A fost odata, n Micul Paris... Cronica de familie - Pentru ca nu le uitam niciodata, amintirile pot deveni, ?

i ele, mari iubiri Mama La 83 de ani, mama mea este o fiin?a mica, mic?orata. Contrasa n sine ca un pugilis t nghesuit n corzi, dar care nu renun?a la lupta, cu un soi de ndrjire, de ncapa?nare. La 83 de ani, cu ochii ei caprui nchis, mari ?i lucio?i, brazda?i de ape cnd vese le, cnd amare, nca mai pastreaza ceva din frumuse?ea ei din tinere?e. De cte ori ne vedem, ea ncepe sa ma nveleasca ntr-o ?esatura de cuvinte calde ?i iu?i. Sfaturi, i mpresii ?i amintiri, pe care eu, tot mai grabit, nu am mereu rabdare sa le ascul t. Dar ea ma a?teapta: un punct fix, orbitor ?i afectuos al lumii mele. ?i chiar daca dragostea noastra e adesea ca o tandre?e de feline - uneori afectuoasa, al teori ar?agoasa ?i severa - toate se topesc, atunci cnd mama ?i scoate ginga?ia la lumina. ?i odata cu ea, istoriile, pove?tile de demult, ca ni?te fante intense ?i iu?i de memorie. Deseori, ea deschide n fa?a mea albume vechi de familie, cu fo tografii ngalbenite, ale unor stramo?i din cinci genera?ii. Pe mul?i nici nu-i ?tiu. Le deschide, le rasfoie?te cu aceea?i febrilitate ?i dexteritate cu care cnta la pianina ei de demult, cu care mi-a fermecat copilaria. Atunci, amintirile ei eru p n aerul camerei, ca ni?te lieduri uitate n clapele ngalbenite de timp. Odata cu el e, rasar n mintea mea ?i amintirile tatalui ?i ale bunicilor mei. n copilarie, ei m i povesteau tot timpul, n rasparul vremurilor ro?ii, istorii interbelice din via? a lor, toate pline de un parfum nnebunitor de epoca traita ?i vie. Mi le-au poves tit zi de zi, vreme de aproape 20 de ani. Ca ntr-o ?eherezada dilatata la maximum . Amintirile care le fripsesera lor inimile. Crmpeie din via?a lor, n Bucure?tiul regal ?i n cartierul Domenii. Acolo unde ne-am nascut eu ?i parin?ii mei ?i n care bunicii mei ?i facusera case. Amintiri din Bucure?tiul interbelic. Iubirile copila riei mele... Pe care ei mi le mparta?eau cu o tarie neclintita a convingerii ca " s-or ntoarce vremurile". Din cauza lor, am devenit un evadat fara acte, ntr-un timp pe care nu l traisem. Dar n care ma sim?eam ca acasa. Un spa?iu prin care puteam sa ma plimb, dar pe care nu-l mai puteam atinge. Pentru ca n cartierul Domenii, inim a nordica a Capitalei, inima ei total europeana, mai pulsa nca ?i pulseaza ?i azi ceva din farmecul ei interbelic. A?a ca pna la 20 de ani, aproape ca n-am ie?it d in cama?a aceea ocrotitoare. Acum, doar mama duce mai departe aceste amintiri. ? i mereu mai adauga ceva, vreun halou de ntmplari ce-mi mboga?esc zona aurifera a suf letului: vremea interbelica a Micului Paris. Cumva greu de n?eles, azi, pentru no i. Un tarm aproape strain, de parca nici n-ar fi fost. Mama, cu amintirile ei, spu se cnd frenetic, cnd cu blnde?e, este martorul meu ca a fost odata... n calea?ca, spre Bucure?ti Pove?tile familiei mele din Micul Paris s-au ntrupat printr-o formidabila concentr are de destine. Deodata, to?i, dar absolut to?i stramo?ii mei, ncepnd din vremea lu i Cuza ?i pna la Regele Ferdinand, au sim?it nevoia irezistibila sa se a?eze n Buc ure?ti. Ora?ul ncepea sa se scuture de glodul sau provincial ?i de apa adusa cu sa caua. Iar pove?tile acestor stramo?i, porni?i n anabaza spre Capitala a?ezata pe Dmbo vi?a, au un aer duios ?i acaparant. Caci sunt, toate, pove?ti de dragoste. - Bunaoara, mama mea, bunica ta - ncepe mama. Se nascuse n comuna Ianca, nu departe de Braila, ntr-o familie de mo?ieri de grne. Tatal ei avea bani mul?i ?i fiice fr umoase. Una dintre surorile bunicii tale, Florica, a fost Miss Romnia. Apoi, o race ala fulgeratoare, capatata la un bal, la Braila, i-a curmat via?a ntr-o saptamna. Ni ci bunica nu era mai prejos ca frumuse?e. ?i cum, pe vremea aceea, cei cu stare ?i trimiteau fetele sa nve?e carte ?i maniere elegante la pensioane catolice, bunica a studiat, la fel ca ?i celelalte surori ale ei, la un pension faimos din Braila. Mult timp dupa ce te nascuse?i tu, mai erau prin casa picturi facute de ea, n vreme a tinere?ilor, ?i un jurnal cu poeme fermecatoare, scrise n franceza. Cnd s-a ntlnit cu tatal meu, viitorul tau bunic, s-a ntmplat tot la Braila, ora?ul acela nfloritor ?i bogat de la Dunare. S-au cunoscut la unul dintre balurile care se ?ineau lan ?, ntr-o Romnie mai pu?in apasata de griji ca azi. ?i dupa ce s-au luat, au hotart

sa vina la Bucure?ti, n ora?ul lui Voda - cum i zicea bunicul tau, Grigore Popescu . "Dar bunicii din partea tatei?", o iscodesc. - Buncii tai, Iacob, au avut ?i ei drumul lor spectaculos ?i aparte, care i-a adu s aici, a continuat mama. Bunicul Marin Iacob a fost "primul ridicat din neam", cum ne spunea noua. Parin?ii lui erau ?arani foarte boga?i, dintr-un sat din Vla ?ca, nu departe de Giurgiu. Li se dusese buhul, pentru caldarile lor cu galbeni. ?i din cauza lor, au patimit multe. n primul razboi mondial, n 1916, trupele turce ?ti ?i bulgare?ti au intrat n satul acela de pe Neajlov. Auzind de comorile strabun icului tau, l-au schingiuit ca pe tlhari. L-au ars solda?ii la talpi ?i l-au ridic at n furci, doar-doar o sa spuna unde ?i ?ine comoara aia a lui, muncita din greu, de altfel. N-a cedat, ca era os de cioban ardelean, dar a ramas olog, o stafie d e om, toata via?a. Dar cnd solda?ii aia straini l-au amenin?at ca or sa-i necinst easca nevasta n fa?a lui, le-a spus tot. Saracit ?i umilit din cale afara, strabun ul tau l-a chemat la el pe fiul cel mare, Marin, ?i i-a poruncit sa plece de urg en?a la Bucure?ti, ct mai departe de urgia abatuta peste ei. ?i sa nve?e carte. A? a a devenit bunicul tau "inginer silvic promo?ia Unirii", cum ?i-a spus toata via ?a, pentru ca intrase la facultate n 1918. Ascultnd-o pe mama, mi-am amintit o ntmplare cu bunicul meu Iacob, nenduplecat ?i fa lnic pna a murit. S-a ntmplat pe cnd eram eu la liceu. Atunci, tataia mi-a scris ni? te scrisori sfatoase ?i tandre, despre arta de a-?i construi viitorul. mi dadea a colo pilde garnisite cu amintiri din via?a lui ?i pe toate le semna a?a: "Bunic inginer Marin Iacob". Bunic inginer! Nici nu-?i dadea seama de comicul formulei, a?a de mndru era de meseria lui. - La Bucure?ti, n anii '20, Marin Iacob a cunoscut-o pe bunica ta, de care s-a ndra gostit nebune?te. Era pe jumatate cehoaica ?i naprasnic de frumoasa. O dragoste neschimbata pna la moarte - continua mama. Eeei, dar ?i bunica asta se nascuse nu din una, ci dintr-un lan? de pove?ti de dragoste, ce-i mnasera stramo?ii la Bucure?t i! A?a ca, pna la urma, nici nu ma mai mir eu de tine cum de-ai ie?it a?a libavni c... Prin Herastrau, n spielhosen Pna sa se cunoasca, parin?ii ?i bunicii mei au locuit foarte aproape unii de al?i i, a?a ca pove?tile lor se ntretaiau ca scoase dintr-o diorama ginga?a. Caci "Parcul Domeniilor", cum s-a numit ntre razboaie cartierul, are doar cteva strazi. De altf el, zona asta de nord a ora?ului, plina de parcuri ?i lacuri, a ramas pna azi cu c almul de altadata ?i cu o anume pace, aproape nestingherite. Mai nti e "?oseaua", c um i-au spus bucure?tenii, adica ?oseaua Kiseleff. ?oseaua care n anii '60, cnd eram eu mic, nu era potopita, ca azi, de ma?ini. ?i unde eu nca am mai vazut concursuri de ciclism, pe Aleea bicicli?tilor ?i a calare?ilor, care ramasese neschimbata, la fel ca n vremea n care Regina Maria aparea pe calu-i alb, galopnd la ?osea, ca o n aluca de fum. ?i tot la ?osea ma fascina, de copil, cum ma fascineaza ?i-acum, A rcul de Triumf - semnul Romniei Mari, pus aici pentru totdeauna de Regele Ferdinan d. Alaturi e Herastraul, parcul fabulos al copilariei ?i al adolescen?ei mele, cu bibliotecile ?i cu debarcaderele lui. Parcul prin care ma plimbam cu fetele ?i c u prietenii, ?i unde am purtat unele dintre cele mai frumoase ?i mai pline de mi ez discu?ii din via?a mea, cu ni?te colegi de facultate care acum sunt matematic ieni de frunte ai Europei. Tata ?i mama aveau ni?te amintiri speciale cu Herastraul copilariei lor. Lacul fu sese amenajat dintr-o mla?tina, n doar c?iva ani. Fusese facut la lopata, fara nic i un excavator, cu o febrilitate ?i un entuziasm greu de imaginat. ?i, pe cnd ma plimbau cu vapora?ul, mi explicau ca, la rndul lor, mbraca?i ?i ei n acela?i gen de sp ielhosen ca ?i mine, fusesera plimba?i nainte de razboi pe lac, de parin?ii lor. Pe atunci, vapora?ele treceau prin ecluza cea mare n lacul Floreasca, ntr-un tur ma gic. "La doi curcani" Pe la nceputul anilor '60, nca mai exista n Domenii un mic pol al vechiului farmec bu

cure?tean: o crciumioara miniona ?i cocheta, cu bolta de vi?a, numita "La doi curca ni". Era pe Bulevardul Ion Mihalache, peste drum de Strada Lainici. Acolo mergeam cnd eram copil cu bunicul din partea mamei. Mai nti ne opream tactico?i la frizeri a de lnga crciumioara, "La Gogu". Pe mine, me?terul Gogu avea ordin sa ma tunda ch ilug; "ca sa-mi creasca bine parul mai trziu", cum ma asigura mama. Batrnul frizer apucase destule, ?i el, nainte de razboi, a?a ca "La Gogu" ?i "La doi curcani" e rau depozitate ceva pove?ti. ntre razboaie, n crciumioara din margine de cartier se rataceau ?i mini?tri. Acolo, n taina halbelor ?i a fripturilor, s-au facut ?i des facut ministere. Dar mai nti, se tundeau ?i demnitarii ?arii la franaise, la Gogu. Serile, sub bolta de vi?a veneau lautari ?i perechile nlan?uite dansau pe muzica a ceea plina de o noble?e melancolica, pierduta azi. Acum, "La doi curcani" este de mult darmata. A fost sacrificata cnd Dej a ascuns Domeniile, dupa o perdea labar?at a de blocuri. Dar marea mea copilarie ?i a parin?ilor mei s-a petrecut printre casele frumoase ?i printre gradinile din cartier. n anii '60, locul era nca plin de gradini, mult mai multe ca acum, cnd au disparut, dislocate de vilele noi. Cnd eram copil, cuno?t eam aproape fiecare casa din cartier, caci mi placea sa fug n lumea larga, spre di sperarea alor mei. Evadam de la o casa parinteasca la alta. Un ?nc ce-?i reclama d repturile, plusnd la o bursa a tandre?ei bunicilor. Fugeam ?i cutreieram strazile zonei, atras de fermecatoarea, aproape muzicala babilonie de stiluri ale caselor. ?i mai ?tiam ?i fiecare gradina n parte, dupa copaci ?i dupa miresme. Primavara, n avaleau pe rnd, peste garduri, inundnd strazile cu aromele ?i culorile lor infinit e ?i cople?itoare, forsi?ia, cai?ii, vi?inii. Apoi, exploda mirosul alcoolic al teil or. ?i castanii de la ?osea, nflori?i ca ni?te laseri albi catre cer... ?i mai er au ?i smochinii, de care erau pline cur?ile cartierului, smochinii att de ciudat amesteca?i cu brazii, care tronau ?i ei, peste tot. La fel ca ?i magnoliile, care m -au atras totdeauna, cu misterul lor de haiku-uri. n special una ma fascina, uria ?a ?i cople?itoare. O numisem Regina magnoliilor. ?i ncepusem sa ?i vorbesc cu ea. i spuneam "tunivoastra", cum le spuneam ?i parin?ilor, care tocmai se chinuiau sa ma lamureasca sa le zic "dumneavoastra". Ai mei prinsesera de-acum pasiunea mea, de argint viu, pentru plimbari. ?i ma pl imbau ei, mai ales tata, spunndu-mi pove?tile caselor, ale plantelor ?i ale cartie rului. Dupa care, ma ducea agale "La doi curcani". Mie mi lua o braga, care nu-mi placea, ca prea era amarui-acri?oara. ?i atunci, ceream imperios sa primesc un ?a p de bere. Pna la urma, ma pacalea cu pu?ina spuma ?i cu alte pove?ti. Sanii ?i batai cu flori la ?osea - Cel mai bine mi amintesc plimbarile cu mama mea pe Lipscani ?i pe Calea Victori ei - ?i reia mama povestea, deschiznd iar albumele ei vechi de familie. Pe atunci, Lipscaniul ?i tot centrul vechi erau curate ?i stralucitoare, nca departe de cum sunt acum. Mamei mele, bunica ta, i placea sa-?i cumpere de acolo fel de fel de materiale nflorate pentru rochii. ?i magazinele erau pline, gemeau de marfuri, de pnzeturi ?i stofe, din toate col?urile lumii, de la lneturi ?i tweed-uri engleze?t i ?i pna la pnze fine fran?uze?ti, romne?ti sau de Flandra. Negustorii ?i vnzatorii de pe Lipscani erau ?i ei de toate na?iile: greci, romni, evrei, armeni, nem?i sa u chiar francezi. Aduna?i n Bucure?tiul de-atunci ntr-o veritabila Liga a bunastar ii na?iunilor, erau foarte amabili. Veneau dupa tine n buna tradi?ie balcanica, mb iindu-te civilizat: "Doamna, ultimul pre?, lua?i-o cu toata ncrederea, e marfa bun a!". Pe urma, ne opream la "Dragomir Niculescu", cea mai buna bacanie din Bucure ?tiul regal. Era pe Calea Victoriei, unde-i acum blocul Romarta. Gemea de bunata ?i ?i de delicatesuri. ?i acum vad toate butoia?ele alea cu icre de Manciuria, ? inute n ghea?a, ?i din care mama cumpara uneori. Copila fiind, incursiunile astea pe Calea Vicoriei ?i pe Lipscani ma fermecau. Iar mama se purta foarte elegant. Avea croitoreasa ei, dar palariile ?i rochiile speciale, dupa ultima moda, ?i le cumpara de la La Fayette, de pe Calea Victoriei. Pu?ina lume ?tie azi ca, pe atu nci, sucursala din Bucure?ti a Galeriilor La Fayette din Paris avea un regim cu t otul aparte, de mare elita. Cei de la La Fayette-ul parizian ?i experimentau mai n ti la Bucure?ti noile modele de rochii. ?i daca aici, cucoanele cumparau modelele lansate la Paris, abia apoi ncepea produc?ia lor n serie. A?a de mare ncredere aveau

n gusturile noastre!... Caci pna dupa al doilea razboi, bucure?tenii ?i romnii erau m ai rasa?i, mai liberi ?i mai civiliza?i - a continuat mama. Nu aveau sentimentul ca-s provincialii Europei. De-aia nici nu prea calatoreau. Iar de muncit n strain atate, nici att! Buncii tai nu au ie?it niciodata din ?ara, de?i nainte de razboi, ei au fost oameni cu dare de mna ?i ?i-ar fi putut permite. Dar n-au sim?it nevo ia. n Micul Paris, ca n toata Romnia Mare, "il faisait bon vivre". Dupa asta, tace o vreme. Dar amintirile, odata pornite, curg mai departe, greu de oprit. De Florii, la ?osea ncepeau bataile cu flori. Petalele albe ale florilor s e a?terneau ca un strat fin de zapada, n plina primavara, pe caldarm ?i peste trecato rii prin?i n bucuria dezlan?uita. Bucurie care se repeta ?i iernile, cnd ei se pli mbau la ?osea cu sanii cu cai, sanii mnate de vizitii naimi?i ?i ?an?o?i. mi arata o fotografie cu ea mica, ntr-o astfel de sanie, prinsa n feeria veche a unei ierni. Iarna ncopciata acum, ntr-o poza. ncopciata ?i captiva, ca ?i bucuria din sufletul e re avea s-o urmareasca ani de zile dupa aceea. Cnd toate - ?i tihna, ?i demnitatea, ?i libertatea - fusesera ntoarse pe dos, iar casa le fusese luata, ?i ei de-abia se ma i trau prin noroiul vremii... De parca toate erau facute dinadins sa le iasa pe nas romnilor, anii aceia n care nu mai statusera la coada istoriei. Mare?alul de pe strada noastra "Cum traiau romnii de atunci, n Micul Paris?" - ntreb. - Bucure?tiul era plin de via?a ?i de o energie aparte. Asta se vedea ?i n abunden? a marfurilor, pe care, pe atunci, majoritatea oamenilor ?i le puteau permite. St rada pe care am copilarit eu, Vasile Fuica, rasuna de diminea?a pna seara, de strig atele muzicale ale celor care-?i vesteau marfa. Treceau ?aranii, cu cobili?ele pline cu pe?te, cu zarzavat ?i cu fructe. Pna ?i pinea te cauta acasa. Veneau cteva ma?ini pine, mi amintesc, de pilda, de Otto Gagel ?i de Moara Herdan, care ne aduceau la poa rta o pine buna ?i proaspata. Tot acasa veneau ?i iaurgiul ?i laptarul, amndoi din com une de lnga Bucure?ti. Domnul Andrei, laptarul, avea cu un faeton tras de doi cai, n care ducea laptele acela facut dupa re?eta lui - lapte de vaca amestecat cu la pte de bivoli?a. De fiecare data, tragea ni?te linii pe tocul u?ii, iar la sfr?itu l lunii, le numara ?i primea banii. Duminicile, dupa ce avea grija sa ma mbrac frumos , tatal meu ma lua cu el la Pia?a Chibrit, sa cumparam pe?te. Pe?ti mari, de toate soiurile, notau n butoaie, ?i vnzatorii cu musta?i lungi ?i groase nu mai ?tiau cum s a te serveasca. ?i, dupa ce-mi punea ?i mie doi pe?ti?ori micu?i n co?ule?ul meu, ne ntorceam, bucuro?i, acasa. Alteori, mama ?i aminte?te ntmplari care ma surprind. ?tie ca pe Vasile Fuica, strad a copilariei ei, venea des, n timpul razboiului, so?ia mare?alului Antonescu. Doamna mare?al venea sa pozeze pentru pictorul ei favorit, domnul Isachie, care i facea po rtrete. De cteva ori, mama l-a vazut pe strada ?i pe mare?al. A?a ocupat cum era, tot ?i gasea timp sa ?i ia so?ia. Venea totdeauna ntr-o ma?ina lunga ?i fara multa p aza. nct, ntr-o zi, mama s-a apropiat de el ?i i-a facut o reveren?a. ?i mare?alul, ga lant, a schi?at un salut cu mna, la chipiul lui galonat, catre feti?a mbracata frumo s. Pe acest pictor Isachie mi-l mai amintesc ?i eu. A fost unul dintre personajel e insolite ale copilariei mele. nalt, cu o barba foarte mare ?i alba, cnd ie?ea la p oarta, parea un sfnt cosmopolit ?i bonom. Iar doamna Isachie era fran?uzoaica getbeget. Aproape ca n-a vorbit romne?te toata via?a ei. n Micul Paris interbelic se si m?ise ca acasa, a?a ca i s-a parut fara rost sa mai nve?e alta limba. Dupa razboi, n cepuse sa traiasca din medita?ii la franceza. O aud ?i acum, cu limbajul ei inimit abil - trei vorbe fran?uze?ti ?i una romneasca, ratacita - mbiindu-ne cu caise ?i c u prajiturele pariziene. ntmplari ?i vesele, ?i triste, din anii razboiului

"Daca s-ar mai gasi ?i mncare ?i ar fi ?i pu?ina caldura n case, ar fi exact ca n an ii razboiului", glumeau amar bucure?tenii, dupa anii '45. Caci chiar daca armata r omna dadea batalii grele pe frontul de Rasarit, Bucure?tiul ?i-a continuat via?a v esela ?i lipsita de griji de dinainte de razboi. Calea Victoriei stralucea de lu mini ?i era plina de oameni care nca mai zmbeau, ignornd viitorul neguros care i a?tep a. Crciumioarele ora?ului erau pline ?i, n ele, lumea dansa cu o nver?unare ciudata. A

oi, s-au pornit exerci?iile antiaeriene ?i luminile ora?ului au nceput, treptat, sa s e stinga. Mama, eleva la liceu pe atunci, ?i aminte?te ?i acum oroarea acelor luni. Oamenii se culcau to?i mbraca?i n paturi, pentru ca trebuiau sa fie gata sa fuga n p e ?i adaposturi, cnd venea moartea peste ei. n aprilie 1944, o bomba a cazut pe Strad a Fuica. A nimerit ntre casa lor ?i cea de peste drum. Uruitul din cer al avioanelor, canonada tunurilor ?i alarmele cu vuiet sinistru sunau sfr?itul anilor de gra?ie, ai icului Paris interbelic. n vremea asta, cei din familia tatalui meu, care locuiau nu departe, n zona biseric ii Ca?in, erau mult mai dinamici. Bunicul Marin Iacob, barbatul acela puternic, nc erca sa-?i apere familia de lipsurile razboiului. Uneori, ncercarile lui produceau r ezultate hazoase. Cum nu se prea mai gasea lapte n Bucure?ti, bunicul a hotart, ntr-un l din acei ani de razboi, sa aduca de la mo?ia lor din Dobrogea - o vaca. Vaca ast a a stat ntr-o magazie din gradina din spatele casei, n plin cartier reziden?ial. Grija ei picase pe tata, pe atunci ?i el elev la liceu. Numai ca n Bucure?ti nu s e prea gasea nici fn. A?a ca vaca nfometata ncepuse sa mugeasca de la ora patru dim inea?a, trezind un cartier ntreg. ?i tata, adolescentul acela cu capul n nori, ce cnta toata ziua la vioara, trebuia s-o scoata pe furi? din curtea vilei ?i s-o du ca, ru?inat, la pascut. O ducea sa pasca pe peluza din mijlocul strazii ?i pe st adionul Tineretului. Dar vaca tot nu dadea destul lapte. A?a ca au trimis-o n Vla?c a, la neamurile de la ?ara, legata de o caru?a. Vaca prinsese nsa drag de Domenii, a?a ca pe drum a rupt lan?ul ?i, dupa o zi, s-au trezit iar cu ea n poarta casei . ?i cu greu au reu?it s-o duca de acolo. Agita?ia asta bonoma n-a mai durat mult nici pentru ei. Comuni?tii au venit la p utere ?i bunicul a fost haituit pentru mo?ia din Dobrogea. Fratele lui a fost nch is la Canal, iar bunicul a trebuit sa stea noua luni ascuns n gradina din spatele casei lui. ?i poate ca atunci a n?eles ca tot ce i-a mai ramas de facut este sa reziste. Sa reziste n amintirea acelor vremuri normale, pentru ca ele sa revina. Epilog Drumurile mele prin cartierul Domenii se ncheie totdeauna la biserica Ca?in. Acol o au fost cununa?i sau nmormnta?i to?i stramo?ii mei. Unii au fost ?i ctitori. Le aprind, sfios, lumnari. ?i parca-i aud, spunndu-?i mai departe pove?tile, de-acolo de Sus, din Cer...