AUDIT

1. Dati definitia auditului in general si identificati elementele fundamentale ale acesteia.

Prin audit in general se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, norma) de calitate. Obiectivul oricarui tip de audit il constituie imbunatatirea utilizarii informatiei. Elemente fundamentale: Examinarea trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala; Obiectul examinarii il poate constitui orice informatie, din orice domeniu; Scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; Calitatea opiniei exprimate: trebuie sa fie motivata si responsabila, ceea ce presupune ca persoana care face aceasta examinare are anumite repsonsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa fie o persoana independenta. Examinarea trebuie sa sa faca nu oricum, ci dupa anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse intrun standard sau intr-o norma legala sau profesionala care constituie criteriu de calitate

2. Ce este auditul financiar? Denumirea de audit financiar poate fi folosita pentru a desemna numeroase misiuni ca: - auditul financiar al proceselor, tranzactiilor si situatiilor financiare; - auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii; - auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentara a acestora in situatiile financiare; - auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectare legislatiei sociale; - auditul financiar asupra situatiei fiscale; - auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea creantelor indoielnice s-a facut de o maniera prudenta; altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra unei sectiuni sau a unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale unei societati poate fi calificat drept audit financiar. 3. Dati definitia auditului statutar si identificati elementele fundamentale ale acesteia.
Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in ansamblul lor, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare, precum si a rezultatelor obtinute de aceasta, prin raportarea la standardele nationale sau internationale de audit. Elemente fundamentale: - profesionistul competent si independent trebuie sa fie profesionist contabil, care poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica; - examinarea este exclusiv profesionala; - obiectul examinarii efectuate de profesionistul contabil il constituie situatiile financiare ale entitatii, in totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare, in functie de referentialul contabil aplicabil; - scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate, responsabile si independente; - obiectul opiniei: imagine fidela, clara si completa a pozitiei financiare, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata; - criteriul de calitate in functie de care se face examinarea si se exprima opinia il constituie standardele nationale sau internationale.

4. Abordari privind metodologia auditului statutar.

Practica internationala de audit cunoaste doua moduri de abordare a unei misiuni de audit statutar: - abordare pe faze si etape (didactica si mai teoretica); - abordare pe cicluri de control (mai operationala). A. Abordarea pe faze si etape, cuprinde 3 faze si 10 etape. 1. Faza initiala - este faza cunoasterii entitatii controlate si a planificarii misiunii de audit; - se caracterizeaza prin aceea ca majoritatea activitatilor sunt desfasurate la sediul auditorului. 2. Faza controlului propriu zis: - este faza controlului intern si a verificarii conturilor; - se caracterizeaza prin aceea ca activitatile sunt desfasurate in teren. 3. Faza finalizarii lucrarilor si elaborarii raportului: - este faza lucrarilor de inchidere si a elaborarii raportului de audit; - se caracterizeaza prin aceea ca activitatile se desfasoara la sediul auditorului. B. Abordarea pe cicluri de control Abordarea pe cicluri de control presupune succesiunea pricipalelor faze si etape ale auditului in cadrul fiecarui ciclu. Misiunea de audit cuprinde 14 cicluri, in cadrul fiecarui ciclu urmarind 3 faze succesice: cunoasterea operatiilor, evaluarea controlului intern si controlul conturilor: cumpararifurnizori, imobilizari corporale si necorporale, vanzari-clienti, stocuri si productie in curs, trezorerie, imobilizari financiare, imprumuturi si obligatii financiare, fonduri improprii, peersonal si sociale, impozite si taxe, alte pasivea, alte active, alte venituri si cheltuieli, estimari contabile.

5. Faze si etape in executarea unei misuni de audit, de baza.

Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate in 3 faze si 10 etape: I. Faza initiala: Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; Orientarea si planificare auditului; II. Faza executarii lucrarilor: Aprecierea controlului intern; Controlul conturilor; Examenul situatiilor financiare; III. Faza finala: Evenimentele posterioare inchiderii exercitiului; Utilizarea lucrarilor altor profesionisiti; Alte lucrari necesare inchiderii; Raportul de audit; Documentare lucrarilor de audit; 6. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit. Inainte de a contracta o lucrare de audit al situatiilor financiare ale unei entitati, auditorul trebuie sa aprecieze posibilitatea de a indeplini aceasta misiune, trebuie sa tina seama de unele regului profesionale si de deontologie. Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii: Cunoasterea globala a intreprinderii; Examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor; Examenul competentei Contactul cu fostul auditor sau cenzor; 2

Decizia de acceptare a mandatului; Fisa de acceptare a mandatului; Fisa de acceptare contine informatii despre: - intreprindere; -natura misiunii; -onorarii; -decizia si procedura de acceptare; -repartizarea dosarului; -alte proceduri. Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii, fara a se face vreo distinctie intre misiunile de audit legal si misiunile de audit contractual. Standardul International de Audit nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care se vor consemna intr-o Scrisoare de misiunie de audit, sau in orice alt tip de contract adecvat. Indiferent de forma pe care o imbraca relatia contractuala , din documentul respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile urmatoare: obiectivule auditului situatiilor financiare; responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor financiare; intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila; forma oricarui raport sau alte comunicari in legatura cu rezultatele misiunii de audit; riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative ca urmare a sondajelor; necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese juditificative sau alte informatii solicitate.

7. Orientarea si planificarea auditului.

In aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care sa-I permita orientarea si planificarea controalelor astfel incat sa fie prevenite lucrari inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misunii de audit. Tehnicile si procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt: Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii sunt vizate aspecte legate de natura activitatilor desfasurate de intreprindere, particularitatile sectorului din care face parte, structurile intreprinderii, organizarea generale a intreprinderii, politicile comerciale, financiare si sociale, organizarea contabilitatii, practicile contabile utilizate; Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative se au in vedere activitatile de productie, distributie, aprovisionari, precum si conturile care in raport cu suma sau prin natura lor pot comporta riscuri de eror. Redactarea planului de misiune este in fapt programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit si presupune: alegerea membrilor echipei, repartizarea lucrarilor pe oameni, utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii, coordonarea cu auditorii de la societatile surori si de la societatea mama, solicitarea de specialisti pentru studierea sitemelor si datelor informatizate in orice alte domenii, caledarul sedintelor AGA si CA, termenul de depunere al raportului. Elaborarea programului de munca este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misunea de audit care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate sa detalieze obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedura 3

folosita. Altfel spus programul de munca este o detaliere a tutror elementelor continure in Planul de audit (misiune), in vederea asigurarii indeplinirii acestuia din urma.

8. Planul de misiune: continut, forma.

Planul de misiune este programul general de munc n care sunt sintetizate toate informaiile obinute pe baza crora s poat fi orientat i planificat misiunea de audit. Este documentul care servete ca instrument de baz pentru toi intervenanii de-a lungul ntregii misiuni de audit. Redactarea planului de misiune i pe aceast baz a programului de munc presupune: - alegerea membrilor echipei n funcie de experiena i cunotinele lor n sectorul de activitate al intreprinderii; - repartizarea lucrrilor pe oameni, n timp i n spaiu (subuniti, filiale n ar i n strintate etc.); - utilizarea lucrrilor realizate de auditorul intern al intreprinderii de ali auditori externi sau experi; - coordonarea cu auditorii de la societile-surori i de la societatea-mam; solicitarea de specialiti pentru studierea sistemelor i datelor informatizate n orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic etc.); - calendarul edinelor AGA i CA; - termenul de depunere a raportului. Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrrile de efectuat, mijloacele necesare, datele interveniilor n teren, rapoarte i relaii de stabilit, bugetul de timp i costurile angajate. Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 300 intitulat Planificarea lucrrilor de audit prevede obligaia planificrii activitii de audit ca o msur de asigurare c aceast activitate se realizeaz de o manier eficient. IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma i fondul acestuia variind n funcie de talia intreprinderii, complexitatea auditului, metodologia i tehnologia specificat utilizat de auditor; din planul de misiune nu pot lipsi informaii care se refer la: cunoaterea activitilor intreprinderii, nelegerea sistemului contabil i de control intern, riscul i pragul de semnificaie, natura calendarului i ntinderea procedurilor de audit i coordonarea, conducerea, supravegherea i revizuirea lucrrilor. Cuprinde 7 capitole, dupa cum urmeaza: I. Prezentarea intreprinderii: Denumirea Sediul social; Capitalul social si actionarii; Inregistrare; Scurt istoric Consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata, concurenta. II. Informatii contabile: Bugete si conturi previzionale; Particularitatile sistemului contabil; Principiile contabile. III. Definirea misiunii: Natura misiunii: conturi anuale, conturi consolidate, previziuni; Alti auditori, experti sau cenzoir cu misiuni in intreprindere IV.Sisteme si domenii semnificative: Prag de semnificatie; Functii si conturi semnificative; Zone de risc identitate; 4

 Controale semnificative pe care ne putem sprijini V.Orientarea programului de lucru: Aprecierea controlului intern; Lucrari deosebite; Confirmari de obtinut; Inventare fizice; Asistenta de specialitate necesare; Documente de obtinut. VI. Echipa si bugetul VII. Planificarea: Repartizarea lucrarilor; Datele interventiilor pe etape; Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeaza a fi emise.

9. Evaluarea controlului intern: continut, etape.

Cnd estimeaz c poate s se sprijine pe fiabilitatea controlului intern pentru a limita intinderea sondajelor sale i a controalelor proprii asupra conturilor, auditorul va verifica funcionarea acestui control intern. Auditorul efectueaz un studiu i o evaluare a sistemelor considerate semnificative n scopul identificrii controalelor interne pe care dorete s se sprijine, pe de o parte, precum i riscurile de eroare n tratarea datelor i informaiilor pe de alt parte. Toate aciunile intreprinse de auditor n aceast etap sunt concentrate asupra a trei ntrebri care furnizeaz baza de apreciere a sistemului de control intern: - care sunt procedurile efective, n funciune, care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient? -aceste proceduri sunt aplicate? -n ce masur aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern i deci pot conduce la elaborarea de documente financiar-contabile corecte? Auditorul nu trebuie s verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente ale acestuia pe care vor sa se sprijine, alctuind n acest sens un program de verificare a controlului intern. Obiectivul urmrit prin aprecierea controlului intern este de a determina n ce msur auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-i putea defini natura, ntinderea i calendarul lucrrilor i interveniilor sale. Etapele aprecierii controlului intern: - nelegerea i descrierea sistemelor semnificative; - confirmarea nelegerii sistemului; testele de conformitate; - evaluarea riscurilor de eroare; - verificarea funcionrii controlului intern; - evaluarea preliminar; teste de permanen; - evaluarea final i incidena asupra misiunii.

10. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati?
Obiectivele controlului intern sunt 1) Protejarea activelor intreprinderii -definirea responsabilitatilor -separarea sarcinilor si functiilor -descrierea functiilor -procedura acordarii imputernicirilor 2) Asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile; -modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative -organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii -organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia 5

-respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile -controalele de baza ale activitatii contabile 3) Asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii; 4) Promovarea eficacitatii exploatarii;

11. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei entitati?
Elementele de baza ale sistemului de control intern sunt : 1) Existenta unui plan de organizare, cuprinzand: - definirea cat mai precisa a sarcinilor; - definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, ceea ce presupune stabilirea unei ierarhii a carei autoritate este indiscutabila; - circulatia informatiilor: circuitele documentelor trebuie sa fie suficent de precise si elaborate pentru a exclude neglijenta si fantezia; 2) Competenta si integritatea personalului sunt esentiale, mai ale la nivelul directiunii; deciziile pe care le iau responsabilii compartimentelor bune sau rele, se repercuteaza asupra compartimentelor pe care le conduc; 3) Existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la: - producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub forma unui manual de proceduri; - arhivarea informatiilor: memoria unei intreprinderi este un elemnt esential al controlului intern, care conditioneaza toate controalele ulterioare.

12. Explicati importanta separarii sarcinilor in organizarea controlului intern al unei entitati.
Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa poata comite o eroare sau o inexactitate, avand posibilitatea de a o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi. Separarea sarcinilor nu diminueaza sau anuleaza responsabilitatea celor care gestioneaza patrimoniul intreprinderii. In acest sens, delegarea atributiilor este necesar sa se faca: - pentru un numar reduse de persoane, pentru a nu se dilua raspunderea; - asigurand specializarea acestor persoane imputerncite; - asigurand independenta persoanelor imputernicite fata de obiectul si subiectul controlului; - asigurand autoritatea celor ce exercita controlul, respectiv dreptul de a impune luarea anumitor masuri.

13. Definiti auditul intern si controlul intern, si relatia dintre acestea.

Auditul intern reprezint acea component a auditului financiar care const n examinarea profesional efecutat de un profesionist contabil competent i independent n vederea exprimrii unei opinii motivate n legatur cu validitatea i corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entitii). Auditul intern reprezint un compartiment de control din cadrul entitii care efectueaz verificri pentru aceasta; face parte din controlul intern al entitii i are ca obiective de baz verificarea eficacitii sistemelor contabile i de control intern. Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia i, n acest caz, auditorul intern face parte din structurile funcionale ale entitii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza i pe baze contractuale cu o firm de audit alta dect cea care efectueaz auditul asupra situaiilor financiare ale acestei entiti. Controlul intern un sistem de control intern ce cuprinde un ansamblu de politici i proceduri puse n aplicare de conducerea unei entiti n vederea asigurrii, n msura posibilului, a unei gestionri riguroase i eficiente a activitilor acesteia; implic respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea i detectarea fraudelor i erorilor, exactitatea i exhaustivitatea nregistrrilor contabile i stabilirea la timp a informaiilor financiare. 6

Controlul intern al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participa intreg personalul entitatii respective. Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distinct care fac parte din structura si sistemul de control intern al aceleiasi entitati; el poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabila.

14. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?

verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu politicile, programele si managemntul acesteia; evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii; evaluarea gradului de adecvare a datelor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitate; protejarea elementelor patrimoniala bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelo si pierderilor de orice fel.

15. Programul de control: rol, continut, forme de prezentare.

Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei intreprinderi. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit peo foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare: Lista controalelor de efectuat cat mai bine detaliate pt a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii; Intinderea esantionului volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; Indicarea datei la care a fost efectuat controlul; O referinta pentru foaia de lucru; Problemele intalnite se folosete pt supervizarea lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor.

16. Elemente probante: definitie, rol, criterii de apreciere.

Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante intr-o misiune de audit reprezinta informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe acare acesta isi fondeaza opinia. Aceste informatii constau in documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. Elementele probante trebuie sa indeplineasca cumulativ doua condtii de calitate pentru a putea sta la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste. Elementele probante trebuie, in ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca o opinie cu privire la situatiile financiare. Factorii care influenteaza rationamentul auditorului in legatura cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: - importanta riscului de inexactitate; - importanta relativa a elementului avut in vedere, tinand cont de ansamblul infomatiilor bilantului contabil; - experienta capatata in cursul unor auditari anterioare; - concluziile procedurilor de audit , in special descoperirea eventuala a unor fraude sau erori; - tipul de informatie disponibila. 7

Obtinerea de elemente probante privind o informatie dat, de exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea de elemente probante pentru o alt informatie, de exemplu, evaluarea lor. Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci cnd elementele probante adunate, de origine si de natura diferite sunt concordante. n acest caz, auditorul poate obtine un grad de certitudine global superior celui pe care l obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, cnd elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante ntre ele, poate fi necesar folosirea unor proceduri suplimentare n scopul rezolvrii contradictiei. Trebuie s existe un raport rezonabil ntre costul pentru obtinerea de elemente probante si utilitatea informatiei obtinute. Atunci cnd auditorul are dubii legitime cu privire la o informative care prezint o important semnificativ, el trebuie s se strduiasc s obtin elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Dac nu este n msur s obtin aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie s formuleze o opinie fr rezerv

17. Tehnica sondajului in audit

Poate fi definita ca o tehnica ce consta in selectarea unui anumit numar de elemente din ansamblul operatiilor si conturiilor ce formeaza multimea ce urmeaza a fi controlata, aplicarea la aceste elemente a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute pe esantion la ansamblul multimii cercetate. In functie de caracteristica comuna si scopul urmarit se disting: o sondaje asupra atributiilor, care se utilizeaza cand elementele ce constituie multimea prezinta o caracteristica comuna, cum ar fi: urmarirea aprobarii comenzilor cu ocazia cumpararilor sau se urmareste daca bunurile intrate in unitate fac obiectul unei note de receptie; o sondaje asupra valorii, care se aplica atunci cand caracteristica urmarita este valoarea elementelor patrimoniala de antura stocurilor si a operatiunilor consemnate in rulajul si soldul conturilor. In functie de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de credibilitate pe care doreste sa-l dea concluziilor sale: sondaje statistice; sondaje nestatistice. bazat exclusiv pe experiena sa profesional; acesta din urm, ns, nu permite o extrapolare riguroas a rezultatelor obinute asupra eantionului la ntreaga mas sau mulime. Alegerea ntre cele dou tipuri de sondaje depinde de pregtirea profesional a auditorului i de gradul de credibilitate pe care acesta dorete s l dea concluziilor sale. Oricare ar fi ns tipul de sondaj, este important s fie respectate cteva reguli riguroase privind decizia asupra eantionului i parcurgerea unor etape obligatorii: A. alegerea naturii multimii, a masei trebuie sa fie compatibila cu obiectivul urmarit; B. elementele cheie elementele care fie datorita naturii lor, fie datorita valorii lor, prezinta riscuri si ca atare auditorul poate decide verificarea integral a acestora; C. alegerea tehnicilor ce este influentata de natura controlului efectuat si recurgerea sau nerecurgerea la tehnici statistice; D. determinarea taliei esantionului se face in functie de anumiti factori care difera dupa cum este vorba de sondaje asupra atributiilor sau asupra valorilor; E. selectionarea esantionului care trebuie sa fie reprezentativ; F. studiul esantionului toate elementele selectionate trebuie sa fie controlate; G. evaluarea rezultatelor inainte de tragerea unei concluzii asupra rezultatului, fiecare anomalie este examinata pentru a se aprecia daca este reprezentativa, accidentala sau exceptionala; H. concluziile sondajului concluzia finala este suma concluziilor trase asupra elementelor cheie, asupra anomaliilor exceptionale asupra restului masei.

18. Tehnica observarii fizice.

8

Observarea fizica este cel mai sigur mijloc de verificare a existentei reale a unor elemente de activ. Observarea fizica vizeaza elemente de activ tangibile, cum ar fi: stocuri, bani si alte elemente pastrate in caserie, imobilizari corporale. El verifica modalitatea de efectuare a inventarierii si respectarea procedurilor scrise. Cea mai buna metoda de a face acest lucru este de a asista la operatiunea de inventariere sau la o parte a acesteia. In urma acestei verificari, auditorul se va asigura ca: - toate elementele sunt corect inventariate; - toate elementele inventairate sunt corespunzatoare calitativ. Dupa ce a obtinut aceste asigurari, auditorul va mai verifica urmatoarele elemente: - daca elementele inventariate apartin intreprinderii; - daca activele sunt corect evaluate.

19. Confirmarea externa (directa)

Este o procedur care const n a cere unui ter avnd legturi de afacere cu intreprinderea verificat, s confirme direct auditorului informaiile privind existena operaiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina condiiile i ntinderea acestei proceduri. Procedura se demareaz cu acordul conducerii intreprinderii supus controlului; dac aceasta nu se arat favorabil pentru o astfel de procedur, auditorul se poate gsi n una din urmtoarele dou situaii: sau consider c tehnicile compensatorii de control i aduc elemente suficiente de prob; sau consider c alte controale nu-l conduc la elemente probante fa de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecinele necesare cu privire la certificare. Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 505 definete principalele cazuri n care auditorul are obligaia s procedeze la folosirea tehnicii confirmrii directe: confirmarea unor cauze n baza crora s-au realizat unele tranzacii; confirmarea de ctre bnci a soldurilor conturilor i alte informaii considerate necesare; confirmarea conturilor de clieni i debitori; confirmarea stocurilor n depozite vamale, n consignaie i alte stocuri la teri; valori imobiliare cumprate prin intermediari financiari; mprumuturi de la teri; confirmarea soldurilor costurilor de furnizori i creditori. Confirmarea poate s fie pozitiv, atunci cnd terul solicitat i exprim acordul asupra informaiei primit sau furnizeaz chiar el informaia, sau negativ, atunci cnd terului solicitat I se cere s nu rspund dect n cazul n care nu este de acord cu informaia care i s-a prezentat. Auditorul trebuie s ia n consideraie orice fapt de natur s pun n discuie fiabilitatea rspunsului obinut la cererea de confirmare extern (direct). Procedurile i principiile fundamentale, precum i modalitile lor de aplicare, n legtur cu utilizarea de ctre auditor a procedurii confirmrii externe (directe) ca mijloc de obinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul Internaional de Audit (ISA) nr.505.

20. Examenul situatiilor financiare.

Situatiile financiare (bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sinteza ale contabilitatii asupra carora auditorul isi exprima opinia. Examenul situatiilor financiar are ca obiect verificarea: - faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor in vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere; - faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa asupra situatie patrimoniale, financiare si rezultatelor obtinute. Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice pevazute ISA 520 si in mod deosebit pe: 9

stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate; comparatiile intre datele din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare; compararea in procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere.

21. Elemente posterioare inchiderii exercitului

Standardul International de Audit nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua in considerare incindentele evenimentelor posterioare inchiderii exercitiului atat asupra situatiilor financiare, cat si asupra raportului sau, distingadu-se 3 etape: A. Fapte descoperite pana la data raportului de audit auditorul trebuie sa puna in lucru proceduri care urmaresc strangerea de elemente probante suficiente si adecvate care jusitifce faptul ca au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau. B. Fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar inaintea publicarii situatiilor financiare cand auditorul a luat cunostinta, dupa data raportului sau, dar inaintea publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o incidenta semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute masurile care se impun. In cazul in care conducere intreprinderii corecteaza situatiile financiarem auditorul va pune in lucru procedurile necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit. Daca conducerea intreprinderii refuza sa corecte situatiile financiare, iar auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabila C. Fapte descoperite dupa publicarea situatiilor dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la vreo investigatie. Daca insa auditoul a luat cunostinta dupa publicarea situatiilor financiare de exostenta unui eveniment, care daca ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii. In cazul in care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va controla masurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura ca toate persoanele care sunt in posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va intocmi un nou raport de audit.

22. Rolul si importanta dosarului exercitiului. Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul cotrolat. El permite asamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului. Dosarul exercitiului este indispensabil pentru: - mai buna organizare si mai bunul control ale misiunii; - documentarea lucrarilor efectuate, a deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara omisiuni; - inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor dat la colaboratori; - justificarea opiniei emise si redactarea raportului. In mod uzual dosarul cuprinde: - planificarea misiunii; - supervizarea lucrarilor; - aprecierea controlului intern; - obtinerea de elemente probante; 23. Rolul si importanta dosarului permanent.
10

Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul doferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi. Elementele caracteristice continute de dosarul permanent sunt: - fisa de preentare; - scurt istoric al intreprinderii; - organigrame; - persoanele care angajaeaza intreprinderea; - note asupra organizarii sectorului de activitate, productie; - note asupra statului; - procese verbale ale CA si AG; - lista actionarilor sau asociatilor; - structura grupului; - contracte, asigurari. Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie: - sa fie tinut la zi; - sa elimine informatiile perimate; - sa nu contina documentele voluminoase ale intreprinderii;

24. Structura dosarului exercitiului In mod uzual dosarul cuprinde: planificarea misiunii: - programul general de lucru; - note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de altii; - datele si duratele vizitelor, locurile de interventie; - compunerea echipei; - datele pentru emiterea raportului; - bugetul de timp; supervizarea lucrarilor: - note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele ridicate; - aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea, programul lucrarilor, executarea lucrarilor, concluziilor lucrarilor, continutul raportului; aprecierea controlului intern: - evaluarea punctelor tari, punctelor slab si a zonelor de risc; - foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor efectuate; - comentarii asupra anomaliilor descoperite; obtinerea de elemente probante: - program de control; - foi de lucru cuprinzand: obiectivul, detalii asupra lucrarilor efectuate, eventuale comentarii, concluzii; - documente sau copii de documente de la intreprindere sau terti, jusitificand cifrele examinate; - detalii asupra lucrarilor efectuate asupra situatiilor financiare: comparatii si explicatii ale variatiilor, concluzii; - sinteza generala a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii si tratarea distincta a punctelor care ar putea avea o influenta asupra deciziei de certificare; - foi de lucru cu privire la faptele delictuale. Dosarul exercitiului este bine sa fie impartit pe sectiuni, pentru a usura utilizarea sa. In general se recomanda a se folosi o impartire in 10 sectiuni simbolizate de la A la J.: EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) acceptarea misiunii:; EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) sinteza misiunii si rapoarte EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) orientare si planificare;
11

ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) evaluarea risului legat de control; EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) controale substantive; EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) utilizarea lucrarilor altor profesionisti; EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) verificari si informatii specifice; EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) lucrarile de sfarsit de misiune EI (dosarul exercitiului, Sectiunea B) interventii cerute prin regulament; EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea B) controlul conturilor consolidate.

25. Structura dosarului permanent.

Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul doferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi. Elementele caracteristice continute de dosarul permanent sunt: - fisa de prezentare; - scurt istoric al intreprinderii; - organigrame; - persoanele care angajaeaza intreprinderea; - note asupra organizarii sectorului de activitate, productie; - note asupra statului; - procese verbale ale CA si AG; - lista actionarilor sau asociatilor; - structura grupului; - contracte, asigurari. Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza: - PA (dosarul permanent, Sectiunea A) Generalitati; - PB (dosarul permanent, Sectiunea B) Documente privind controlul intern; - PC (dosarul permanent, Sectiunea C) situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente; - PD (dosarul permanent, Sectiunea D) - Analize permanente; - PE (dosarul permanent, Sectiunea E) Fiscal si social; - PF (dosarul permanent, Sectiunea F) Juridice; - PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intervenienti externi

26. Elementele de baza ale raportului de audit intr-o misiune de audit statutar.
Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data raportului. Titlul raportului trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat : Raportul auditorului independent; Destinatarul raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie de circumstantele ce caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit se adreseaza consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii au fost auditate. Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului; Paragraf care sa descrie natura auditului, si in care se fac referiri la Standardele Internationale de Audit sau la normele nationale aplicabile si se descriu demersurile puse in practica de auditor. Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinute in acord cu referintele contabile. 12

Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila. Alte responsabilitati de raportare daca auditorul are si alte responsabilitati de raportare, acestea trebuie prezentate intr-o sectiune separata a raportului, care urmeaza dupa paragraful opiniei; Semntura auditorului raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza contabila insotita de semnatura auditorului; Data raportului raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit; Adresa auditorului raportul trebuie sa mentioneze locul specific unde sunt situate birourile auditorului 27. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare. Cand auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare din cauza dezacordului profund ce-l impiedica sa formuleze o opinie cu rezerve, acesta refuza exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situatiilor financiare. Este datorata de exemplu, dezacordului asupra principiilor contabile. Dezacordurile se refera la neregularitatile si inexactitatile constatate de auditorul financiar in legatura cu aplicarea principiilor si regulilor contabile de catre cei responsabili cu intocmirea si prezentarea conturilor anuale. Neregularitatile se refera la orice actiune, omisiune sau situatie care violeaza actele normative, regulile si principiile contabile, dispozitiile statutului si hotararile AGA. Inexactitatile se refera la transpunerea in conturi sau prezentarea unui fapt neconform cu realitate: erori de calcul, inexactitati in prezentarea conturilor, inexactitati in infotmatiile furnizate de manageri. Se poate prezenta astfel: Astfel, cum este explicat in nota X, nu s-au constatat amortismente in situatiile financiar e. aceasta practica, nu este, in opinia noastra, in acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat in active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote depentru cladiri sipentur utilaje, trebuiau sa se ridice la suma de pentru exercitiul incheiat la 31 decembrie In consecinta, amortismentele cumulate trebuia sa se ridice lamii lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate, lamii lei. Dupa parerea noastra, din cauza incidetei faptelor mentionate in paragraful precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatie financiare a societatii la 31 decembrie., contului de proft si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si nu sunt conforma cu prevedrile legale si statutare.

28. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare

Auditul exprima acest tip de opinie atunci cand se afla in imposibilitatea de a formula o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare, deoarece exista inexactitati in situatia financiara sau limitarea ariei de cuprindere a auditului impiedica sa obtina suficiente probe pentru a sustine o opinie cu rezerve. Imposibilitatea exprimarii unei opinii poate fi data de doua categorii de limite: - unele sunt impuse de evenimente exterioare, cum ar fi un incendiu care a distrus unele documente jusitificative sau numirea cu intarziere a auditorului, astfel incat nu mai este posibila participarea la inventarierea stocurilor; - altele sunt impuse de conducerea intreprinderii, putand fi reprezentate de refuzul efectuarii unui control, refuzul de a plati onorariul sau refuzul de a solicita un expert extern. Noi nu am fost in masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la confirmarea directa a conturilor de clienti, din cazua limitarii intinderii lucrarilor noastre, impuse de catre directiune. Avand in vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam o opinie cu privire la situatiile financiare.

29. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.

Aceasta forma a opiniei se exprima atunci cand auditorul este confruntat cu o limitare a intinderii lucrarilor si in consecinta va trebui sa formuleze o opinie cu rezerve. Motive: 13

cand auditorul considera ca informatia referitoare la incertitudine nu este pertinenta sau lipseste ceva; - cand auditorul apreciaza ca estimarile facute de conducerea intreprinderii pentru intocmirea conturilor anuale nu sunt rezonabile si ca au o influenta semnificativa asupra deciziilor; - cand nu obtine elementele probante suficiente pentru a ajusta pozitia responsabililor intreprinderii privind existenta si tratarea unei incertitudini. Exemplu: Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie , deoarece noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date. Tinand seama de natura documentelor contabile ale societatii, noi nu am putut controla cantitatile prin alte proceduri de audit. In opinia noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi necesare daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatie financiare a societatii la 31 decembrie, cat si contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare.:

30. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.

Acest tip de opinie este exprimat de auditor cand s-a ajuns la concluzia ca: a) situatiile financiare au fost ntocmite cu respectarea principiilor si politicilor contabile aplicabile si ofera sub toate aspectele materiale, o imagine fidela si reala asupra operatiilor financiare ale entitatii; b) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara a entitatii auditate. Tranzactiile financiare s-au efectuat in conformitate cu prevederile si reglementarile legale in vigoare; c) toate informatiile de importanta semnificativa cu privire la situatiile financiare sunt corect mentionate. Exemplu : In opinia noastra situatiile financiare ofera o imagine fidela si justa apozitie si situatie financiare a societatii la data de 31 decembrie, precum si asupra performantei financiare si a fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul incheiat la aceasta data, in conformitate cu normele internationale de contabilitate.

31. Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii: semnfiicatie, mod de prezentare.
In unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat adaugand un paragraf de observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale. Adaugarea unui astfel de paragraf nu afecteaza opinia auditorului. Aceasta se situeaza de preferinta dupa paragraful de opinie si precizeaza, in general, ca acesta nu constituie o rezerva. Forma de prezentare a paragrafului de opinie in acest caz este urmatoarea: fara sa exprimam o rezerva asupra situatiilor financiare, noi atragem atentia asupra notri X din anexa. Societatea face obiectul unui proces in care este acuzata de infractiune in utilizarea brevetelor si in care I se pretinde varsarea redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contraactiune, iar audierile preliminare, cat si procedurile juridico-administrative ale celor doua actiuni sunt in curs. Rezultatul final al acestei situatii nu poate, in prezent sa fie determinat si in consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea sa rezulte.

32. Paragraful opiniei. Tipuri de opinie.

Paragraful opiniei raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinute in acord cu referintele contabile. Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditoului sunt dau o imagine fidela, sauprezinta in mod sincer in toate aspectele lor semnificative. In afara opiniei referitoare la imaginea fidela, poate fi necesara includerea in Raportul auditorului a unei opinii asupra faptului de a sti daca aceste situatii financiare sunt conforme cu alte prevederi legale sau statutare. 14

Acest paragraf poate avea formulari precum: Opinia fara rezerve, Opinia fara rezerve, dar cu un paragraf de observatii, Opinia cu rezerve, Imposibilitatea exprimarii unei opinii, Opinia defavorabila.

33. Paragraful privind natura si intinderea lucrarilor de audit. (sfera angajamentului de audit). Raportul auditorului trebuie sa prezinte sfera anagajamentului de audit, declarand ca auditul a fost efectuat in conformitate cu ISA sau in conformitate cu standardele sau practicile nationale relevante. Sfera angajamentului de audit se refera la capacitatea auditorului de a desfasura procedurile de audit cerute in mod necesar de circumstante. Acest lucru este necesar pentru cititor ca o certificare a faptului ca auditul a fosr desfasurat in conformitate cu standardele sau practicile stabilite. Daca nu este prevazut astfel, se presupune ca standardele sau practicile de audit urmate sunt cele in vigoare in tara indicata la adresa auditorului. 34. Paragraful introductiv al raportului de audit.
Paragraf introductiv identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si perioada acoperite prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politiclor contabile semnificative si la alte note semnificative. De asemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare si responsabilitatea auditorului;

35. Continutul raportului de audit.

Raportul de audit trebuie sa contina: - Relatia contractuala de executare a misunii de audit; - Observatiile reiesite din diverse verificari; - Informatiile a caror mentiune in raport este prevazuta exprez de lege; - Oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa pozitie financiare, performantelor si situatiei financiare generale a intreprinderii; - Mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit. Din raportul de audit trebuie s rezulte n mod clar: - menionarea responsabilitilor pentru auditor i pentru conducerea intreprinderii; - descrierea obiectivelor i natura misiunii de audit; - situaiile care fac s apar incertitudini; - natura i locul observaiilor n raport. 36. Rolul raportului de audit. Instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditata, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice; Instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare prezentate de o entitate; Instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea entitatii auditare.

37. Care sunt normele de referinta in auditul situatiilor financiare?

In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norma de referinta: norme contabile si norme de audit. Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilittii care sunt, de regul, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaz si utilizeaz situatiile financiare. 15

Normele de audit permit tertilor s aib asigurarea c opinia auditorului va fi emis n functie de criterii de calitate omogene; ele permit ns si auditorului s defineasc scopurile pe care le are de atins prin punerea n lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasific n trei categorii, acoperind ntreaga activitate a auditorului: - norme profesionale de lucru; - norme de raportare; - norme generale de comportament.

38. Ce sunt si ce rol joaca normele de audit? Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Aceste pot si: - Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit (IAPS), Standardele Internationale privind Misiunile de Examen Limitat (ISRE), Standardele Internationale privind Misiunile de Certificare (ISAE), Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standardele de Audit si Certificare (IAASB) din cadrul Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC); - Norme nationale emise de un organism profesionale recunoscut ca fiind autoritate in domeniu. Normele de audit permit tertilor sa aiba siguranta ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene. Ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivnice tehnici. Normele de audit se cladifica in 3 categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului: - norme profesionale de lucru; - norme de raportare; - norme generale de comportament; 39. Ce sunt si ce rol au normele contabile? Normele contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii, care sunt de regula organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utlitzeaza situatiilr financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cei prevazuti la art.1 din Legea contabilitatii. Cei care controleaza sun prevazuti prin legislatia fiecarei tari si au ca referinta in activitatea lor normele contabile. situatiile financiare trebuie sa fie stabilite potrivit unei sau mai multot dintre referintele urmatoare: - standarde internationale de raportare financiara; - standardel sau norme contabile nationale; - alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF ( Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standarde Internationale de Raportare financiara (IFRS). Acestea cuprind: - Standarde Internationale de raportare Financiara emise de IASB (IFRS); - Standarde Internationale de Contabilitate (IAS); - Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC; - Alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC. 40. Ce este si cum se determina pragul de semnificatie?
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului intreprinderii. Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ. Stablirea unor praguri de semnificatie permite: 16

- orientarea mai buna si planificarea misiunii; - evitarea lucrarilor inutile; - jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri. Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa ife corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve. Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie: - existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale; - evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; - capitaluri proprii sau rezultate anormale.

41. Riscul de audit: componentele si relatiile intre acestea.

Riscul de audit consta in faptul ca auditorul exprima o opinie incorecta din cauza faptului ca in situatiile financiare sunt erori semnificative. Riscul de audit se divide in 3 componente: - Riscul inerent (RI) consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza unui control intern insuficient. - Riscul legat de control (RC) consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate; - Riscul de nedescoperire (RN) consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Relaia dintre acestea se poate prezenta sub forma urmtoare: RA = Ri x RC x RN Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de control. Daca riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare reduc, astfel incat sa fie reduc cat mai mult riscul de audit si invers. Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers proportionalitate dintre caracterul semnificativ si riscul de audit. Cu cat pragul de semnificatie este mai mare cu atat riscul de audit este mai mic si invers.

42. Ce este riscul legat de control? Consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control intern utilizate. Riscul legat de control nu poate fi n ntregime eliminat, avnd n vedere limitele inerente oricrui sistem contabil i de control intern. In general auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control atunci cand: - sistemele contabile si de control nu sunt aplicate corect; - sistemul contabil si cel de control intern ale intreprinderii sunt considerate ca insuficiente. 43. Ce este riscul inerent? Consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni, din cauza unui control intern insuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judeci profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca: 17

experiena i cunotinele cadrelor de conducere, eventualele schimbri intervenite n cursul exerciiului la nivelul conducerii; presiuni exercitate asupra conducerii i alte mprejurri de natur a incita la prezentarea unor situaii financiare inexacte (numr mare de intreprinderi falite n sectorul de activitate); natura activitilor desfurate de intreprindere (uzura moral a tehnologiei, echipamentelor, produselor i serviciilor, structuri neadecvate); factori influennd sectorul din care face parte intreprinderea: condiii economice i concureniale, inovaii tehnologice, evoluia cererii i practicile contabile; situaii financiare care pot s conin anomalii: conturi coninnd ajustri privind exerciiile anterioare sau estimri; vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnri; nregistrarea unor operaiuni neobinuite i complexe, mai ales la sfritul exerciiului.

44. Ce este riscul de nedetectare? Consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni. Depinde de controalele proprii ale auditorului si nu poate fi eliminat in totalitate, oricare ar fi tehnicile si procedurile folosite de auditor. 45. Conceptul de independenta in audit.
Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili in practica libera, indiferent de natura serviciului profesional prestat. In cazul executarii, insa, a unor misiuni de audit prin care se furnizeaza o asiguarare in ce priveste credibilitatea situatiilor sau informatiilor financiare in fata publicului, independenta devine cea mai sigura garantie ca profesionistul contabil si-a indeplinit misiunea in conditii de integritate si cu obiectivitate. Independenta are doua componente fundamentale: - independenta de spirit (rationamentul profesional) este caracterizata prin starea de spirit care inlesneste obtinerea unei opinii neafectate de influente care pot compromite acest rationament profesionale, permitand profesionistului contabil sa actioneze cu integritate, cu obiectivitate si cu pridenta profesionala; - independenta in aparenta (comportamentul)- se caracterizeaza prin evitarea faptelor si circumstantelor care pot fi atat de semnificative incat o terta persoana, logica si informata ar putea ajunge la concluzia normala ca integritatea, obiectivitatea si prudenta profesionala ale cabinetului sau ale unui membru au fost compromise. Independenta este potential amenintata in urmatoarele situatii: - interes propriu; - slabirea autocontrolului; - renuntarea la propriile convingeri; - manifestari de familiarism; - actiuni de intimidare.

46. Controlul de calitate in audit.

Reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza analiza modului de organziare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabientului a standardelor internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme. Obiective: - Oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor; - Armonizarea comportamentelor profesionale ale mebrilor; - Contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru; - Aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale; - Dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea caontactelor dintre colegi, apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional. 18

Principiile fundamentale care stau la baza organziarii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitate, adaptarea controlului si urmarirea. Documentele europene prevad ca activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata prin doua metode: - controale colegiale mmbrii activi ai profesiei sunt desemnati drept colegi care efectueaza controlul; - controale prin personal angajat sunt persoane angajate de o organizatie profesionala sau o autoritate de reglementare care gireaza sistemul de control si efectueaza controlul de calitate.

47. Care sunt principalele misiuni speciale si misiuni conexe ale profesionistilor contabili?
Misiunile de audit cu scop special, se pot referi la: Situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiara si de normele nationale; Conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare; Respectarea clauzelor contractuale; Situatii financiare consolidate.

19

48. Acceptarea mandatului; aciuni necesare pentru fundamentarea deciziei de acceptare a

mandatului. nainte de a contracta o lucrare de audit a situaiilor financiare ale unei entiti, auditorul trebuie s aprecieze posibilitatea de a ndeplini aceast misiune; trebuie s in seama de unele reguli profesionale i de deontologie. Aciunile ntreprinse n aceast etap permit auditorului s colecteze informaiile necesare fundamentrii deciziei de acceptare a misiunii, i acestea se refer la: - cunoaterea global a intreprinderii (existena riscurilor nu presupune c auditorul refuz mandatul, ns decizia sa de a accepta este luat n cunotin de cauz, urmnd s ia toate msurile necesare, n consecin); - examenul de independen i de absen a incompatibilitilor; - examenul competenei; - contactul cu fostul auditor sau cenzor; - decizia de acceptare a mandatului; - fia de acceptare a mandatului. Normele legale romneti prevd obligaia ca activitatea profesionitilor contabili s se desfoare pe baz de contracte de prestri servicii fr a se face vreo distincie ntre misiunile de audit legal care presupun desemnarea acestor profesioniti de ctre adunarea general a intreprinderii auditate i misiunile de audit contractual. Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 210 prevede c auditorul i clientul trebuie s convin termenii i condiiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnai intr-o Scrisoare de misiune de audit (Lettre de mission daudit sau Angajament letter) sau n orice alt tip de contract adecvat. Auditorul poate s decid s nu trimit o nou scrisoare de misiune pentru fiecare din exerciiile viitoare. La primirea solicitrii din partea intreprinderii-client, auditorul trebuie s aprecieze dac unii termeni din scrisoarea de misiune ar trebui modificai, innd seama de evoluia semnificativ a naturii sau importanei activitilor clientului su.

49. Aciuni de intimidare - ameninare la adresa independenei.

Aciunile de intimidare au loc atunci cnd un membru al cabinetului/societii este implicat s acioneze obiectiv i s exercite pruden profesional, prin ameninri reale sau percepute, de la persoanele care gestioneaz patrimoniul sau de la angajaii clientului.

50. Aprecierea controlului intern: confirmarea nelegerii sistemului (testele de conformitate).

Obiectivul urmrit prin aprecierea controlului intern este de a determina n ce msur auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-i putea defini natura, ntinderea i calendarul lucrrilor i interveniilor sale. 20

Testele de conformitate sunt testele pe care auditorul le face n etapa de confirmare a nelegerii sistemului contabil i de control intern. Auditorul selecioneaz un mumr limitat de tranzacii crora le urmrete circuitul i reine dac controalele prevzute au fost efectuate. Testele de conformitate pot fi realizate dup diferite modaliti: - observare direct; - confirmare verbal a celor ce utilizeaz procedura respectiv; - existena mijloacelor utizate (tampile, vize, fiiere etc.); - observarea ulterioar, constnd din reluarea n ntregime a circuitului plecnd de la origine, pentru a-l testa.

51. Prezentai cel puin 7 caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc de auditul
contractual. 1.-numirea auditorului statutar se face de catre adunarea general a acionarilor sau asociailor; 2.-orice auditor statutar e mandatat, de regula pentru o durata de 5-7 ani; 3.-auditorul statutar emite in toate cazurile un raport de audit care are un coninut strict normat; 4.-auditorului statutar i este specific o anumita conduit deontologic precis stabilit prin codul etic; 5.-misiunea de audit statutar are un caracter permanent; 6.-auditul statutar se efectueaz numai prin sondaj; 7.-auditorul statutar nu poate avea imixtiuni n gestiunea societii-client. Auditul statutar este activitatea realizata de cenzori potrivit dispozitiilor legale, pe baza mandatului acceptat si confirmat de AGA, are la baza Legea Societatilor Comerciale nr. 31/1990 si are ca scop: - sa supravegheze gestiunea societatilor comerciale - sa realizeze verificari si interventii cand situatia o impune - sa verifice casa - sa contribuie la desfasurarea inventarierii - sa verifice bilantul contabil

52. Prin ce se deosebete o misiune de audit bazat pe proceduri convenite de o misiune de

audit statutar? Intr-o misiune de proceduri convenite, auditorul nu exprim nici o asigurare.El ntocmete n mod simplu un raport asupra faptelor constatate iar utilizatorii raportului sunt cei care trag propriile concluzii din lucrrile auditorului. Intr-o astfel de misiune, auditorul aplic proceduri de audit definite de comun acord cu clientul i cu toi beneficiarii rezultatelor acestor lucrri. Acest raport se adreseaz exclusiv prilor care au convenit procedurile de pus n lucru.

53. Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale?

Misiunile de audit speciale se pot referi la: - situaii financiare, stabilite dup un referenial contabil diferit de standardele internaionale de raportare financiar i de normele naionale; - conturi sau elemente de bilan sau rubrici din situaiile financiare; - respectarea clauzelor contractuale; - situaii financiare condensate ( rezumate). - revizuirile - misiunile de compilare - angajamentele privind procedurile agreate

54. Prin ce se caracterizeaz raportul auditorului asupra respectrii clauzelor contractuale?

21

Misiunea se refer exclusiv la examinarea respectrii clauzelor care vizeaz aspecte contabile i financiare. Opinia auditorului poate face obiectul unui raport distinct sau va fi inclus n raportul de audit, de baz.

55. Prin ce se caracterizeaz raportul auditorului asupra situaiilor financiare condensate?

Auditorul nu trebuie s emit vreun raport asupra situaiilor financiare condensate dect n cazul unde acesta a emis un raport de audit asupra situaiilor financiare n ansamblul lor.

56. Care sunt elementele de baz ale unui raport asupra situaiilor financiare condensate?
1. - titlul; 2. - destinatarul; 3. - identificarea situaiilor financiare auditate din care s-au nscut situaiile financiare condensate; 4. - o opinie care s indice dac informaiile cuprinse n situaiile financiare condensate sunt n concordan cu situaiile financiare auditate, din care acestea s-au nscut; 5. - o meniune, sau o trimitere la o not anex la situaiile financiare condensate, n care se menioneaz ca situaiile financiare condensate trebuiesc citite mpreun cu situaiile financiare n ansamblul lor i cu raportul de audit asupra acestora; 6. - data raportului; 7. - adresa auditorului; 8. - semntura auditorului.

57. Raportul asupra unor rubrici din situaiile financiare. Auditorului i se poate cere s exprime o opinie asupra uneia sau mai multor rubrici din situaiile financiare ( creane, stocuri, provizioane), n cadrul misiunii de audit de baz sau ntr-o misiune distinct. Opinia auditorului se va referi numai la rubrica auditat. Intr-o astfel de misiune trebuie inut seama de rubricile din situaiile financiare care sunt interdependente, susceptibile de a avea o influena semnificativ asupra informaiilor n legtur cu care i s-a cerut opinia. Auditorul trebuie s fixeze prag de semnificaie pentru rubricile din situaiile financiare asupra crora ii va exprima opinia. Raportul auditorului trebuie s menioneze referenialul contabil pe baza cruia a fost auditat rubrica respectiv din situaiile financiare. Dac auditorul a formulat o opinie defavorabil sau imposibilitate de exprimare a opiniei asupra situaiilor financiare n ansamblul lor, el poate emite o astfel de opinie n raportul asupra unei rubrici numai dac aceast rubric nu constituie o parte semnificativ a acestor situaii financiare. 58. Misiunea de examinare a informaiilor financiare previzionale: caracteristici.
Elementele probante ale unei astfel de misiuni trebuie s permit auditorului s aprecieze dac: - ipotezele cele mai plauzibile reinute ca baz a informaiilor financiare previzionale sunt rezonabile. - informaiile financiare previzionale sunt suficiente; - informaiile financiare previzionale sunt corect prezentate; - informaiile financiare previzionale sunt pregtite ntr-o manier coerent cu situaiile financiare istorice.

59. Explicai termenii de previziuni i proiecii n audit.

Previziunile-sunt informaii financiare previzionale elaborate pe baz de ipoteze referitoare la evenimente viitoare (ipotezele sau estimrile cele mai plauzibile).

22

Proieciile sunt informaii financiare bazate pe ipoteze teoretice referitoare la evenimente viitoare i la aciuni ale conducerii care pot sau nu s se produc, precum i pe combinarea estimrilor celor mai plauzibile cu ipotezele teoretice.

60. Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de examen limitat (revizuire)
Obiectivul unei misiuni de examen limitat este s permit auditorului s concluzioneze c nici un fapt semnificativ nu a fost descoperit care s-l fac s cread c situaiile financiare nu au fost stabilite n toate aspectele lor semnificative conform unui referenial contabil identificat( asigurare negativ). Auditorul trebuie s respecte regulile de etic: independena, integritatea, obiectivitatea, competena profesional, confidenialitate, profesionalismul i respectful fa de normele tehnice i profesionale. Principii generale ale misiunii de examen limitat (revizuire): 1. Auditorul trebuie sa satisfaca Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar 2. Auditorul trebuie sa efectueze o revizuire in conformitate cu acest standard 3. Auditorul trebuie sa planifice si sa efectueze revizuirea cu o atitudine de scepticism profesional, recunoscand ca pot exista circumstante care sa aiba drept rezultat situatii financiare in mod semnificativ eronate 4. In scopul exprimarii unei certificari negative in raportul de revizuire, auditorul trebuie sa obtina probe adecvate suficiente, in primul rand, prin investigatii si proceduri analitice pentru a putea sa traga concluzii

61. Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat (revizuire).

1. - cunoaterea activitiilor ntreprinderii i ale sectorului din care face parte; 2. - analiza principiilor i practicilor contabile urmate de ntreprinderi; 3. - analiza procedurilor practicate de ntreprindere pentru contabilizarea, clasificarea i ntocmirea documentelor de sintez; 4 .- primirea n lucru a procedurilor analitice destinate identificrii variaiilor, tendinelor i elementelor neobinuite. n cazul n care se consider c informaiile supuse examenului limitat pot conine anomalii semnificative, auditorul trebuie s pun n lucru proceduri complementare sau mai extinse.

62. Norme de raportare n cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire).

Raportul de examen limitat trebuie s conin o concluzie scris, clar exprimat, sub forma unei asigurri negative. Raportul trebuie s indice dac situaiile financiare nu dau o imagine fidel, conform unui referenial contabil identificat.El trebuie s precizeze de asemenea c nici o opinie de audit nu este exprimat.

63. Raportarea unei misiunii de compilare.

ntr-o misiune de compilare nu se exprim nici o asigurare n raport, cu toate c utilizatorii beneficiaz de servicii contabile. Profesionistul contabil utilizeaz cunotinele sale contabile i nu pe cele de auditor, n scopul strngerii, clasrii i sintetizrii situaiilor financiare. Procedurile aplicate n astfel de misiuni nu au drept scop s permit furnizarea unei asigurri asupra situaiilor financiare respective; utilizatorii acestor informaii sunt ncreztori totui c beneficiaz de intervenia unui profesionist care aduce cunotinele i competenele sale la elaborarea acestor situaii financiare. Raportul asupra misiunii de compilare trebuie s conin elementele urmtoare: titlul; destinatarul; 23

 o meniune confirmnd c misiunea s-a derulat conform cu Standardele Internaionale de Audit aplicabil misiunilor de compilare sau normelor i practicilor naionale; indicarea faptului, dac este cazul, c auditorul nu este independent de ntreprindere; identificarea informaiilor financiare cu precizarea c ele rezult din detalii furnizate de conducerea ntreprinderii; o meniune indicnd responsabilitatea conducerii ntreprinderii pentru informaiile financiare compilate de ctre auditor; o meniune c misiunea de compilare nu reprezint nici un audit, nici un examen limitat i, n consecin, nici o asigurare nu este furnizat; un paragraf, dac este cazul, pentru atragerea ateniei asupra diferenelor semnificative menionate n anexe fa de referenialul contabil utilizat; data raportului; adresa i semntura auditorului (contabilului) pe fiecare pagin a informaiilor financiare compilate sau pe prima pagin a situaiilor financiare compilate, se face una din meniunile: neauditate sau compilate fr audit, nici examen limitat.

64. Cum explicai necesitatea unui Cod etic n audit? Necesitatea Codului const n : 1. necesitatea garantrii unei caliti optime a serviciilor; 2. conservarea ncrederii publicului n profesie; 3. asigurarea proteciei, att a profesionistului contabil ct i a terilor beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia; 4. confirmarea de autoritate a lucrrilor effectuate de profesionitii contabili; 5. necesitatea asigurrii aprrii onoarei i independenei profesionistului contabil i a organismului din care face parte. 65. Care sunt principiile fundamentale ale eticii n audit nscrise n Codul etic?
1. Integritatea i obiectivitatea; 2. Competena profesional, grij i srguin; 3. Confidenialitate; 4. Profesionalism; 5. Respectul fa de normele tehnice i profesionale.

66. Explicai principiul integritii i obiectivittii n audit.

Integritatea presupune c profesionistul contabil trebuie s fie drept i cinstit atunci efectueaz servicii profesionale. Obiectivitatea presupune c profesionistul contabil trebuie s fie imparial, fr prejudicii, s nu se afle n situaii de incompatibilitate, de conflict de interese, care s pun la ndoial obiectivitatea acestuia

67. Explicai principiul competenei n audit.

Competena profesional presupune c profesionistul contabil trebuie s furnizeze servicii profesionale cu competen, grij i srguin i s fie la curent cu ultimele evoluii i nouti din practica profesional, din legislaie i tehnici de lucru. Competena profesional se divide n dou componente: achiziionarea competenei profesionale i meninerea competenei.

68. Explicai principiul confidenialitii n audit.

Confidenialitatea presupune c profesionistul contabil trebuie s respecte confidenialitatea informaiilor obinute n timpul misiunilor sale i nu trebuie s le utilizeze sau s le divulge fr autorizare scrisa, n afar de cazurile cnd obligaia divulgrii e prevzut prin lege sau norme regulamentare. 24

Aceast obligaie se aplic i dup terminarea relaiilor ntre profesionist i clientul sau angajatorul su.

69. Prezentai 5 situaii de ameninare la adresa independenei.

1. Cauze datorate interesului propriu; 2. Cauze legate de slbirea autocontrolului; 3. Cauze datorate renunrii la propriile convingeri; 4. Cauze datorate manifestrilor de familiarism; 5. Cauze datorate unor misiuni de intimidare.

70. Interesul propriu - ameninare la adresa independenei.

Interesul propriu devine o ameninare la adresa independenei atunci cnd un cabinet, o societate sau membrii acestora ar putea beneficia de un interes (participare) financiar din partea clientului sau dac un interes propriu al acestor cabinete ar intra n conflict cu clientul respectiv (exemple: participare financiar direct sau indirect la capitalul propriu, un mprumut sau o garanie la sau de la un client, onorarii totale provenind de la un singur client, relaii de afaceri cu clientul, potenial angajare ca salariat al clientului, onorarii neprevzute n contractul de audit).

71. Slbirea autocontrolului - ameninare la adresa independenei.

Ameninarea la adresa independenei, legat de slbirea autocontrolului, apare atunci cnd unul dintre membrii cabinetului/societii a fost anterior una din persoanele care a gestionat patrimoniului clientului i astfel poate exercita o influen semnificativ direct asupra nivelului de asigurare al angajamentului fa de client(exemple: un membru al cabinetului/societii care este sau a fost recent una din persoanele care a getionat patrimoniul clientului, sau care a fost recent un angajat al clientului ntr-o poziie din care poate exercita o influen semnificativ asupra nivelului de certitudine).

72. Renunarea la convingeri - ameninare la adresa independenei.

Renunarea la convingeri poate s apar atunci cnd cabinetul/societatea sau un membru al acestuia, promoveaz opinia unui client pn la punctul n care obiectivitatea sa este sau poate fi neleas ca fiind compromis.Este cazul n care cabinetul/societatea sau un membru al acestuia i-au subordonat raionamentul lor profesional aceluia al clientului.

73. Manifestri de familiarism - ameninare la adresa independenei.

Manifestrile de familiarism au loc atunci cnd, n virtutea unor relaii strnse cu un client, cu cei care gestioneaz patrimoniul sau cu angajaii acestuia, cabinetul/societatea sau un membru al acestora, devine prea nelegtor fa de interesele clientului (un membru al cabinetului/societii are un membru de familie cu funcie de rspundere n ntreprinderea clientului; un fost partener al cabinetului/societii gestioneaz patrimoniul clientului i are influen important asupra realizrii obiectului contractului ncheiat cu clientul, acceptarea de daruri, n afar de cazul cnd valoarea acestora este nesemnificativ, de ctre membrii cabinetului/societii, de la client sau de la persoanele care gestioneaz patrimoniul clientului).

74. Aciuni de intimidare - ameninare la adresa independenei. Aciunile de intimidare au loc atunci cnd un membru al cabinetului/societii este implicat s acioneze obiectiv i s exercite pruden profesional, prin ameninri reale sau percepute, de la persoanele care gestioneaz patrimoniul sau de la angajaii clientului 75. Protejarea independenei prin normele legale i profesionale.
Natura msurilor de protejare care urmeaz a fi aplicate va varia n funcie de mprejurri.Aceste msuri se impart n trei categorii: - msuri de protejare create de profesie, legislaie sau reglementri; 25

- msuri de protejare stabilite n cadrul contractului ncheiat cu clientul beneficiar al serviciilor profesionale; - msuri de protejare stabilite n cadrul propriilor sisteme i proceduri ale cabinetelor/societiilor.

76. Protejarea independenei prin clauze contractuale cu clientul.

Msurile de protejare stabilite n contractul cu clientul constau n: - aprobarea sau ratificarea de ctre Adunarea general a clientului, a numirii cabinetului/societii prestatoare de servicii profesionale atunci cnd alte peroane mputernicite de client au semnat contractul; nominalizarea angajailor competeni ai clientului, mputernicii a lua decizii manageriale; - stabilirea de ctre client a politicilor i procedurilor pentru o raportare financiar corect; - procedurile interne ale clientului privind asigurarea delegrii obiective a angajailor pentru buna gestionare a bunurilor i valorilor; - structura conducerii corporative a clientului, printre care i comitetul de audit care asigur supravegherea procesului de validare a informaiilor i situaiilor financiare i legtura cu cabinetul/societatea care presteaz servicii profesionale pentru client.

77. Protejarea independenei prin msuri interne cabinetului.

Astfel de msuri constau n: - importana independenei acordat de conducerea cabinetului/societii i modalitatea de implicare a membrilor echipelor de profesioniti contabili n audit; - politici i proceduri de implementare i monitorizare a controlului calitii nivelului de asigurare al angajamentului cu clientul; - politici de independen privind identificarea ameninrilor la adresa independenei, evaluarea importanei acestor ameninri i identificarea msurilor de protejare; - politici interne i proceduri de supraveghere a respectrii aplicrii politicilor i procedurilor privind independena; - politici i proceduri care s permit identificarea intereselor sau relaiilor dintre cabinete/societi i membrii acestora cu clienii; - politici i proceduri privind monitorizarea evitrii obinerii veniturilor cabinetului/societii de la un singur client; - modalitatea de folosire a diferiilor parteneri i echipe pentru prestarea unor servicii profesionale care reprezint pri dintr-un contract ncheiat cu un client; - politici i proceduri care s interzic membrilor cabinetului/societii i altor persoane, care nu fac parte din echipa de audit i servicii conexe, s influeneze rezultatul nivelului de asigurare angajat; - comunicarea sincronizat a politicilor i procedurilor cabinetului/societii, inclusiv orice schimbri ale acestora, tuturor colaboratorilor i angajailor, incluznd instruirea corespunzatoare i formarea lor continu; - desemnarea unui membru cu experien al managementului cabinetului/societii drept delegat responsabil pentru supravegherea functionrii adecvate a sistemului de protejare a independenei; - mijloace de a informa partenerii i personalul de conducere al clienilor i al entitilor lor raportoare c trebuie s rmn independeni fa de cabinetul/societatea prestatoare de servicii profesionale; - un mecanism disciplinar, pentru a asigura conformarea cu politicile i procedurile stabilite; - politici i proceduri pentru a nsrcina colaboratorii i angajaii cabinetului/societii s comunice nivelurilor superioare orice chestiune privind independena i obiectivitatea care i preocup; acestea include i informarea membrilor cabinetului/societii asupra procedurilor deschise mpotriva lor; 26

- includerea suplimentar n echip a unui profesionist contabil care s supravegheze lucrrile efectuate sau pentru a da recomandrile necesare cerute. Aceast persoan ar putea fi angajat din afara cabinetului/societii/grupului sau s fie cineva din interiorul lor, care nu a fost membru al echipei de audit i servicii conexe; - consultarea unei tere persoane, cum ar fi un comitet de administratori independeni, un organism profesional de reglementare sau un alt profesionist contabil; - rotirea personalului cu funcii de conducere; - comentarea problemelor privind independena cu comitetul de audit sau cu alte persoane din conducerea clientului; - elucidarea, cu comitetul de audit sau cu alte persoane din conducerea clientului, a naturii serviciilor prestate i a mrimilor onorariilor percepute; - politici i proceduri care s protejeze membrii echipelor de audit i servicii conexe s nu ia decizii manageriale sau s-i asume responsabiliti care, de drept, revin clientului; - implicarea altui cabinet/societate pentru a realiza sau a realiza din nou o parte din nivelul de asigurare al angajamentului; - implicarea altui cabinet/societate pentru realizarea din nou a serviciilor care nu necesit un nivel de asigurare acordat clientului, n msura n care acesta i asum responsabilitatea serviciilor prestate; - eliminarea unei persoane din echipa de audit i servicii conexe, cnd are participri financiare personale care pot crea o ameninare la adresa independenei. Cnd msurile de protejare a independenei, artate mai nainte, sunt insuficiente pentru a elimina sau reduce la un nivel acceptabil ameninrile la adresa independenei sau cnd cabinetul/societatea consider necesar s nu elimine activitile, situaiile sau interesele care creeaz ameninarea, atunci singura msur util va fi aceea de a refuza contractul privind acordarea nivelului de asigurare angajat sau de a se retrage din acest contract. Masuri interne ale societatii pentru protejarea independentei: importanta independentei acordata de conducerea societatii si modalitatea de implicare a membrilor echipelor de profesionisti contabili in audit, servicii conexe pentru satisfacerea interesului public proceduri si politici de implementare si monitorizare a controlului calitatii nivelului de asigurare al angajamentului contractat cu clientul politici de independenta documentate privind identificarea amenintarilor la adresa independentei, identioficarea masurilor de protejare, evaluarea imprtantei acestora si aplicarea masurilor pentru eliminarea sau reducerea amenintarilor politici interne si proceduri care sa permita identificarea intereselor sau relatiilor dintre societate si clientii serviciilor prestate politici si proceduri privind monitorizarea evitarii obtinerii veniturilor societatii de la un singur client un mecanism disciplinar pentru a asigura conformarea cu politicile si procedurile stabilite

78. Investigaii i sanciuni pentru nerespectarea normelor de comportament.

Sanctiunile pot fi : avertisment suspendarea practicarii profesiei liberare pe o perioada de la 3 luni la un an sau mai mult in cadrul unei abateri majore neacordarea vizei de practica retragerea calitatii de auditor.

79. Care este structura Codului etic naional al profesionitilor contabili din Romnia?
Cele 3 pri care compun Codul se aplic dup cum urmeaz: - partea A tuturor profesionitilor contabili; 27

- partea B numai profesionitilor contabili liber- profesioniti; - partea C numai profesionitilor contabili angajai.

80. Obligaiile etice ale experilor contabili si contabililor autorizai, salariai.

Obligatii etice ale profesionistilor contabili angajati: sa vegheze asupra colegilor, ajutandu-i sa isi dezvolte si pastreze rationamentul profesional referitor la probleme contabile si de etica datoreaza loialitate atat angajatorului cat si profesiei lor profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare angajatorul sau despre gradul de pregatire sau experineta pe care le detine sa prezinte informatia financiar in intregime, cu onestitate, in mod profesionist astfel inacat sa fie inteleasa in contextul ei Conflictul de loialitate Profesionistii contabili angajati datoreaza loialitatea, atat angajatorului lor, cat si profesiei lor, si uneori pot aparea situatii conflictuale intre cei doi. Prioritatea fireasca a unui angajat trebuie sa fie aceea de a respecta atat obiectivele legitime si etice ale entitatii in care lucreaza, cat si regulile si procedurile redactate pentru sustinerea lor. In orice caz, unui angajat, in mod legitim nu i se poate cere: sa incalce legea; sa incalce regulile si standardele profesiei; sa minta sau sa induca in eroare (inclusiv prin tacere) pe cei care actioneaza ca auditori in numele angajatorului; sa isi puna numele sau sa fie asociat la o raportare care practic denatureaza faptele. Diferentele de opinie despre rationamentul profesional al profesionistului contabil privind contabilitatea sau de respectare a eticii, trebuie prezentate si rezolvate in cadrul entitatii angajatului, initial cu persoana ierarhic imediat superioara si posibil cu urmatoarea. In cazul unor probleme semnificative de etica nerezolvate, acestea se analizeaza cu persoanele din conducerea superioara sau cu consiliul de administratie. Daca profesionistii contabili angajati nu pot rezolva vreo problema implicand un conflict intre angajatorii lor si cerintele profesionale, dupa eliminarea celorlalte posibilitati, nu pot avea alta solutie decat sa recurga la demisie. Angajatii trebuie sa expuna angajatorului motivele acestei actiuni, dar datoria lor de confidentialitate exclude in mod normal sa comunice problema respectiva si altora (fara o aprobare legala sau profesionala pentru a actiona in acest fel). Sprijinirea colegilor angajati Un profesionist contabil angajat, indeosebi unul care exercita o autoritate asupra celorlalti, trebuie sa vegheze asupra colegilor ajutandu-i sa isi dezvolte si pastreze rationamentul profesional referitor la problemele contabile si de etica si trebuie sa analizeze in mod profesional diferentele de opinie cu acestia. Competenta profesionala Unui profesionist contabil angajat in industrie, comert, sectorul public sau invatamant i se poate cere sa execute servicii semnificative pentru care insa nu are suficienta pregatire sau experienta. Cand executa asemenea lucrari, profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare angajatorul sau despre gradul de pregatire sau experienta pe care le detine; daca este cazul, se va cere asistenta adecvata si parerea unui expert. Prezentarea informatiilor Se asteapta ca profesionistul contabil angajat sa prezinte informatia financiara in intregime, cu onestitate, in mod profesionist si astfel incat sa fie inteleasa in contextul ei. Informatia financiara si ne-financiara trebuie pastrate intr-o maniera care sa descrie clar natura adevarata a tranzactiilor comerciale, activelor si pasivelor, sa clasifice si sa inregistreze intrarile cronologic si de o maniera adecvata, iar profesionistii contabili trebuie sa faca tot ce le sta in putinta pentru respectarea acestei cerinte. 28

81. Obligaiile etice ale expertului contabil n cursul unei misiuni de consultan fiscal.
In cursul unei misiuni de consultanta fiscala expertul contabil trebuie: - sa respecte principiul independetei - sa respecte legislatia fiscala in domeniu - sa ajute clientul la interpretarea legii in favoarea sa.

82. Prezentai pe scurt coninutul seciunii a 8-a din Codul etic naional al profesionitilor
contabili din Romnia. Sectiunea a 8-a din acest Cod stabileste cadrul general conceptual pentru conditiile privind independenta profesionistului contabil in cazul misiunii de audit si servicii conexe (Assurance engagemente), potrivit standardului international; in consecinta, nici unui organism membru sau cabinet, societate, nu ii este permisa aplicarea unor standarde mai putin riguroase decat cele prevazute in aceasta sectiune. Introducere 8.1. Este in interesul publicului si totodata este cerut de acest Cod etic, ca membrii echipelor de audit si servicii conexe, ai cabinetelor sau societatilor de profil si daca este cazul, ai societatilor din cadrul grupului, sa fie independenti de clientii misiunilor de audit si servicii conexe. 8.2. Nivelul asigurarii (certitudinii) auditului si serviciilor conexe este destinat a creste credibilitatea informatiei privind un obiectiv oarecare, prin evaluarea faptelor care atesta ca obiectivul examinat este conform criteriilor adecvate, sub toate aspectele sale importante. Pentru a obtine o intelegere completa a obiectivelor si elementelor unei misiuni privind exprimarea unei opinii este necesara consultarea tuturor Standardelor internationale de audit. 8.3. Misiunea de exprimare a unei opinii este o activitate speciala; ea depinde de urmatoarele elemente: - o relatie intre trei parti implicand: o un profesionist contabil o o parte responsabila; si o un utilizator anume precizat. - un obiectiv - criterii adecvate modalitatea de realizare; si - o concluzie. Partea responsabila si utilizatorul anume precizat pot fi sau nu din aceeasi entitate clienta. De pilda, o intreprindere mama poate cere auditarea informatiilor furnizate de catre una din filialele sale. Relatia dintre partea responsabila si utilizatorul anume precizat este necesar a fi privita in contextul unui contract specific. 8.4. Exista o gama larga de misiuni (contracte) care furnizeaza un nivel inalt sau mediu de certitudine (asigurare). Acestea pot fi misiuni (contracte) care cuprind obiective privind: - auditarea sau revizia unei game largi de informatii financiare (situatii financiare anuale) si informatii nefinanciare (note explicative ale situatiilor financiare) - atestari si raportari directe - raportari interne si externe - sectorul privat sau public. 8.5. Obiectivul unei misiuni (contract) de exprimare a unei opinii poate fi constituit din: - Date (de pilda, informatii financiare istorice sau prospective, informatii statistice, indicatori de performanta); - Sisteme si proceduri (de pilda, controale interne) sau Diagnostic de comportament (de pilda: conducerea corporativa, respectarea unor reglementari, practicile privind resursele umane). 8.6. Nu toate misiunile (contractele) profesionistilor contabili au ca finalitate exprimarea unei opinii (asigurare) a clientului privind asertiunile conducerii entitatii. 29

Misiunile executate frecvent de profesionistii contabili, care nu sunt misiuni (contracte) de audit (deci de non-audit)cuprind: - proceduri convenite; - compilarea situatiilor financiare sau a altor informatii financiare; - pregatirea lucrarilor de rambursare a taxelor si impozitelor, cand nu este exprimata nici o concluzie si consultanta fiscala; - consultanta privind managementul; - alte servicii de consultanta. 8.7. Aceasta sectiune a Codului etic prevede un cadru, constituit din principii, pentru identificarea, evaluarea si masurile de preintampinare a amenintarilor la adresa independentei. Cadrul stabileste principiile pe care membrii echipei de profesionisti contabili in audit si servicii conexe, cabinetele, societatile de profil si grupurile, trebuie sa le utilizeze pentru a identifica amenintarile la adresa independentei si a evalua importanta acestor amenintari si masurile necesare eliminarii sau reducerii lor la un nivel acceptabil. Este necesara aplicarea rationamentului profesional pentru a determina care sunt masurile necesare cele mai indicate. Exemplele prezentate sunt destinate a ilustra aplicarea principiilor din aceasta sectiune, neexistand o lista exhaustiva a tuturor circumstantelor care pot crea amenintari la adresa independentei. In consecinta nu este suficient ca un membru al echipei de profesionisti contabili in audit si servicii conexe, sau membrii cabinetelor, societatilor de profil sau grupului sa identifice situatii similare cu cele exemplificate, ci sa caute continuu sa aplice principiile acestei sectiuni la circumstantele particulare pe care le intampina. Mai mult, Codul se bazeaza pe aceea ca, daca nu se prevede in mod special o limitare, obiectivele si principiile fundamentale sunt valabile in mod egal pentru toti profesionistii contabili, indiferent daca ei practica in calitate de liber-profesionisti sau ca angajati in industrie, comert, sectorul public sau invatamant. Exemplele arata cum trebuie sa fie aplicate masurile de protejare de catre societate pentru a satisface cerintele de independenta fata de clientii de audit sau de non audit. Societatea nu trebuie sa aiba nici o participare financiara directa sau indirecta la capitalul propriu al clientului.

83. Explicai scopul i obiectivele controlului de calitate al serviciilor de audit. Scopul controlului calitatii este de a stabili standarde si de afurniza instructiuni privind: politicile si procedurile unei firme de audit referitoare la activitatea de audit in general proceduri referitoare la munca delegata asistentilor pentru un audit individual Obiectivele politicilor de control al calitatii vor incorpora urmatoarele: cerintele profesioanle aptitudini si competente repartizare actvitatea de audit este repartizata personalului cu grad de instruire tehnica si experienta profesionala ceruta in circumstantele date delegare indrumare, supraveghere si revizuire la toate nivelurile astfel incat sa se asigure rezonabilitatea activitatii desfasurate consultare consultanta ori de cate ori e necesar, in cadrul sau in afara firemei cu persoane competente acceptarea si pastrarea clientilor evaluarea potentialilor clienti si verificarea celor existentei monitorizare se monitorizeaza gradul de adecvare continuu si eficacitatea operationala a politicilor si procedurilor de control al calitatii 84. Controlul de calitate la nivelul organismului profesional.
Controlul de calitate reprezint un ansamblu de msuri luate de organismele profesionale, care vizeaz analiza modului de organizare i funcionare a unui cabinet i aprecierea modului de aplicare n cadrul cabinetului a standardelor internaionale i a normelor profesionale emise de aceste organisme. 30

Obiective urmrite prin controlul de calitate se refer la: - oferirea ctre public a unei bune percepii despre calitatea serviciilor; - armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor; - contribuirea la buna organizare a cabinetelor i la perfecionarea metodelor de lucru; - aprecierea modului de aplicare a regulilor i normelor profesionale; - dezvoltarea solidaritii n rndul profesiei, prin favorizarea contactelor dintre colegi, apropierea i respectul profesionitilor fa de organismul profesional. Principiile fundamentale care stau la baza organizrii controlului de calitate sunt: universalitatea, confidenialitatea, colegialitatea, adaptarea controlului i urmrirea. Activitatea de control al calitii poate fi organizat i exercitat n dou metode: controale colegiale i controale prin personal angajat, ambele metode fiind echivalente.

85. Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit.

Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 220 stabilete procedurile i principiile fundamentale precum i modalitile lor de aplicare cu privire la controlul de calitate i n mod deosebit, la politicile i procedurile folosite de unn cabinet n lucrrile de audit i la procedurile referitoare la lucrrile ncredinate unor colaboratori ai auditorului. Natura, calendarul i ntinderea politicilor i procedurilor de control de calitate ale unui cabinet sau societate depind de numeroi factori ca: felul i importana activitii sale, dispersia geografica, nivelul de organizare, costuri etc. Obiectivele politicilor de control de calitate adoptate de ctre un cabinet sau o societate sunt urmatoarele: - exigenele profesionale: personalul cabinetului sau al societii trebuie s se conformeze principiilor de independen, integritate, obiectivitate, confidenialitate i profesionalism, nscrise n Codul etic; - aptitudini i competene: nivelul de instruire i formare al personalului cabinetului sau societii permite acestuia s se achite n mod corect i complet de sarcinile pe care le primete n cadrul unei misiuni de audit; - repartizarea lucrrilor: lucrrile de audit vor fi ncredinate personalului care dispune de pregtirea i experiena necesar; - delegarea : conducerea, supervizarea i revederea lucrrilor realizate la toate eantioanele permit obinerea unei asigurri rezonabile c lucrrile efectuate rspund normelor de calitate stabilite.

86. Rolul i importana dosarului exerciiului. Dosarul exerciiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a cror utilitate nu depete exerciiul controlat; el permite ansamblarea tuturor lucrrilor, de la organizarea misiunii la sintez i formularea raportului. Dosarul exerciiului este indispensabil pentru: - mai buna organizare i control ale misiunii; - documentarea lucrrilor efectuate, deciziilor luate i asigurarea c programul s-a derulat fr omisiuni; - nlesnirea muncii n echip i supervizarea lucrrilor date la colaboratori; - justificarea opiniei emise i redactarea raportului. 87. Rolul i importana dosarului permanent.
Unele informaii i documente primite sau analizate n cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toat durata mandatului. Ele nu au deci nevoie s fie cercetate n fiecare an. Clasarea lor ntrun dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioar dup aducerea sa la zi. Dosarul permanent permite deci evitarea repetrii n fiecare an a unor lucrri i transmiterea de la un exerciiu la altul a elementelor de recunoatere a intreprinderii 31

88. Explicai semnificaia datrii raportului de audit.

Raportul auditorului trebuie s poarte data de la sfritul lucrrilor de audit. Cititorul este astfel informat c auditorul a apreciat efectele asupra situaiilor financiare i asupra raportului su, evenimentelor i tranzaciilor intervenite, de care el a avut cunotin pn la aceast dat. ntruct responsabilitatea auditorului const n emiterea unui raport asupra situaiilor financiare pregtite i prezentate de conducerea societii, raportul su nu trebuie s poarte o dat anterioar celei la care situaiile financiare au fost nchise i aprobate.

89. Situaii care conduc la formularea altei opinii dect opinie fr rezerve.
De fiecare dat cnd auditorul emite un raport, altul dect un raport fr rezerv, el trebuie s includ n raportul su o descriere clar a tuturor motivelor care justific decizia sa i, de fiecare dat cnd poate, s cifreze (s estimeze) incidena posibil asupra situaiilor financiare. Aceste informaii trebuie s fie date, de preferin ntr-un paragraf distinct care s precead pe cel care cuprinde exprimarea opiniei sau imposibilitatea de a exprima o opinie i pot, de asemenea, s fac trimitere la o not anex mai aprofundat.

90. Cazuri de dezacord cu conducerea ntreprinderii - client.

Auditorul, folosind mijloacele pe care le-a considerat necesare, a constatat o iregularitate contabil pe care conducerea ntreprinderii refuz s o corecteze. Acest dezacord poate fi important i s influeneze certificarea. Pot fi, de exemplu, dezacorduri privind: - insuficiena provizioanelor pentru deprecierile de stocuri i creane; - stocuri supraevaluate sau subevaluate datorit unor erori n calculul costurilor produciei sau n determinarea mrimii stocului (cantitilor) - nerespectarea principiului independenei exerciiului; - neluarea n considerare a evenimentelor posterioare care confirma sau infirm o situaie existent la data nchiderii exerciiului; - neluarea n considerare a principiului prudenei prin supraevaluarea activelor; - erori n clasarea terilor (clieni inceri meninui ca clieni obisnuii). Auditorul certific cu rezerv atunci cnd iregularitatea este semnificativ, dar importana ei nu este suficient pentru a considera c situaiile financiare nu sunt corecte i sincere i c nu dau o imagine fidel asupra poziiei i situaiei financiare precum i rezultatului exerciiului. Oricare ar fi natura neregularitilor, auditorul i prezint n raport opinia, preciznd: - natura dezacordului; - postul i suma respectiv; - influena asupra rezultatului net.

91. Rolul i coninutul notei de sintez.

Pentru a permite auditorului s-i fac o prere definitv asupra situaiilor financiare, este util s-i stabileasc o not de sintez care recapituleaz toate puncyele importante ale lucrrii, care pot avea o inciden asupra deciziei finale. Nota de sinteza este stabilit pe o foaie de lucru care presupune: - o referire la foaia de lucru n care punctul reinut ca important este dezvoltat; - o descriere sumara a punctului respectiv; - poziia auditorului (punctul su de vedere). Descrierea punctelor respective se va referi la toate elementele importante ale desfasurrii lucrrilor i n special la: - problemele tehnice ntlnite i maniera n care au fost rezolvate; - punctele n suspensie care necesit primirea unei informaii complementarea; - domeniile care necesit o luare de poziie i o decizie final a auditorului; - o list a modificrilor propuse, evideniindu-le pe cele care au fost contabilizate i separat pe cele care nc nu au fost acceptate de ntreprindere. 32

Poate fi util, de asemenea, realizarea unui scurt rezumat al evenimentelor semnificative care au marcat viaa ntreprinderii n timpul exerciiului ca, de exemplu: - evoluia principalelor elemente din situaiile financiare; - produse (activitai) noi; - schimbri n strategia ntreprinderii.

92. Rolul i coninutul chestionarului de sfrit de misiune. Chestionarul sfritului lucrrilor permite asigurarea c toate elementele au fost reunite, c normele au fost respectate i c dosarele sunt complete. ntrebrile din chestionar trebuie s recapituleze toate lucrrile ce trebuie efectuate potrivit standardelor normelor de audit i procedurilor interne ale cabinetului i se pot grupa dup cum urmeaz: -ntinderea lucrrilor; - delegarea lucrrilor ctre membrii echipei i supervizarea activitii lor; - coninutul bilanului contabil; - raportrile; - comunicrile cu conducerea ntreprinderii; - latura administrativ. 93. Rolul i coninutul scrisorii de afirmare. Auditorul poate consemna n foile sale de lucru proba afirmaiilor primite de la conductori, efectund o sintez a convorbirilor sale obinnd o scrisoare de afirmare, care poate imbrca forma: - fie a unei scrisori emannd de la conductori; - fie a unei scrisori a auditorilor amintind termenii afirmatiei verbale primite de la conductori, recunoscute cum se cuvine i confirmate de ei. Daca conductorii refuz s ateste printr-o scrisoare de afirmare afirmaiile pe care auditorul le consider necesare, acest refuz va constitui o limitare a ntinderii lucrrilor sale. Scrisoarea de afirmare permite: - clarificarea rspunderilor ce revin conductorilor ntreprinderii i auditorului; - ntiinarea conducerii ntreprinderii asupra modului de influenare a situaiilor financiare de ctre informaiile pe care numai ea le deine. Aceasta scrisoare de afirmare nu nlocuiete procedurile de verificare ce trebuie efectuate de ctre auditori. 94. Utilizarea lucrrilor unui alt auditor.
Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 600 stabilete procedurile i principiile fundamentale i modalitile lor de aplicare referitoare la utilizarea de ctre un auditor, n cadrul unei misiuni de audit de baz, la o entitate a lucrrilor realizate de ctre un alt auditor, asupra situaiilor financiare ale unuia sau mai multor sub-grupuri incluse n situaiile financiare ale acelei entiti. El nu se aplic n cazul cnd doi sau mai muli auditori sunt numii coauditori i nici relaiilor auditorului cu auditorul precedent. Cnd auditorul principal utilizeaz lucrrile unui alt auditor, auditorul principal trebuie s determine incidena acestor lucrri asupra propriului su audit. Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situaiilor financiare ale unei entiti. Expresia alt auditor, desemneaz auditorul altul dect auditorul principal responsabil de examenul informaiilor financiare ale unui subgrup, incluse n situaiile financiare auditate de ctre auditorul principal. - Acceptarea misiunii de auditor principal Auditorul trebuie s stabileasc dac participarea sa la lucrrile de audit pe ansamblu este suficient pentru a-i permite s acioneze ca auditor principal. - Proceduri puse n lucru de ctre auditorul principal - evaluarea competenei profesionale a altui auditor; 33

- obinerea de elemente probante care dovedesc c lucrrile acelui alt auditor rspund obiectivelor auditorului principal n cadrul misiunii sale de audit. Cunoscnd contextul n care auditorul principal va folosi lucrrile sale, cellalt auditor trebuie s coopereze cu auditorul principal. De exemplu, acest alt auditor va aduce la cunotina auditorului principal orice aspect al activitii sale care nu se poate realiza conform modalitilor stabilite; la rndul su cellalt auditor va fi informat despre orice problem aprut n activitatea auditorului principal care poate avea o inciden important asupra propriei sale activiti.

95. Utilizarea lucrrilor auditorului intern. Auditorul trebuie s analizeze activitile auditorului intern i incidenele poteniale asupra procedurilor de audit ale sale. Auditorul intern, fcnd parte din structurile intreprinderii, are printre obiectele sale examenul, evaluarea i controlul pertinenei i eficacitii sistemelor contabile i de control intern; anumite aspecte ale lucrrilor sale pot fi utile auditorului extern. Printre activitile auditorului intern care pot fi utile auditorului extern se pot meniona: - examenul sistemelor contabile de control intern; - examenul informaiilor financiare i de gestiune; - evaluarea costurilor, rentabilitatea i eficiena unor tranzacii i operaiuni; - examenul modului de respectare a textelor legislative precum i al politicilor i directivelor stabilite de conducerea intreprinderii. \Auditorul extern are obligaia s obin o cunoatere suficient a activitilor auditului intern pentru a planifica i aborda n mod eficient auditul. n evaluarea lucrrilor auditorului intern, auditorul extern va ine seama de urmtoarele criterii: - statutul auditorului intern n cadrul intreprinderii; - natura i ntinderea lucrrilor de audit intern efectuate; - competene tehnice; pregtire tehnic adaptat i o experien ca auditor intern; - organizarea profesional; planificarea, supravegherea, controlul i documentarea corect a lucrrilor, existena manualelor de audit, programarea de lucru i a dosarelor de lucru corespunztoare 96. Utilizarea lucrrilor unui expert.
Standardul Internaional de Audit (ISA) nr.620 stabilete procedurile i principiile fundamentale i modalitile lor de aplicare n cazul utilizrii lucrrilor unui expert ca i elemente probante. Prin expert se nelege o persoan sau un cabinet care posed competene, cunotine i o experien specific ntr-un domeniu specific, altul dect cel care presupune cunotine de contabilitate i audit. Expertul poate fi angajat de ctre intreprindere, angajat de ctre auditor, salariat al intreprinderii sau salariat al auditorului. n primul rnd auditorul trebuie s reuneasc elemente probante suficiente i adecvate care s demonstreze c pot fi utilizate lucrrile unui anume expert n cadrul misiunii sale de audit. Utilizarea lucrrilor unui expert se face n urmtoarele situaii: - evaluarea unor anumite active: cldiri, construcii, terenuri, echipamente, opere de art, pietre preioase; - evaluarea strii fizice a unor active precum minereuri, zacminte, resurse petroliere sau stabilirea duratei de via rmas a unor active corporale; - evaluri actuariale; - evaluarea stadiului de avansare n realizarea fizic a unor produse sau lucrri de construcii; - avize juridice n ce privete interpretarea unor acorduri, statute sau reglementri. Cnd are n vedere s foloseasc lucrrile unui expert, auditorul trebuie s in cont de: - caracterul semnificativ al elementului respectiv din situaiile financiare; - riscul de eroare datorat naturii i complexitii elementului respectiv din situaiile financiare; - volumului i calitii altor elemente probante disponibile. 34

n al doilea rnd auditorul trebuie s verifice competena profesional a expertului: calificrile profesionale, diplome, nscrierea ca membru ntr-un organism profesional, experiena i reputaia sa n domeniul n care se intenioneaz a fi folosit. n al treilea rnd auditorul trebuie s evalueze obiectivitatea expertului. Riscul unei lipse de obiectivitate este mai ridicat n cazul expertului angajat al intreprinderii i al expertului legat ntr-un fel sau altul de intreprinderea auditat. n al patrulea rnd auditorul trebuie s strng elemente probante suficiente i adecvate care s demonstreze c ntinderea lucrrilor expertului rspunde obiectivelor auditului. Aceasta se poate realiza examinnd instruciunile scrise date de ctre intreprindere expertului, instruciuni care se pot referi la teme precum: - obiectivele i ntinderea lucrrilor expertului; - o deschidere general a problemelor specifice care vor fi tratate n raportul expertului; - condiiile de acces ale expertului la informaii; - confidenialitatea informaiilor despre intreprindere; - informaii referitoare la ipotezele i metodele de lucru pe care le va folosi expertul. Auditorul trebuie s stabileasc dac lucrrile expertului pot constitui un element probant cu privire la aprecierea criteriilor ce trebuiesc ndeplinite de situaiile financiare; el va stabili n mod deosebit dac rezultatele la care a ajuns expertul au fost corect luate n seam la elaborarea situaiilor financiare; dac el va stabili c lucrrile expertului nu permit reunirea elementelor probante, poate angaja un alt expert sau va emite o opinie calificat. Cnd auditorul nu modific raportul su, el nu trebuie s fac meniune de utilizarea lucrrilor expertului.

97. Faptele descoperite pn la data raportului de audit. Auditorul trebuie s pun n lucru proceduri care urmresc strngerea de elemente probante suficiente i adecvate care s justifice faptul c au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustri ale situaiilor financiare sau informaii suplimentare n anexe, pn la data raportului su. Procedurile menite s identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustri a situaiilor financiare sau unei informaii n anexe, vor fi puse n lucru la o dat ct mai apropiat de data raportului de audit i vor cuprinde aciunile urmtoare: - examinarea facturilor de cumprri, de vnzri, a avizelor de expediie sau a notelor de intrarerecepie ale perioadei posterioare nchiderii exerciiului, pentru a verifica dac operaiile respective nu sunt aferente exerciiului nchis (controlul principiului independenei exerciiului); - examinarea ncasrilor posterioare nchiderii pentru a verifica reactivarea creanelor; - cercetarea facturilor de vnzare posterioare nchiderii pentru a se ncredina c stocurile nu sunt evaluate la o sum superioar valorii lor de realizare sau invers; - analiza procedurilor stabilite de conducerea intreprinderii pentru a se asigura c evenimentele posterioare nchiderii au fost bine identificate; - consultarea proceselor verbale ale adunrii generale a acionarilor, ale consiliului de administraie, ale comitetului de audit, ale comitetului de direcie, care au avut loc dup data nchiderii exerciiului; - analiza altor informaii financiare luate, previziuni de trezorerie i alte rapoarte ale conducerii intreprinderii; - cereri, sau cereri suplimentare de informaii de la oficiul juridic sau de la avocaii intreprinderii n legtur cu procesele pe rol; - corespondena nregistrat la conducerea intreprinderii n legtur cu subiecte, cum ar fi: situaia actual a unor elemente contabilizate pe baza unor date preliminare sau neconcludente; noi angajamente, mprumuturi, garanii acordate sau primite; vnzri de active realizate sau avute n vedere; noi aciuni sau obligaiuni emise sau prevzute a fi emise, proiecte de fuziune, sau alte ci de restructurri;
35

active care fac obiectul unor pretenii de proprietate, distruse din diferite cauze (incendii, inundaii etc.); evoluia unor riscuri; alte evenimente care ar pune n discuii continuitatea exploatrii. Dac, prin aplicarea procedurilor de mai sus, auditorul descoper c evenimentele posterioare au o inciden semnificativ asupra situaiilor financiare, el trebuie s determine dac acestea au fost corect avute n vedere i au fcut obiectul unei informaii corespunztoare n notele anexe la situaiile financiare. Cnd un subgrup, filial sau sucursal face obiectul unui audit din partea altui auditor, auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la evenimentele posterioare, precum i necesitatea de a-l informa de data prevzut pentru semnarea propriului su raport de audit.

98. Fapte descoperite dup data raportului de audit dar naintea publicrii situaiilor
financiare. Auditorul nu este inut s aplice proceduri sau s fac investigaii referitoare la situaiile financiare, dup data raportului de audit. Conducerea intreprinderii, ns, trebuie s informeze auditorul asupra evenimentelor suvenite ntre data raportului de audit i data publicrii situaiilor financiare i care sunt susceptibile s aib o influen asupra acestora. Cnd auditorul a luat la cunotin, dup data raportului su dar naintea publicrii situaiilor financiare, de evenimente care risc s aib o inciden semnificativ asupra acestora, auditorul trebuie s stabileasc dac trebuie s cear cercetarea situaiilor financiare i s discute aspectele n cauz cu conducerea intreprinderii pentru a stabili msurile care se impun. Dac conducerea intreprinderii corecteaz situaiile financiare, auditorul va pune n lucru procedurile necesare i va furniza conducerii intreprinderii un alt raport de audit, n nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioar datei semnrii sau aprobrii situaiilor financiare i, n consecin, procedurile menionate mai sus se vor prelungi pn la data noului raport de audit. Dac conducerea intreprinderii refuz s corecteze situaiile financiare iar auditorul consider necesare aceste corecturi, el trebuie s exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabil; dac raportul de audit apucase s fie depus, auditorul cere conducerii intreprinderii s nu publice, ctre teri, situaiile financiare i raportul de audit iar, dac aceasta decide totui publicarea, auditorul va lua msurile adecvate pentru a evita ca terii s utilizeze raportul su.

99. Fapte descoperite dup publicarea situaiilor financiare.

Dup publicarea situaiilor financiare auditorul nu este inut s procedeze la vreo investigaie. Dac ns auditorul a luat la cunotin, dup publicarea situaiilor financiare, de existena unui eveniment care, dac ar fi fost cunoscut la data semnrii raportului su, l-ar fi condus la modificarea opiniei, el trebuie s stabileasc dac este cazul corectrii situaiilor financiare i s discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii. n cazul n care conducerea intreprinderii corecteaz situaiile financiare, auditorul va controla msurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura c toate persoanele care sunt n posesia situaiilor financiare nemodificate au luat cunotin de corectarea acestora i va ntocmi un nou raport de audit asupra situaiilor financiare. Acest nou raport de audit trebuie s cuprind un paragraf de observaii fcnd trimitere la o not anex la situaiile financiare care cuprinde motivele coreciei situaiilor financiare publicate anterior. Data noului raport de audit nu va fi anterioar celei de aprobare a situaiilor financiare corectate. n cazul n care conducerea intreprinderii nu ia msurile necesare pentru a se asigura c toate persoanele care au n posesie situaiile financiare i raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situaie i nu corecteaz situaiile financiare chiar dac auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face cunoscut conducerii intreprinderii c va lua toate msurile pentru a evita ca terii s utilizeze raportul su de audit. 36

Nu este necesar corectarea situaiilor financiare i stabilirea unui nou raport de audit atunci cnd situaiile financiare ale exerciiului urmtor sunt pe punctul de a fi publicate, cu condiia ca o informaie corespunztoare despre situaia existent s fie furnizat n notele anexate la aceste situaii financiare.

100. Examenul situaiilor financiare: solduri de deschidere. Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 510 reglementeaz procedurile i principiile fundamentale i modul lor de aplicare n ce privete soldurile de deschidere. n misiunile iniiale de audit, auditorul trebuie s gseasc elemente probante suficiente i adecvate care s-i permit s se asigure c: - soldurile de deschidere nu conin anomalii care s aib o influen semnificativ asupra situaiilor financiare ale exerciiului n curs; - soldurile de nchidere ale exerciiului precedent au fost corect preluate sau, n cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv; - politicile de nchidere a conturilor i metodelor de evaluare folosite au fost aplicate n mod constant, sau modificarea acestora a fost corect nregistrat i descris n notele anexe. Cnd situaiile financiare ale exerciiului precededent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gsi elementele probante examinnd dosarele de lucru ale auditorul precedent. Dac situaiile financiare precedente nu au fost auditate acesta va pune n lucru alte proceduri. Dac prin aplicarea procedurilor specifice nu se obin elemente probante suficiente i adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie s emit o opinie cu rezerve sau se va afla n imposibilitatea de a emite o opinie.
Particulariti privind prile afiliate (legate) n audit. Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 550 stabilete procedurile i principiile fundamentale, precum i modalitile lor de aplicare n ce privete responsabilitile auditorului referitoare la tranzaciile ntre pri legate (afiliate), aa cum sunt ele definite prin Standardul Internaional de Contabilitate nr. 24 Pri legate. Auditorul trebuie s pun n lucru proceduri de audit n vederea reuniunii de elemente probante referitoare la identificarea de ctre conducerea intreprinderii a prilor legate (afiliate), precum i la informaiile prezentate n anexe privind efectele tranzaciilor i operaiilor ntre prile legate, care au o influen semnificativ asupra situaiilor financiare. n timpul lucrrilor de audit, auditorul d atenie operaiilor care par neobinuite i care pot indica existena prilor legate pn atunci necunoscute ca, de exemplu: - operaiuni efectuate n condiii comerciale anormale, mai ales n ce privete preul, rata dobnzii, garanii i condiii de rambursare neobinuite; - operaii a cror existen nu pare justificat prin nici o motivaie logic; - operaii a cror substan difer de forma acestora; - operaii efectuate pe ci neobinuite; - volum prea ridicat sau operaii importante realizate cu unii clieni sau furnizori, n raport cu alii; - operaii nenregistrate. Printre procedurile puse n lucru de auditor se pot folosi: - controalele detaliate asupra unor operaii, tranzacii, rulaje sau solduri; - consultarea proceselor verbale ale adunrilor generale ale acionarilor i ale consiliului de administraie; - acordarea unei atenii deosebite unor operaii de la sfritul perioadei; - acordarea contractelor i conveniilor de mprumut; - examenul operaiilor de cumprri sau vnzri pe pri ale unei societi n participaie; - examenul operatiilor i tranzaciilor ntre pri legate identificate; - obinerea unei declaraii de la conducerea intreprinderii prin care s ateste c informaiile prezentate cu privire la identificarea prilor legate sunt exhaustive i au fost corect descrise n anexele la situaiile financiare. 37

101.

Ipoteza continuitii activitii n auditul situaiilor financiare. n timpul planificrii i realizrii misiunii de audit, auditorul trebuie s aprecieze temeinicia utilizrii de ctre conducerea intreprinderii a conveniei contabile de baz de continuare a activitii, la elaborarea situaiilor financiare. Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau mpreun, constituie semne de ntrebare asupra valabilitii conveniei contabile de baz de continuare a exploatrii, fr a fi exhaustive, sunt: - capitaluri proprii sau fond de rulment negative; - mprumuturi care ajung la scaden, fr perspectiv realizat de rambursare sau reealonare, sau recurgerea excesiv la credite pe termen scurt pentru a finana active pe termen lung; - indicii privind retragerea suportului financiar de ctre creditori; - marje brut de autofinanare negativ; - indicatori financiari cheie, nefavorabili; - pierderi din exploatare sau degradri importante ale activelor; - stoparea politicii de distribuire de dividende; - insuficiena trezoreriei pentru a face plile la scaden; - refuzul creditelor furnizori; - prsirea intreprinderii de ctre cadrele de conducere; - pierderea unor piee importante, a unor licene importante sau furnizori principali; - micri sociale, sau lipsa materiilor prime de baz; - proceduri judiciare n curs care, dac sunt pierdute, pot avea consecine financiare grave; - schimbri legislative sau politici guvernamentale care risc s aib efecte nefavorabile asupra intreprinderii. Responsabilitatea auditorului const n aprecierea modului n care conducerea intreprinderii a utilizat convenia contabil de baz a continuitii activitii i dac exist incertitudini semnificative n ce privete capacitatea intreprinderii de a continua activitatea i care ar fi trebuit s fie prezentate n anexe. El trebuie s colecteze elemente probante suficiente i adecvate pentru a confirma existena unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatrii. Auditorul se poate gsi n una din urmtoarele situaii: - a fost aplicat convenia contabil de baz a continuitii activitii dar exist o incertitudine semnificativ. n acest caz se verific dac n notele anexe au fost descrise corect faptele susceptibile de a pune n discuie continuitatea activitii; n caz afirmativ, el va emite o opinie fr rezerve dar va introduce un paragraf de observaii; n caz negativ, el va emite o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabil; - situaiile financiare au fost stabilite n condiii de continuitate a activitii dar n raionamentul su profesional, auditorul reine c intreprinderea nu va fi n msur s continue activitatea; n acest caz, el va emite o opinie defavorabil; - conducerea intreprinderii refuz s fac sau s completeze analizele sale pentru a evalua de o manier complet aspectele legate de continuitatea activitii; auditorul poate introduce o rezerv n raportul su, ca urmare a limitrii ntinderii lucrrilor sale. Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 570 stabilete procedurile i principiile fundamentale, ct i modul lor de aplicare n ce privete responsabilitile auditorului n legtur cu aplicarea conveniei contabile de baz a continurii activitii la elaborarea situaiilor financiare ale intreprinderii. Auditul estimrilor contabile. Estimarea contabil desemneaz o evaluare aproximativ a sumei unui element n absena unei metode precise de msurare (determinare). Cele mai frecvente estimri contabile se refer la: - provizioane pentru deprecierea stocurilor i creanelor; - amortizarea imobilizrilor asupra duratei lor de via estimat; - venituri anticipate; 38

102.

103.

- impozite amnate; - provizioane pentru riscuri privind procesele n curs; - pierderi asupra unor contracte pe termen lung; - provizioane pentru garanii. Auditorul trebuie s reuneasc elementele probante suficiente i adecvate asupra estimrilor contabile cuprinse n situaiile financiare: caracterul rezonabil al acestor estimri i corecta i completa prezentare a informaiilor n anexe. n acest scop, auditorul poate: - examina i testa procedurile urmate de conducerea intreprinderii pentru efectuarea estimrii; - utiliza o estimare independent pentru a o compara cu cea efectuat de conducerea intreprinderii; - revedea evenimentele posterioare nchiderii exerciiului pentru a stabili dac estimarea se confirm. Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 540 stabilete procedurile i principiile fundamentale ct i modul lor de aplicare n ce privete auditul estimrilor contabile coninute n situaiile financiare. Procedurile analitice n auditul situaiilor financiare. Procedurile analitice cuprind compararea informaiilor financiare ale intreprinderii: - cu informaiile comparabile ale exerciiilor precedente; - cu rezultatele stabilite de intreprindere bazate pe bugete sau pe previziuni sau estimate de auditor (cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizrile); - cu informaiile similare din sectorul de activitate din care face parte intreprinderea. Procedurile analitice sunt utilizate n diferite etape ale misiunii de audit i anume: - pentru a ajuta auditorul s planifice natura, calendarul i ntinderea altor proceduri de audit (etapele anterioare); - n controalele substantive pentru gsirea elementelor probante; - ca mijloc de revizuire a coerenei de ansamblu a situaiilor financiare (etapa V - urmtoare). Atunci cnd auditorul folosete procedurile analitice ca i controalele substantive, trebuie s in seama de unii factori precum: - obiectivele procedurilor analitice i gradul de fiabilitate al lor; - disponibilitatea informaiilor i fiabilitatea lor; - sursele informaiilor disponibile; sursele externe independente sunt n general mai fiabile dect sursele interne; - caracterul comparabil al surselor disponibile; - cunotinele dobndite cu auditurile precedente etc. tehnica procedurilor analitice este reglementat prin Standardul Internaional de audit (ISA) nr. 520. Elemente probante in audit- prezentare si exemplificare. ? definiie, rol, criterii de apreciere. ? Potrivit Standardelor Internaionale de Audit, elementele probante ntr-o misiune de audit (audit evidence sau elments probants) reprezint informaii obinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta i fondeaz opinia; aceste informaii constau n documente justificative i documente contabile care stau la baza situaiilor financiare i care sunt coroborate cu informaii din alte surse. Elementele probante sunt obinute printr-o combinare adecvat a testelor de procedur cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedur sunt testele care permit obinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii i funcionrii sistemelor contabile i de control intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului n contabilitatea intreprinderii i constau n proceduri care urmresc obinerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative n situaiile financiare; ele sunt de dou tipuri: - controale privind tranzaciile, operaiile i soldurile conturilor; 39

104.

105.

- proceduri analitice care constau n analiza tendinelor i ratiourilor (rapoartelor) semnificative, examenul variaiilor i examene de coeren cu alte informaii. n funcie de credibilitatea informaiilor obinute n etapele precedente, auditorul stabilete programele de control a conturilor pe baza crora s poat obine elementele probante necesare fundamentrii opiniei sale. Aceast etap a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivat asupra conturilor anuale, ceea ce presupune asigurarea respectrii regulilor legale i regulamentare de ctre intreprindere i anume: - regulile de prezentare i de evaluare stipulate n normele legale i n cele profesionale; - reguli de pruden; - regulile referitoare la inventarieri; - reguli de inere a registrelor i a contabilitii; - existena activelor i faptul c acestea aparin intreprinderii; - pasivele patrimoniale, veniturile i cheltuielile privesc intreprinderea n cauz. Elementele probante trebuie s ndeplinesc cumulativ dou condiii de calitate pentru a putea s stea la baza fondrii unei opinii: s fie suficiente i s fie juste (adecvate). Caracterul suficient se stabilete n raport cu numrul de elemente probante colectate; caracterul just se apreciaz n raport cu gradul de adecvare, cu pertinena, fiabilitatea lor. n mod normal, auditorul consider necesar s se sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele nsele, dar care contribuie la elaborarea convingerii sale. El poate deseori s fie determinat s caute elemente probante de surs sau natur diferit pentru a corobora o aceeai afirmaie. Elementele probante trebuie, n ansamblul lor, s permit auditorului s-i fac o opinie cu privire la situaiile financiare. n general, auditorul nu examineaz totalitatea informaiilor la care are acces pentru a-i forma opinia, n msura n care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie de operaii sau un control intern, aplicnd tehnici de sondaj bazate pe raionament profesional sau eantion statistic. Factorii care influeneaz raionamentul auditorului n legtur cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: - Importana riscului de inexactitate; acest risc poate depinde de: - natura elementelor n cauz; - adecvarea controlului intern; - natura activitilor realizate; - existena unor situaii susceptibile de a exercita o influen neobinuit asupra conducerii intreprinderii; - situaia financiar a intreprinderii. - Importana relativ a elementului avut n vedere, innd seama de ansamblul informaiilor bilanului contabil. - Experiena cptat n cursul unor auditri anterioare. - Concluziile procedurilor de audit, n special descoperirea eventual a unor fraude sau erori. - Tipul de informaie disponibil. n cazul obinerii de elemente probante pornind de la testele de procedur, aspectele sistemelor contabile i de control intern asupra crora auditorul va strnge elemente probante se refer la: - conceperea sistemelor contabile i de control intern; sunt aceste sisteme concepute de o manier care s previn sau s detecteze i corecteze anomalii semnificative? - funcionarea sistemelor contabile i de control intern; aceste sisteme au funcionat de o manier satisfctoare pe toat perioada? n colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate, auditorul se asigur de posibilitatea obinerii unor afirmaii n materie: - de existen: controlul intern exist? - de eficacitate: controlul intern funcioneaz eficace? - de permanen: controlul a funcionat eficace pe toat perioada n cursul creia auditorul nelege s se sprijine pe el? 40

n cazul obinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive, auditorul trebuie s determine dac elementele rezultate din aceste controale precum i din testele de procedur sunt suficiente i adecvate pentru a stabili dac la elaborarea situaiilor financiare de ctre conducerea ntreprinderii au fost ntrunite criteriile urmtoare: a. de existen: un element al activului sau pasivului exist la un moment dat; b. de drepturi i obligaii : un element de activ este un drept al intreprinderii iar un element de pasiv este o obligaie pentru intreprinderea dat, la un moment dat; c. de apartenen (de realitate) tranzaciile sau evenimentele se refer la intreprinderea dat i sau produs n cursul perioadei respective; d. de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzaciile sau evenimentele au fost nregistrate i toate faptele importante au fost menionate; e. de evaluare: nregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a fcut la valoarea lor de inventar; f. de msurare: o operaie sau un eveniment este nregistrat la valoarea sa de tranzacionare i un venit sau o cheltuial aparin perioadei; g. de prezentare si publicitate: o informaie este prezentat, clasat i descris conform referenialului contabil aplicabil. Obinerea de elemente probante privind o informaie dat, de exemplu, existena de stocuri, nu scutete obinerea de elemente probante pentru o alt afirmaie, de exemplu, evaluarea lor. Auditorul poate obine un grad de certitudine mai ridicat atunci cnd elementele probante adunate, de origine i de natur diferite, sunt concordante. n acest caz, auditorul poate obine un grad de certitudine global superior celui pe care l obine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, atunci cnd elementele probante obinute din surse diferite nu sunt concordante ntre ele, poate fi necesar folosirea unor proceduri suplimentare n scopul rezolvrii contradiciei. Trebuie s existe un raport rezonabil ntre costul pentru obinerea unor elemente probante i utilitatea informaiei obinute. Cu toate acestea, dificultile i costurile suportate pentru a controla un element deosebit nu pot justifica valabil, prin ele nsele, omisiunea unei proceduri. Atunci cnd auditorul are dubii legitime cu privire la o informaie care prezint o importan semnificativ, el trebuie s se strduiasc s obin elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Dac nu este n msur s obin aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie s formuleze o opinie fr rezerv. Ce sunt testele de conformitate. Sunt testele pe care auditorul le face n etapa de confirmare a nelegerii sistemului contabil i de control intern. Auditorul selecioneaz un mumr limitat de tranzacii crora le urmrete circuitul i reine dac controalele prevzute au fost efectuate. Testele de conformitate pot fi realizate dup diferite modaliti: - observare direct; - confirmare verbal a celor ce utilizeaz procedura respectiv; - existena mijloacelor utizate (tampile, vize, fiiere etc.); - observarea ulterioar, constnd din reluarea n ntregime a circuitului plecnd de la origine, pentru a-l testa. Ce sunt testele de permanen. Sunt testele pe care auditorul le face n etapa de evaluare preliminar a modului de funcionare a sistemului contabil i de control intern. Acestea au ca obiect verificarae dac punctele forte i cele slabe identificate n sistemul contabil fac obiectul unei aplicri efective i constante. Aceste teste trebuie s fie suficient de ample pentru a convinge c procedurile controlate sunt aplicate ntr-o manier permenent i fr defeciuni Programul de munc. Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligaia pentru auditor de a elabora i documenta un Program de munc n care sunt definite natura, calendarul i ntinderea procedurilor de audit necesare. 41

106.

107.

Programul de munc este un ansamblu de instruciuni puse n atenia tuturor participanilor la misiunea de audit care permit controlul bunei execuii a lucrrilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munc poate, de asemenea, s detalieze obiectivele auditului, precum i bugetul de timp pentru fiecare rubric i pentru fiecare procedur de audit folosit. Pentru elaborarea programului de munc auditorul va aprecia evaluarea specific a riscurilor inerente i a riscurilor legate de control, ct i nivelul de asigurare care ar urma s fie furnizat de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului). Altfel spus, Programul de munc este o detaliere a tuturor elementelor coninute n Planul de audit (de misiune), n vederea asigurrii ndeplinirii acestuia din urm. Coninutul tip al unui Plan de misiune este prezentat n continuare cu titlu de exemplu. PLANUL DE MISIUNE - coninut tip a. Prezentarea intreprinderii: - Denumirea - Sediul social - Capital social i acionari - nregistrare - Scurt istoric - Consideraii succinte privind obiectivul de activitate, piaa, concurena b. Informaii contabile: - Bugete i conturi previzionale - Particularitile sistemului contabil - Principiile contabile; permanene;comparabiliti plurianuale c. Definirea misiunii: - Natura misiunii: conturi anuale; conturi consolidate; previziuni etc. - Ali auditori, experi sau cenzori cu misiuni n intreprindere d. Sisteme i domenii semnificative: - Prag de semnificaie - Funcii i conturi semnificative - Zone de risc identificate - Controale semnificative pe care ne putem sprijini e. Orientarea programului de lucru: - Aprecierea controlului intern - Lucrri deosebite - Confirmri de obinut (interne i externe) - Inventare fizice - Asisten de specialitate necesar (informatic, fiscalitate etc.) - Documente de obinut f. Echipa i bugetul; g. Planificarea: - Repartizarea lucrrilor - Datele interveniilor pe etape - Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare i alte documente ce urmeaz a fi emise (cu datele limit). 42

Ce este i ce conine scrisoarea de misiune (de angajament)? Standardul International de Audit (ISA) nr. 210 prevede ca auditorul i clientul trebuie s convin termenii i condiiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnai ntr-o Scrisoare de misiune de audit. Indiferent de forma pe care o mbrac relaia contractual, din documentul respectiv nu trebuie s lipseasc termenii i condiiile urmtoare: - obiectivul auditului situaiilor financiare; - responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregtirea i prezentarea situaiilor financiare; - ntinderea lucrrilor de audit, fcnd referire la legislaia aplicabil, la reglementrile sau recomandarea organismelor profesionale al cror membru este auditorul; - forma oricrui raport sau alte comunicri n legatur cu rezultatele misiunii de audit; - riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a sondajelor i a altor limite inerente oricrui sistem contabil i de control intern; - necesitatea de a avea acces fr restricii la orice document contabil, piese justificative sau alte informaii solicitate. Auditorul poate s decid s nu trimit o nou scrisoare de misiune pentru fiecare din exerciiile viitoare.

108.

109. Care sunt prevederile de baz ale contractului de prestri de servicii de audit? Prevederile de baza ale contractului de prestari de servicii de audit sunt: a) partile contractante; b) obiectul contractului; c) durata prestarii serviciilor; d) descrierea auditului financiar si rapoarte; e) utilizarea raportului de audit financiar; f) tariful prestatorului si plata acestuia; g) obligatiile partilor; h) limitarea raspunderii prestatorului; i) raspunderea beneficiarului; j) limitari ale auditului financiar; k) drepturi de proprietate intelectuala; l) confidentialitatea; m) prelungirea contractului; n) modificarea contractului; o) incetarea contractului; p) forta majora; q) comunicarea pe suport electronic; r) legea contractului; arbitrajul; s) dispozitii finale.
Ce este expertul contabil? Expertul contabil este un profesionist contabil abilitat s exercite profesia contabil n condiiile fixate prin normele internaionale i prin O.G. nr. 65/1994, aprobat prin Legea nr. 42/1995 cu modificrile i completrile ulterioare; aceste norme definesc expertul contabil ca fiind profesionistul abilitat s revizuiasc i s aprecieze contabilitatea entitilor de care nu este legat printr-un contract de munc, i s ateste regularitatea i sinceritatea situaiilor financiare ale unei entiti.

110.

111.

Ce este i cum se calculeaz eroarea estimat prin extrapolare direct? 43

Cand in cursul testarilor auditorul gaseste intr-un esantion de articole un numar de erori , acestea sunt utilizate pentru a se estima valoarea totala a erorilor pe segmentul respectiv, prin extrapolare la intraga populatie, deoarece auditorul nu a verificat decat un esantion. Calculul erorilor estimate prin extrapolare directa : = Valoarea neta a erorilor din esantion/Valoarea totala a esantionului x Valoarea totala a populatiei

112. Ce este i cum se estimeaz eroarea tolerabil? Eroarea tolerabil este o eroare maximal ntr-o populaie selecionat pe care auditorul poate s o accepte trgnd concluzii c rezultatele sondajului au atins obiectivul auditului. Auditorul trebuie sa utilizeze rationamentul profesional la stabilirea erorii tolerabile. 113. Ce este i ce semnificaie are importana relativ? Importanta relativa se defineste in raport cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau inexactitati figurand in informatia financiara (inclusiv o omisiune), care, singura sau adaugata altora, tinand seama de circumstantele spetei, ar avea probabil drept consecinta influentarea rationamentului sau deciziei unei persoane rezonabile care se sprijina pe aceasta informatie. Prin iregularitati se inteleg toate actiunile omisiunile care incalca: fie legea sau reglementarile aplicabile soc com fie disp statutare fie hot AGA fie deciziile CA Prin inexatitati se inteleg prelucrarile si interpretarile contabile sau juridice ale unui fapt, in neconcordanta cu realitatea cum ar fi: calcule eronate erori de inregistrare cifre inexacte Importanta relativa neconstituind un risc in sine, se refera in principal la valoarea operatiilor prelucrate sau prelucrabile, dar care ia in calcul si anumite elemente cantitative (rezultat: profit sau pierdere, capital social redus sub limita legala) Auditorul, in demersul sau va trebui sa tina cont de notiunea importantei relative , in care scop va determina: conturile semnificative pe care le va examina mai riguros decat pe celelalte pragul de semnificatie care va permite sa aprecieze daca inexactitatie constatate este necesar sa fie corectate sau nu Un factor important care permite auditorilor sa aprecieze amploarea riscurilor il constituie importanta relativa care se defineste in raport cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau inexactitati care figureaza in informatia financiara ( inclusive o omisiune), care, tinand seama de circustantele spetei, ar avea drept consecinta influentarea rationamentului sau deciziei unei persoane care se sprijina pe aceasta informatie.
Auditul contractual: caracteristici i obiect. Caracteristicile : - se realizeaza exclusiv prin firme de specialitate - independenta si responsabilitatea ( acoperita prin asigurare) conduce la un inalt grad de credibilitate a situatiilor finaciare auditate Obiective: - poate realiza toate obiectivele auditului intern sau statutar( in anumite conditii de deontologie, stabilite de organismul profesional) - poate realiza orice misiune de audit Auditul contractual reprezinta relatia contractuala privind executarea lucrarilor specifice de audit cu privire la atestarea informatiei contabile cuprinsa in situatiile financiare. Aceasta activitate are ca obiective: certificarea unor elemente din bilant; 44

114.

certificarea unor situatii financiare destinate tertilor; evaluarea privind achizitiile sau restructurarile de intreprinderi; proiecte financiare, planuri, bugete, date sau informatii care necesita confirmarea credibilitatii acestora; auditul bilantului contabil. Auditul contractual este realizat de experti contabili si contabili autorizati cu studii economice superioare. Enumerai 8 diferene ntre auditul extern i auditul intern. ? Enumerai i explicai 8 diferene ntre auditul extern i auditul intern ? Diferente intre auditul extern si auditul intern: Statutul auditorului Beneficiarii auditului Obiectivele auditului Auditul intern entitate independenta juridic conducerea aprecierea controlului asupra activitatii intreprinderii si formularea de recomandari pentru imbunatatirea acestuia toate functiile intreprinderii, in toate dimensiunile si aspectele lor orice tip de frauda care implica intreprinderea, sub aspect patrimonial sau al oricarui alt aspect independenta profesionala, juridica si statutara permanent, conform unui plan anual Auditul extern prestator de servicii independent din punct de vedere juridic conducerea, actionarii, bancile, autoritatile de stat, partenerii certificarea regularitatii, sinceritatii si a imaginii fidele a conturilor, rezultatelor si situatiilor financiare functiile intreprinderii care participa la determinarea rezultatului orice frauda care are sau se presupune ca ar putea avea influenta asupra rezultatelor independenta profesionala, juridica si statutara intermitent, in momente propice certificarii conturilor

115.

Domeniul de aplicare Prevenirea fraudei

Independenta auditorilor Periodicitatea auditarilor

Care sunt principalele lucrri de efectuat cnd examinai conturile de imobilizri corporale? Lucrari de efectuat: De procurat lista imobilizarilor indicand valoarea bruta si totalul cumulat al amortizarilor si de detrminat daca ea corespunde cu soldul conturilor din balanta De informat despre politica de amortizari aplicata pentru calculul cheltuielii anuale cu amortizarea De determinat daca imibilizarile au suportat o pierdere de valoare semnificativa si durabila De discutat cu conducerea despre achizitie si retragerile efectuate in conturile de de imobilizari si despre inregistrarile castigurilor si pierderilor cu ocazia cesiunilor sau a trecerii pe rebuturi De cercetat daca numite imobilizari au fost ipotecate De disutat despre permanenta metodelor si a ratelor de amortizare si de comparat cheltuiala cu amortizarea cu cea din anii precedeti De determinat daca contractele de inchiriere au fost corect luate in cont in situatiile financiare conform normelor contabile - De verificat detinerea de catre intreprindere a titlurilor de proprietate asupra imobilizarilor - De verificat daca pentru pierderile de valoare care nu sunt datorate uzurii s-au constituit provizioane 45

116.

a) b)

De verificat daca se tine o evidenta a imobilizarilor iesite temporar din intreprindere Obtinerea de informatii cu privire la costurile imobilizarilor, cu amortizarea cumulata si cu valorile nete ramase. Obtinerea informatiilor cu privire la intrarile de imobilizari corporale in cursul exercitiului auditat. Verificarea fizica a imobilizarilor corporale. Se verifica imobilizarile semnificative care au fost achizitionate in numele societatii si daca valorile lor de intrare au fost in mod corect inregistrate in contabiliate. Verificarea documentelor de proprietate. Verificarea iesirilor de imobilizari (in vederea stabilirii corecte a datoriei constituita de TVA a societatii si orice alte solduri cu bugetul de stat). Calcularea corecta a profitului sau piederii la instrainarea imobilizarilor poate avea un efect semnificativ asupra profitului sau pierderii raportate pe intreaga activitate. Verificarea valorii amortizarilor si a deprecierilor activelor. Verificarea informatiilor privind reevaluarile imobilizarilor. Reevaluarea este permisa in conformitate cu regulile contabile alternative conform legislatiei in vigoare. Obtinerea unui tabel al angajamentelor de capital. O revizuire dupa data bilantului poate evidentia efectele angajamentelor semnificative contractate inainte de sfarsitul anului. Daca au fost primite subventii guvernamentale pentru imobilizari corporale, tratmentul contabil si al subventiilor guvernamentale trebuie sa fie in conformitate cu IAS 20 Contabilizarea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala. Veficarea capitalizarii propriei activitati. Daca o societate produce imobilizari corporale pentru propria utilizare, aceste active trebuie incluse in situatiile financiare, la cost.

c) d)

e) f) g) h) i)

Prezentai 10 lucrri de efectuat cnd examinai conturile de imobilizri financiare. Lucrari de efectuat: De obtinut lista portofoliului titluri la data bilantului si de determinat daca ea corespunde cu soldul contului in balanta generala De verificat evidentierea analitica si sintetica De informat despre metoda de evaluare a titlurilor aplicata portofoliilor titluri la inchiderea conturilor De intebat conducerea despre valoarea contabila a titlurilor De intrebat conducerea despre diferenta dintre valoarea contabila si valoarea de tranzactionare De revazut eventualele probleme ale valorii de realizare De determinat daca castigurile, pierderile si veniturile din plasamente au fost corect inregistrate De informat despre clasificarea titlurilor de participare si despre titlurile de plasament De urmarit daca s-au respectat regulile de autorizare a operatiunilor de cumparare sau vanzare de titluri efectuate in cursul exercitiului De analizat tranzactiile intra-grup pt. a vedea daca s-au eliminat operatiunile reciproce cand societatea este membra a unui grup 1. Obtineti un tabel cu variatia valorii de intrare, a imobilizarilor financiare si investitiilor financiare pe termen scurt, a provizioanelor constituite si a valorii contabile nete la sfarsitul exercitiului financiar auditat. 2. Decideti pentru care conturi este necesara verificarea detaliata. 3. Verificati corespondenta posturilor bilantiere cu balanta de verificare. 4. Obtineti o lista a plasamentelor si asigurati-va ca sunt corect clasificate in filiale, firme asociate, asocieri in participatie, alte active fixe sau curente. 5. Verificati costul activelor noi si al celor cedate cu documentele justificative aferente si asigurati-va ca variatiile importante au fost autorizate. 46

117.

6. Verificarea intrarilor de investitii financiare. 7. Verificarea iesirilor de investitii financiare. 8. Verificarea intrarilor si iesirilor de creante imobilizate. 9. Confirmati soldurile conturilor de credite intragrup si asigurati-va ca sunt corect prezentate. 10. Asigurati-va ca veniturile din plasamente sunt inregistrate in contabilitate pe o baza adecvata si consecventa.Verificati cheltuielile provenite din investitii. 11.Asigurati-va ca profitul/pierderea din cedari este calculat(a) corect. De asemenea procedati la verificarea tratamentului fiscal fata de pierderea neta. 12.Obtineti confirmari de la tertii ce detin certificate de proprietate, amanunte privind conditiile contractuale ale asocierii in participatie. 13.Verificati fizic un esantion din certificatele detinute de entitatea auditata. Prezentai 10 lucrri de efectuat cnd examinai conturile de stocuri. Lucrari de efectuat: De procurat listele de inventar si de detrminat daca totalul corespunde cu soldul balantei generale si daca listele de inventar sunt bazate pe inventarierea fizica a stocurilor De informat despre metoda de inventariere fizica De verificat daca este utilizat un sistem de inventar permanent si daca periodic se fac comparatii la cantitatile fizice De discutat despre ajustarile efectuate la iesirea ultimului inventar fizic al stocurilor De informat despre metodele de evaluare pentru fiecare categorie de stocuri si in special de eliminare a profiturilor intre societati De discutat despre permanenta metodelor in evaluarea stocurilor tinand seama de toate componentele De comparat rotatia stocurilor cu cea a exercitiilor precedente De informat despre metoda utilizata pentru identificarea stocurilor cu rotatie lenta si uzate moral De cercetat daca anumite stocuri au fost trecute in depozit de catre entitate si daca acesta este cazul cand aceste marfuri au fost incluse in inventar De comparat totalurile pricipalelor categorii de stocuri cu cele ale exercitiilor precedente si cu cele asteptate pentru exercitiul in curs. 1.Obtineti un tabel sintetic cu stocurile si contractele pe termen lung aferente exercitiului curent si anterior. 2. Revizuiti fisele de inventar finale ale stocurilor, verificand adunarea pe verticala si orizontala, precum si elementele neobisnuite. 3. Asigurati-va ca in lista contractelor s-a facut deosebirea intre contractele pe termen lung si cele pe termen scurt, iar prezentarea lor este in concordanta cu standardele contabile relevante. 4. Examinarea analitica. Comparati viteza de rotatie a stocurilor, precum si clasificarea stocurilor si a contractelor din exercitiul auditat cu cele din exercitiul anterior. 5. Inventarierea stocurilor si participarea la inventariere. 6. Selectati un esantion de stocuri din fisele de inventar preliminare si verificati existenta stocurilor respective, apoi procedati invers. 7. Identificati stocurile tertilor detinute de societate. 8. Obtineti detalii privind bunurile in tranzit sau cele aflate in alte locatii. 9.Revizuiti fisele de inventar ale tuturor stocurilor finale. 10.Comparati constatarile testelor de numarare a stocurilor realizate in cursul participarii la inventariere cu fisele de inventar finale. 11.Pentru un esantion de stocuri verificati cantitatile din fisele de inventar finale cu cele din din fisele preliminare si obtineti explicatii pentru modificari. 47

118.

119.

Prezentai 10 lucrri de efectuat cnd examinai conturile de trezorerie. De procurat extrasele bancare si de intrebat personalul clientului despre orice extras, vechi sau neobisnuit II. De determinat daca conturile de trezorerie constituie obiectul unor restrictii speciale III. De informat daca au fost garantate, cedate sau scontate creanta IV. De procurat balanta clienti si de verificat daca totalul corespunde cu soldul contului din balanta generala V. De cerut si analizat explicatiile despre variatiile importante ale soldului contului client cu cel al exercitiilor precedente sau despre nivelul asteptat VI. De informat despre transferurile interbancare in timpul perioadei anterioare si posterioare datei de inchidere VII. De informat despre procedurile aplicate pentru a se asigura o buna cenzura intre exercitii pentru vanzari si returul vanzarilor De informat despre principiile contabile utilizate la inregistrarea vanzarilor si de determinat daca ele fac obiectul unor remize sau ristorno VIII. De informat despre metode de identificare a conturilor care depasesc scadenta de plata si de evaluare a provizioanelor pentru creantele incerte, de determinat daca aceasta este adecvata si corecta IX. De cercetat daca exista conturi de marfuri expediate si nefacturate sau in consignatie si daca acesta este cazul, daca au fost efectuate ajustari pentru a regulariza aceste tranzactii si de inclus marfurile corespunzatoare in stocuri I.

120.

Prezentai 10 lucrri de efectuat cnd examinai conturile de capitaluri proprii. De obtinut si de analizat lista operatiilor care afecteaza capitalurile proprii, privind in special noile emisiuni, rascumpararile de actiuni De cercetat restrictiile care ating distribuirea beneficiilor nedistribuite sau a conturilor de capitaluri proprii De informat daca s-au produs schimbari semnificative in entitate inraport cu anul precedent in ce priveste detinerea sau structura de capital In caz de pierderi trebuie verificata existenta unei capacitati de finantare suficiente continuarii activitatii De analizat orice modificare a capitalului social prin prisma respectarii reglementarilor legale si statutare De verificat respectarea egalitatii : Capitaluri proprii inainte de repartizare = capitaluri proprii dupa repartizare + distribuiri de capital (dividende) De analizat operatiile care privesc miscarile ce au loc in cadrul capitalurilor proprii , in special cele ce au loc ca urmare a afectarii rezultatului net al exercitiului De analizat , in cadrul grupurilor de societati, interesele minoritare, operatiunile intra-grup De consultat procesele verbale ale adunarii actionarilor, ale consiliilor de administratie in ceea ce priveste masurile stabilite referitoare la capitalurile proprii De evaluat fundamentarea informatiilor date in notele anexe la situatiile financiare privind capitalurile proprii

121.

Prezentai 10 lucrri de efectuat cnd examinai conturile de vnzri i de clieni. De verificat daca creantele clienti care figureaza in bilant reprezinta sumele datorate intrprinderii la sfarsitul exercitiului De verificat daca nici o creanta nu a fost omisa De verificat daca provizioanele pentru clienti dubiosi sunt corect calculate 48

De verificat daca provizioanele pentru riscuri au fost constituite pentru eventualele litigii cu clientii sau pentru garantia serviciilor sau a bunurilor facturate clientilor De verificat daca in anexa sunt prezentate distinct creantele avand termenul de incasare sub un an de cele avand termenul de incasare sub 5 ani, dar mai mare de un an De urmarit daca toate veniturile sunt corect contabilizate si daca soldurile conturilor de clienti reprezinta venituri neancasate De obtinut balanta clientilor si de determinat daca totalul corespunde cu soldul contului din balanta generala De analizat variatiile importante ale soldului contului clienti cu cel al exercitiilor precedente sau al nivelului asteptat si de obtinut explicatiile despre aceste variatii De verificat daca separarea exercitiului este respectata De informat despre principiile contabile utilizate la inregistrarea vanzarilor si de determinat daca ele fac obiectul unor remize sau ristorno

122.

Prezentai 10 lucrri de efectuat cnd examinai conturile de cumprri i de furnizori. De informat despre principiile contabile utilizate la inregistrarea cumparaturilor si de determinat daca ele au constituit obiectul unor remize sau ristorno De analizat variatiile importante ale soldului contului furnizori cu cel al exercitiilor precedente sau al nivelului asteptat si de obtinut explicatiile despre aceste variatii De obtinut balanta furnizorilor si de determinat daca totalul corespunde cu soldul contului din balanta generala De informat pentru a sti daca soldurile sunt comparate cu extrasele de cont ale furnizorilor si de comparat cu soldurile perioadei precedente De cercetat despre existenta datoriilor neanregistrate De determinat daca datoriile fata de actionari, administratori si alta parti legate sunt prezentate separat De cercetat cauzele si justificarile intarzierilor la plata De examinat soldurile vechi si a celor ce par prea mari De verificat corecta contabilizare a datoriilor, in special a celor exprimate in devize De analizat corecta regularizare a avansurilor acordate furnizorilor

Care sunt cele 4 categorii de audit intern n funcie de natur? Auditul de conformitate (de regularitate) Se refera la demersul simplu si traditional al auditorului de a verifica buna aplicare a regulilor, procedurilor, atributiilor, organigramelor. Auditorul va lucra pe baza unui sistem de referinta (ceea ce ar trebui sa fie) si semnaleaza autoritatii responsabile dezechilibrele, operatiile care nu s-au efectuat, interpretarile eronate ale dispozitiilor. In urma unei analize a cauzelor si consecintelor, auditorul elaboreaza recomandari pentru aplicarea pe viitor a regulilor. Auditul de eficacitate (de performanta) Sistemul de referinta la care se raporteaza activitatea auditata este rezultat al aprecierii auditorului intern, care se bazeaza pe rationamente privind cea mai eficienta, mai productiva, mai sigura solutie posibila. Auditorul intern este cu atat mai eficient cu cat profesionalismul, cunosterea intreprinderii, priceperea sa in functia auditata sunt mai importante, schitandu-se astfel modul de impartire a sarcinilor in cadrul compartimentului: auditorilor mai noi le revin ca sarcina auditurile de conformitate, iar celor mai experimentati cele de performanta. Auditul de sistem Auditul de sistem este un audit de management si de strategie. Auditul intern trebuie sa solicite responsabililor sectoarelor auditate o expunere a politicilor care guverneaza activitatea respectiva, pentru a se asigura ca exista o astfel de politica si pentru a determina in ce masura aceasta, atunci cand exista, corespunde obiectivelor de ansamblu ale intreprinderii. 49

123.

Auditul de strategie este conceput ca o confruntare a tuturor politicilor si strategiilor intreprinderii cu mediul in care aceasta se afla, pentru a verifica coerenta globala Controlul conturilor: structura, coninutul i modul de fundamentare a programului de control. Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune i foaia de sintez a aprecierii controlului intern, documente ce asigur legtura cu etapele precedente. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru special, care conine rubricile urmtoare: - lista controalelor de efectuat, ordonat pe seciunile situaiilor financiare; aceste controale trebuie ct mai bine detaliate pentru a fi uor de identificat documentele i informaiile necesare a se solicita intreprinderii; - ntinderea eantionului: innd seama de pragul de semnificaie i de evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca n aceast coloan s se menioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv; - indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte important, avnd n vedere c, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceast coloan va fi completat pe msura avansrii programului de control, ceea ce permite urmrirea cronologic a lucrrilor; - o referin pentru foaia de lucru; - probleme ntlnite: aceast coloan se folosete pentru supervizarea lucrrilor i pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. Un exemplu de structur a unui program de control se prezint astfel: Dosar Exercii u Viza responsabilului: Controale de efectuat Verificarea achiziiilor exerciiului pe baz de comenzi, facturi i recepii Mrimea eantionului Sume mai mari de 75.000 mii lei Program de control - controlul imobilizrilor Auditor: Data crerii: Data actualizrii: Fcut de Referina (Foaia de lucru) la data de . Ionescu A6 16/03/95 Ref: Pag: Data:

124.

Probleme ntlnite Nimic

Conflictul de loialitate Profesionistii contabili angajati datoreaza loialitatea, atat angajatorului lor, cat si profesiei lor, si uneori pot aparea situatii conflictuale intre cei doi. Prioritatea fireasca a unui angajat trebuie sa fie aceea de a respecta atat obiectivele legitime si etice ale entitatii in care lucreaza, cat si regulile si procedurile redactate pentru sustinerea lor. In orice caz, unui angajat, in mod legitim nu i se poate cere: sa incalce legea; sa incalce regulile si standardele profesiei; sa minta sau sa induca in eroare (inclusiv prin tacere) pe cei care actioneaza ca auditori in numele angajatorului; sa isi puna numele sau sa fie asociat la o raportare care practic denatureaza faptele. Diferentele de opinie despre rationamentul profesional al profesionistului contabil privind contabilitatea sau de respectare a eticii, trebuie prezentate si rezolvate in cadrul entitatii angajatului, initial cu persoana ierarhic imediat superioara si posibil cu urmatoarea. In cazul unor probleme 50

125.

semnificative de etica nerezolvate, acestea se analizeaza cu persoanele din conducerea superioara sau cu consiliul de administratie. Daca profesionistii contabili angajati nu pot rezolva vreo problema implicand un conflict intre angajatorii lor si cerintele profesionale, dupa eliminarea celorlalte posibilitati, nu pot avea alta solutie decat sa recurga la demisie. Angajatii trebuie sa expuna angajatorului motivele acestei actiuni, dar datoria lor de confidentialitate exclude in mod normal sa comunice problema respectiva si altora (fara o aprobare legala sau profesionala pentru a actiona in acest fel). Un profesionist contabil angajat, indeosebi unul care exercita o autoritate asupra celorlalti, trebuie sa vegheze asupra colegilor ajutandu-i sa isi dezvolte si pastreze rationamentul profesional referitor la problemele contabile si de etica si trebuie sa analizeze in mod profesional diferentele de opinie cu acestia. Competenta profesionala Unui profesionist contabil angajat in industrie, comert, sectorul public sau invatamant i se poate cere sa execute servicii semnificative pentru care insa nu are suficienta pregatire sau experienta. Cand executa asemenea lucrari, profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare angajatorul sau despre gradul de pregatire sau experienta pe care le detine; daca este cazul, se va cere asistenta adecvata si parerea unui expert. Prezentarea informatiilor Se asteapta ca profesionistul contabil angajat sa prezinte informatia financiara in intregime, cu onestitate, in mod profesionist si astfel incat sa fie inteleasa in contextul ei. Informatia financiara si ne-financiara trebuie pastrate intr-o maniera care sa descrie clar natura adevarata a tranzactiilor comerciale, activelor si pasivelor, sa clasifice si sa inregistreze intrarile cronologic si de o maniera adecvata, iar profesionistii contabili trebuie sa faca tot ce le sta in putinta pentru respectarea acestei cerinte. Planul de misiune: coninut, rol. Dup cunoaterea particularitilor intreprinderii, profesionistul contabil are posibilitatea s i orienteze misiunea n funcie de domeniile i sistemele semnificative; aceast orientare are ca obiectiv identificarea riscurilor care pot avea o inciden semnificativ asupra situaiilor financiare i deci asupra programrii i planificrii misiunii de audit, permind: - determinarea naturii i ntinderii controalelor n raport cu pragul de semnificaie ales; - organizarea lucrrilor de audit astfel nct s fie atins obiectivul de a certifica situaiile financiare n mod raional, cu maxim de eficacitate i n cadrul termenelor convenite cu clientul. Planul de misiune este n fapt programul general de munc n care sunt sintetizate toate informaiile obinute pe baza crora s poat fi orientat i planificat misiunea de audit. Este documentul care servete ca instrument de baz pentru toi intervenanii de-a lungul ntregii misiuni de audit. Redactarea planului de misiune i pe aceast baz a programului de munc presupune: - alegerea membrilor echipei n funcie de experiena i cunotinele lor n sectorul de activitate al intreprinderii; - repartizarea lucrrilor pe oameni, n timp i n spaiu (subuniti, filiale n ar i n strintate etc.); - utilizarea lucrrilor realizate de auditorul intern al intreprinderii de ali auditori externi sau experi; - coordonarea cu auditorii de la societile-surori i de la societatea-mam; - solicitarea de specialiti pentru studierea sistemelor i datelor informatizate n orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic etc.); - calendarul edinelor AGA i CA; - termenul de depunere a raportului. 51

126.

127.

Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrrile de efectuat, mijloacele necesare, datele interveniilor n teren, rapoarte i relaii de stabilit, bugetul de timp i costurile angajate. Standardul Internaional de Audit (ISA) nr. 300 intitulat Planificarea lucrrilor de audit prevede obligaia planificrii activitii de audit ca o msur de asigurare c aceast activitate se realizeaz de o manier eficient. IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma i fondul acestuia variind n funcie de talia intreprinderii, complexitatea auditului, metodologia i tehnologia specificat utilizat de auditor; din planul de misiune nu pot lipsi informaii care se refer la: cunoaterea activitilor intreprinderii, nelegerea sistemului contabil i de control intern, riscul i pragul de semnificaie, natura calendarului i ntinderea procedurilor de audit i coordonarea, conducerea, supravegherea i revizuirea lucrrilor.

128. Programul de munc. Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligaia pentru auditor de a elabora i documenta un Program de munc n care sunt definite natura, calendarul i ntinderea procedurilor de audit necesare. Programul de munc este un ansamblu de instruciuni puse n atenia tuturor participanilor la misiunea de audit care permit controlul bunei execuii a lucrrilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munc poate, de asemenea, s detalieze obiectivele auditului, precum i bugetul de timp pentru fiecare rubric i pentru fiecare procedur de audit folosit. Pentru elaborarea programului de munc auditorul va aprecia evaluarea specific a riscurilor inerente i a riscurilor legate de control, ct i nivelul de asigurare care ar urma s fie furnizat de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului). Altfel spus, Programul de munc este o detaliere a tuturor elementelor coninute n Planul de audit (de misiune), n vederea asigurrii ndeplinirii acestuia din urm.

52