Antihistaminicele (I)

Rezumat: In functie de receptorii histaminici pe care ii blocheaza, antihistaminicele sunt de trei tipuri: antihistaminice H1, H2 si H3. Antihistaminicele H1 sunt medicamente care blocheaza reversibil receptorii histaminergici de tip H1, impiedicand eliberarea histaminei de la nivel mastocitar. Antihistaminice H1 clasice (sedative) au fost initial introduse in terapeutica; ele sunt inca prescrise, deoarece efectul lor sedativ poate fi uneori benefic (de exemplu, in pruritul nocturn). Antihistaminicele H1 de generatia a II-a, avand o lipofilie scazuta, penetreaza greu prin bariera hematoencefalica (lipofobe) si au o afinitate redusa pentru receptorii H1 din sistemul nervos central, ceea ce inseamna ca nu au efect sedativ si astfel o toleranta imbunatatita comparativ cu antihistaminicele clasice, putand fi administrate si ziua. In functie de receptorii histaminici pe care ii blocheaza, antihistaminicele sunt de trei tipuri: antihistaminice H1, H2 si H3. Pentru a intelege mai bine aceasta medicatie, iata cateva referiri la histamina. Histamina este rezultatul decarboxilarii histidinei sub actiunea unei enzime 1- histidin decarboxilaza (1 HDC). Este stocata in organism la nivelul granulatiilor mastocitare din diverse organe (forma principala de stocaj) si in compartimentul sangvin. Efectele histaminei sunt mediate de trei subtipuri de receptori histaminici: H1, H2 si H3. Receptorii H1 au ca actiune: bronhoconstrictie, vasodilatatie, cresterea permeabilitatii capilare, prurit (fiind principalul mediator al reactiilor alergice de tip I). Receptorii H2 stimuleaza secretia acida gastrica, deprimant cardiac, contractie esofagiana, inhiba eliberarea de histamina din bazofile. Receptorii H3 inhiba neurotransmisia sinaptica, down-reglarea sintezei de histamina. Antihistaminicele la nivel mastocitar. Consecintele H1 sunt:

Sunt medicamente care blocheaza reversibil receptorii his-taminergici de tip H1, impiedicand eliberarea histaminei de combaterea bronhospasmului prin impiedicarea bronhoconstrictiei atenuarea hipotensiunii arteriala secundare vasodilatatiei si hipo-volemiei induse de histaminasunt active in reactiile alergice de tip I (urticarie, rinite alergice, boala serului, alergii medicamentoase etc.). In reactia alergica de tip 1 se elibereaza, pe langa histamina, si serotonina si leucotriene, dar actiunea anti H1 a acestor medicamente vizeaza doar efectele histaminei. Clasificare: 1. Antihistaminice H1 clasice (sedative) au fost initial introduse in terapeutica; ele sunt inca prescrise, deoarece efectul lor sedativ poate fi uneori benefic (de exemplu, in pruri-tul nocturn). 2. Dintre acestea fac parte: Clorfenoxamina drajeuri; Prometazina (Romergan, drajeuri, sirop, fiole); Feniramina comprimate; Nilfan comprimate; Clemastina (Tavegyl comprimate, fiole); Ciproheptadina (Peritol comprimate, sirop). Avand o molecula lipofila, acest tip de antihistaminice H1 trec usor bariera hemato-encefalica, producand somnolenta. 3. Antihistaminicele H1 de ge-neratia a-II-a, nesedative: Astemizol (Hismanal)Cetirizina (Zyrtec)Loratadina (Claritine)Terfenadina (Teldane) Generatia a II-a, avand o lipofi-lie scazuta, penetreaza greu prin bariera hemato-encefalica (lipofobe) si au o afinitate redusa pentru receptorii H1 din sistemul nervos central, ceea ce inseamna ca nu au efect sedativ si au, astfel, o toleranta imbunatatita comparativ cu antihis-taminicele clasice, putand fi administrate si ziua. Disocierea de receptorii H1 a antihistaminicelor de generatia a II-a este mai lenta comparativ cu prima generatie de antihistaminice H1, prin urmare au un efect clinic prelungit si, astfel, ritmul de administrare va fi la 12-24 ore, deci o mai buna complianta. AntiH1 clasice tind sa fie inlocuite de antiH1 moderne, fara efect sedativ. Caracteristicile Actiune impiedica de alti dis-pneea mediatori (secundara de tip bronhocon-strictiei) serotonina, si hipotensiunea eliberati in (secundara reactia alergica farmacologice ale antihistaminicelor H1: farmacodinamica: vasodilatatiei). de tip I).

1. Actiune antihistaminica H1 propriu-zisa (antialergica), prin impiedicarea fixarii histaminei pe receptorii H1, astfel Actiunea antihistaminica H1 se exercita dupa faza de degranulare mastocitara si numai fata de histamina (nu si fata chimici leucotriene, 2. Alte actiuni:

sedative la doze uzuale, prin stimularea receptorilor H1, localizati in sistemul nervos central (doar generatia I, datorita lipofiliei lor crescute si afinitatii crescute pentru receptorii H1 din sistemul nervos central), ceea ce duce la somnolenta, stare confuza, scaderea capacitatii de concentrare, fiind astfel contraindicate la conducatorii auto si la cei care lucreaza cu masini de precizie. Din aceasta cauza, se va evita asocierea lor cu sedative, hipnotice si alcool.actiune antiemetica prin inhibarea zonei chemoreceptorilor din bulb si nucleii vestibulari din urechea interna (mai ales prometazina). Astfel, sunt eficace in greata si varsaturile din raul de miscare.antitusiva prin inhibarea bronhoconstrictiei alergica.eupeptica Utilizari terapeutice: In afectiuni alergice in care efectul lor preventiv este mai intens decat cel curativ:rinoconjunctivita alergica diminueaza pruritul ocular si nazal, lacrimarea, rinoreea.urticarie acutaintepaturi de insectealergii medicamentoaseedem Quinque (romergan) Unele studii au aratat ca sunt ineficiente in astmul bronsic. in greata si varsaturile din raul de miscare;ca sedative se folosesc in pediatrie, in caz de agitatie psihomotorie;ca eupeptice, Efecte adverse: Toate antihistaminicele H1 clasice au un efect mai mult sau mai putin sedativ (cel mai putin sedativ este clemastina). Sedarea produsa jeneaza activitatea diurna a pacientului si se poate insoti de vertij, astenie, tulburari vizuale.Efecte de tip anticolinergic (atropinic) manifestate prin: usca-rea gurii, relaxarea musculaturii intestinale determinand constipatie, risc de retentie urinara, tulburari de acomodare cu aparitia midriazei;Stimularea apetitului, cu crestere ponderala (ciproheptadina);Rareori reactie paradoxala (romergan) cu insomnie si stare de agitatie psihica.Cardiotoxicitate (astemizol, terfenadina) manifestata prin tulburari de conducere si aritmii ventriculare. S-a dovedit existenta receptorilor H1 in miocard, iar blocarea lor duce la prelungirea intervalului QT. Astfel, exista o predispozitie pentru fenomenele de reintrare si pentru torsada varfurilor, care precede fibrilatia ventriculara si stopul cardiac.Tulburarile de conducere produse de astemizol se pot mentine inca cateva zile dupa oprirea terapiei. Contraindicatii: in adenomul de prostata (antihistaminicele H1 clasice)la cei cu glaucomin sarcina si alaptareconducatorii auto si cei care lucreaza cu masini de precizie. Alergiile sezoniere necesita medicatie corespunzatoare "Folosirea unui tratament ce nu necesita prescriptie medicala pare un lucru de inteles, insa pana in punctul in care, daca nu esti multumit de rezultate, trebuie sa apelezi la ajutorul unui medic", a afirmat dr. David Khan, profesor asociat de medicina interna la UT Southwestern Medical Center si director la Clinica de tratare a astmului de la Parkland Memorial Hospital. Antihistaminicele sunt cele mai des intalnite medicamente care sunt folosite pentru tratarea simptomelor alergiilor: senzatie de mancarime de la nivelul nasului, stranut, rinoree. Pentru decongestionare, se folosesc pseudoefedrinele. Acestea au un efect mai bland decat majoritatea OTC-urilor, neafectand munca si performantele utilizatorului. Specialistii mai recomanda si folosirea spray-urilor nazale antiinflamatoare cu corticosteroizi, acestea putand fi folosite cu regularitate. Medicamentele antialergice sunt insa recomandate pentru ca ele nu numai ca actioneaza asupra simptomelor, ci scad predispozitia pacientului de a dezvolta aceste simptome. Administrarea unui numar mai mic de doze pe o perioada de timp mai scurta ii ajuta pe cei care sufera de alergii sa ajunga mai repede la o doza eficienta (I.C.). se folosesc la copii: ciproheptadina (peritol). (actiune marcata pentru prometazina), cu eficacitate in tusea iritativa de etiologie (stimuleaza apetitul) ciproheptadina.