cu ghiozdanul pe un umar. Era prafuita, arsa de soare, chiar si putin deshidratata, dar chiar si asa semana izbitor cu mama ei. Cu parul blond inchis sau saten deschis nimeni nu stie sigur, se schimba dupa lumina cred inalta si slaba, cu ochii verzi si putini mici, Allison reprezenta un regret tridimensional pentru Charles. - Ultima pe dreapta Pana cand nu sa auzit zgomotul dusului, niciunul na scos un cuvant.

- No sa pot sa fac chestia asta. - Na fost chiar atat de rau Charles pufni intrun ras batjocoritor si ironic, sfarsit trist, care nu prevestea nimic amuzant. - Ma bantuievrea sa ma bantuie, deaia mia trimiso - Despre ce tot vorbesti, Charles? - Amandapleaca - cantotdeauna Tie greu sa intuiesti macar o singura forma, o singura linie din corpul ei prin haine. Doar apa care cadea peste ea aluneca exact pe pielea ei palida; de pe frunte, siroaiele curgeau unele dupa arcuirea simpla a sprancenelor, altele dupa linia nasului, ca apoi sa cada peste buzele pline, sau altele curgeau de pe tample pe linia fetei, pe langa barbie si apoi pe gat. Sau din par, picaturile se ingramadeau, se impingeau intruna pe ceafa, pe langa oasele omoplatilor, iar apoi se aruncau dupa coloana adanc arcuita si strabateau tot spatele, ca sa se verse pe picioare; de pe gat, apa curgea intr o curba superba pe sanii mici, rotunzi, apropiati pe pieptul ei, si apoi se varsa pe abdomen, sau pe langa talia subtire, si ajungea pe dunga lina si lunga a coapsei. Obisnuit cu hainele largi care eliminau orice atractie, erai surprins sa vezi cat de subtire, de zvelt, cat de complementar in linie si forma era de fapt corpul ei. La 17 ani, un singur sentiment ii lipsea lui Allison ca sa fie autentic frumoasa. Chiar daca Amanda plecase ca cei doi sa poata vorbi in liniste, dupa ce a iesit din dus si sa schimbat, Allison sa prabusit pe canapea si a adormit instantaneu. Charles a privito toata noaptea, cu paharul care sa golit si sa umplut la loc constant. Isi lua ochii de pe ea doar cand trebuia sasi mai toarne ceva, pentru ca mainile ii tremurau si nu nimerea; apoi se rezema iar cu capul de perete, lipit cu spatele de zid si cu genunchii ridicati la piept, speriat de respiratia ei adanca; speriat de juliturile de pe tot corpul ei, de cicatricile de pe glezne si de pe incheieturi, de vanataile de pe brat si de pe picioare, pe care le vedea cand Allison isi schimba locul, de parca el insusi i lear fi facut. A doua zi de dimineata, Allison se trezi cu niste dureri mai crude decat orice fel de mahmureala; abia acum simtea pe deplin caldura tinutului Arizona, oboseala drumului, dar mai ales MAI ALES foamea. Se ridica incet, sprijinindu-si cu o mana fruntea care tot se apleca peste piept, incruntandu-se incercand sasi aminteasca ce se intamplase cu ea pana atunci; ii reveni in minte omul din statie prima persoana care i se paruse simpatica in acest al zecelea cerc din infernul lui Dante [ denumirea Arizonei in imaginatia ei, care era ferm convinsa ca cazut in iad inainte de vreme ], de pateticul reuniunii cu tatal ei, si de cea mai dulce senzatie din ziua aia dusul rece. Iar mai apoi, un zgomot puternic venit din cele mai adanci adancuri ale ei ii aminti si de foame, deci il lasa pe Charles si gusturile lui in materie de femei deoparte, in favoarea frigiderului, care era gol. Asta daca nu punem la socoteala 2 sticle de bulion. Negasind altceva, Allison a mancat o paine intreaga, sa schimbat, sia luat mp3-ul si ghiozdanul cu un caiet si un pix in el, si a iesit pe usa, multumind cerului si pamantului si tuturor fortelor divine ca tatal ei nu fusese acasa in dimineata aia.

Cum hotarase inca de ieri ca acasa va fi locul unde isi va petrece cat mai putin timp cu putinta, se pregatise sufleteste pentru o cursa lunga prin tot orasul, pana va gasi un loc pe care sa sil rezerve exclusiv. In NY strazile erau locul asta. Aceleasi si aceleasi strazi pe care se aseza in mijlocul drumului cu o bere in mana si cu castile in urechi, pe care sia imprastiat si cativa stropi de sange in interminabile batai, pe care alerga fugind de politie, gardieni si paznici dupa ce reusea sa sparga geamul vreunei cladiri sau dupa ce imprumuta diverse vehicule pentru cause nobile; mereu aceleasi strazi, pe care le hoinarea in toate noptile cand fugea deacasa, in mijlocul carora o astepta ore intregi Cassie, singurul lucru pe care ii parea rau cal lasa in urma. Dar nu asfaltul spart, nici mazgalelile mai mult sau mai putin reusite de pe pereti, nici subtilitatea afacerilor care se faceau acolo, nici tarfele care patrulau ocazional pe strazile alea nu ii provocau nicio reactie. Dar isi amintea zambind de mama ei; de Cassie, de betii, de nervi, de euforiile lor adolescentine, de bataile cu primul care rasarea in calea lor si avea curaj sa deschida gura si sa debiteze aceleasi replici de prost gust. Aproape ca o apucasera nostalgiile, dar iau trecut repede cand a vazut un 4x4. Un Mitsubishi alb, parcat pe partea cealalta a bulevardului pe care se intampla sa caste ea acum gura; o masina impecabila, care o atragea mai mult decat ar fi atraso un star porno. Zambi vazand ca nare alarma, si era tentata sai testeze rotile si altfel decat batand cu piciorul in ele. Apropiinduse de ea o atingea usor cu degetele care abia rasareau din manecile lungi ale hanoracului, si uitanduse inauntru isi musca buza; Cassie ar turba sa fie aci; o masina ca asta nu rezista nici 2 zile in NY, fara sistemul de alarma al unei banci Da, si eu am avut aceeasi reactie prima oara cand am vazuto

Langa ea, sprijinit cu umarul de masina, cu o mana in buzunar si cu cealalta fumand, se postase cel mai probabil posesorul. - Hei Fata asta chiar nare inspiratie. Scuzetreceam pe partea cealalta sima rogfaina masina. E a ta? Da, si mai trage un fum, masurando pe Allison de sus si pana jos. Navea absolut nicio jena sa se holbeze la ea in timp cesi arunca fumul il alta directie, si jucanduse putin cu chestiunea de metal infipta in buza lui, a intrebato zambind: Esti fata? Nu stiu, ma mai gandesc, raspunse Allison cu un zambet ironico-zaharos, intrucat, in ciuda felului ei de a fi, era evident.

Alex isi calca tigarea, isi duce amandoua mainile in buzunar, apoi se uita iar la ea, serios, iar apoi se apropie de ea pana la o distanta de la care ii auzea si respiratia. Zambeste fara sa vorbeasca, jucanduse intruna cu pierceul din buza, scoate mana din buzunar si deschide portiera, zicandui intrun final : - Daca vrei sa te ajut sa te hotarasti, urca

Allison musca iar putin din buza plina. Ii atinge gatul cu degetele, incet, apoi si le duce prin parul lui, la spate, si il strange putin. Alex se gandeste ca a fost o decizie buna sa chiuleasca de la primele ore, asta pana cand au inceput sa ii ciripeasca puisori cu aripi pe langa cap. Allison il izbise brusc cu capul de masina, sii adunase si intestinele in acelasi loc cu o lovitura de genunchi plasata sanatos, dupa care sa departat razand: Alta data, fraierepffpacat de masina Eh, nui nimic, am invatat si eu ceva de la Cass : daca o mai vad odata, o fur.

Alex sa urcat in masina foarte binedispus. Amorul lui propriu nu suferea mai niciodata de pe urma unor astfel de incidente , grijile de genu fiind intotdeauna surpate de un flux hormonal de care doar el se bucura; poate din cauza hormonlior, poate din cauza generozitatii mamei natura, fiecare por al lui radia sex-appeal. Inalt, cu muschii usor intinsi pe oasele care ieseau in evidenta doar cat trebuie, brunet, cu parul lung pana la gat, cu ochii mici si albastri, cu cel mai pervers zambet si cu doua pierceuri, intro conversatie de 10 propozitii ametea orice creatura cu ovare. Allison a fost prima care la ametit pe el la propriu, dar nu conteaza- pana cand nu sa mai putut tine pe picioare. Ehasta e, si in timp ce ofta resemnat,inca zambind uitanduse dupa ea cum se departeaza pe bulevard, baga cheile in contact, dupa care isi mai aprinde o tigara. Sigur no so mai vad niciodata, asa ca

Daca Alex siar fi pus o rochie de tiganca si sar fi angajat ghicitoare pe la balciuri, siar fi ratat drastic cariera. Daca privesti Tucsonul de la periferii catre centru, din orice directie lai aborda, imaginea este in principiu aceeasi; in pamantul nisipos, rosiatic, sfaramat de caldura, pe care calci in primele cartiere din oras, siau infipt radacinile printro minune biologica, cred niste arbusti care nu depasesc 1 m inaltime si care cel mai probabil au rol decorativ caci de altceva nu sunt buni. Apoi dai de niste cladiri fara sare si piper, niste cutii cimentate care in orice culori ar fi fost vopsite initial tot la aceeasi spoiala ajung toate, arse si decolorate de soare in timp record. Abia apoi intalnesti prima urma de civilizatie asfaltul pe care ulterior ajungi sati doresti sa nul fi intalnit, pentru ca din el se ridica o toropeala siun miros inabusitor. Dupa ce inaintezi insa, vezi ca dincolo de aceste cartiere neprimitoare se inalta cladiri uriase, cu pereti din sticla, langa care se leagana palmierii si dupa care se ascund casute mari si mici, vile, blocuri, banci, si apoi bulevarde, si apoi parcuri si muzee, si apoi stradute laterale impanzite si ele de arbusti taiati in cele mai abstracte forme; pamantul sangeros dispare de tot, si se mai arata doar in spatele civilizatiei, in crestele muntilor, din care se varsa mereu praf de parca sar pregati sa se rostogoleasca cu totul, sau ziduri arse de pamant, complet drepte, care inchid in Tucson toata caldura Arizonei. Bulevardul pe care Allison sa intalnit prima oara cu Alex era caminul tuturor cafenelelor, barurilor si teraselor cu renume, care insa naveau niciun farmec ziua, asa cum se intampla de fapt in mai toate orasele mari - apusul soarelui reprezinta zorii lor. Era luni, ora noua dimineata, si deci Alex se pregatea sa se culce. Allison nu observase ca masina lui era parcata in fata unui bar, in care el se intamplase sa stea toata noaptea, sa se imbete, sa

joace biliard si sa se lase purtat de fluxul hormonal de care va vorbeam mai devreme alaturi de o tipa traznet. Sau doua, nu stiu sigur. Cand insa a ajuns acasa si sa prabusit pe canapea, a fost destul de surprins sa constate ca era ocupata. - Ce faci , vrei sa ma omori? - Ce cauti tu pe canapeaua mea? - Somn. - Scrie cumva Pensiune pe usa mea? - Nu, dar am fugit deacasa, si unde vrei sa ma duc? Alex sa da in cele din urma la o parte de pe el, isi scoate tricoul, isi cauta tigarile si se aseaza jos, pe un covor foarte pufos din mijlocul sufrageriei, si in timp cesi aprinde tigara, il intreaba pe Josh: - De data asta de ce teai carabanit? - Miau luat cheile de la masina, si eu leam zis ca fara masina nu stau. Pierceul din buza lui Alex era un cercelus normal, cu doua bilute; cand cercelusul trecea prin buza, o biluta ramanea deasupra, cealalta dedesubtul buzei lui, si cand se juca cu el, misca cu limba cercelul de pe partea interioara. Buza de jos, partea dreapta. In spranceana stanga, pe diagonala fetei, era cel deal doilea pierce, care arata ca o sageata orientata in jos. Acest pierce era un artificiu grozav cand Alex ridica spranceana, putin contrariat si putin mirat, cu o atitudine care intreba clar tu esti prost?, si cu o tigara neaprinsa intre buzele pline. Exact asa il privea acum pe Josh, cu care avea o relatie foarte interesanta si greu de explicat. Cunoscanduse de foarte mult timp stiau aproape totul unul despre celalalt, dar nu pentru ca siar fi spovedit unul alutia experientele Sheakespare-iene la care a luat parte fiecare, ci pentru ca unul din ei sa trezit deodata cu celalalt pe cap exact in mijlocul evenimentelor, si a trebuit sai dea o explicatie. Se intelegeau perfect unul pe celalalat, dar nu pentru ca isi petreceau ore intregi de betie deschizandusi sufletul, ci pentru ca fiecare gandea despre celalalat fara sai spuna vreodata direct exact asa as fi facut si eu in locul lui. Pacat ca niciunul nu avea tendinte homosexuale, probabil erau cuplul perfect. - Tie foame? - DA! - Comanda si tu cevasi zicand acestea, Alex se ridica de jos si ii arunca telefonu. - Auzice e in fruntea ta? - Ce e in fruntea mea? - Aiun cucui? - Alex se duce la oglinda. Isi apasa putin fruntea cu degetele lungi si complet palide chiar daca traise toata viata in al zecelea cerc din infernul lui Dante Muhahaha! si constata cal doare. La aceasta constatare zambeste de placere. Ceas vrea sa mai dau peste tipa aia odata macar

- Tu teai batut cu cineva fara mine? - Nu chiarde fapt, am mancat bataie fara tine. - ...poftim? Josh se ridica in cele din urma de pe canapea. Orice sar intampla parului lui, pe orice fel de vreme si in absolut orice circumstante , carliontii lui blonzi au fost conceputi genetic sa nu se sifoneze niciodata. Rasuciti adanc si cazuti in avalansa peste tample si pe langa gat, nu au fost mai niciodata pieptanati sau asezati intrun anume fel. Aproape la fel de inalt ca Alex, dar mai slab si mult mai bronzat, se posteaza langa el infata oglinzii, in pantalonasii scurti pe care ii gasise aruncati pe jos, sii bate in cucuiul din frunte razand: - Doare? - Nugadila. - Ia zi, ce sa intamplat? - Eho tipa - O tiparau ai ajunsrau rau - Da, rau am ajuns Si zicand acestea se priveste serios in oglinda. Ce ochi frumosi ai, intotdeauna am vrut ochi albastrimii dai mie? Te rog, damii mie, si respectiva il ia dupa gat sii saruta pe rand ochii. Tu teai vopsit? Cum poti sa ai parul asa inchis in Arizona? Dar mie imi placemie imi place multlasama putin sa ma joc in el, chiar daca tie nuti place. Putin putin, pentru mine, Alex, si alta respectiva ii ciufuleste putin bretoul, ii elibereaza tamplele, ii da niste suvite dupa urechi, dupa care ii cauta buzele. Pot sa musc? Te superi daca te musc? Nuti da sangele, promit, si o alta, in bratele lui, se apleaca peste gura usor intredeschisa, si il musca zambind. Dimineata devreme, soarele abia intra intro camera oarecare; langa el, in pat, o tipa dezbracata sta cu capul pe umarul lui; Te iubesc, Alex; Ce iubesti tu la mine?; Tot, tot, tot, si isi intinde trupul gol peste el, sil saruta iar si iar. Stia ca trebuia sa plece inainte sa se trezeasca tipa - Imi trebuie o bere. In partea cealalta a orasului - FAC CRIMA, daca nu gasesc o bere cu 90 de centi! o domnisoara aparent frustrata se invartea pe niste strazi intortocheate, bolborosind tot felul de injuraturi pentru ca intrun ditai orasul nu gasesti o nenorocita de alimentara sati iei o doza, la aproape 40 de grade Celsius! Luavar dracu! Dar lasand aceste probleme existentiale la o parte, si departandune de vila lui Alex sau de alimentarele lui Allison, cateva ore mai tarziu, in liceul Highland, alte probleme la fel de existentiale erau dezbatute intrun consiliu de barfa :

- Ai cea mai vaga ide cat de bine saruta? Jessica avea inimioare in loc de ochi. - Ehdaam fost cu el intra noua, mai stii?... - Lasa astafii atenta.Eram in masina lui din care si asa , la cat de penala e, numi mai venea sa cobor - si ma rogne sarutam. Si la un moment dat mia deschis putin buzele si ma tras mult, mult mai aproapeadica vreau sa zic foarte foarte aproapeadica intelegi tu cat de aproapesicandhmmmintelegi tu - cand tia aratat cai plac si alte limbi straine inafara de engleza si francezainteleg eutu continua Jessica pufneste in ras. Vanessa zambeste. - Asadeci am crezut ca incep sa ametesc, si nici macar numi mai dadeam seama ca ma intinsese pe scaun si ca era peste minee atatdar ATAT de buuuuuuuun Era imposibil sa porti o conversatie cu ea in starea asta, pentru ca naveai drept la replica, dar Vanessa se obisnuise. - Hei, cinei aia? - Cine? - Tipa care iese din cabinetul directorului - Nu stiuSi cum iti ziceam[blablabla blablabla ] Vanessa se uita atenta la fata care mergea alaturi de dirigintele lor cu ghiozdanul pe un umar, cu hanorac, blugi negri si tenesi, pana cand sia dat seama ca cei doi se indretpau catre clasa lor. - In clasa, toata lumea in clasa Domnul Salvatore a inchis usa in urma lor, s-a asezat la catreda si aprezentat-o pe noua colega intregii clase foarte sumar cum o cheama si din ce oras e dupa care a trimis-o in ultima banca, langa un tip care parea ca doarme cu capul pe maini singurul loc liber din clasa. Jessica mototolea hartii peste hartii de ciuda si de nervi de ce trebuia sa stea EA in banca cu EL?iar restul clasei intorcea capul cand trecea printre banci. Fata se opri langa banca ei, uitandu-se la noul coleg atenta, dupa care a zambit radicand usor capul pe spate. Jessica ii urmarea fiecare miscare si epuiza fila dupa fila din caietul de chimie, pana cand un zgomot brusc a facut-o sa tresara si nu doar pe ea. Allison trantise ghiozdanul pe scaun, si in timp ce colegul de banca se ridica somnoros frecandu-se la ochi si murmurand cateva injuraturi, ea se aseza langa intinzandu-i mana: - Salut, fraiere. Alex a avut, pentru o secunda, certitudinea ca viseaza. Dar tipicul buna dimineata, domnule Minor al dirigintelui l-a convins ca e treaz.

II. - Mai stau mult cu mana intinsa? SALUT FRAIERE?!?!?! parul Jessicai incepea sa se onduleze. Alex era inca putin aplecat peste banca, aproape de vechea pozitie in care dormise. O privea autentic mirat, cu un inceput de zambet in timp ce pierce-ul se clatina usor pe buza lui. Apoi a pufnit in cel mai irezistibil ras irezistibil in mod neintentionat, de data asta macar- si i-a intins mana. - Saluteh - Allison. Domnul Salvatore tocmai mi-a zis numele -Scuzenu eram pe faza Ma ador cat noroc chior pot sa am cel putin cineva din clasa era bucuros ca are o colega noua. Perfect! Poate pun mana pe frumusetea aia pana la urma! si Allison se bucura de noul colectiv. Si in tot acest timp dadeau mana bucurosi de cunostinta. Allison si-a retras mana pana la urma, si s-a asezat langa el. - Asa suna formula tipica acolo, in NY? Salut, fraiere? Uitase cu totul de profesor. Allison a inceput sa rada cand si-a dat seama ca se putea sa-l fi speriat dj pe dirigintele ei in timp record. Isi ciufulea parul la spate in timp ce radea putin incurcat exact ca un copil, un gest baietesc. - Ehnuhaha, darsa zicem ca-l cunosc pe colegul meu de banca. Oarecum. - E fosta mea prietena. Toata clasa a tacut. Pe Jessica o consideram dj ca suferind de atac de cord. Vanessa a pufnit in ras. Dirigintele a ramas patrat. - I-auzi Allison pe de alta parte - Am venit din New York, cum as putea sa fiu fosta ta prietena? Alex se intoarce cu fata catre ea, si isi sprijina cotul pe banca si capul in mana. Zambea din nou in stilul lui obisnuit, exact ca prima oara cand a intalnit-o, hotarat sa inceapa cel mai interesant joc din cate incepuse in ultima vreme, uitand complet de saraca noastra Jessica, cu care se sarutase nici cu o zi in urma si care dj intra in moarte clinica privindu-l cum o priveste. - Pai nu de-asta ne-am si despartit? Prea mare distanta. Am venit odata la tine , dar tumda.

Pe Allison o lasa rabdarea, si s-a intamplat sa uite iar de profesor care spre disperarea generala, tot acolo era- asa ca l-a apucat pe Alex de cravata singurul element din uniforma pe care il avea pe el ( era trendy) - si s-a mai straduit sa vorbeasca politicos. - Nu prea am simtul umorului, si cel mai tare ma scot din sarite bancurile seci. La ultima intrebare l-a strans atat de tare ca nu mai putea sa respire, si l-a tras periculos de aproape de ea. El a deschis gura si zambind continuu si-a scos putin limba. Allison l-a impins instant cu scaun cu tot, si-a aterizat cu picioarele in sus. - Esti infect. Dupa s-au calmat cu totii - Allison, bine ai venit in liceul Highland. - Multumesc. Era o dulce. Statea cuminte, zambea frumos, mainile pe banca, picioarele impreunate. Alex abia se ridica de jos in timp ce-si largea cravata. - Ramai in detentie dupa ore, astazi. - Da. - Si tu, Alex. Poate asa va imbunatatiti putin relatia. - In niciun caz. - Sigur, domnule diriginte, confirma el. Cele doua raspunsuri au fost simultane. Ziua trecea enervant de incet, si desi avea destule la care sa se gandeasca, Allison se preocupa numai cu un singur lucru : cum sa-si gaseasca o slujba cu jumatate de norma, pentru ca n-avea de gand sa depinda de tatal ei. In toate liceele din NY la care fusese pana atunci existau aviziere pline cu oferte de locuri de munca dintre cele mai variate, de la spalat podele la spalat farfurii [ unele dintre ele nu erau decat niste farse stupide insotite de numarul de telefon al vreunui pedofil sau asa ceva, dar majoritatea erau autentice ] insa aici nu se gaseau. Initial, n-avea de gand sa stea in detentie dupa ore, dar dupa ce s-a uitat la ceas, s-a razgandit. Era abia ora 5, deci erau sanse mari ca Charles sa fie acasa; erau sanse mari sa fie si Amanda acasa, si-ar fi preferat sa-si manance singura creierii decat sa se mai repete scena de ieri. In ceea ce-l privea pe Alex, amintindu-si de mahmureala lui oribila pe care a observat-o cand erau amandoi in fata barului, si de lipsa lui de chef de viata din timpul orelor, era convinsa ca s-a dus de mult acasa si ca toata vorbaraia din clasa era doar recuzita. La ultima ora, insa, in timp ce toata lumea isi strangea lucrurile si se napustea spre biata usa de clasa, nici el si nici ea nu schitau niciun gest. Intr-un interval de 2-3 minute, erau singurii ramasi in clasa.