IsabelaVS-WIKIPEDIAro19/14sept. 2016/49808car./6858cuv.

Sursa https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/

Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese
ascunse
“Wikipedia is not an objective resource […] in large part is controlled”. Adică acest website al Wikipediei nu
este o sursă obiectivă de informare pentru că este în mare parte controlată de intelectuali cu inten ții ascunse:
„is a website that in large part is controlled by intellectuals who seek re-write the history…These authors have
systematically yet subtly rewritten key passages of thousands of Wikipedia entries.” Dar cum poate fi controlată
o enciclopedie la care zice-se că orice utilizator poate scrie? Desigur prin administratorii săi, informa ți
instantaneu de modificările anumitor articole pe care le urmăresc. (Isabela Vasiliu-Scraba).
Motto: “Manipularea prin uniformizarea gândirii şi tendinţa de reprimare a libertăţii de expresie au rămas
sechele greu de înlăturat după abolirea comunismului” (Filozofi români, SUA, 2011, p.60)*.

Lucian Blaga nutrea convingerea că după individualismul secolelor XIX si XX ar
urma o convergență a eforturilor cunoașterii omenești, ceva de tipul sinergiei
„transumanismului” (apud. Titus Filipaș, Transhumanismul ca o nouă sinergie? , 29 april.
2013), dar fără acea latură excesiv de utilitară tipică vremurilor noastre. Știind bine că nimeni
„nu poate sări peste umbra lui, și nu poate sări nici peste marginile vremii lui”, profesorul Nae
Ionescu întrezărise la rândul său că ideea „însingurării uscate și cu nimic îndreptățitei
individualizări” ar putea avea o contrapondere în „bucuria comunierii” la adăpostul
anonimatului. Multă vreme n-am înțeles nici ideea blagiană a cărei necesitate filozoful o
dedusese din presupoziții de filozofia culturii, și nici varianta (de tentă religioasă) a unicului
filozof român care a făcut școală. Inițiatorul Școlii trăiriste observa și în prefața volumului
Roza vânturilor îngrijit de asistentul său (tânărul Mircea Eliade) că lumea noastră este
„pustiită de personalism” (Nae Ionescu, Prefață la selecția sa din publicistica anilor 19261933 editată în 1937; ediția II-a, anastasică, în 1990).
După ce am colaborat la Wikipedia.ro, mi-am dat seama că proiectul, în latura sa cea
mai generoasă, ar putea fi privit ca o sinergie, ca o îngemănare de eforturi anonime spre binele
public. Poate chiar așa o fi fost pornit proiectul inițial al Wikipediei, dacă ne gândim că firma
Google vroia să transforme însuși motorul ei de căutare într-un soi de „inteligență artificială”
(30 aprilie 2013,Titus Filipaș; blogideologic.wordpress.com/tag/ideologia-scolilor-centrale/ ).
Apoi am citit cu surprindere că “Wikipedia is not an objective resource […] in large part is
controlled”. Adică acest website al Wikipediei nu este o sursă obiectivă de informare pentru
că este în mare parte controlată: „is a website that in large part is controlled by intellectuals
who seek re-write the history…These authors have systematically yet subtly rewritten key
passages of thousands of Wikipedia entries.” Cum vedem, obiectivitatea Wikipediei este
ruinată de intelectuali cu intenţii ascunse care în mod sistematic modifică anumite fișe pe care
le urmăresc îndeaproape. De aceea universitățile occidentale indreaptă studenții către alte
surse de informare ceva mai obiective, insistând asupra rezervei cu care să folosească
informațiile furnizate de Wikipedia.
Dar cum poate fi controlată o enciclopedie la care zice-se că orice utilizator poate
scrie? Desigur prin administratorii săi, informati instantaneu de modificările anumitor articole
pe care le urmăresc (1). Ascunşi după pseudonime, pe care le mai schimbă din timp în timp
spre a nu fi recunoscuţi, ei sunt atenţi (de exemplu) ca în ro.wikipedia.org să nu dispară
atitudinea partizană (şi nu neutră cum ar trebui) perpetuată odată cu păstrarea surselor de
stigmatizare colectivă a românilor (/de inoculare a ruşinii de a fi român). Ei veghează (de
pildă) păstrarea variantei post-comuniste a rasismului anti-românesc datând de la 1848, din

vremea lui Lajos Kossuth, maghiar incitând la ură pe motive rasiale, care scria că românii ar fi
fost „o hoardă mai josnică decât vita” (Corneliu Florea, Cine tulbură liniștea Transilvaniei).
Administratorii enciclopediei ro.wikipedia.org au grijă să nu dispară insultele lui H.-R.
Patapievici (perpetuând părerea lui Kossuth) prin reformularea după care “românii nu pot
alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă” (H.-R. Patapievici, Politice, Ed. Humanitas,
1996). Or, tocmai acestă frază au găsit cu cale s-o traducă niște nostalgici ai rasismului
german (“Die Rumaenen koennen kein Volk sein, weil sie nicht mehr wert sind als eine
Herde”) într-un articol închinat Hertei Muller.
Pentru asemenea cugetări descalificante pentru autorul lor şi pentru altele de acelaşi
soi (2) preluate de ro.wikipedia.org din volumul lui Patapievici scos în numeroase ediții de
Humanitas (fosta Editură „Politică” a Partidului Comunist Român), nişte universitari clujeni
făcuseră petiţie la Ministerul de Interne cerând să i se retragă lui H.R. Patapievici cetăţenia
(3). Rezultatul cererii clujenilor a fost, cum bine se ştie, promovarea în postul de director al
Institutului Cultural Roman a odraslei lui Dionisie Patapievici, securist (/NKVD-ist ?) ajuns în
România cu armata sovietică de ocupație – fiu care se dăduse în Franța la începutul anilor
nouăzeci drept odraslă a unui fost deținut politic (4). Reproducerea mizeriilor antiromânești
scornite de fostul fizician este motivată în RoWiki printr-un penibil cerc vicios: fragmentele
citate în scop de atac spre a produce iritare, irită ducând la atac. La fişa “Horia Roman
Patapievici” se spune că frazele cu pricina “au produs iritare” şi că scoase din context (aici
înţelegându-se probabil că n-a fost citat întregul volum) au fost “folosite de adversari pentru
a-l ataca”.
Dacă astfel de gunoaie sînt ferite de ştergere într-o enciclopedie care ar trebui să fie în
permanentă schimbare, administratorii au grijă în schimb să şteargă informaţiile în legătură cu
procesul lui G. Liiceanu cu I. Spânu care a crezut că neputinţa acestui „discipol al lui lui
Henry Wald” (apud. Noica, vezi Noica si Securitatea, Ed. Muzeului Național al Literaturii
Române, Bucuresti, 2009, p.154) de a-l povesti pe Heidegger cu alte cuvinte decât cele ale
traducerii ar semăna leit cu un plagiat, mai ales că Liiceanu fusese încă din anii şaptezeci
acuzat că l-a plagiat pe filozoful Constantin Noica în lucrarea sa de doctorat. Atunci Institutul
de Filozofie dăduse unei comisii să cerceteze teza despre tragic condusă de Ion Ianoşi, având
un capitol întreg „împrumutat” de la Noica (Schita pentru o Hermeneutica a “nostos”-ului,
32 p.) pe care Editura Humanitas nu l-a mai reprodus după ediţia comunistă care punea pe
piaţă controversatul doctorat al lui Gabriel Liiceanu (5). În partea din Wikipedia.ro care
aminteşte de “plagierea” lui Heidegger, utilizatorul „Medenagan” (6) cel care a plasat pe
Wikipedia.ro si poza lui Z. Ornea/Orensterin (care a dat pe ascuns Securității în 1958
manuscrisul lui Noica pentru care filozoful a fost arestat si a afăcut nevinovat șase ani de
temniță cu regim de exterminare, vezi Noica în vizorul Securității, în „Observatorul Cultural”,
nr. 20 (277) din 14 iulie 2005) propunea ştergerea informaţiei pe motiv că instanţa
judecătorească nu i-ar fi dat câştig jurnalistului Ion Spânu, argument fals (7), se pare.
Ștergerea informației referitoare la proces devenise probabil cu atât mai necesară cu cât
reclama făcută directorului fostei Edituri „Politice” depășește (în ro.wikipedia.org) spațiul
fișei „G. Liiceanu” unde am remarcat cele mai sforăitoare judecăți de valoare. În cadrul
reclamei deșănțate, care nu ar avea ce căuta într-o enciclopedie cu oarecare pretenții de
obiectivitate, se înscriu pozele coperților de cărți (probabil nevandabile) scoase de Humanitas
în seria Boia (constatare din decembrie 2014), precum și subterfugiul plasării în cadrul
„Legăturilor externe” a pozei lui Gabriel Liiceanu la fișe de personalități fără legătură cu acest
fost „discipol al lui Henry Wald, nu al lui Noica” (apud. C-tin Noica, vezi Noica si
Securitatea, Ed. Muzeului Național al Literaturii Române, Bucuresti, 2009, p.154). Grupul
mafiot care a pus mâna pe Wilipedia.ro are grijă să nu dispară poza lui G. Liiceanu de la
sfârșitul prezentării lui Dan Slușanschi, Dan Duțescu, Vasile Pavelcu, Nina Facon, Ghe.
Ceaușescu, Liviu Franga, Maria Ana Tupan, Florica Bechet, Beate Fredanov, Simon Oeriu, D-

tru Irimia, Ion Coja, Ioana Costa, Ioan Mihăilescu, Elvira Sorohan, Mihail Bogdan, Ghe.
Ciompec, Ghe. Marin Fontaniu, Andra Vasilescu, Adriana Nicolescu, Angela Bidu Vrânceanu,
Francisc Deak și Silvian Iosifescu (constatare din 2014).
Referitor la Wikipedia, în general se vântură ideea că mulţimea celor care participă la
scrierea ei este răspunzătoare de informaţiile pe care această enciclopedie le vehiculează. Prin
asemenea aserţiune, doar în parte adevărată, sînt atraşi utilizatorii de rând care dau consistenţă
acestui proiect prin contribuţiile lor. În mod esenţial însă, aspectul Wikipediei.ro este fasonat
de “elita conducătoare” formată din câţiva utilizatori ridicaţi la rangul de administratori. Ei
pot şterge intervenţiile utilizatorilor de rând fixând câte unui articol aspectul dorit de ei.
In Germania, articolul care anunța moartea lui Emil Cioran (G. Nenning,
Verzweiflung, welch Wollust) informa cititorii că „cel mai sumbru dintre toți pesimiștii” s-a
născut în România („Die Zeit”, nr. 26, 23 Juni 1995). Intr-adevăr, marele eseist francez, fiu al
protopopului Cioran, s-a născut în zona curat românească a mărginimii Sibiului care a dat
culturii românești multe personalități (Emil Cioran, Octavian și Eugen Goga, etc.). Dacă în
Germania cititorii interesați de Cioran erau informați corect asupra naționalității românești a
familiei lui Cioran, în schimb, mafia anti-românească din spatele Wikipediei.ro a avut grijă să
scrie că Cioran s-a născut în „Regatul Ungariei” (fapt sesizat pe 19 mart. 2014), iar la
Dumitru Stăniloae, născut în 1903, că ar fi fost de „naționalitate austro-ungară” (constatare
din 18 iunie 2014)
Postarea informaţiilor cu citarea corectă a surselor (spre a putea oferi verificabilitatea
care este condiţia de baza a funcţionării oricăror wikipedii) este ades îngrădită de
administratorii siteului ro.wikipedia.org după bunul lor plac, lucru care a făcut un utilizator să
scrie într-un comentariu la un articol al meu „MyComp și moștenirea comunismului în
Wikipedia.ro” publicat on-line pe 12 februarie 2012 de revista clujană „Noi, nu!” (8) că
Wikipedia română ar fi devenit „o cocină a unor indivizi de toate culorile, de la așa-zișii
intelectuali dezinteresați dar care fac jocul unor mastodonți din umbră, până la /…/ impostori
care-și permit diverse abuzuri” (9). Abuzurile se referă – în opinia acestui comentator – la
aprecierea valorii scriitorilor români ajunsă la latitudinea unor nulităţi pe tărâm cultural, inși
temători a-și divulga numele reale, dar foarte deciși a înlătura nume de scriitori care nu
aparțin mafiilor literare (vezi ancheta despre Mafiile literare din rev. „Art-Panorama” , nr.
1/1997). Ascunşi după felurite pseudonime - de genul “AdyJapan” (birocrat a cărui identitate
e cunoscută de „Cezărică”, după cum scria el la discuții), “Mycomp”, “Alexandru Tendler”,
etc., ei afişază calitatea de specialişti în “spiritul și nu în litera politicii wiki” (AdyJapan) care
le-ar da dreptul „să-și impună regulile lor” („Cezărică”, mai 2008, despre administratorii și
birocrații care se îndepărtează de utilizatorii obișnuiți).
Spre a se înţelege mai bine cum funcţionează Wikipedia.ro, voi recurge la experienţa
nemijlocită pe care am dobândit-o în încercarea mea nereuşită de a mai corecta informaţiile
false despre viaţa Părintelui Arsenie Boca, supranumit Sfântul Ardealului (10), precum şi în
tentativa de a înlătura informaţiile false şi răuvoitoare la adresa lui Mircea Eliade «cel mai
mare istoric al religiilor din secolul XX» propagate după 1990 în toate mijloacele de massmedia de foştii profitori ai regimului comunist angajaţi în domeniul terorismului ideologic
(vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și detractorii săi ; http://www.agerostuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Eliade%20si%20detractorii%20lui%20de
%20IVS.htm ).
Istoricul Ion Varlam observase dificultatea societăţii româneşti post-decembriste de a
se debarasa de moştenirea comunistă atâta vreme cât protagoniştii scenei politice şi culturale
sînt persoane din fosta nomenclatură comunistă, cu rubedeniile şi clientela aferentă, active
înainte de 1989 în domeniul ideologic. Pentru I. Varlam, care a făcut fără nici o vină detenție
politică, însuşi temenul de “colaborator al poliţiei politice” ar fi un eufemism mascând
împărţirea societăţii înainte de 1989 între victime şi profitorii regimului de “ocupaţie

comunistă” (Vasile Băncilă), eufemism folosit în scopul de a se eluda punerea în discuţie a
rolului avut de ideologii comunişti în consolidarea sistemului totalitar prin suprimarea
libertăţii de gândire şi de expresie (11).
Pe 7 aprilie 2007 curăţasem prezentarea lui Mircea Eliade în Wikipedia „românească”
de toate murdăriile perspectivei ideologice dinainte de 1990. După căderea comunismului s-a
aflat că în timpul vieţii marelui istoric al religiilor cenzurarea scrierilor lui științifice era
impusă de ideologi precum Miron Constantinescu (/ Mehr Kahn), Ștefan Voicu și Valter
Roman „care se manifestau vehement ori de câte ori cineva susținea editarea lucrărilor sale”
(Noica în arhiva Securității, Editura M.N.L.R., București, 2009, p.322). Comuniștii cu putere
de decizie refuzaseră chiar și alcătuirea la Biblioteca Academiei a unui Fond “Mircea Eliade”
din cărţile donate de acesta (și apoi arse în decembrie 1989 când a fost incendiată Biblioteca
Centrală Universitară din Piata Palatului). În aprilie 2007 mă mai străduisem să completez
bio-bibliografia care era la fel de lacunară în ce priveşte onorurile academice ca și cea de pe
volumele lui Eliade scoase de Editura Humanitas (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade
și brațul lung al Inchiziției comuniste, în rev. „Acolada”, Satu Mare, Nr. 11/ 2014 ;
https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/ ). Ca o mică
paranteză, trebuie spus că nici uneia dintre editurile comuniste „metamorfozate” după 1990
administratorii Wikipediei.ro nu îi fac o reclamă atât de susținută cum i se face fostei Edituri
Politice (Humanitas), ceea ce în cazul operei lui Eliade are dezavantajul că pe această cale se
face reclamă unor cărţi de Eliade cu mult mai scumpe decât cărţile lui Mircea Eliade tipărite
de alte edituri.
Ei bine, ca şi în cazul completărilor bio-bibliografiei Părintelui Arsenie Boca, viaţa
articolului Mircea Eliade aranjat de mine a fost extrem de scurtă: Înlăturasem fără să ştiu
moştenirea comunistă ce se voia păstrată în cazul lui Mircea Eliade, iar la Sfântul Arsenie
Boca, probabil alta era imaginea pe care vroiau să o fixeze wikipediştii de rang înalt în
capetele celor lipsiţi de discernământ. Coordonatorii din umbră a acestui website (catalogat ca
anti-românesc din cauza informaţiilor dubioase pe care le colportează cu privire la istoria
românilor şi, mai ales, la personalităţile de seamă ale culturii noastre) nu numai că l-au
murdărit din nou pe Mircea Eliade cu acuzaţiile lor politice nicicând demonstrate (vezi
https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/isabelavs-interviu4balexdrag/ ) dar au şi făcut
dispărut istoricul paginii, spre a nu se mai putea vreodată vedea articolul curăţat de mine, şi să
nu cumva să se afle care dintre administratorii Wikipediei.ro s-a îndeletnicit cu această
trebuşoară.
O clară dovadă a manipulării și cenzurării din umbră a siteului ro.wikipedia.org se
vede aşadar la istoricul modificărilor prezentării lui Mircea Eliade în 2007, unde „versiuni
cenzurate apar ca autentice”. De ex., varianta din 2 aprilie 2007 este urmată de o variantă din
13 aprilie 2007 care adaugă la bibliografia despre Eliade mediocrele contribuţii ale unui nepot
de frate a lui Leonte Răutu/ Oigenstein/Oișteanu. Nicăieri nu apare fișa curățată pe 7 aprilie
2007 si nici varianta din 13 noiembrie 2007 unde utilizatorul „Pitvânăt” adăugase înformația
că „Adriana Berger s-a ocupat cu aranjarea hârtiilor din arhiva lui Eliade incendiată pe 18
decembrie 1984”.
Cum pe Wikipedia identificarea personală nu este cerută, rolurile în administraţia
Wikipediei.ro apar distribuite la adăpostul anonimatului oferit de ascunderea după pseudonim
şi după clone sau dubluri ale pseudonimelor. Astfel se crează “eşalonul conducător”. Dar şi o
dihotomie păguboasă: de-o parte entuziasmul utilizatorilor de rând şi de altă parte despotismul
“eşalonului conducător” săltat deasupra celorlalţi. După observația inteligentă a
administratorului „Cezărică”, „administratorii și birocrații se îndepărtează de utilizatorii
obișnuiți. Ei crează o aristocrație care tinde să-și impună regulile”.
Principiul de bază pe care s-au clădit în alte părţi wikipedii ceva mai credibile, devine
o vorbă în vânt: Principiul pluralităţii opiniilor comunităţii de utilizatori autentificaţi și

anonimi nu are cum să fie aplicat, de vreme ce postul de administrator oferă posibilitatea de a
şterge modificări după bunul plac încălcând neutralitatea (adică prezumţia de bună credinţă,
cum am văzut în cazul fişei lui Mircea Eliade). În plus “eșalonul conducătorilor” poate
ascunde informații legate de istoricul sau descrierea unor modificări, poate bloca utilizatorii
de rând şi, la modul cel mai samavolnic, îl poate bloca pe utilizatorul cu care este în dispută.
Aşadar, înainte de toate, administratorii și birocrații îşi pot impune părerea, modificând şi
îngheţând paginile modificate de ei. Cu alte cuvinte, ei pot reinstaura dictatorial vremea
“muţeniei obligatorii” (12) de dinainte de 1990.
Toate aceste manevre le-am putut constata aducându-mi contribuţia la câteva articole,
dar şi urmărind repetata vandalizare a articolului “Isabela Vasiliu-Scraba”
(http://www.scribd.com/doc/168346109/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba ) după
apariţia în România a unui volum din 2009 ce prelua (la pp. 363-366) informatii din
Wikipedia despre Isabela Vasiliu-Scraba (13) și în SUA (la Memphis, 2011) a trei volume
din Wiki Series conținând fișa “Isabela Vasiliu-Scraba” (14). Uitând că “verificabilitatea
contează, nu adevărul”, administratorul Mycomp a şters întâi legăturile spre forma
electronică a articolelor scrise de mine despre Noica și publicate pe hârtie de diverse reviste,
dând curs indispoziţiei pe care i-o provoacă libertatea de expresie din articolele mele
întroduse de un utilizator de rând. După ce le citește on-line, le îndepărtează cu totul,
motivând că nu ar fi fost trecută pagina revistei pe support de hârtie. Pe urmă, mai şterge si
bibliografia trecută în articolul “Isabela Vasiliu-Scraba” ştampilând că articolului i-ar lipsi
bibliografia („Multe surse nu sunt suficient de precise, nu este precizată pagina revistei, ceea
ce le face greu de verificat” Mycomp 19 nov. 2011, notație afișată negreșit de google, bing,
yahoo, etc). Drept dovadă că a citit cu obidă articolele despre himerica Școală de la Păltiniș
negată de însuși Noica, Mycomp adaugă şi o etichetă care nu are nici o legătură cu fişa
informativă despre bio-biliografia scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba, fișă care nu conține
afirmații calomnioase: “afirmaţiile negative şi cele calomnioase fără bibliografie sau cu
bibliografie insuficientă trebuie înlăturate pe loc”(My Comp, 19 nov. 2011 ).
Mai este o frază trecută de utilizatorul care se ocupă de articolul “Isabela Vasiliu Scraba” (frază care l-a deranjat pe „oficialul” MyComp) privitoare la “oficialii culturii autodeclaraţi victime după cosmetizarea propriilor biografii”. Pe aceasta o trece la rubrica
“Discuţii” ca să ilustreze “tonul nepotrivit” (MyComp, 16 ian 2012), fiindcă tonul potrivit
Wikipediei.ro este vizibil la fișa scriitorului “Horia Roman Patapievici”.
“Criteriul distinctiv pentru vandalism este intenţia de a strica” găsim notat în
Wikipedia. Vandalul MyComp întâi observă că la unele dintre eseurile mele din revista
„Argeș” (Pitești) nu fusese trecută pagina, deși citirea on-line nu se face după pagina
revistelor de cultură. Fără să aştepte vreo eventuală (și inutilă) remediere, MyComp
cenzurează în modul cel mai abuziv nu doar linkurile, ci întreaga selecţie din articolele mele,
blocând reintroducerea lor. În opinia acestui administrator (15) care-mi distruge sistematic
fișa din Wikipedia.ro, opera unui scriitor nu s-ar compune din volume şi din articole sau din
studii publicate prin reviste și nestrânse încă în volume, ci articolele ar reprezenta o “categorie
supra-adăugată”. Desigur, doar la fișa scriitoarei „Isabelei Vasiliu-Scraba”, nu și la alte fișe,
de ex. la „Adrian Niță”, fost bursier pe filiera Plesu-Liiceanu-Patapievici. Demnă de remarcat
ar fi si manipularea informațiilor privitoare la istoricul fișei ISABELEI VASILIU-SCRABA,
unde pe 1 martie 2015 am observat un neadevăr trecut la rubrica „Max text deleted”. Fiindcă
cea mai mare eliminare de text nu aparține utilizatorului mirelvv (-9855 pe 13 aprilie 2009).
În realitate, birocratul Mycomp a sters pe 16 ian. 2012 o mărime de text aproape dublă (15701), ceea (deocamdată) ce se vede clar la istoricul modificărilor.
E drept că motivaţia pe care o invocă cu cel mai mult sârg MyComp se referă la aşazisele “surse auto-publicate” care atrag după sine etichete vizând “punctul de vedere neutru”.
În acest caz, exemplu cel mai elocvent este fișa despre „Scoala de la Păltiniș” a cărei existență

a fost categoric negată de Noica, asemenea școală filozofică nefiind atestată prin nicio scriere
de domeniul filozofiei românești care să provină de la auto-proclamații discipoli. Articolul din
Wikipedia românească (tradus și în alte Wikipedii) despre inventata „Scoală de la Păltiniș”
menită a-i pune într-o lumină cât mai bună pe câțiva foști comuniști care n-au îmbogățit
filozofia românească prin nimic, dar care vor să pară valoroși pe seama valorii gândirii
filozofice a lui Noica, este cel mai tipic exemplu de încălcare a neutralității prin surse autopublicate: „După ce filozoful de la Păltiniș catalogase (în Epilogul pe care Liiceanu îl rugase
să-l scrie pentru Epistolar) drept “himerică” închipuita “Scoală de la Păltiniş”, himera a
început să bântuie Wikipedia.ro, dicţionar on-line monopolizat de un grup cu interese
ascunse ce promovează cărţile de la Humanitas, prin îndepărtarea abuzivă a cărţilor
apărute la alte edituri. În Wikipedia închipuita “şcoală”, invocată în decembrie 1987 de I.P.
Culianu pentru manipularea ascultătorilor postului de radio BBC, e “dovedită” printr-un cerc
vicios cu două surse neindependente de subiect: O sursă este Jurnalul (urmăririi pe ascuns a
filozofului) de la Păltiniş publicat în 1983 prin politrucul Ion Ianoși (vezi dedicația lui G.
Liiceanu, http://www.romanianstudies.org/content/2010/09/isabela-vasiliu-scraba-camera-13a-vilei-noica-de-la-paltinis/ ) și republicat în numeroase ediții la editura proprie a autorului (la
Editura Humanitas primită de G. Liiceanu în februarie 1990 de la Andrei Pleșu). Cealaltă
sursă este Epistolarul, tipărit într-o a doua ediție tot de editura Humanitas, a îngrijitorului
colecției de scrisori purtând numele de „Epistolar”. Cum vedem, nici una din cele două
surse biografice care ar proba existența închipuitei Școli de la Păltiniș nu sunt
“independente de subiect” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himericul discipolat de la Păltiniș,
pretext de fină ironie din partea lui Noica ; http://www.agero-stuttgart.de/REVISTAAGERO/CULTURA/Himera%20discipolatului%20de%20la%20Paltinis%20de%20IVS.htm ,
pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.4 (67), 2013, pp.16- 17; precum și Isabela VasiliuScraba, Himera „Școlii de la Păltiniș”, ironizată de Noica, pe hârtie în rev. Acolada, nr.2
(65), febr. 2013, p.16 si p.22 sau http://www.agero-stuttgart.de/REVISTAAGERO/CULTURA/Himera scolii de la Paltinis ironizata de Noica.htm.
În mod curios, nimeni nu pare să fi avut vreodată ideea de a poci fișa despre „Școala
de la Păltiniș” cu vreo etichetă vizând “punctul de vedere neutru”. Chiar dacă o fi pus cineva
o asemenea ştampilă, eticheta a dispărut probabil instantaneu, îndepărtată de grupul mafiot
care controlează Wikipedia românească.
Ca să se lămurească pe deplin această problemă spinoasă a “surselor auto-publicate”
(care l-a pus în încurcătură și pe logicianul italian Piergiorgio Odifreddi, vezi textul său „La
logica di Wikipedia” din sept. 2012), o voi mai ilustra cu articolul în care este descrisă biobibliografia lui Sorin Lavric, autorul textului Nevoia de martiri publicat în rev. „Permanențe”,
Anul XIII, nr. 10-11/2010, p.3 (jurnalistul Sorin Lavric apare în lista de colaboratori ai revistei
„Permanențe” scoasă de Fundația „George Manu” din București, vezi „Permanențe”, Anul
XVI, nr. 1-2/ 2013, p.7 ; la pg. 4 din acest numar a revistei „Permanențe” lui Sorin Lavric îi
este publicat textul Privilegiul suferinței închinat fostului deținut politic Mircea Nicolau).
In Wikipedia românească, spre a nu se crede că avem de-a face cu un caz de “autopromovare” și că informaţiile fişei “Sorin Lavric” provin chiar de la Sorin Lavric, biobibliografia sa apare ca fiind citată din revista on-line “Rev.Psychologies.ro” în care tot Sorin
Lavric își plasase bio-biografia.
Dar expertul numărul unu în “sursele-auto publicate” rămâne fără îndoială Gabriel
Liiceanu cu volumele proprii tipărite la propria editură Humanitas. Aici MyComp si toti
ceilalți administratori sau birocrați uită ca prin farmec de regula după care informațiile biobibliografice trebuie să provină din „surse neutre și independente de subiect”. Oare de ce?
*Datorită acestei fraze, preluată din fișa “Isabela Vasiliu-Scraba”, administratorul MyComp mi-a
vandalizat articolul pe 5 noiembrie 2011 şi pe 16 ian.2012 punând apoi ştampila: “ton nepotrivit pentru o
enciclopedie”(vezi MyComp,16 ian.2012, 5.56).

NOTE SI COMENTARII MARGINALE :
1. Dacă citim „La logica di Wikipedia” (din 9 sept. 2012, URL consultat pe 12 sept.
2016) observăm că matematicianului Piergiorgio Odifreddi (n. iulie 1950) tocmai
„logica” Wikipediei i-a scăpat. Remarcabil este faptul că și fizicianul Basarab
Nicolescu (n.1942) - în calitate de utilizator care scrie în Wikipedia - vroia să apeleze
la niște avocați (vezi mesajul său postat pe Facebook de Cristian Bădiliță la 26 febr.
2016) după sabotarea contribuției sale (la fișa lui Vintilă Horia) de un alt utilizator care
tocmai murdărea prezentarea primului scriitor străin laureat al celui mai prestigios
premiu literar al Franței (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Vintilă Horia ostracizat ;
https://isabelavs2.wordpress.com/vintila-horia/isabelavs-vintilahoriacentenar/ )
Publicând în revista „Asymetria”(Paris) pe 9 febr. 2012 o primă versiune a acestui
studiu consacrat Wikipediei.ro sub titlul „Mycomp si moștenirea comunismului în
Wikipedia .ro” (http://asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1163
) am distribuit-o si la câțiva administratori ai Wikipediei românești. Rezultatul a fost
grăitor : majoritatea au șters eseul postat de mine în pagina lor de discuție. Cu acel
prilej am sesizat cenzurarea segmentului românesc al internetului care nu afișa din
culisele Wikipediei.ro existența articolului meu „Mycomp si moștenirea comunismului
în Wikipedia .ro”. În 2016 am folosit un motor de căutare mai puțin obișnuit la noi,
aflând că utilizatorul „Sîmbotin” alias „Bătrânul” a făcut o observație justă în legătură
cu fișa scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba vandalizată de MyComp în noiembrie 2011 :
„Sunt acolo unele modificări nepotrivite {{nc}} deși erau menționate sursele”
(Sîmbotin, Wikipedia : Cafenea). A fost desigur o scăpare a cenzorilor internetului
românesc fiindcă pagina conținând această frază n-am putut-o accesa, căutarea fiind în
general „dirijată” către opinia administratorului vandal. Semnificativ mi-a părut și
repetatul refuz al utilizatorului „Sîmbotin”/ „Bătrânul” de a fi ridicat la rangul de
administrator al Wikipediei românești (informație găsită pe 6 febr. 2016).
2.vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Patapie-viciul român? în rev. “Origini.Romanian
Roots”, Norcross, Georgia, USA, Vol.VII, 5-6/2003, p.14, on-line
http://www.omniscop.ro/patapie-viciul-roman/ , sau în vol.: Isabela Vasiliu-Scraba,
Contextualizări. Elemente pentru o topologie a prezentului, Ed. Star Tipp, Slobozia,
2002, pp.51-54, ISBN 973-8134-24-2; http://www.scribd.com/doc/130732402/IsabelaVasiliu-Scraba-CONTEXTUALIZARI-Elemente-pentru-o-topologie-a-prezentului.
Postat on-line pe 29 ian.2009 în „Revista Noi, Nu!” (Cluj-Napoca), articolul a avut
până pe 4 ian. 2013 un număr de 2028 de accesări, urmate de comentarii referitoare la
activitatea securistului Dionisie Patapievici (tatăl lui Horia Roman) despre care s-au
publicat informații în ziare post-decembriste și într-un dicționar. Ulterior comentariile
au fost șterse de redactorul coordonator, Ciprian Cherhat care îmi cenzurează
sistematic articolele, pe unele omițându-le complet, iar pe altele postându-le în revistă
după luni de zile, cum s-a întâmplat cu textul Alexandru Dragomir nu este o invenție a
lui Liiceanu, fiindcă oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari, trimis pe 9 august
2012 și postat de el pe 8 aprilie 2013, (cu 215 citiri într-o lună de zile). Articolul s-a
publicat pe suport de hârtie în rev. „Acolada” (Satu Mare), nr.3/2012, p.19; vezi online https://isabelavs2.wordpress.com/alexandru-dragomir/isabelavs-dragomirinventat/.
3. Despre cererea de retragere a cețățeniei povestise H.-R. Patapievici într-un interviu
publicat de “Gazeta de Maramureş” (Sighetul Marmatiei), 27 dec.2004 –9 ian. 2005,
p.10 care mi-a căzut în mână fiind invitată la Sighetul Marmației să particip la
Sesiunea științifică de comunicări din cadrul Festivalului de datini „Marmația” 2004.

De-a lungul câtorva ani, acolo am susținut mai multe conferințe, despre gândirea
filozofică a lui Constantin Amăriuței, despre eseistica lui Horia Stamatu, despre Rolul
povestitorului în cultura post-modernă, sau despre Noica în anul centenarului nașterii
sale. Despre gândirea lui Mircea Vulcănescu am vorbit în două rânduri și la postul de
radio din Sighetul Marmației (conferințele au fost ulterior tipărite în „Acta Musei
Maramorosiensis” ( vezi
https://fr.scribd.com/doc/211913688/IsabelaVasiliuScrabaVulcanesFenomenolog ;
despre Mircea Vulcănescu ca filozof al Scolii monografice inițiată de Gusti, vezi :
https://fr.scribd.com/doc/211914150/IsabelaVasiliuScrabaVulcanescuSociolog ).
4. Iată cum îl descrie Monica Lovinescu pe H.-R. Patapievici, fiul securistului Dionisie
Patapievici care (venit odată cu armata sovietică de ocupație) a participat și la lupte
împotriva partizanilor anti-comuniști: „un tânăr de 35 de ani /…/ simplu și emoționat,
aproape patetic, care ne vorbește de tatăl lui ieșind din închisoare și nespunându-i nimic din
cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreună în amintirea acestui tată
mort fără să-i fi spus fiului suferințele prin care a trecut” (Monica Lovinescu, Jurnal. 19901993, București, p. 291). Minciuna cu tatăl schingiuit prin închisori comuniste este cu atât
mai sfruntată cu cât provine de la un fost tovarăș de joacă a lui Volodea Tismăneanu din
cartierul „Roșu” (/al „Primăverii”). Dr. Florin Mătrescu îi spunea lui Florin Palas într-un
interviu publicat de revista „Veghea” că este „o ticăloșie fără margini” să nu spui (în postcomunism) elevilor prin școli despre „oameni care au luptat în munți sau au îndurat
pușcăria” (vezi și Isabela Vasiliu-Scraba, Rinocerizarea criteriului biografic la un istoric
dilematic ; http://www.romanianstudies.org/content/2015/11/isabela-vasiliu-scrabarinocerizarea-criteriului-biografic-la-un-istoric-dilematic/ ).
5. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu si despre plagierea de tip
„inadequate paraphrase” la Patapievici, în rev. Acolada (Satu Mare), anul VI, nr.7-8/2012,
p.19 ; sau http://www.omniscop.ro/despre-g-liiceanu-si-plagierea-de-tip-inadequateparaphrase-la-patapievici-2/ (URL accesat pe 14 sept. 2016) precum si Constantin Barbu,
Cel mai mare furt intelectual al lui Liiceanu în care editorul Caietelor lui Eminescu
semnalează publicarea în comunism sub numele lui Liiceanu a multor pagini scrise de Noica,
fără nici cea mai mică trimitere bibliografică la numele adevăratului autor, pagini pe care
cenzura comunistă refuzase a i le publica filozofului de la Păltiniș. Această tactică de
împropietărire cu bunuri intelectuale furate dezvăluie un aspect mai puțin discutat al
mediatizării prin impostură în volume cu tiraje (comuniste) de zeci de mii de exemplare.
6. „Medenagan” (care știe foarte precis că „Pleșu nu poate să-l sufere pe Eliade”, cum
se destăinuie în culisele Wikipediei.ro neinspiratului care scrisese că fostul muzeograf de la
Tescani ar fi fost „influențat de Mircea Eliade” gândindu-se probabil la perioada când Pleșu îi
trimitea scrisori marelui istoric al religiilor și când publica articole despre Eliade
(https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-plesueliade10/ ; vezi și Isabela
Vasiliu- Scraba, Mircea Eliade și detractorii lui ; https://isabelavs2.wordpress.com/mirceaeliade/isabelavs-eliadedetractori4/). „Medenagan” este cel care a plasat pe Wikipedia.ro poza
lui Z. Ornea, colaborator al „Dilemei” lui Andrei Pleșu. Zigu Ornea/ Orenstein a fost acel
redactor (la Editura de Stat pentru Literatură și Artă) care a dat pe ascuns Securității
manuscrisul despre Hegel a lui Noica pentru care filozoful a fost arestat si a făcut nevinovat
șase ani de temniță cu regim de exterminare (vezi Noica în vizorul Securității, în
„Observatorul Cultural”, nr. 20 (277) din 14 iulie 2005 și Luciana Pop, Constantin Noica şi
criticii săi din Securitate, în “Ziua” din 31 martie 2007, precum și I. Spânu, Cine l-a turnat pe
Noica la Securitate?, în «Ziua» din 7 aprilie 2007). Filozoful Constantin Noica îi spunea
tânărului C-tin Barbu că atât a fost de bătut în temniță încât se umpluseră pereții cu sângele
lui. “De necrezut, când te gândeşti că pentru cartea [despre Hegel]... sînt oameni care au fost
bătuţi şi au făcut închisoare” (Noica, citat de G. Liiceanu în Jurnalul de la Păltiniş, C.R.,

Bucureşti, 1983, p.123 ; vezi și Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinișul lui Noica ;
http://www.romanianstudies.org/content/2010/09/isabela-vasiliu-scraba-camera-13-a-vileinoica-de-la-paltinis/ ).
7. «Am citit intr-un text al dvs. ca as fi pierdut procesul cu Gabriel Liiceanu! Nu este
adevarat. Stiu că au difuzat știrea dupa prima instanță, însă, la apel, când Liiceanu a pierdut,
au tăcut » (Ion Spânu, e-mail din 14 ian. 2013).
8. La textul postat în 2012 (Isabela Vasiliu-Scraba, MyComp si moștenirea
comunismului în Wikipedia.ro) în revista clujană „Noi, nu !” a fost adăugat pe 4 mai 2013
următorul comentariu: „I am impressed. You are truly well informed and very intelligent. You wrote
something that people could understand and made the subject intriguing for everyone. I’am saving this
for future use” (Books and manuals, 4/05/2013). Nu știu dacă din cauza acestui comentariu, - sau a
comentariilor similare, precum: „Thanks for putting an effort to publish this information and for
sharing this with us”(Cindy) -, „Revista Noi, nu!” - care îmi publicase on-line în cinci ani

douăzecișișase de texte (4 articole în 2008, 9 articole în 2009, trei articole în 2010, șase
articole în 2011, și patru articole în 2012, vezi http://www.revistanoinu.com/author/isabelavasiliu-scraba ) având cam 17000 de vizionări (din 16 sept. 2008 până pe 22 mai 2013) -, a
dispărut de pe internet în iunie 2013, reapărând apoi cu toate comentariile șterse. Cert este că
ultimul articol postat (cu greu) de redactorul Ciprian Cherhat pe 13 mai 2012 a fost: Isabela
Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici și mari ai culturii noastre la 25 de ani de la
moarte, publicat si pe hârtie în rev. „Acolada” (Satu Mare), nr.2, febr. 2012, p.19; vezi on-line
http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturiinoastre-la-25-de-ani-de-la-moarte/. Pe 19 martie 2014 am constatat că revista clujană
dispărută în vara anului 2013 a reapărut cu numărul de citiri a articolelor mele șters
(procedură similară pe ro.scribd care în 14 iulie 2014 a schimbat contorizarea spre a se
micșora numărul accestărilor). Or, numărul de accesări indică interesul trezit în rândul
cititorilor…Numărul de accesări a scrierilor mele de pe ro.scribd postate din martie 2013 până
în iulie 2014 fusese de cca 36000 de citiri (ades în proporție de 100%) , în ciuda unei subite
„dosiri” de la sfârșitul anului 2013, astfel încât căutarea să nu semnaleze 20 de texte ale mele
de pe scribd (http://asymetria-anticariat.blogspot.ro/2014/01/isabela-vasiliu-scraba-douazecide.html ), „dosire” contracarată cu greu printr-o corespondență cu administratorii americani ai
site-ului scribd. Numărul s-a „metamorfozat” apoi în 6800, la început de schimbare cu bizara
indicare a peste 100 de citiri la sfârșitul unor articole la care fusese lăsat un număr infim de
accesări. De exemplu, la articolul meu Cioran prin lăutărismul lui Pleșu. Inocularea rușinii
de a fi român, publicat pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.1/2011, pg. 17; și on-line
http://www.romanianstudies.org/content/2011/02/isabela-vasiliu-scraba-cioran-prinlautarismul-lui-plesu-despre-inocularea-rusinii-de-a-fi-roman/ ; sau
https://fr.scribd.com/doc/167071165/IsabelaVasiliuScrabaCioranPlesu la începutul textului
apăreau trecute câteva zeci de accesări, la sfârșit fiind indicat însemnul de „1 hundred reads”.
Apoi au dispărut și indicațiile cu peste o sută sau peste cincisute de citiri de la sfârșitul
documentelor. Semnalarea acestor modificări a dus la ștergerea comentariilor mele de pe
pagina de discuții a administratorilor scribd. Dar si această fază a dezinformării prin
prezentarea unui număr mai redus de accesări a fost „depășită”, eliminându-se din ce în ce
mai hotărât informațiile reale referitoare la totalul accesărilor fiecărui document în parte (15
iunie 2016).
9. Comentariu din „Revista Noi, nu !” scris pe 23 aprilie 2012 la articolul : Isabela
Vasiliu-Scraba, MyComp si mostenirea comunismului in Wikipedia.ro . Textul postat on-line
pe 12 febr. 2012 a avut 630 de cititori până în 12 martie 2013. Dintre comentariile făcute
„dispărute” de redactorul clujan Ciprian Cherhat îl vom reda pe cel din 30 dec. 2012 : „Iată din
www.isabelavs.blogspot.com cele 4 articole trimise Revistei Noi, Nu ! (d-lui Cherhat) pe 9 aug. 2012,
nepublicate până azi (30dec. 2012), AȘADAR CENZURATE de dl Ciprian Cherhat care scrie că a fost acuzat
fără vină că ar cenzura : (a) Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu si despre plagierea de tip „inadequate

paraphrase” la Patapievici; (b) Isabela Vasiliu-Scraba, Alexandru Dragomir nu este o invenție a lui Liiceanu,
fiindcă oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari ; (c) Isabela Vasiliu-Scraba, Andrei Pleșu, un eseist
preocupat de îngeri și vampiri ; sau https://isabelavs2.wordpress.com/articole/ivs-plesu-ingeri8/ (d) Isabela
Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade sub lupa unui fals filozof al religiilor : A. Pleșu ; sau
https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-plesueliade10/ . Mai jos am trecut titlurile a două
articole trimise pe 24 dec.2009 și cenzurate de dl Ciprian Cherhat, probabil beneficiar de burse plătite (cca 25%
din bugetul României, via Andrei Pleșu – Anca Răutu/ Oroveanu sau de clientela acestora, formată din bursieri
mai vechi : (a) Isabela Vasiliu-Scraba, 25 de ani de la moartea lui Eliade ; (b) Isabela Vasiliu-Scraba,
Perspectiva batjocoririi martirilor neamului în proiectul Mânăstirii din Aiud cu feluritele ei anexe ;
http://www.isabelavs.go.ro/Articole/Holocaust_prin_Martirologie_Gulag3.htm Cenzurarea articolelor despre Ctin Noica din anul 2009 trimise pe 24 aprilie și 19 iunie 2009 n-o mai detaliez (Isabela Vasiliu-Scraba, 30 XII
2012).”. Comentariul meu l-am copiat într-un caiet după ce îl pusesem în „Revista Noi, nu !” la

două articole, (a) I. Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici și mari... și (b) I. VasiliuScraba, Indicii de manipulare în eseistica unui fost discipol al lui
Noica ; https://marianhociung.wordpress.com/2012/10/29/isabela-vasiliu-scraba-indicii-demanipulare-in-eseistica-unui-fost-discipol-al-lui-noica1909-1987-dl-ion-papuc/ .
10. Despre Părintele Arsenie Boca am publicat mai multe articole în revistele
„Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013 (Mircea Eliade în „Noaptea de Sanziene” si Părintele
Arsenie Boca despre martirii inchisorilor), în „Oglinda literară” (Focșani), „Acolada” (Satu
Mare), „Asachi” (Piatra Neamț), „Argeș” (Pitești), „Curtea de la Argeș” (Curtea de Argeș),
„Constelații diamantine” (Craiova) și „Nord literar” (Baia Mare): (a) Isabela Vasiliu-Scraba,
Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca - un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la
M-rea Brâncoveanu, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavsmartiriul7-boca/ ,, pe hârtie în rev. “Argeş”, Pitești, Anul X, nr.10/2010, p.24,
http://www.scribd.com/doc/186506514/isabela-vasiliu-scraba-moartea-martiric%C4%83-a-p
%C4%83rintelui-arsenie-boca ; (b) Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la
Drăgănescu si o profeție a Părintelui Arsenie Boca,
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-bisericadraganescu11/ sau
o primă variantă http://www.romanianstudies.org/content/2011/03/miracolul-bisericii-de-ladraganescu-si-o-profetie-a-parintelui-arsenie-boca/ pe hârtie în rev. „Oglinda literară”,
Focșani, Anul X, Nr. 114, iunie 2011, pp.7003-7004, sau
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-bisericadraganescu11/ ;
(c) Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh si viziune filozofică, sau Părintele Arsenie Boca si
Nae Ionescu, http://www.romanianstudies.org/content/2013/01/parintele-arsenie-boca-si-naeionescu-vedere-in-duh-si-viziune-filozofica-de-isabela-vasiliu-scraba/; pe hârtie în rev.
„Acolada”, Satu-Mare, Anul VI, Nr. 12 (63), decembrie 2012, p.7 ; (d) Isabela Vasiliu-Scraba,
Olga Greceanu si Părintele Arsenie Boca, http://www.clipa.com/print_a4876-Isabela-VasiliuScraba-Olga-Greceanu-si-Parintele-Arsenie-Boca.aspx; pe hârtie în rev. „Curtea de la Argeș”,
Anul IV, Nr.4 (29), p.12 ; (e) Isabela Vasiliu-Scraba, Legile Părintelui Arsenie Boca, legile
veacului viitor, pe hârtie în rev. „Discobolul”, Alba Iulia, Anul XIII, Nr. 154-155-156, oct.nov.-dec. 2010, pp.282-284, sau https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenieboca/ivslegiarsenieboca7/, sau în revista on-line „Constelații diamantine”, Craiova postată pe
scribd ; http://www.scribd.com/doc/173019181/Isabela-Vasiliu-Scraba-Despre-inv
%C4%83%C8%9B%C4%83turile-p%C4%83rintelui-Arsenie-Boca ; (f) Isabela VasiliuScraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade și a Părintelui Arsenie Boca, pe
hârtie în rev. „Nord Literar”, Baia Mare, nr. 2 (93), februarie 2011 ;
https://www.scribd.com/doc/191186479/IsabelaVScrabaEliadeArsenBoca ; textul postat pe
scribd.ro avea pe 17 nov. 2014 la sfârșit însemnul „1 hundred reads” , la început fiind trecut
un număr minuscul, iar pe 4 martie 2016 însemnul de la sfârșit cu o sută de citiri a fost făcut
dispărut, ca să rămână doar „69 views”; (g) Isabela Vasiliu-Scraba, Părintele Arsenie Boca,
Nichifor Crainic și Zorica Lațcu în culisele traducerii Filocaliei ;
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-tradufilocalia5/ pe hârtie

în rev. „Oglinda literară”, Focșani, Anul XIII, Nr. 149, mai 2014, p. 10037 ; (h) Isabela
Vasiliu-Scraba, Paradigma „Arsenie Boca –Părăian” din seria Eliade-Culian’ și NoicaLiicean’ ; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-boca3paraian/ ,
pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu-Mare, Anul VIII, Nr. 10 (83), octombrie 2014, p. 18 ; (i)
Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre mistica luminii în pictura Sfântului Arsenie Boca, pe
hârtie în rev. „Acolada”, Satu-Mare, Anul X, Nr. 2 (99), februarie 2016, p. 13 ;
https://www.scribd.com/doc/187826934/IsabelaVasiliuScrabaMisticaLuminiiBoca .
11. vezi Ion Varlam, Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării, Ed. Vog, Bucuresti,
2004.
12. vezi „timpurile muțeniei obligatorii” în micro-eseul despre imagine ca „formă
primitivă, naivă, surogată, a imaginației” în vol. I.D. Sârbu, Adio Europa, vol.I., Editura
Cartea Românească, București, 1992, p.260-261, manuscris încredințat de autor lui Alexandru
Paleologu care, devenit la Paris „ambasador al golanilor”, l-a trecut criticului Cornel Regman
să-l tipărească după căderea comunismului.
13. Pe 1 martie 2009 romancierul Stefan Fay scria de la Nisa universitarului Ilie Rad
ca a avut „o perioadă bună de lectură – patru volume recitite, ale unei filozoafe – Isabela
Vasiliu-Scraba – eseuri si comentarii platonice si socratice asupra cuprinsului Dialogurilor, cu
o gandire bine strunită, senină si fără emfază, pe linia M. Vulcănescu și Noica”, vezi si
scrisoarea lui Fay din anexa textului
https://fr.scribd.com/doc/244388103/IsabelaVasiliuScrabaMiorita2007 . Subsolul paginii cărții
clujeanului Ilie Rad oferea informatii (încă necenzurate) despre „Isabela Vasiliu-Scraba” din
RoWiki (vezi Ilie Rad, De amicitia. Scrisori trimise de Stefan Fay.1988-2009, Prefata de Irina
Petras, Ed. Accent, Cluj-Napoca 2009, p. 363-366).
14. vezi prezentarea „Isabelei Vasiliu-Scraba” în volumul Ilie Rad, De amicitia.
Scrisori trimise de Stefan Fay.1988-2009, Prefata de Irina Petras, Ed. Accent, ClujNapoca 2009, ISBN 978-973-8915787, p. 363-366, precum și în volumele următoare apărute
in SUA: vol. Filozofi români:Nicolae C. Ionescu, Titu Maiorescu, Ştefan Lupaşcu, Emil
Cioran, Isabela Vasiliu-Scraba, C. Schifirneţ, Al Surdu, Xenopol, Lucian Blaga, etc. (Wiki
Series, ISBN 9781232183488, Wiki Series, Memphis, USA, 2011, p. 60-62) ; vol. Eseiști
români:E. Munteanu, M. Gherasim, A. Cioroianu, I. Pachia-Tatomirescu, Nicolae Breban,
Isabela Vasiliu-Scraba, I. Grigorescu, L. Butnaru, M. Radu-Paraschivescu, Alexandru
Ciorănescu, George Călinescu, Cicerone Poghirc, etc. (Wiki Series, ISBN 9781233386215,
Wiki Series, Memphis, USA, 2011, p. 145-148) ; vol. Autori români : M. Sebastian, Nicolae
C. Ionescu, G. Naum, I.L. Caragiale, Octavian Goga, Titu Maiorescu, Al. Macedonski, Herta
Mueller, Nicolae Breban, Ghe. Zamfir, Emil Cioran, Isabela Vasiliu-Scraba,etc. (Wiki Series,
ISBN 9781233384242, Wiki Series, Memphis, USA, 2011, p. 141-143); Vezi si textul
memorialistic publicat de revista „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 258/2013, p.4; https://arhivaromanilor.blogspot.ro/2013/07/isabela-vasiliu-scraba-ceva-despre.html .
15. După opinia unui wikipedist anonim trecută pe 16ian.2012, ora 13:56 la descrierea
modificărilor articolului ro.wikipedia.org/wiki/isabela_vasiliu-scraba în spatele lui MyComp
s-ar ascunde un vizitator al lui Noica, „deconspirat” în calitatea sa de cenzor al textelor despre
Noica publicate în 2009 și 2010. In ce ne privește, credem că My Comp este probabil o clonă
a unui birocrat dispunând de mai multe „măști”. El pare ascuns și după pseudonimul
Alexander Tendler, distrugător prompt al modificărilor făcute de mine la fișa Părintelui
Arsenie Boca pe 21 aprilie 2010. Fiindcă „ambii” suferă de insomnii în același timp. Pe 23
oct. 2012, MyComp s-a ocupat de fișa mea între orele 00 : 58 și puțin înainte de ora 4
dimineața (03 :58), iar „Alexander Tendler” în aceeași noapte vandalizează același articol
Isabela Vasiliu-Scraba între 01 :15 si 04 :15. La ora 03:58 insomniacul MyComp, după ce a
ras un sfert din conținutul informativ (și verificabil) al fișei, s-a gândit să mai șteargă în mod
abuziv ceva din OPERA publicată la rubrica VOLUME eliminând următoarele patru cărți

filozofice publicate de Isabela Vasiliu-Scraba : (a) Despre Existență, Ființă și Esență, Ed.
Mirisa, 1996, http://www.scribd.com/doc/134719450/Isabela-Vasiliu-Scraba-DESPREEXISTEN%C8%9A%C4%82-FIIN%C8%9A%C4%82-%C8%98I-ESEN%C8%9A%C4%82;
(b) Configurații noetice la Platon și la Eminescu, Ed. Star Tipp, Slobozia, 1998,
http://www.scribd.com/doc/130397690/ISABELA-VASILIU-SCRABA-Configura
%C8%9Bii-noetice-la-Platon-%C8%99i-la-M-Eminescu-versiune-cu-diacritice-corectate ; (c)
O pseudo-descoperire a unui pseudo-plagiat. Lucrurile și Ideile platonice, Ed. Fundației „I.
Perlea”, Slobozia, 1995, http://www.scribd.com/doc/134402379/ISABELA-VASILIUSCRABA-O-pseudodescoperire-a-unui-pseudoplagiat-Nae-Ionescu-Evelyn-Underhill; (d)
Deschiderea cerurilor într-un mit platonic si în „Miorița”/ The opening of the skies in a
Platonic myth and in „Mioritza” ballad, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004, volum bilingv care se
află și în biblioteci europene nu numai în marile biblioteci românești;
http://www.scribd.com/doc/178474055/Isabela-Vasiliu-Scraba-Deschiderea-cerurilor-intr-unmit-platonic-%C8%99i-in-%E2%80%9EMiori%C8%9Ba%E2%80%9D .

Autoare : Isabela Vasiliu-Scraba; vezi fișa înainte de vandalizare :
http://www.scribd.com/doc/168346109/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba .
Sursa : https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/
Câteva comentarii :
„Thanks for putting an effort to publish this information and for sharing this with us”(Cindy)
„Nu vă lăsați! Nemernicii pământului trebuie sa fie cunoscuți cu adevăratele lor fețe! Oricât s-ar cenzura,
oricât s-ar ascunde, adevărul trebuie să iasă la suprafață. Generațiile viitoare vor aprecia că au mai existat
oameni demni în România” (21 iunie 2014, Montreal).
„I am impressed. You are truly well informed and very intelligent. You wrote something that people could
understand and made the subject intriguing for everyone. I’am saving this for future use” (Books and
manuals).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful