Africa de Nord mediul mediteranean

Africa de Nord este regiunea cea mai de nord a continentului african, separat de Deertul Sahara de ctre Africa Subsaharian. Mediul mediteranean este spatiul natural sau amenajat ce inconjoara vietuitoarele si societatea umana, asupra caruia ea actioaneaza, si ale caror componente climatice, biologice, hidrologice, edafice, economice, politice, si psihosociologice, au repercursiuni asupra starii si comportamentului grupurilor umane acesta fiind specific bazinului Marii Mediterane .

Bazinul Mediteranei
Africa de Nord - mediul mediteranean

Limite
Mediul mediteranean nord african este limitat la: - N de catre Marea Mediterana; - E Valea Nilului si Asia de V; - S desertul Sahara ( se realizeaza o trecere accentuata catre mediul tropical uscat specific zonelor desertice); - V regiunea Muntilor Atlas.

Geologie si Evolutie Paleogeografica

Africa este un continent vechi, care a suferit putine modificari esentiale in perioadele geologice mai recente. In Tertiar a avut loc ridicarea Muntilor Atlas (fac parte din sistemul montan alpin al Europei de Sud), in NV-ul Africii, prin cutarea geosinclinalului ce functiona aici inca din Cambrian. Este ultima portiune importanta care s-a adaugat scutului african si singurul sistem de munti noi cutati. Cutarea, inceputa in Cretacicul Mediu, a atins maximum de intensitate in Neocen (faza pirineica) si Miocen (miscari alpine neogene), cand s-au inaltat Atlasul Inalt, Atlasul Mijlociu, Atlasul Saharian, respectiv Atlasul Tell si Rif. Intre lanturile de munti cutati sunt prinse blocuri rigide hercinice (Meseta Algeriana si Meseta Marocana, asemanatoare Mesetei Iberice). Bazati pe structura marginii de N si de V a Atlasului Mijlociu si de nord a Atlasului Inalt, unii geologi, cum sunt R. Staub, si A. Heim sustin, pentru regiunea marocana o puternica miscare spre N, insa directia sudica a miscarilor de cutare este cea dominanta. In Rif, diferitele unitati structurale sunt incalecate de la N la S, in Atlasul Tell, triaseocenul a fost impins spre S, peste flis, iar acesta peste Miocenul de la marginea Mesetei Algeriene. Aceeasi directie a deplasarii cutelor se poate urmarii si in Tell-ul tunisian, in Atlasul Saharian etc. Lantul Muntilor Atlas apartine deci dinaridelor, care se continua in Europa cu Apeninii sudici si centrali. Platforma continentala de varsta mezozoico-neozoica se suprapune partii de N a Africii. Din punct de vedere al structurii geologice, predominante sunt rocile sedimentare de varsta Precambriana.
Africa de Nord - mediul mediteranean

Relief
Relieful petrografic este reprezentat in NV de masivele montane ale Atlasului, prin creste ascutite, forme piramidale, versanti abrupti, cu altitudini medii cuprinse intre 1500 si 3500 m. Modelarea glaciara din Pleistocen suferita de regiunea inalta a Muntilor Atlas (> 4100 m), a determinat dezvoltarea vailor in forma de U si morene ce coboara pe versanti pana la 2100 m. Relieful structural este reprezentat de relieful de platforma in care domina structurile tabulare si monoclinale (Podisul Sotturilor). La acestea se adauga campiile litorale si zona de tranzitie spre Sahara, in S. Contactul cu Sahara se face prin erg-uri, hamade (numite de berberi tassili), reguri, ued-uri sau sotturi.

Regiunea Atlas denumita si Berberia poate fi impartita in urmatoarele regiuni fizicogeografice: - Atlasul Inalt: Occidental si Oriental; - Atlasul Mijlociu; - Meseta Marocana si Campia Atlantica; - Lantul Er-Rif; - Atlasul Mic (Tell); - Podisul Sotturilor; - Atlasul Saharian; - Tunisia; - Regiunea presahariana: Antiatlasul si Provincia Oazelor de la sud de Atlasul Saharian si de Antiatlas.

Harta Regiunii Atlas (Berberia)

Africa de Nord - mediul mediteranean

1. Atlasul Inalt
Formeaza un lant de munti masiv si continuu, intinzand-se pe 700 km lungime, de la Capul Rhir (Oceanul Atlantic) pana la limita estica a Marocului. Se disting doua provincii: a) Atlasul Inalt Occidental; b) Atlasul Inalt Oriental. g)In Atlasul Inalt Occidental numeroase varfuri depasesc 3500 m, fiind dominate de piramida masivului Toubkal (4165 m). h)Si in Atlasul Inalt Oriental altitudinile depasesc frecvent 3600 m. Atlasul Inalt apare ca o insula de vegetatie mediteraneana intre zona stepelor de la nord (Meseta Marocana) si cea desertica de la sud.

2. Atlasul Mijlociu
In general, masivul are aspectul unui platou calcaros inalt (in medie de 2000 m), cu forme carstice variate. Partea de nord-est a Atlasului Mijlociu este mai ridicata si mai accidentata; aici crestele inaltate la 3000-3200 m se grupeaza in masivul Djebel Bou Iblane (Djebel Moussa).

Muntii Atlas in Maroc

3. Mesesta Marocana si Campia Atlantica

Altitudinea mijlocie a podisului este de 600-700 m, fiind mai inaltat in nord-est (peste 1000 m), si mai coborat in sud-vest. Podisul (meseta) se prelungeste spre vest intr-o campie litorala.
Africa de Nord - mediul mediteranean

4. Lantul Er-Rif
Prezinta un relief cu o serie de culmi prelungi, paralele si arcuite, ale caror altitudini coboara treptat spre sud (cel mai inalt varf este Djebel Tidighine 2451 m).

5. Atlasul Mic (Tell)

Diversitatea rocilor, marea dezvoltare regionala a calcarelor, inegala amplitudine a tectonismului recent, existenta depresiunilor, duc la o accentuata varietate de relief a muntiloir Tell. Regiunea cea mai inalta si singura cu caractere alpine coincide cu zona de aparitie masiva a sisturilor si granitelor vechi, in Kabylia Mare (le est de Alger). Muntii Djurjura se inalta pana la 2308 m, fiind acoperiti de zapezi in timpul iernii. In rest culmile din Tell se mentin in general sub 1500 m).

Relief nival pe culmile Atlasului

Africa de Nord - mediul mediteranean

6. Podisul otturilor
Are o suprafata plana sau usor valurita ce inclina de la vest (1200 m) pana la 400 m in est, in depresiunea sottului Hodna.

7. Atlasul Saharian
Continua spre est lantul Atlasului Inalt, separand regiunea podisurilor inalte ale sotturilor, de marginea nordica a Saharei. Principalele masive sunt: muntii Ksour 2100 m, Djebel Amour 1939 m, Oulad Nal, muntii Zab (Ziban) 1087 m si masivul Djebel Aurs, cel mai inalt, culminand in Djebel Chlia, la 2328m.

8. Tunisia
Este in ansamblu o regiune de campii si munti josi (800-1500 m).

9. Regiunea presahariana
Djebel Chlia a) Antiatlasul este un horst cristalin, separat de Atlasul Inalt, prin Depresiunea Sous; b) Provincia oazelor de la sud de Atlasul Saharian si Antiatlas este o zona piemontana.

Africa de Nord - mediul mediteranean

Clima
Climatul mediteranean are o dezvoltare mai redusa, in nordul continentului african fata de cel similar din Europa Meridionala(S): Regiunea Atlas, o parte din Cyrenaica si o fasie ingusta de pe litoralul Marii Mediterane ( Libia, Tunisia, Egipt). O prima caracteristica a climei este alternanta sezonului cald si uscat cu cel umed si mai rece. Sezonul umed corespunde cu iarna emisferei careia ii apartine regiunea, perioada in care braul de presiuni inalte subtropicale este deplasat spre Ecuator (la circa 30 latitudine N si S); traseele ciclonice ale vanturilor de vest strabat regiunile subtropicale, dand nastere la precipitatii frontale. Prin acest caracter esential, la care se mai pot adauga: temperaturile relativ scazute de iarna care permit precipitarea si sub forma de zapada (desi efemera mai ales pe campii), amplitudinile termice mai mari intre sezoane etc., zona mediteraneana apare ca o unitate de tranzitie de la climatul tropical la cel temperat. In functie de sezon domina fie caracterele climatului tropical (vara - aer tropical), fie cele ale climatului temperat (iarna - aer temperat si uneori aer polar). Vara, o data cu instalarea regimului anticiclonal, vremea devine uscata, cu cer senin, temperaturi ridicate ce depasesc adesea 40-45C si curenti periodici de provenienta desertica (de exemplu Sirocco in regiunea Atlas).

Precipitatiile cad in perioada Noiembrie-Mai in regiunea Atlas, in general cu un singur maximum la mijlocul perioadei; ele sunt favorizate atat de relieful muntos al acestei regiuni cat si de pozitia ei vestica in cadrul continentului african (apartine deci zonei de clima subtropicala a tarmurilor vestice, cea mai umeda din cadrul climelor subtropicale). Litoralul mediteranean tunisian
Africa de Nord - mediul mediteranean

Perioada de precipitatii nu este insa continua ,iar cantitatea de ploi variaza mult de la an la an. Cantitatea medie anuala se mentine intre 600 si 1000 mm si scade de la V la E ( astfel in Kabylia-Atlasul Tell cad 1000-1200 mm, in timp ce la Alexandria (Egipt) abia 220 mm annual). In regiunea Atlas valorile difera mult, in functie de expozitia versantilor; versantii vestici, orientati spre ocean, sunt mai umezi. In cuprinsul acestei unitati fizico-geografice se realizeaza tranzitia de la clima tipic mediteraneana, proprie litoralului si lantului Rif Tell, spre cea desertica sahariana. Dispozitia longitudinala a reliefului accentueaza si mai mult diferentierea climatica dintre partea de N si de S a Berberiei (Atlas). Pe versantii de V si de N ai lanturilor de munti cad in timpul iernii precipitatii bogate, peste 800 mm anual, aduse de vanturile de vest. Pe litoral, temperatura medie a sezonului rece este de 10-12 grade, iarna fiind blanda si umeda. In Berberia, verile sunt uscate si calde, cu medii lunare de 24-27 de grade pe litoral si 26-29 grade in interior, in podisuri; noptile sunt reci, temperatura coborand pana la 10-12 grade. Diferentele de temperatura intre litoral si podis (interior) se accentueaza iarna. La Setif (localitate situata la marginea sudica a muntilor Tell) s-au inregistrat -17 grade C, temperaturile minime absolute variaza intre -10 si -17 grade C. In Atlasul Inalt, la peste 2500 m, zapada se mentine intre 5 si 9 luni, din Octombrie-Noiembrie pana in Iunie, atingand grosimi de 1-2 m. Caracterele climei mediteraneene se modifica treptat, de la litoral (nuanta de climat mai umed si cu amplitudini reduse de temperatura) spre interior, unde apar elemente proprii climatelor subtropicale continentale (uscaciune accentuata si oscilatii mai mari de temperatura).
Africa de Nord - mediul mediteranean

Hidrografia
Nici relieful, nici clima nu sunt favorabile dezvoltarii retelei hidrografice. In regiunea mediteraneana debitele sunt mari iarna, in timp ce vara sunt foarte mici, uneori vaile raurilor seaca datorita secetelor prelungite. Raurile regiunii Atlas sunt putine si scurte.. Lanturile de munti compartimenteaza relieful in unitati mici (uneori chiar bazine inchise, in care s-au format sotturi), iar evaporatia puternica si lipsa de ploi din timpul verii duce la transformarea raurilor in ueduri, uscate, seci, in cea mai mare parte a anului; regimul lor este tipic torential. Dintre raurile cu ape perma- nente, situate la E de Atlasul Mijlociu, mai mari sunt: Moulouya (la poalele Atlasului Mijlociu), Chlif in Algeria si Medjerda in E regiunii Atlas (Tellul tunisian). Chiar si la aceste rauri mari, variatiile de debit si nivel sunt foarte accentuate; debitul Chlifului este de numai 4 m/s vara, crescand la 1400 m/s in timpul iernii. Reteaua hidrografica este mai bogata in Maroc (Sebou, Oum er Rbia de 550 km lungime s.a.m.d). Pe teritoriul Algeriei cursurile de apa sunt majoritatea periodice si multe dintre ele se termina in depresiuni inchise (chott, sebkhas) care nu au legatura cu marea. Cel mai important rau este Chlif cu o lungime totala de 692 km si cu un debit foarte variabil. Libia nu are o retea hidrografica permanenta, in schimb apar numeroase ueduri in timpul ploilor. In Egipt, reteaua hidrografica cuprinde cel mai mare fluviu din Africa-Nilul. Acesta are un debit mediu de 2700 m/s, o lungime de aproximativ 6700 km si un bazin de receptie de 3 milioane km. Cel mai scazut debit se inregistreaza in luna Mai (390 m/s), apoi debitul creste usor spre Iulie si atinge un maxim in August-Septembrie (8200 m/s). Se varsa in Marea Mediterana, printr-o delta de 22.000 km Lacurile nu sunt numeroase, cele mai importante fiind: Bou Sddiya, Oubeira, Tinzar Laghbar, Tonga in Algeria; Idku si Burullus in Egipt; Bou Areq in Maroc; Qarat al Ashkal, Bonzart, Tunnis in Tunisia. Raul Sebou din Maroc
Africa de Nord - mediul mediteranean

Vegetatie
Variabilitatea conditiilor climatice si ecologice explica si diversitatea covorului vegetal nord african mediteranean. In Regiunea Atlas vegetatia mediteraneana este mai apropiata de cea sud-europeana din Italia si Spania; in acest sens Marea Mediterana, spre deosebire de Sahara, n-a constituit o granita naturala. Uscaciunea periodica determina adaptari specifice, iar alternanta sezoanelor ritmicitatea vegetatiei. In sezonul ploios, plantele inmuguresc si infloresc; in perioada de seceta, vegeteaza. Plantele care alcatuiesc paduri si asociatii de tufisuri mediteraneene au in cea mai mare parte frunze persistente, vesnic verzi (sempervirescente). Frunzele au insa dimensiuni mici sau sunt transformate in tepi; in alte cazuri, sunt ingrosate, aspre, pieloase, lucioase, ceroase, sau cu solzi, adaptari prin care acestea atenueaza transpiratia.Frunzele si florile lor, viu colorate, contin uleiuri eterice si emana o aroma puternica, care contribuie de asemenea la reducerea transpiratiei. Se pot distinge doua tipuri principala de vegetatie: 1. padurea si formatiunea de arbusti mediteraneeni; 2. stepa.

Leandru (Nerium oleander)

Laur nobil (Laurus nobilis)

Africa de Nord - mediul mediteranean

Palmier pitic (Chamaerops humilis)

Maslin (Olea europea)

Africa de Nord - mediul mediteranean

Ca si clima, vegetatia reprezinta o trecere de la cea mediteraneana spre una de stepa si apoi la desert (Sahara). Vegetatia tipic mediteraneana, cu caracter sud-european, este specifica zonei de litoral si muntilor (mai ales in Tunisia de N , Tell si Rif si in Cyrenaica), patrunzand in interior circa 100-150 km, maxim 200 km. Stepa ocupa regiunile mai uscate de podis (Podisul Sotturilor, mare parte din Meseta marocana si Tunisia de Sud), cu precipitatii intre 200 si 350 mm annual. Este caracteristica formatiunea de maquis, alcatuita din tufisuri sempervirescente, greu de strabatut de 1,5-3 m inaltime, in care apar: maslinul salbatic (Cistus solvifolium), mirtul (Myrtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul nobil sau dafinul (Laurus nobilis), rodiul (Punica granatum), drobita (Genista), si pe alocuri palmierul pitic (Chamaerops humilis)

Africa de Nord - mediul mediteranean

In functie de masivitatea reliefului, care determina modificarea pe verticala a conditiilor climaterice si edafice, se evidentiaza o etajare a vegetatiei. Aspectul formatiunilor forestiere din Regiunea Atlasului este foarte variat, arborii comuni padurilor fiind: stejarul-de-pluta (Quercus suber) si stejarul-de-stanca (Quercus ilex) ambii sempervirescenti, stejarul lusitanian (Quercus lusitanica), cu frunze cazatoare, apoi cedrul (Cedrus atlantica) varietatea atlantica a cedrului libanez, pinul-de-Alep intalnit mai ales in Algeria si Tunisia (Pinus halepensis), tuia, tisa si specii lemnoase de ienupar (Callitris quadrivalvis). Padurile apar in general sub forma de insule sau fasii inguste. Plantele inferioare ale muntilor (Tell, Rif etc.) si zonele de litoral, ocupate si ele in trecut de paduri si tufisuri, au azi o vegetatie tipica de hatisuri mediteraneene, de maquis. In zonele de trecere spre stepa (ce primesc 300-400 mm precipitatii annual, ca, de exemplu, Meseta marocana sau fasia substepica de la sud de Tell) este frecventa gigifa (Zizyphus lotus), in asociatii asemanatoare scrubului australian, mai mult sau mai putin amestecat cu fistic (Pistacia atlantica) si cu palmierul pitic (Chamaerops humilis); singur, palmierul pitic formeaza asociatia vegetala palmito. Stepele din Algeria si Tunisia au o vegetatie saracacioasa, alcatuita din ierburi xerofile (graminee vivace) si mai putin din arbusti. Ierburile cresc in tufe rare, iar arbustii in hatisuri (Zizyphus lotus, specii de acacii) sau izolati, ca, de exemplu fisticul (Pistacia atlantica), cu lemnul foarte tare si rezistent la uscaciune, variatii de temperatura sau furtuni. Dintre ierburile xerofile, caracteristica Podisului Sotturilor este iarba alfa (Stipa tenacissima). In stepa marocana, tufisurile sunt mai obisnuite. In Marocul de SV se intalneste frecvent arganierul (Argania sideroxylon), specie tropicala, reprezentand un relict al florei raspandite aici in Tertiar

Africa de Nord - mediul mediteranean

Gigifa (Zizyphus lotus)

Africa de Nord - mediul mediteranean

Fistic (Pistacia atlantica)

Rodiu (Punica granatum)

Arganierul (Argania sideroxylon)

Africa de Nord - mediul mediteranean

Inaltimea muntilor determina o etajare a vegetatiei. Aici, in urma cresterii umiditatii, apar paduri cu specii de copaci mediteraneeni, mai ales quercinee si conifere: stejarul de pluta (Quercus suber) pana la 1300 m altitudine si stejarul de stanca (Quercus ilex) intre 1000 si 1600 m, in amestec cu Pinul de Alep (Pinus pinaster) si stejarul de carmaz (Quercus coccifera). In aceasta zona mijlocie a muntilor, pana la 1800-2000 m, datorita climatului mai temperat nu lipsesc nici stejarii cu frunze cazatoare. Culmile inalte mai pastreaza paduri de cedru (Cedrus atlantica) cu o inaltime de pana la 45 de metri, iar la peste 3000 de metri in Maroc se dezvolta o flora alpina cu elemente arcto-tertiare

Stejarul de carmaz (Quercus coccifera)

Africa de Nord - mediul mediteranean

Africa de Nord - mediul mediteranean

Stejar de pluta (Quercus suber)

Fauna
Particularitatile de repartitie si semnificatia zoogeorafica a elementelor fauistice africane reflecta interrelatiile specifice ale sistemelor biopedoclimatice ale continentului. Ca o expresie a cerintelor fiziologice, animalele si-au determinat anumite spatii vitale, la care s-au adaptat prin mutatii specifice, continue. Zona mediteraneeana a Africii de N este circumscrisa regiunii biogeografice holarctice, dar exista si elemente este africane. Sunt specifice: damanul, fenecul (Fennecus zerda), hiena vargata (Hyaena hyaena), sacalul (Canis aureus L.), pisica-galbena-nubiana (Feli lybica), maimuta (Macaca sylvanus), iepurele palearctic, atilopa-de-pustiu (Addax nasomaculatus), gazela, cobra (Naia haje), impreuna cu alte numeroase reptile si insecte precum: soparle, vipere, lacuste si furnici. Alte animale au disparut insa, din Africa de N, in timpurile istorice, ca, de exemplu, girafele, strutii, elefantii, hipopotamii.

Pisica-galbena-nubiana (Felis lybica)

Africa de Nord - mediul mediteranean

Sacal (Canis aureus L.)

Arii protejate
1. Parcul National Rezervatia Biosferei El Kala este situat in NE-ul extrem al Algeriei, la granita de E cu Tunisia. Include Lake Tonga si un ecosistem unic in bazinul mediteranean. S-a infintat in anul 1983, fiind recunoscut de catre U.N.E.S.C.O ca rezervatie a biosferei abia in anul 1990. Are o suprafata de 76.438 hectare. Ocroteste lacuri, peisaje montane, ecosisteme marine, de coasta si forestiere, precum si specii ca: Ilex aquafolium, Quercus suber, Quercus faginea, Laurus nobilis, Nymphaea alba, Trapa natans , diverse alte specii de plante, insecte si animale.

Rezervatia Biosferei El Kala - Algeria 2. Parcul National Souss Massa situat in partea de vest a Marocului. Avea o suprafata de 33.800 in anul 1991 cand s-a infiintat, insa astazi are o suprafata de pana la 63.800 hectare. Ocroteste un ecosistem de coasta si marin al Oceanului Atlantic, fiind recunoscut mondial pentru diversitatera pasarilor, aici intalnindu-se peste 100 de specii, dintre care 13 mediteraneene foarte rare.
Africa de Nord - mediul mediteranean

Souss Massa - Maroc

3.

Rezervatia Biosferei Omayed a luat fiinta in 1981, extinzandu-se in 1998; are o suprafata de 75.800 hectare. Este situata la sud de orasul Alexandria, apartinand mediului desertic cald si semidesertic. Ocroteste dune de nisip unde se intalnesc specii precum: Ammophila arenaria, Euphorbia paralias, Pancratium maritimum etc. Este una dintre cele mai importante arii protejate din Egipt si din partea de nord a Africii. Alte arii protejate importante recunoscute de catre U.N.E.S.C.O sunt: Rezervatia Biosferei Taza si Gouraya din Algeria, Parcul National Merja Zerga, Mount Toubkal din Maroc, Parcul National Djurdjura, Belezura din Algeria, Parcul National Ichkeul, Djebel Chambi, Bou Karnine din Tunisia. Libia, este singurul stat suveran din spatiul mediteranean al Africii de Nord care nu are recunoscuta de catre U.N.E.S.C.O sau alta organizatie internationala de protecie a mediului nicio arie protejata.
Africa de Nord - mediul mediteranean

Solurile
Caracteristicile, structura si compozitia solurilor sunt influentate de conditiile fizico-geografice (clima, relief, structura geologica si intr-o masura mai mica de vegetatie). Principalele tipuri de soluri (dupa clasificarea FAO, realizata in 1995) sunt: -Yermosolurile (cel mai des intalnite); -Xerosolurile (in zona de contact Atlas-Sahara); - Cambisoluri (in zonele montane in special); - Rendzine mediteraneene (prezente mai ales pe arealele calcaroase din Cyrenaica si din Meseta Marocana); - Fluvisolurile (soluri cu fertilitate ridicata, intens folosite, care au favorizat si aparitia unor densitati mari de populatie; ocupa suprafete importante de-a lungul Nilului si in delta acestuia); -Solonceacuri (intalnite in Muntii Atlas). O data cu revenirea umiditatii si a vegetatiei, in zona mediteraneeana, reapar profile cu orizonturi genetice bine individualizate: soluri cenusii (seroziomuri) in fasia stepelor mediteraneene si soluri galbui (jeltoziomuri), care in altitudine, pe masura trecerii la padurile de foioase (in m-tii Atlas), se schimba cu soluri brune montane de padure si apoi cu solurile de pajisti alpine. Tot in regiunile temporar uscate, mediteraneene (Cyrenaica,Meseta Marocana si in general zonele de dezvoltare a calcarelor) se intalneste terra rossa.

Cambisol
Africa de Nord - mediul mediteranean

Terra rossa

Economia
Tarile Africii de Nord se gasesc in spatiul geografic mediteranean, in preajma cailor maritime europene si in plus beneficiaza si de resurse importante de hidrocarburi. Relatiile comerciale ale tarilor de la nord de Sahara au favorizat dezvoltarea unor centre economice importante pe litoralul mediteranean si atlantic. Punerea in valoare a teritoriului african nu este conditionata numai de relatiile cu exteriorul, ci si de conditiile geografice proprii. In Africa nordica, terenurile proprice agriculturii sunt limitate la campiile litorale si platourile joase. Se practica o serie de culturi caracteristice zonei mediteraneene: citrice, maslin, vita de vie, cereale. Africa de Nord este afectata de o seceta accentuata de vara, fiind necesare irigatiilor, iar reteaua hidrografica are densitati reduse, ceea ce limiteaza extinderea spatiului agrar. Africa de Nord detine importante zacaminte de hidrocarburi (Algeria, Libia, Egipt), fosfati naturali (Maroc, Tunisia, Egipt) si minereuri de fier (Maroic, Algeria, Egipt).

Cultura maslinului in Tunisia

Africa de Nord - mediul mediteranean

Industria
Industria prelucratoare este slab reprezentata. Cauzele principale sunt lipsa calificarii si a tehnologiei, lipsa fondurilor necesare cumpararii si intretinerii masinilor si utilajelor, productia scazuta de energie electrica. Industria extractiva este prezenta in mai multe areale specializate in exploatarea combustibililor fosili si a minereurilor. Extractia petrolului se face in principal in Algeria (Hassi-Messaoud, Edjeleh) si Libia. Fosfatii se extrag din Maroc, Tunisia, Egipt, iar fier din muntii Atlas. Industria energetica este o ramura slab reprezentata desi sunt resurse necesare. Combustibilii minerali exploatati sunt in cea mai mare parte exportati, utilizandu-se doar o infima parte pentru productia de energie electrica. Astfel, termocentralele de mare putere s-au construit doar in cateva tari: Egipt, Maroc, Tunisia, Algeria. Sisteme hidroenergetice sunt intalnite pe Nil (Asswan). Industria siderurgica se afla intr-o continua dezvoltare in Egipt, Algeria si Tunisia. Industria chimica include ingrasaminte chimice ce se produc mai ales pe baza de fosfati din zacamintele proprii in Egipt (Alexandria), Maroc (Casablanca), Algeria (Arzew).

Hidrocentrala de la Asswan (Nil-Egipt) - imagine satelitara-

Africa de Nord - mediul mediteranean

Agricultura
Este o ramura cu caracter dualist, utilizand atat tehnici rudimentare, traditionale, cat si tehnici moderne, de mare randament. In Africa exista un amestec de forme de propietate si de sisteme de exploatare a terenurilor, determinate de conditiile naturale, dar si de cele sociale. Este intalnit sistemul citemen (agricultura itineranta) cu plantatiile intensive si pastoritul nomad cu fermele zootehnice moderne. Ca si cereale, este intalnit meiul, dar productivitatea sa este slaba (200-300 kg/ha). In unele zone a fost inlocuit cu porumbul. Orezul este prezent in campiile fluviale si zonele litorale, si mai putin in delte unde ar avea conditii optime pentru dezvoltare. In nordul continentului detine un areal de raspandire si eleusina, o cereala bogata in minerale si care se poate stoca timp de patru ani. Cu toate ca are la dispozitie o diversitate mai mare de plante de cultura, populatia rurala africana sufera inca de malnutritie, atat datorita lipsei cantitatilor de hrana, cat si datorita monoalimentatiei. Practica sistemului citemen, parlogirea indelungata (uneori 7-10 ani), slaba utilizare a animalelor de tractiune, lipsa ingrasamintelor, a surselor de investitii, preponderenta femeii in muncile campului, lipsa specialistilor sunt cateva din cauzele care determina obtinerea unor randamente agricole slabe, desi efortul fizic este mare.

Cultura orezului

Eleusina (Eleusine indica)

Africa de Nord - mediul mediteranean

Transporturile
Continentul african este inca deficitar in privinta cailor de comunicatie. Slaba dezvoltare economica se reflecta si in insuficienta infrastructurii transporturilor. Caile ferate sunt slab reprezentate. Cea mai importanta magistrala feroviara este Tunis-Marrakech. Reteaua rutiera, desi este mai bine dezvoltata si mai bine repartizata spatial decat cea feroviara, este totusi deficitara. Cele mai mari densitati ale retelei rutiere sunt inregistrate in zonele litorale, fiind strans legate de concentrarile populatiei. Transporturile maritime sunt ceva mai dezvoltate in Libia, Egipt, Maroc si Tunisia. Se exporta aproape exclusiv materii prime si produse agricole si se importa cereale si produse industriale. Volumul exportului este mare, nu insa si valoarea sa. Dintre porturile cu trafic international se remarca Alexandria (20 milioane tone) si Casablanca (15 milioane tone). Transporturile aeriene sunt cel mai putin dezvoltate. Exista aeroporturi in toate capitalele, dar cele de mare capacitate sunt putine: Cairo si Casablanca.

Cale rutiera in Egipt

Africa de Nord - mediul mediteranean

Turismul
Africa dispune de un potential turistic considerabil, aflat abia la inceputurile valorificarii sale. Specialistii sustin ca acest continent tinde sa devina una dintre primele regiuni turistice ale Terrei. Acest lucru se datoreaza unei extraordinare diversitati a peisajelor naturale si ineditelor obiective antropice, care ofera largi posibilitati pentru toate formele de turism. Se evidentiaza in principal obiectivele antropice. Valea Nilului este principala regiune turistica a Africii, primind annual peste 2 milioane de turisti, atrasi de numeroasele vestigii antice. Se impun inegalabilele monumente ale arhitecturii faraonice, romane sau grecesti: piramide, temple, necropole, statui, palate, obeliscuri etc. Numeroase si atractive sunt si vestigiile civilizatiei arabe: moschei (capitala Egiptului Cairo, detine peste 400), palate, mausolee, orasele imperiale Marrakech, Fs, Alger, Tunis etc. Platoul de la Gizeh, din Egipt, cuprinde peste 80 de piramide. Marea piramida Keops este una din cele 7 minuni ale lumii. Dimensiunile sale sunt impresionante: 147 m inaltime si 227 m latura bazei. Are o vechime de 5200 ani si la ea sa lucrat timp de 20 de ani (dupa scrierile lui Herodot).

Piramida lui Keops

Africa de Nord - mediul mediteranean

Valea Nilului

Statiunea marocana Tanger Centrul capitalei Alger Arhitectura veche egipteana cuprinde de asemenea numeroase mastabe, temple de dimensiuni faraonice, Sfinxul, Valea Regilor, complexele Karnak sau Abu Simbel. Peretii mormintelor faraonice detin picturi ce uimesc prin simbolistica si prin prospetimea culorilor in pofida trecerii a mii de ani de la realizare. La toate acestea se mai adauga bogatia mormintelor si buna conservare a mumiilor. In Maroc, pe langa orasele imperiale, se mai remarca din punct de vedere turistic ruinele de la Volubilis, Rabat, Casablanca, statiunile atlantice (Tomaris, Dar Bonazza) si mediteraneene: Tanger, Cabo Negro, Lix etc. Principalele obiective turistice din Algeria sunt grupate in zona litorala sau in Atlas. Algerul, orasul alb, este poarta turistica a Algeriei. Sunt vizitate Castelul lui Carol Quintul, cartierul Casbah, Palatul Bardo, precum si muzeul etnografic, arheologic si de arta islamica. O alta zona de atractie o constituie Cornisa de turcoaz, o regiune de coasta, situata in apropiere de Bjaia. De asemenea un punct de atractie il constituie si orasul Constantine cu cheile Rummel. Libia este o tara cu un patrimoniu turistic remarcabil, dar este vizitata de un numar redus de turisti datorita insecuritatii si lipsei comunicatiilor aeriene cu restul lumii. Tripolitania este o regiune bogata in vestigii romane si bizantine. Pentru Tripoli, cele mai atractive obiective sunt Arcul de triumf al lui Marcus Aurelius, Cartierul Leptis Magna, Muzeul arheologic si numeroase moschei construite de arabi sau de turci.
Africa de Nord - mediul mediteranean

Orasul din Algeria Africa deConstantine Nord - mediul mediteranean

Cyrenaica este o zona turistica de prima importanta datorita numeroaselor obiective antice, dar si a peisajelor de o atractivitate deosebita. Se disting localitatea Ptolemais cu o arheologie monumentala, Apolonia cu ruine partial submerse, statiunea balneoclimaterica El Beida.

Populatia
Populatia Africii de Nord este de aproximativ 149.589.476 de locuitori, dintre care aproximativ 40.575.083 locuiesc in zona mediteraneeana reprezentand un procent de 27,12 %. Majoritatea tarilor se afla in curs de dezvoltare. Natalitatea se afla intr-o usoara scadere, iar mortalitatea atinge valori mai mici in tari precum Tunisia, Maroc si Egipt (7-10 ). Speranta de viata la nastere este de 60 de ani. Din punct de vedere al componentei etnice nordul Africii este omogen, format din arabi, care vorbesc limbi hamitosemitice. Fenomenul de emigrare a luat amploare in ultimii ani. Grupuri masive de tunisieni, marocani si algerieni s-au stabilit in sudul Frantei. Africa prezinta cel mai redus grad de urbanizare intre continentele Globului, deoarece trasaturile urbane s-au manifestat, cu mici exceptii, cu intarziere datorita subdezvoltarii.

Africa de Nord - mediul mediteranean

Principalele orase
1. CAIRO - capitala Egiptului, are o populatie estimata la 17.285.000 de locuitori. Este cea mai mare metropola araba si cel mai mare oras de pe continentul african. Este considerata a 16-a metropola din lume. Orasul a fost descoperit in anul 969 I. Hr. 2. CASABLANCA. Numele acestui oras provine din limba spaniola semnificand Casa Alba. Conform recensamantului populatiei din 2005 orasul avea o populatie de 3.850.000 de locuitori, insa aceasta este estimata la 6 milioane de locuitori incluzand zona metropolitana. Este cel mai mare oras al Marocului si cel mai important port; de asemenea este si cel mai mare oras din regiunea Magreb-ului si al 6-lea oras de pe continentul african.

Cairo

3. RABAT - capitala Marocului avea in anul 2007 o populatie de 1.700.000 de locuitori. Orasul este situat pe tarmul Oceanului Atlantic, la gura de varsare a raului Bou Regreg. Este considerat al 2-lea oras ca importanta dupa Casablanca. 4. TRIPOLI - are o populatie de 1.690.000 de locuitori. Capitala Libiei este situata in partea de NE. A fost descoperit in secolul VII I. Hr. de catre fenicieni, fiind numit initial Oea. 5. ALGER avea o populatie de 1.519.570 de locuitori in anul 2005, zona urbana cumuland 2.135.630 locuitori, iar zona metropolitana 3.513.083 locuitori, fiind una dintre cele mai mari din Africa de N.

Africa de Nord - mediul mediteranean

Centrul orasului Casablanca

Africa de Nord - mediul mediteranean

Africa de Nord - mediul mediteranean

Rabat

Alger

Africa de Nord - mediul mediteranean

6. MARRAKECH cunoscut sub numele de Orasul rosu, avea o populatie de 1.036.500 locuitori, in anul 2006. Este situat in partea de sud-vest a Maroc-ului si cuprinde una dintre cele mai mari piete din tara: Djemaa el Fna. 7. TUNIS capitala statului Tunisia avea in anul 2004 o populatie de 728.453 locuitori. Orasul este situat in Golful Tunis, in spatele Lacului Tunis, si se afla intr-o continua extindere in zona de coasta si in jurul dealurilor ce il inconjoara.

Marrakech
Africa de Nord - mediul mediteranean

Bibliografie Dumitru, C. (1977) Prin Africa, Editura Ion Creanga, Bucuresti; Garbacea, Virgil (1964) Africa-geografie fizica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti; Harjoaba, Ioan; Eugen, Rusu (1995) Geografia continentelor: Africa, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti; Malita, Mircea; Matei, Horia; Nicolae, Ion; Steflea Nicolae (1981) Enciclopedia statelor lumii, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti; *** Encyclopedia of World Geography (1974), Octopus Books Editure, London; *** Microsoft Encarta Reference Library Student (2007), Microsoft Corporation United States of America. Resurse internet: http://www.alger-city.com http://www.exploringafrica.matrix.msn.edu http://www.unesco.org http://www.wikitravel.com

Africa de Nord - mediul mediteranean