Asistenta psihologica in procesul muncii

Directiile strategice ale asistentei psihologice

Psihologia ocupationala - Anton Tabachiu

Asistenta psihologului in procesul muncii este o activitate complexa si se

refera la stabilirea directiilor strategice si tactice ale demersurilor
psihologului practician. Acesta are nevoie de calitati intelectuale, abilitati
profesionale deosebite, dar trebuie sa respecte deontologia in toate
ocaziile care fac necesara prezenta si interventia.

Psihologul practician – asistent al conducerii intreprinderii

Munca psihologului practician are pronuntat caracter aplicativ. In
acceptiunea de asistent al conducerii intreprinderii, psihologul practician
are statut de consilier pentru toate problemele resurselor umane, pozitie
din care trebuie sa-si foloseasca priceperea in a rezolva probleme de
natura practica, de a pregati si sfatui managerii in problemele cunoasterii
si conducerii oamenilor.

Psihologul Traian Herseni considera ca munca psihologului de teren este o

activitate de inginerie sociala – stiinta aplicata in rezolvarea problemelor
social-umane.

Directiile strategice ale asistentei psihologice

Strategia se realizeaza pe citeva coordonate majore:

a. sa sesizeze si sa inventarieze aspectele social umane ale organizatiei
servindu-se de patru procedee principale:
- consultarea bibliografiei de specialitate, dar cu un ochi critic si
selectiv
- consultarea arhivei intreprinderii
- consultarea compartimentelor (resurse umane, organizarea si
protectia muncii, cabinet medical) si a persoanelor implicare in
rezolvarea problemelor
- efectuarea unor anchete de opinii pentru inventarierea
problemelor social-umane
Toate acestea se fac in paralel cu solutionarea unor probleme concrete si
urgente
b. sa determine la nivel stiintific aspectele social-umane ale
intreprinderii
c. sa stabileasca natura critica sau problematica a aspectelor social
umane (situatie critica) ale intreprinderii, ponderile acestora si gradul
de urgenta
Problemele se clasifica in functie de gradul de importanta si urgenta,
incepind cu cele care sunt grave pentru viata si sanatatea si satisfactia

1
oamenilor, cele care implica pierderi economice si cele care, indeferent de
importanta lor, sunt usor de rezolvat.
d. sa cerceteze pentru aflarea cauzelor au provocat sau intretinut
aspectele problematice si aici ne referim la cauze obiective (factori
materiali ai procesului de productie) si subiective (ce izvorasc din
conceptiile, interesele scopurile si aspiratiile salariatilor)
e. sa elaboreze pentru forurile de conducere propuneri concrete de
solutionare a aspectelor problematice
Aceasta se poate face actionind asupra cauzelor nu ameliorind efectele.
Planul de interventie trebuie aprobat de conducerea intreprinderii, fapt
care da psihologului autoritatea intreprinderii actiunilor preconizate si
sprijinul celor implicati.
f. sa urmareasca aplicarea masurilor propuse si sa corecteze
eventualele erori
g. sa generalizeze in propria unitate masurile care s-au dovedit eficiente
si sa le comunice si altor laboratoare pentru a deveni exemple de
bune practici
Interesul de breasla este considerat superior intereselor diferitelor firme.

Directiile tactice ale asistentei psihologice

Aria preocuparilor cu “bataie medie” a psihologului practician cuprinde

urmatoarele activitati, potrivit psihologului Zoltan Bogathy, care a lucrat
la Combinatul Siderurgic Resita:
- stabilirea cerintelor specifice pentru fiecare profesie si loc de munca
(fisa postului)
- alcatuirea bateriilor de teste psihologice necesare diferitelor
examinari (orientare, selectie si reorientare profesionala, promovare,
anchetarea accidentelor de munca)
- efectuarea de examinari psihologice
- reorientarea personalului in urma accidentelor, bolilor profesioale sau
reconversiei
- studiul locurilor de munca periculoase si elaborarea de recomandari si
contraindicatii
- participarea la organizarea ergonomica a locurilor de munca
- analiza psihologica a avariilor tehnice
- participarea la elaborarea si aplicarea normelor de tehnica securitatii
muncii
- imbunatatirea echipamentelor tehnice daca acestea nu corespund
particularitatilor psiho-fiziologice ale operatorilor
- pregatirea salariatilor in cadrul cursurilor de perfectionare
- intocmirea dosarelor psihologice pentru toti angajatii pentru a fi un
punct de plecare in luarea deciziilor privind repartizarea pe posturi si
functii, salarizare, analiza conflictelor de munca
Un asemenea dosar cuprinde fisa de primire, fisa de apreciere, fisa de
comportament profesional si cea de comprotament psiho-social. Aceasta
pentru a putea fi transpusa in practica cerinta “omul potrivit la locul

2
 potrivit” si a adevarului ca “orice om este bun la ceva, dar nimeni
nu este bun la orice”.
Psihologul practician trebuie sa studieze mediul socio-cultural din zona
de amplasare a intreprinderii, sa investigheze relatiile interpersonale,
climatul psihosocial, probleme conflictuale si sa le medieze, sa participe
la anchetele sociale, sa acorde asistenta psihologica angajatilor si,
desigur, sa intocmeasca referate, studii, informari in functie de cerinte.

Organizarea si functionarea laboratorului de psihologie a

intreprinderii
Fara un laborator de psihosociologie, psihologul practician este ca un
vinator fara arma. Si asta pentru ca intreprinderea este un organism
economic-social, problemele pe care trebuie sa le rezolve sunt de natura
socio-umana.

Diagramele de relatii ale laboratorului de psihosociologie

In interiorul intreprinderii
Din punct de vedere functional, laboratorul este subordonat
compartimentului de resurse umane pentru ca este serviciul cel mai
apropiat ca preocupari. Pentru operativitate, exista o relatie directa si cu
conducerea unitatii. Consiliind-o nemijlocit, psihologul isi va putea
manifesta si statutul de asistent al conducerii in problemele social-umane.
Laboratorul va avea relatii directe cu toate compartimentele functionale,
sectiile de productie, sindicatul. Laboratorul se afla intr-o situatie
organizatoric relationala privilegiata care ii asigura contactul nemijlocit cu
intreg personalul si cadrele de conducere, cu toate compartimentele si
sectiile de productie.
In exteriorul intreprinderii
Laboratorul de psihosociologie trebuie sa intretina relatii cu o serie de
institutii din afara firmei, in primul rind cu institutiile si organizatiile
profesionale care coordoneaza munca psihologilor sau cu laboratoarele
omoloage din alte intreprinderi pentru schimburi de experienta, instruiri.
Laboratorul intretine relatii si cu institutiile care au atributii in domeniul
muncii si protectiei sociale, sanatate publica, expertiza si recuperarea
capacitatii de munca, facultati de psihologie.
Organizarea laboratorului
Pentru inceput, laboratorul poate functiona cu un singur specialist
licentiat in psihologie si cu un tehnician cu pregatire medie. Daca
psihologul este stagiar (0-3 ani vechime), acesta va trebui sa efectueze un
stagiu de formare in activitati practice la laboratoare cu traditie.
Dotarea laboratorului – este nevoie de minim doua incaperi care sa
comunice intre ele dar si cu exteriorul, separat de sectiile de productie.
Una dintre incaperi va fi organizata ca sala de examinare.
Testele psihologice si aparatura de laborator sunt instrumente de lucru care
asigura precizia, obiectivitatea si operativitatea investigatiilor si sunt
procurate in functie de necesitatile problemelor abordate si a
disponibilitatii financiare a intreprinderii.

3
Programul de desfasurare este similar celui al intreprinderii, la primele ore
ale diminetii fiind programate examinarile psihologice, de regula in aceleasi
zile, apoi continuindu-se cu cercetari de teren si cu asistenta psihologica.
Planul de desfasurare a implementarii laboratorului de psiho-sociologie va
cuprinde incadrarea personalului, o perioada de minim trei luni pentru
acomodare si cunoasterea intreprinderii, elaborarea unui plan de actiune
ce va fi prezentat conducerii pentru aprobare.

Psihosociograma psihologului industrial

Cu toate ca este o meserie relativ noua in Romania, activitatea de

psiholog industrial este una deosebit de complexa care necesita pregatire
temeinica de specialitate si experienta practica. O caracteristica a
profesiunii este aceea ca, cu exceptia cercetarii stiintifice si a
invatamintului universitar, psihologia nu s-a practicat pentru sine ci pentru
altii, ceea ce I-a conferit un statut de toleranta in domeniile pe care le
servea. Cu toate neajunsurile, psihologia ramine o stiinta frumoasa care se
ocupa de oameni, de tainele vietii lor psihice. Atita timp cit vor fi oameni
vor fi si probleme sufletesti de rezolvat, ceea ce confera psihologiei un
viitor sigur. Conditiile de viata, de munca, relatiile interumane nu sunt
niciodata perfecte, de aceea psihologul intervine pentru a ameliora.
Obiectul muncii psihologului practician il constituie pastrarea, apararea sau
restabilirea sanatatii sufletesti, a personalitatii omului care desfasoara
activitati de munca. El intervine atit in aspect individul cit si social.
Conditiile muncii psihologului sunt foarte variate, in functie de domeniul in
care activeaza. Munca sa se imparte intre laboratorul de psihologie cit si in
atelierele si sectiile intreprinderii, uneori afara, sub cerul liber, alaturi de
subiectii sai. El este nevoit sa cunoasca si sa se adapteze mediului social in
care activeaza, obiceiurilor, traditiilor si cutumelor.
Cind psihologul este singurul reprezentant al stiintei lui, ar trebui sa
dobindeasca atit propriul prestigiu cit si autoritatea necesara
operationalizarii masurilor preconizate, cit si prestigiul stiintei pe care o
reprezinta.
Specificul muncii psihologului este de factura intelectuala, insa cu
numeroase activitati de rutina. Activitatea sa nu este unidirectionala.
Acesta trebuie sa poata aborda, in mod competent, aspecte
organizationale, tehnice, financiare, igienice, de personal si de securitatea
muncii si sa cunoasca procesul de productie.
Psihologul practician trebuie sa sesizeze importanta unor aspecte
social-umane inainte ca acestea sa se deterioreze, sa fie pregatit sa le
rezolve, facindu-se util organizatiei. Prin munca sa i se ofera o autoritate
neformala de aceea trebuie sa dea dovada de competenta, eficienta.
Activitatea psihologului practician are un vadit caracter social. El trebuie sa
tina seama atit de interesele generale ale intreprinderii cit si de interesele
individuale ale salariatilor, care nu intotdeauna coincid.
Trebuie sa respecte etica muncii, deontologia, care impune pastrarea
secretului profesonal si codul deontologic al psihologilor.

4
Metode, tehnici si instrumente de lucru utilizate de psiholog – examinari cu
teste psihologice, chestionare, aparate de laborator. Acestea impun ca
psihologul sa fie bine pregatit, sa aiba practica de experimentator,
capacitate de orientare rapida, sa ia decizii prompte, sa aiba simt critic si
de raspundere. Psihologul trebuie sa manifeste prudenta in folosirea
instrumentelor de lucru, sa nu devina robul lor, fiind ajutat de intuitie
psihologica.
Cerintele profesinii de psiholog – curiozitatea si spiritul stiintific in tratarea
problemelor trebuie sa-l caracterizeze pe profesionist, dat fiind ca
psihologia se afla la intersectia stiintelor naturii. Psihologului trebuie sa-i
placa munca cu oamenii, sa manifeste dorinta de a-i cunoaste si ajuta, in
sens stiintific, nu filantropic, sa fie obiectiv, rezistind la presiunile
simpatiilor ori antipatiilor.
Deontologia profesiunii de psholog – obiectul muncii psihologului fiind
personalitatea, scopurile propuse si mijloacele folosite trebuie sa se inscrie,
in mod strict, in valorile eticii profesionale, dintre care respectul,
demnitatea persoanei, a vietii sale particulare, a intereselor si libertatii sale
constituie revendicarile legitime esentiale. El trebuie sa aplice criterii si
metode comunicabile si controlabile stiintific, limitindu-se astfel la apelul
autoritatii. Trebuie sa comunice cunostintele sale cit mai complet posibil.
Psihologul nu trebuie sa accepte conditii de munca ce i-ar afecta
independenta profesionala si trebuie sa-si sustina confratii in acelasi scop.