Algebra II (Curs+Seminar)

STRUCTURI ALGEBRICE
Ene Viviana si Denis Ibadula

2
Cuprins
1 Semigrupuri si monoizi 7
1.1 Legi de compozit ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Semigrupuri. Monoizi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2.1 Denit ie. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2.2 Teorema de asociativitate generala . . . . . . . . . . . 10
1.2.3 Reguli de calcul ntr-un semigrup . . . . . . . . . . . . 11
1.2.4 Comutativitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2.5 Reguli de calcul cu puteri de elemente permutabilentr-
un semigrup . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.6 Morsme de semigrupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.7 Semigrup factor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.2.8 Elemente speciale ntr-un semigrup. Monoizi . . . . . . 20
1.2.9 Reguli de calcul ntr-un monoid . . . . . . . . . . . . . 25
2 Cvasigrupuri. Grupuri 29
2.1 Cvasigrupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2 Grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.2.1 Denit ii echivalente. Exemple. Proprietat i. . . . . . . . 30
2.2.2 Reguli de calcul ntr-un grup . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.3 Subgrupuri. Denit ii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.4 Echivalent e asociate unui subgrup. Teorema lui Lagrange . . . 39
2.5 Operat ii cu subgrupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.5.1 Intersect ia de subgrupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.5.2 Subgrupul generat de o submult ime a unui grup . . . . 45
2.6 Laticea subgrupurilor unui grup . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.7 Subgrup (divizor) normal. Grup factor (grup cat) . . . . . . . 51
2.8 Grupul factor (cat) al unui grup printr-un subgrup normal al
sau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3
4 CUPRINS
3 Morsme si izomorsme de grupuri 59
3.1 Denit ii. Exemple. Proprietat i. . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.2 Nucleul si imaginea unui morsm de grupuri . . . . . . . . . . 63
3.3 Izomorsme de grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3.4 Ordinul unui element ntr-un grup . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.5 Transportul direct si reciproc al subgrupurilor normale prin
morsme de grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.6 Aplicat ie: Subgrupurile grupului (Z
n
, +) al claselor de resturi
modulo n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
3.7 Proprietatea de universalitate a grupului factor . . . . . . . . 78
3.8 Teoremele de izomorsm pentru grupuri si aplicat ii . . . . . . 79
3.8.1 Teorema fundamentala de izomorsm pentru grupuri . 79
3.8.2 Aplicat ii ale teoremei fundamentale de izomorsm pen-
tru grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.8.3 Teorema 1 de izomorsm pentru grupuri . . . . . . . . 84
3.8.4 Teorema 2 de izomorsm pentru grupuri . . . . . . . . 86
3.9 Aplicat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
3.9.1 Grupurile factor ale grupului claselor de resturi modulo
n, (Z
n
, +) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
3.9.2 Subgrupurile si grupurile factor ale unui grup ciclic . . 88
4 Clase de grupuri 89
4.1 Grupuri de permutari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
4.2 Grupul permutarilor de grad n, S
n
. . . . . . . . . . . . . . . 93
4.2.1 Denit ii. Proprietat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
4.2.2 Teorema de descompunere a unei permutari n produs
de cicluri disjuncte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.3 Grupuri de matrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.4 Grupul special liniar de grad n peste K, SL
n
(K) . . . . . . . 102
5 Inele si corpuri 103
5.1 Inele. Denit ie. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
5.2 Reguli de calcul ntr-un inel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
5.3 Formule de calcul prescurtat ntr-un inel comutativ . . . . . . 109
5.4 Elemente speciale ntr-un inel . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
5.4.1 Elemente inversabile (unitat i) ntr-un inel unitar R.
Corpuri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
5.4.2 Divizori ai lui zero ntr-un inel . . . . . . . . . . . . . . 111
5.4.3 Legatura dintre elementele inversabile si divizorii lui 0
ai unui inel unitar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
5.4.4 Legatura dintre corpuri si inele integre. . . . . . . . . . 113
CUPRINS 5
5.5 Corpului numerelor complexe C. . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
5.6 Corpului cuaternionilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
6 Morsme si izomorsme de inele si corpuri 119
6.1 Morsme de inele si corpuri. Denit ie. Exemple . . . . . . . . 119
6.1.1 Morsme de inele si corpuri. Denit ie . . . . . . . . . . 119
6.1.2 Exemple de morsme de inele si corpuri . . . . . . . . 120
6.2 R-algebre si morsme de R-algebre. . . . . . . . . . . . . . . . 122
6.2.1 Denit ia unei R-algebre si a unui morsm de R-algebre 122
6.2.2 Exemple de R-algebre . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
6.3 Proprietat i ale morsmelor de inele . . . . . . . . . . . . . . . 125
7 Subinele si ideale n inele unitare 129
7.1 Subinel. Denit ie. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
7.2 Ideal. Denit ie. Exemple. Proprietat i . . . . . . . . . . . . . . 132
7.3 Operat ii cu ideale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
7.3.1 Intersect ia unei familii de ideale . . . . . . . . . . . . . 135
7.3.2 Idealul generat de o submult ime X a unui inel unitar R 136
7.3.3 Suma unei familii de ideale . . . . . . . . . . . . . . . . 139
7.3.4 Laticea idealelor unui inel unitar . . . . . . . . . . . . 141
7.3.5 Produsul unei familii de ideale . . . . . . . . . . . . . . 142
7.3.6 Catul a doua ideale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
7.3.7 Radicalul unui ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
7.4 Transportul idealelor si subinelelor prin morsme . . . . . . . 146
7.5 Inelul factor (cat) al unui inel n raport cu un ideal bilateral
al sau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
7.6 Proprietatea de universalitate a inelului factor . . . . . . . . . 150
8 Teoremele de izomorsm pentru inele 153
8.1 Teorema fundamentala de izomorsm pentru inele . . . . . . . 153
8.2 Aplicat ii la teorema fundamentala de izomorsm: Inelul Z
n
. . 155
8.2.1 Caracterizarea elementelor inversabile din inelul Z
n
. . 155
8.2.2 Indicatorul lui Euler. Teorema lui Euler . . . . . . . . 155
8.2.3 Teorema lui Fermat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
8.2.4 Lema chineza a resturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
8.3 Prima teorema de izomorsm pentru inele . . . . . . . . . . . 159
8.4 A doua teorema de izomorsm pentru inele . . . . . . . . . . . 159
9 Inelul de fract ii ale unui inel comutativ si unitar 161
9.1 Sistem multimplicativ nchis: denit ie, exemple. . . . . . . . . 161
9.2 Construct ia inelului de fract ii al unui inel . . . . . . . . . . . . 162
9.3 Corpul de fract ii al unui domeniu de integritate . . . . . . . . 165
9.4 Proprietatea de universalitate a inelului de fract ii . . . . . . . 167
9.5 Ideale n inele de fract ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
6
Capitolul 1
Semigrupuri si monoizi
1.1 Legi de compozit ie
In acesta sect iune vom deni not iunile de lege de compozit ie (sau operat ie
algebrica binara) pe o mult ime M, parte stabila a unei mult imi si vom da
cateva exemple.

Denit ia
1.1.1. Fie M o mult ime nevida. O funct ie : MM M,
(x, y) (x, y) se numeste lege de compozit ie pe M (sau operat ie algebrica
binara.) (x, y) se numeste compusul lui x cu y.

Notat ia
1.1.2. Compusul lui x cu y se noteaza (x, y) = x + y, sau
x y, x y, x y, xTy, xy, xy, xy etc.

Exemple
1.1.3. 1. Pe N, Z, Q, R, adunarea si mult irea sunt legi de
compozit ie.
2. Pentru o mult ime X, notam cu T(X) = Y [Y X mult imea part ilor
lui X. Pe T(X), reuniunea, intersect ia, diferent a si diferent a simetrica
sunt legi de compozit ie.
3. Pentru o mult ime X, notam cu X
X
= f : X X[f = funct ie.
Pe X
X
, compunerea funct iilor este o lege de compozit ie: pentru f, g :
X X, f g : X X, (f g)(x) = f(g(x)), x X.
7
4. Fie (X, ) un poset (i.e. X este o mult ime si este o relat ie de
ordine pe X). Posetul (X, ) se numeste latice daca pentru orice x, y
X exista supx, y X si infx, y X. Daca notam supx, y = xy
si infx, y = x y, si sunt legi de compozit ie pe X.
5. Pe /
n
(R), adunarea matricilor si nmult irea matricilor sunt legi de
compozit ie.

Denit ia
1.1.4. Fie M o mult ime nevida, o lege de compozit ie pe M
si M
M, M
,= o submult ime nevida a lui M.

Spunem ca M
este nchisa relativ la legea (sau ca M
este parte sta-

bila a lui M relativ la ) daca pentru orice x, y M
, (x, y) M
, i.e.
_
M
, M
_
M
, unde
_
M
, M
_
= (x, y)[x, y M
In acest caz,
:= [
M
M
: M
(x, y) := (x, y), (x, y)

M
este o lege de compozit ie pe M
si se numeste legea indusa de

pe M
.

Exemple
1.1.5. 1. Fie (R, +). Mult imile N R, Z R, Q R sunt
nchise la adunarea numerelor reale.
Sa observam ca, de exemplu, RQ nu este nchisa la adunarea nu-
merelor reale pentru ca exista x, y RQ astfel ncat x + y / RQ:
pentru x = 3+
5 RQ si y = 2
5 RQ, avem x+y = 6 / RQ.

2.

In (X
X
, ) submult imile Inj(X) = f : X X[f = injectiva si
Surj(X) = f : X X[f = surjectiva sunt nchise la compunerea
funct iilor.
1.2 Semigrupuri. Monoizi
In acesta sect iune vom deni structurile algebrice de semigrup, respectiv

monoid, vom demonstra teoremele de asociativitate si comutativitate gen-
erala, vom da reguli de calcul cu puteri pozitive de elemente ntr-un semi-
grup pe care apoi le vom extinde la reguli de calcul cu puteri ntregi de
8
STRUCTURI ALGEBRICE
elemente simetrizabile ntr-un monoid, vom introduce not iunile de mors-
mele de semigrupuri si semigrup factor si vom prezenta proprietat ile catorva
elemente speciale ntr-un semigrup: elemente simplicabile, element neutru,
elemente simetrizabile.
1.2.1 Denit ie. Exemple

Denit ia
1.2.1. Fie M ,= si o lege de compozit ie pe M. Legea
se numeste asociativa daca x, y, z M, ((x, y) , z) = (x, (y, z)).

Denit ia
1.2.2. Fie S ,= si o lege de compozit ie pe S asociativa.
Atunci (S, ) se numeste semigrup.

Exemple
1.2.3. 1. N, Z, Q, R mpreuna cu adunarea sau nmult irea
formeaza semigrupuri.
2. Pentru o mult ime X, (T (X) , ), (T (X) , ), (T (X) , ) sunt semi-
grupuri.

Exercit iul
1.2.4. Demonstrat i asociativitatea diferent ei simetrice.
3. Fie (X, ) o latice. Atunci (X, ) si (X, ) sunt semigrupuri.
4. Pentru o mult ime X,
_
X
X
,
_
este semigrup.
5. Mult imile (/
n
(R), +) si (/
n
(R), ) sunt semigrupuri.
9
1.2.2 Teorema de asociativitate generala

Denit ia
1.2.5. Fie (S, ) un semigrup si x
1
, x
2
, ..., x
n
, ... S.
Pentru x
1
, x
2
S, x
1
x
2
S; pentru x
1
, x
2
S, denim
x
1
x
2
x
3
:= (x
1
x
2
) x
3
.
Inductiv, daca am denit x
1
x
2
...x
n
, atunci
x
1
x
2
...x
n
x
n+1
:= (x
1
x
2
...x
n
) x
n+1
.

Teorema
1.2.6 (Teorema de asociativitate generala). Fie (S, )
un semigrup. Pentru orice m, n N, m, n 1 si pentru orice
x
1
, ..., x
n
, x
n+1
, ..., x
n+m
avem
x
1
x
2
...x
n+m
= (x
1
x
2
...x
n
) (x
n+1
...x
n+m
) .
Demonstrat ie: Induct ie dupa m.
Pentru m = 1, relat ia x
1
x
2
...x
n+1
= (x
1
x
2
...x
n
) x
n+1
este vericata, con-
form Denit iei 1.2.5. Presupunem m 1, armat ia adevarata pentru m si
sa o demonstram pentru m + 1. Avem:
x
1
x
2
...x
n+m
x
n+m+1
def
= (x
1
x
2
...x
n+m
) x
n+m+1
=
ip.ind.
= [(x
1
x
2
...x
n
) (x
n+1
...x
n+m
)] x
n+m+1
=
def
= (x
1
x
2
...x
n
) [(x
n+1
...x
n+m
) x
n+m+1
] =
def
= (x
1
x
2
...x
n
) (x
n+1
...x
n+m
x
n+m+1
) ,
ceea ce ncheie demonstrat ia teoremei.

Observat ia
1.2.7. Daca (S, ) este un semigrup, atunci compusul a doua
elemente x
1
si x
2
S este x
1
x
2
.
Pentru trei elemente x
1
, x
2
si x
3
din S, avem
x
1
x
2
x
3
= (x
1
x
2
) x
3
= x
1
(x
2
x
3
) .
10
STRUCTURI ALGEBRICE
Pentru patru elemente x
1
, x
2
, x
3
si x
4
,
x
1
x
2
x
3
x
4
= x
1
[(x
2
x
3
) x
4
] = x
1
[x
2
(x
3
x
4
)] = (x
1
x
2
) (x
3
x
4
) =
= [(x
1
x
2
) x
3
] x
4
= [x
1
(x
2
x
3
)] x
4
.

Exercit iul
1.2.8. : Pentru o lege de compozit ie neasociativa pe S,
determinat i n cate moduri se pot dispune parantezele ntr-u produs de n
factori x
1
x
2
...x
n
.

Exercit iul
1.2.9. Pe R, e legea denita prin
x y = 2x +y, x, y R.
a) Demonstrat i ca legea nu este asociativa.
b) Notam x
2
= xx, x
3
= x
2
x, x
4
= x
3
x etc. Pentru n 1, calculat i
x
n
.
c) Notam y
2
= y y, y
3
= y
2
y, y
4
= y
3
y etc. Pentru m 1, calculat i
y
m
.
1.2.3 Reguli de calcul ntr-un semigrup

Denit ia
1.2.10. Fie (S, ) un semigrup, x S si n N, n 1.
Notam cu x
n
:= x x ... x
. .
de n ori
.
In notat ie aditiva, pentru un semigrup (S, +) notam cu nx :=

de n ori
..
x +x +... +x.
Din teorema 1.2.6 se obt ine cu usurint a urmatorul corolar:

Corolar
1.2.11 (Reguli de calcul cu puteri (multiplii) ntr-un
semigrup). Fie (S, ) un semigrup, x S si m, n N, m, n 1. Atunci,
1. x
n
x
m
= x
m+n
;
2. (x
n
)
m
= x
mn
.
11
In notat ie aditiva, pentru un semigrup (S, +), avem:

1. nx +mx = (m +n)x;
2. m(nx) = (mn)x.
Demonstrat ie: Aplicand Teorema 1.2.6 de asociativitate generala, la punc-
tul 1. al corolarului rezulta:
x
n
x
m
= (x x ... x)
. .
n ori
(x x ... x)
. .
m ori
= (x x ... x)
. .
n+m ori
=
= x
n+m
,
si analog la punctul 2.:
(x
n
)
m
= (x
n
x
n
... x
n
)
. .
m ori
= (x x ... x)
. .
n ori
... (x x ... x)
. .
n ori
. .
m paranteze
=
= x
mn
.
Demonstrat ia se face analog pentru notat ia aditiva.
1.2.4 Comutativitate

Denit ia
1.2.12. Fie M ,= si o lege de compozit ie pe M. Legea
se numeste comutativa daca x, y M, (x, y) = (y, x).

Exemple
1.2.13. 1. Adunarea si nmult irea sunt legi de compozit ie co-
mutative pe N, Z, Q, R.
2. Intersect ia, reuniunea si diferent a simetrica sunt legi de compozit ie co-
mutative pe T (X).
3. Pentru o latice (X, ), legile si denite n 1.1.3 sunt comutative.
4.

In mod evident, pe Z scaderea nu este comutativa.
5. Pe /
n
(R), adunarea este comutativa, dar mult irea matricilor nu.
12
STRUCTURI ALGEBRICE
6. Pe X
X
din 1.1.3, pentru [X[ 2, compunerea funct iilor nu este o lege
de compozit ie comutativa.

Denit ia
1.2.14. Un semigrup (S, ) se numeste semigrup comutativ
daca este o lege comutativa pe S (i.e. daca orice doua elemente ale sale
sunt permutabile).

Denit ia
1.2.15. Doua elemente x, y ale unui semigrup (S, ) se
numesc permutabile daca x y = y x (i.e. daca x si y comuta.)

Teorema
1.2.16 (Teorema de comutativitate generala). Fie (S, )
un semigrup, n N si x
1
, x
2
, ..., x
n
S astfel ncat x
i
x
j
= x
j
x
i
, 1 i, j
n (i.e. n elemente care comuta oricare doua).
Atunci, pentru orice S
n
, x
(1)
x
(2)
...x
(n)
= x
1
x
2
...x
n
.

Observat ia
1.2.17. 1. Pentru n = 2, [S
n
[ = 2! = 2; daca x
1
, x
2
cumuta
oricare doua, x
1
x
2
= x
2
x
1
.
2. Pentru n = 3, [S
n
[ = 3! = 6; daca x
1
, x
2
, x
3
cumuta oricare doua,
x
1
x
2
x
3
= x
1
x
3
x
2
= x
2
x
1
x
3
= x
2
x
3
x
1
= x
3
x
1
x
2
= x
3
x
2
x
1
.
Demonstrat ie: Induct ie dupa n.
Pentru n = 1 nu avem ce demonstra.
Pentru n = 2, trebuie sa vericam relat iile evidente x
1
x
2
= x
1
x
2
si x
1
x
2
=
x
2
x
1
.
Presupunem n 2, teorema adevarata pentru n. Fie x
1
,...,x
n
, x
n+1
n + 1 elemente care comuta oricare doua si e S
n+1
. Sa vericam ca
x
(1)
...x
(n)
x
(n+1)
= x
1
...x
n
x
n+1
.
13
Fie 1 k n + 1 astfel ncat (k) = n + 1. Sunt posibile urmatoarele
situat ii:
Cazul 1: Daca k = n+1, atunci x
(1)
...x
(n)
reprezinta n elemente din S
care comuta oricare doua si, conform ipotezei de indut ie, x
(1)
x
(2)
...x
(n)
=
x
1
x
2
...x
n
. Rezulta atunci x
(1)
x
(2)
...x
(n)
x
(n+1)
= x
1
x
2
...x
n
x
n+1
.
Cazul 2: Daca k = 1, atunci x
(1)
= x
n+1
. Obt inem atunci:
x
(1)
x
(2)
...x
(n)
x
(n+1)
= x
n+1
x
(2)
...x
(n)
x
(n+1)
=
def
=
_
x
n+1
x
(2)
...x
(n)
_
. .
comuta oricare 2
x
(n+1)
=
ip.ind
=
_
x
(2)
...x
(n)
x
n+1
_
x
(n+1)
=
T1.2.6
=
_
x
(2)
...x
(n)
_ _
x
n+1
x
(n+1)
_
=
ipot
=
_
x
(2)
...x
(n)
_ _
x
(n+1)
x
n+1
_
=
T1.2.6
=
_
x
(2)
...x
(n)
x
(n+1)
_
. .
comuta oricare 2
x
n+1
=
ip.ind.
= (x
1
x
2
...x
n
) x
n+1
def
= x
1
x
2
...x
n
x
n+1
.
Cazul 3: Daca 1 < k < n, atunci:
x
(1)
...x
(n)
x
(n+1)
=
_
x
(1)
...x
(k1)
_ _
x
n+1
x
(k+1)
...x
(n+1)
_
. .
< n elem.
=
=
_
x
(1)
...x
(k1)
_ _
x
(k+1)
...x
(n+1)
x
n+1
_
. .
comuta oricare 2
=
=
_
x
(1)
...x
(k1)
_ _
x
(k+1)
...x
(n+1)
_
. .
n elem comuta oricare 2
x
n+1
=
= (x
1
...x
n
) x
n+1
= x
1
...x
n
x
n+1
,
1.2.5 Reguli de calcul cu puteri de elemente permutabile
ntr-un semigrup

Corolar
1.2.18 (Reguli de calcul cu puteri de elemente per-
mutabile ntr-un semigrup). Fie (S, ) un semigrup si x, y S astfel
ncat xy = yx. Atunci, pentru orice m, n N
avem:
1. (xy)
n
= x
n
y
n
;
14
STRUCTURI ALGEBRICE
2. x
n
y
m
= y
m
x
n
(i.e. daca x si y sunt permutabile, atunci orice puteri
pozitive ale lor sunt permutabile).
Demonstrat ie: Aplicand succesiv Denit ia 1.2.5 si Teorema 1.2.6, obt inem:
(xy)
n
= (xy) ... (xy)
. .
de n ori
T.1.2.6
= x
n
y
n
,
respectiv
x
n
y
m
= (x...x)
. .
de n ori
(y...y)
. .
de m ori
T.1.2.16
= (y...y)
. .
de m ori
(x...x)
. .
de n ori
= y
m
x
n
.
1.2.6 Morsme de semigrupuri

Denit ia
1.2.19. Fie (S, ) si
_
S
,
_
doua semigrupuri. O funct ie f :
S S
se numeste morsm de semigrupuri daca f(x y) = f(x) f(y),

pentru orice x, y S.
Daca f : S S este morsm, f se numeste endomorsm al lui S.

Propozit ia
1.2.20. Fie (S, ),
_
S
,
_
,
_
S
,
_
trei semigrupuri si f : S S
si g : S
doua morsme de semigrupuri. Atunci g f : S S
este
morsm de semigrupuri.
Demonstrat ie: Fie x, y S. Avem:
(g f)(x y) = g(f(x y))
f=morf
= g(f(x) f(y))
g=morf
= g(f(x)) g(f(y)) =
= (g f)(x) (g f)(y),
ceea ce ncheie demonstrat ia.
15

Denit ia
1.2.21. Un morsm de semigrupuri f : S S
se numeste
izomorsm de semigrupuri daca exista g : S
S un morsm de semi-
grupuri astfel ncat f g = 1
S
si g f = 1
S
.
In acest caz, S
si S se numesc semigrupuri izomorfe si se noteaza S

= S.

Teorema
1.2.22. Fie f : S
S un morsm de semigrupuri. Atunci f

este izomorsm de semigrupuri daca si numai daca funct ia f este bijectiva.
Demonstrat ie:

In demonstrat ia acestei teoreme vom folosi un rezultat
cunoscut din liceu si anume faptul ca o funct ie f este inversabila daca si
numai daca este bijectiva.
Implicat ia este acum evidenta: daca f este izomorsm, atunci
funct ia f este inversabila, deci bijectiva.
Reciproc, pentru implicat ia , daca presupunem ca f este funct ie
bijectiva, atunci rezulta ca este inversabila, deci exista o funct ie g : S S
astfel ncat g f = 1
S
si f g = 1
S
. Trebuie sa mai aratam ca g este un
morsm de semigrupuri.
Fie x
, y
. Rezulta atunci ca exista x, y S astfel ncat f(x) = x
si
f(y) = y
. Folosind faptul ca f este morsm de semigrupuri si ca g f = 1

S
,
obt inem succesiv:
g(x
) = g(f(x)f(y)) = g(f(xy)) = 1
S
(xy) = xy =
= g(x
)g(y
),
ceea ce arata ca g este morsm de semigrupuri.

Observat ia
1.2.23. Relat ia

= de izomorsm ntre doua semigrupuri
are urmatoarele proprietat i:
Este reexiva: 1
S
: S S este n mod evident un izomorsm de
semigrupuri, deci S

= S;
Este simetrica: daca S

= S
, exista f : S S
un izomorsm de
semigrupuri, iar existent a izomorsmului f
1
: S S
arata ca si
S

= S;
16
STRUCTURI ALGEBRICE
Este tranzitiva: daca S

= S
si S

= S
, iar f : S S
respectiv
f : S
sunt izomorsmele corespunzatoare, atunci , din Propozit ia

1.2.20 rezulta ca g f : S S
este un morsm de semigrupuri care,

n plus, este si bijectiv (f si g sunt funt ii bijective), de unde S

= S
.

Observat ia
1.2.24. Fie (S, ) un semigrup, T o mult ime arbitrara si f :
S T o biject ie. Atunci pe T se poate deni o lege astfel ncat f : S T
sa e un izomorsm de semigrupuri de la (S, ) la (T, ).
Demonstrat ie: Fie u si v doua elemente din T. Cum funct ia f este bi-
jectiva, exista n mod unic doua elemente x, y S astfel ncat u = f(x),
v = f(y).
Denim u v := f(xy). Se arata cu usurint a acum ca (T, ) este un
semigrup care este izomorf (prin f) cu (S, ).

Denit ia
1.2.25. Fie (S, ) un semigrup si S
S, S
,= parte stabila
a lui S. Legea induce pe S o lege compozit ie mpreuna cu care S
devine
semigrup. Orice parte stabila S
a lui S se numeste subsemigrup.

Exemplul
1.2.26. (N, +) este subsemigrup n (Z, +).

Propozit ia
1.2.27. Fie f : S S
un morsm de semigrupuri. Atunci

Imf S
este subsemigrup in S
.
Demonstrat ie: Fie x
, y
Imf si x, y S astfel ncat x
= f(x), y
=
f(y). Rezulta atunci ca:
x
= f(x)f(y) = f( xy
..
S
),
ceea ce arata ca x
Imf.
17
1.2.7 Semigrup factor

Denit ia
1.2.28. Fie (S, ) un semigrup. Denim pe S relat ia binara
f
astfel:
x
f
y
def
f(x) = f(y).

Propozit ia
1.2.29. Relatia
f
este o relat ie de echivalent a pe S compat-
ibila cu operat ia se semigrup, i.e. daca x
1
, x
2
, y
1
, y
2
S astfel ncat x
1
f
y
1
si x
2
f
y
2
, atunci (x
1
x
2
)
f
(y
1
y
2
).
Demonstrat ie: Din x
1
f
y
1
si x
2
f
y
2
, rezulta f(x
1
) = f(y
1
) si f(x
2
) =
f(y
2
). Obt inem succesiv f(x
1
)f(x
2
) = f(y
1
)f(y
2
), adica f(x
1
x
2
) = f(y
1
y
2
),
i.e. (x
1
x
2
)
f
(y
1
y
2
).

Denit ia
1.2.30. Denim S/
f
:= x[x T, unde T este un sistem
complet de reprezentant i.
Pentru x, y S/
f
, e xy := x y.
Sa vericam ntai ca denit ia de mai sus este corecta (adica nu depinde
de alegerea reprezentant ilor): e x =

x
si y =

y
. Atunci x
f
x
si y
f
y
.
Cum relat ia
f
este compatibila cu operat ia de semigrup, (xy)
f
_
x
_
, i.e.
xy =

x
.

Propozit ia
1.2.31. Mult imea S/
f
impreuna cu legea formeaza un
semigrup.
Demonstrat ie: Mai trebuie sa vericam ca legea este asociativa. Fie
x, y, z S/
f
. Atunci:
( x y) z := ( xy) z :=

(xy) z
asoc.inS
=

x (yz) := x ( yz) :=
:= x ( y z) ,
ceea ce ncheie demonstrat ia.
18
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
1.2.32. Semigrupul (S/
f
, ) se numeste semigrupul factor
(cat) relativ la
f
.

Propozit ia
1.2.33. Fie (S/
f
, ) semigrupul factor relativ la
f
al unui
semigrup S. Atunci:
1. Aplicat ia p : S S/
f
, p(x) = x, x S este un morsm surjectiv de
semigrupuri.
2. Aplicat ia g : S/
f
Imf, g( x) = f(x), x S/
f
este un izomorsm
de semigrupuri.
Demonstrat ie: Pentru primul punct, surjectivitatea funct iei p este evi-
denta. Sa mai vericam ca p este morsm de semigrupuri. Pentru x, y S,
avem:
p(xy) = xy = x y = p(x)p(y).
Pentru cel dea-l doilea punct, sa vedem ntai ca denit ia este corecta: e
x =

x
. Atunci x
f
x
, adica f(x) = f(x
) i.e. g( x) = g(
).
Pe de alta parte, din
g( x y) := g( xy) := f(xy) = f(x)f(y) =: g( x)g( y),
rezulta ca g este morsm.
De asemenea, pentru a proba injectivitatea lui g, consideram g( x) = g( y).
Avem atunci f(x) = f(y), i.e. x
f
y, de unde x = y. Cum surjectivitatea lui
g este evidenta, demonstrat ia propozit iei este ncheiata.
19

Teorema
1.2.34. Orice morsm de semigrupuri f : S S
se poate
descompune canonic sub forma f = i g p, ca n diagrama
S
S
S/
f
Imf
E
f
c
p
E
=
g
T
i
unde p si g sunt morsmele din Propozit ia 1.2.33, iar i : Imf S
este
scufundarea (inject ia) canonica.
Demonstrat ie: Pentru orice x S, avem:
(i g p) (x) = i (g (p(x))) = i (g( x)) = i(f(x)) =
= f(x), ,
de unde teorema.
1.2.8 Elemente speciale ntr-un semigrup. Monoizi
Elemente simplicabile

Denit ia
1.2.35. Fie (S, ) un semigrup si a S.
a se numeste element simplicabil la stanga daca oricare ar x, y S
din ax = ay, rezulta x = y.
a se numeste element simplicabil la dreapta daca oricare ar x, y
S din xa = ya, rezulta x = y.
a se numeste element simplicabil daca este simplicabil la stanga si
la dreapta.
20
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
1.2.36. Un semigrup n care orice element este simplicabil
se numeste semigrup cu simplicare.

Exemple
1.2.37. 1. (N, +) este semigrup cu simplicare.
2. (Z
, ) este semigrup cu simplicare.

3. Pentru o mult ime X, consideram semigrupul (X
X
, ) si f X
X
.
f se numeste simplicabil la stanga daca oricare ar u, v X
X
din f u = f v, rezulta u = v.
f se numeste simplicabil la dreapta daca oricare ar u, v X
X
din u f = v f, rezulta u = v.
f se numeste simplicabil daca este simplicabil la stanga si la
dreapta.

Propozit ia
1.2.38. Fie semigrupul (X
X
, ) si f X
X
. atunci:
1. f este simplicabil la stanga daca si numai daca funct ia f este injectiva.
2. f este simplicabil la dreapta daca si numai daca funct ia f este sur-
jectiva.
3. f este simplicabil daca si numai daca funct ia f este bijectiva.
Demonstrat ie: Demonstrat ia ind relativ simpla, o lasam ca exercit iu
cititorului.
Element neutru. Monoizi
21

Denit ia
1.2.39. Fie (S, ) un semigrup si e S.
e S se numeste element neutru la stanga daca ex = x, pentru orice
x S.
e S se numeste element neutru la dreapta daca xe = x, pentru orice
x S.
e S se numeste element neutru daca este element neutru la stanga
si la dreapta.

Denit ia
1.2.40. Fie (S, ) un semigrup. Spunem ca legea are
element neutru daca exista e S, e element neutru (i.e. pentru orice
x S, avem ex = xe = x).

Observat ia
1.2.41. Atragem atent ia n denit ia de mai sus asupra ordinii
cunticatorilor si , care nu comuta ntre ei.

Propozit ia
1.2.42. Fie (S, ) un semigrup. Daca legea admite element
neutru, acesta este unic.
Demonstrat ie: Fie e
1
, e
2
doua elemente neutre.
Deoarece e
1
este element neutru si e
2
S, rezulta e
1
e
2
= e
2
. Analog,
deoarece e
2
este element neutru si e
1
S, rezulta e
1
e
2
= e
1
, de unde e
1
= e
2
,
adica unicitatea elementului neutru ntr-un semigrup.

Denit ia
1.2.43. Fie (S, ) un semigrup cu proprietatea ca are
element neutru e. Atunci (S, , e) se numeste monoid.
22
STRUCTURI ALGEBRICE

Observat ia
1.2.44. 1.

In notat ie aditiva, elementul neutru se noteaza
cu 0 si se numeste element nul.
2.

In notat ie multiplicativa, elementul neutru se noteaza cu 1 si se numeste
element unitate.

Exemple
1.2.45. 1. (N, +), (Z, +), (Q, +), (R, +) sunt monoizi co-
mutativi, in care elementul neutru este 0.
2. (N, ), (Z, ), (Q, ), (R, ) sunt de asemenea monoizi comutativi, in care
elementul neutru este 1.
3. (X
X
, ), pentru [X[ 2 este monoid necomutativ, cu 1
X
element neu-
tru.
4. (/
n
(R), ) este monoid necomutativ, avand I
n
drept element neutru.
5. (T(X), ) este un monoid comutativ n care este elementul neutru.
6. (T(X), ) este un monoid comutativ avand elementul neutru mult imea
totala X.
Elemente simetrizabile

Denit ia
1.2.46. Fie (M, , e) un monoid si x M.
x S se numeste element simetrizabil (inversabil) la stanga daca
exista x
S astfel ncat x
x = e.
x S se numeste element simetrizabil (inversabil) la dreapta daca
exista x
S astfel ncat x x
= e.
x S se numeste element simetrizabil (inversabil) daca este simetriz-
abil la stanga si la dreapta, i.e. daca exista x
S astfel ncat
x x
= x
x = e.

Notat ia
1.2.47. Notam U(M) := x M[x = simetrizabil mult imea
elementelor simetrizabile ale monoidului M (sau mult imea unitat ilor lui M,
n notat ie multiplicativa).
23

Propozit ia
1.2.48. Fie (M, , e) un monoid si x S. Daca x este simetriz-
abil, atunci exista un unic x
M astfel ncat x x
= x
x = e (cu alte
cuvinte, simetricul lui x M, daca exista, este unic determinat de x).
Demonstrat ie: Fie x
1
, x
2
doua elemente din M astfel ncat xx
1
= x
1
x =
e si x x
2
= x
2
x = e.
Inmult ind la stanga relat ia xx
1
= e cu x
2
, obt inem succesiv x
_
x x
1
_
=
x
2
,
_
x
2
x
_
. .
e
x
1
= x
2
, de unde rezulta x
1
= x
2
, adica unicitatea simetricului
lui x.

Denit ia
1.2.49. Fie (M, , e) un monoid si x M un element
simetrizabil. x
M se numeste simetricul lui x relativ la operat ia

monoidala.

Propozit ia
1.2.50. Fie (M, , e) un monoid.
1. Daca x M este simetrizabil si x
este simetricul sau, atunci si x
este
simetrizabil si
_
x
_
= x
.
2. Daca x, y M sunt simetrizabile, atunci x y este simetrizabil si
(x y)
= y
.
(Atent ie la ordinea factorilor n simetric !)
3. Daca n N, n 2 si x
1
, ..., x
n
M sunt simetrizabile, atunci produsul
x
1
...x
n
este simetrizabil si
(x
1
... x
n
)
= x
n
... x
1
.
24
STRUCTURI ALGEBRICE
Demonstrat ie: 1. Daca x M este simetrizabil, atunci, conform Denit iei
1.2.46 exista x
M astfel ncat x x
= x
x = e. Rezulta n mod
evident, conform aceleiasi denit ii, ca si x
este simetrizabil, simetricul

sau ind x, i.e.
_
x
_
= x.
2. Fie x, y M doua elemente simetrizabile si x
respectiv y
simetricele
lor. Atunci:
(xy)
_
x
_
= x
_
yy
_
x
= xex
= xx
=
= e,
si analog
_
x
_
(xy) = e. Deci xy este simetrizabil si (xy)
= y
.
3. Induct ie dupa n.
1.2.9 Reguli de calcul ntr-un monoid
Reguli de calcul cu puteri pozitive
Regulile de calcul cu puteri naturale nenulentr-un semigrup se extindntr-un
monoid la exponent i numere naturale.

Denit ia
1.2.51. Fie (M, , e) un monoid si x M. Denim
x
0
:= e.

Propozit ia
1.2.52 (Reguli de calcul cu puteri pozitive ntr-un
monoid). Fie (M, , e) un monoid. Atunci:
1. Daca x M si m, n N, avem:
(a) x
n
x
m
= x
m+n
;
(b) (x
n
)
m
= x
mn
.
2. Daca x, y M permutabile, atunci, pentru orice m, n N avem:
25
(a) (xy)
n
= x
n
y
n
;
(b) x
n
y
m
= y
m
x
n
(i.e. daca x si y sunt permutabile, atunci orice
puteri naturale ale lor sunt permutabile).
Demonstrat ie: 1. Este sucient sa demonstram pentru n = 0. Avem:
x
m
x
0
= x
m
e = x
m
= x
m+0
,
(x
m
)
0
= e = x
m0
2. Analog.
Puterea cu exponent negativ a unui element simetrizabil ntr-un
monoid
Fie (M, , e) un monoid.

Denit ia
1.2.53. Fie x M un element simetrizabil si n N, n > 0.
Denim
x
n
:=
_
x
_
n
= (x
n
)
,
ultima egalitate rezultand daca aplicam Propozit ia 1.2.50, punctul 3) pentru
x
1
= x
2
= ... = x
n
= x.
Extindem regulile de calcul cu puteri la exponent i negativi pentru ele-
mentele simetrizabile.

Propozit ia
1.2.54 (Reguli de calcul cu exponent i negativi pen-
tru elementele simetrizabile ntr-un monoid). Fie (M, , e) un monoid.
Atunci:
1. Daca x M este simetrizabil si m, n Z, avem:
(a) x
n
x
m
= x
m+n
;
(b) (x
n
)
m
= x
mn
.
2. Daca x, y M sunt simetrizabile si permutabile, atunci, pentru orice
m, n Z avem:
26
STRUCTURI ALGEBRICE
(a) (xy)
n
= x
n
y
n
;
(b) x
n
y
m
= y
m
x
n
(i.e. daca x si y sunt permutabile, atunci orice
puteri ntregi ale lor sunt permutabile).
Demonstrat ie: Se analizeaza cazurile m 0, n < 0 si m < 0, n < 0,
restul rezultand din aplicarea Propozit iei 1.2.52.

Denit ia
1.2.55.

In notat ie aditiva, n monoidul (M, +, 0) x
se
noteaza x si se numeste opusul lui x.
In notat ie multiplicativa, n monoidul (M, , 1) x
se noteaza x
1
si se
numeste inversul lui x.

Exemple
1.2.56. 1.

In (N, +), 0 este singurul element simetrizabil.
2.

In (N, ), 1 este unicul element simetrizabil.
3.

In (Z, +), orice element este simetrizabil.
4.

In (Z, ), elementele simetrizabile sunt 1 si 1.
5.

In (Z, ), mult imea elementelor simetrizabile este Q
:= Q0.
6.

In (X
X
, ), conform Propozit iei 1.2.38, funt ia f X
X
este simetriz-
abila daca si numai daca f este biject ie (permutare a lui X).

Notat ia
1.2.57. Mult imea elementelor inversabile din X
X
se noteaza
X
X
.
27
28
Capitolul 2
Cvasigrupuri. Grupuri
Not iunea de grup, fundamentala n matematica, a aparut n lucrarile lui
Galois (1811 1832), dar fara a avea nt elesul actual. Not iunea abstracta de
grup, asa cum o cunoastem astazi, apart ine lui Weber si a fost data n anul
1883.
In acest capitol vom studia: cvasigrupuri, denit ii echivalente ale not iunii
de grup, exemple, reguli de calcul n grup, subgrupuri, echivalent e asociate
unui subgrup, Teorema lui Lagrange, operat ii cu subgrupuri, subgrupul gen-
erat de o submult ime a unui grup, subgrup ciclic, laticea subgrupurilor unui
grup, ordinul unui element ntr-un grup, centrul unui grup, subgrup (divi-
zor) normal, grupul factor (cat) al unui grup printr-un subgrup normal al
sau, morsme si izomorsme de grupuri, nucleul si imaginea unui morsm
de grupuri, grupul automorsmelor unui grup, subgrupul automorsmelor
interioare, transportul direct si reciproc al subgrupurilor normale prin mor-
sme de grupuri, proprietatea de universalitate a grupului factor, teoremele
de izomorsm pentru grupuri si aplicat ii, grupuri ciclice: caracterizare, sub-
grupurile si grupurile factor ale unui grup ciclic, clase de grupuri.
2.1 Cvasigrupuri

Denit ia
2.1.1. Fie Q o mult ime nevida. (Q, ) se numeste cvasigrup
daca pentru orice a, b Q, ecuat iile de forma ax = b si ya = b au solut ie
unica n Q.
29
Daca Q = a
1
, ..., a
n
, cvasigrupul Q se numeste cvasigrup nit, iar tabla
operat iei pe Q este de forma:
(Q, ) a
1
a
2
... a
n
a
1
a
1
a
1
a
1
a
2
... a
1
a
n
.
.
.
.
.
.
.
.
. ...
.
.
.
a
i
a
i
a
1
a
i
a
2
... a
i
a
n
.
.
.
.
.
.
.
.
. ...
.
.
.
a
n
a
n
a
1
a
n
a
2
... a
n
a
n

Observat ia
2.1.2. Pe ecare linie si pe ecare coloana a tabelei din Q se
aa elementele a
1
, a
2
,...,a
n
eventual permutate.

Denit ia
2.1.3. Tabla unui cvasigrup nit se numeste patrat latin.

Exemplul
2.1.4. Fie mult imea Q = a, b, c pe care denim legea astfel:
(Q, ) a b c
a a b c
b c a b
c b c a
Sa observam ca (Q, ) este cvasigrup (ecuat iile de forma ax = b si ya = b
au solut ie unica n Q, pentru orice a, b Q), iar legea nu este nici
asociativa, nici comutativa.
2.2 Grupuri
2.2.1 Denit ii echivalente. Exemple. Proprietat i.
30
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
2.2.1. Fie G o mult ime nevida si o lege de compozit ie
pe G. (G, ) se numeste grup daca (G, ) este un monoid n care toate
elementele sunt simetrizabile.
Cu alte cuvinte, (G, ) este grup
def
U(G) = G.

Propozit ia
2.2.2. Fie G o mult ime nevida si o lege de compozit ie
pe G. Atunci (G, ) este grup daca si numai daca au loc urmatoarele trei
condit ii:
1. Legea grupala este asociativa: x, y, z G, (x y) z = x (y z);
2. Legea admite element neutru: e G astfel ncat x G, x e =
e x = x;
3. Toate elementele din G sunt simetrizabile: x G, x
G astfel
ncat x x
= x
x = e.
Demonstrat ie: Rezulta imediat din Denit ia 2.2.1.

Observat ia
2.2.3. Daca (M, , e) este un monoid si U(M) mult imea el-
ementelor inversabile din M, atunci, conform Propozit iei 1.2.50, avem ca
pentru orice x, y U(M), x y U(M), adica U(M) este nchisa la operat ia
monoidala.
Evident, este lege de compozit ie asociativa pe U(M), admite element
neutru e U(M) si orice x U(M) este simetrizabil fat a de operat ia indusa:
pentru orice x U(M), x
U(M).
Rezulta atunci ca
(U(M), ) este grup.

Denit ia
2.2.4. Grupul (U(M), ) se numeste grupul elementelor in-
versabile ale monoidului M.
31

Exemple
2.2.5. 1.

In monoidul (Z, ), grupul elementelor inversabile
este (U(Z), ) = (1 , );
2.

In monoidul (Q, ), grupul elementelor inversabile este (U(Q), ) =
(Q
, );
3.

In
_
X
X
,
_
, grupul elementelor inversabile este
_
U(X
X
),
_
= (S(X), ).

Denit ia
2.2.6. Grupul (S(X), ) se numeste grupul simetric pe
mult imea X.

Denit ia
2.2.7. Fie (M, ) un grup. Daca este comutativa, G se
numeste grupul comutativ (abelian).

Propozit ia
2.2.8. Fie G o mult ime nevida si o lege de compozit ie pe
G. Atunci (G, ) este grup daca si numai daca sunt ndeplinite urmatoarele
trei condit ii:
1. Legea grupala este asociativa;
2. Legea admite element neutru la stanga: e G astfel ncat x G,
e x = x;
3. Toate elementele din G sunt simetrizabile la stanga: x G, x
G
astfel ncat x
x = e.
Demonstrat ie: Implicat ia este clara.
Pentru implicat ia , conform Propozit iei 2.2.2, mai trebuie sa vericam
ca e G este element neutru la dreapta si ca toate elementele din G sunt
simetrizabile si la dreapta.
Vom verica ntai cea de-a doua armat ie. Fie x G si x
G simetricul
sau la stanga, adica x
x = e.

Inmult ind relat ia precedenta cu
_
x
_
la
32
STRUCTURI ALGEBRICE
stanga,
_
_
x
_
x
_
. .
e
x =
_
x
_
, si, daca nmult im la dreapta cu x
, avem
x x
=
_
x
_
x
. .
e
, de unde x x
= e, adica x
este simetricul si la dreapta al

lui x.
Faptul ca e G este element neutru si la dreapta rezulta astfel:
x e = x
_
x
x
_
=
_
x x
_
x = e x =
= x, x G, ,
ceea ce ncheie demonstrat ia propozit iei.
2.2.2 Reguli de calcul ntr-un grup
Reguli de calcul cu puteri cu exponent ntreg
Regulile de calcul cu puteri cu exponent ntreg ntr-un grup sunt aceleasi ca
la monoid (vezi Propozit ia 1.2.54).
Simplicarea

Propozit ia
2.2.9. Fie (G, ) un grup. Atunci, pentru orice x, y G avem:
1. Daca ax = ay, atunci x = y (simplicarea la stanga).
2. Daca xa = ya, atunci x = y (simplicarea la dreapta).
Demonstrat ie: 1. Fie a, x, y G astfel ncat ax = ay.

Inmult ind
relat ia precedenta la stanga cu simetricul lui x, x
G, obt inem
_
a
a
_
. .
e
x =
_
a
a
_
. .
e
y, de unde x = y.
2. Analog.
33

Denit ia
2.2.10. Fie (S, ) un semigrup. S se numeste semigrup cu
simplicare daca pentru orice x, y S, avem:
1. din ax = ay, rezulta x = y (simplicarea la stanga);
2. din xa = ya, rezulta x = y (simplicarea la dreapta).

Observat ia
2.2.11. 1. Conform Denit iei 2.2.10, Propozit ia 2.2.9 se
poate reformula astfel: Orice grup este un semigrup cu simplicare.
2. Reciproca armat iei precedente nu este, n general, adevarata. De ex-
emplu, (Z
, ) este un semigrup cu simplicare, care nu este grup.

3. Propunem, ca exercit iu, cititorului sa demonstreze urmatoarea armat ie:
Orice semigrup nit cu simplicare este grup.

Propozit ia
2.2.12. Fie (G, ) un grup. Atunci (G, ) este cvasigrup.
Demonstrat ie: Fie a, b G. Sa aratam ca ecuat iile ax = b si ya = b au
solut ie unica n G.
Sa vericam ntai unicitatea solut iei: presupunem ca ecuat ia ax = b are
solut ia x
0
G, i.e. ax
0
= b. Daca nmult im la stanga relat ia precedenta cu
a
, obt inem x
0
= a
b. Asadar, daca exista, solut ia este unica.

Sa vericam ca a
b este solut ie:

a
_
a
b
_
=
_
aa
_
. .
e
b = eb = b.
Pentru cealalta ecuat ie se procedeaza analog.

Observat ia
2.2.13. 1. Propozit ia 2.2.12 se poate reformula astfel: Orice
grup este cvasigrup.
2. Reciproca armat iei precedente nu este, n general, adevarata. De ex-
emplu, cvasigrupul din Exemplul 2.1.4 nu este grup (legea nu este nici
macar asociativa).
3. Propunem, ca exercit iu, cititorului sa demonstreze urmatoarea armat ie:
Orice cvasigrup asociativ este grup.
34
STRUCTURI ALGEBRICE

Exemple
2.2.14 (Exemple de grupuri). 1. Mult imea numerelor nat-
urale (N, +) nu formeaza grup.
2. (Z, +), (Q, +), (R, +) sunt grupuri.
3. Mult imea numerelor naturale (N, ) nu formeaza grup, si nici (Z, ),
(Q, ) nu formeaza grupuri.
4.

In schimb (Q
, ), (R
, ) sunt grupuri comutative.

5. Fie X o mult ime si S(X) = f : X X[ f=biject ie . Atunci (S(X), )
formeaza grup n general necomutativ, daca [X[ 3.
Daca X = a, b, atunci S(X) =
__
a b
a b
_
,
_
a b
b a
__
.
Daca X = 1, 2, 3, atunci
S(X) =
_
e :=
_
1 2 3
1 2 3
_
, :=
_
1 2 3
2 1 3
_
, :=
_
1 2 3
3 2 1
_
, :=
_
1 2 3
1 3 2
_
,
:=
_
1 2 3
2 3 1
_
, :=
_
1 2 3
3 1 2
__
.

Exercit iul
2.2.15. Completat ia tabela lui S(X), pentru [X[ = 1, 2, 3.
6. Fie P
n
poligonul regulat cu n laturi n planul R
2
. Notez
D
2n
:= izometrie a planului[ (P
n
) = P
n
.
Daca , D
2n
, atunci
( ) (P
n
) = ((P
n
)) = (P
n
) = P
n
,
de unde D
2n
.

Denit ia
2.2.16. Grupul (D
2n
, ) se numeste grupul diedral de ordin
2n.

Exercit iul
2.2.17. Aratat i ca grupul diedral D
6
este izomorf cu S
3
.
35
7. (M
n
(R) , ) este monoid, n general necomutativ, avand elementul neu-
tru I
n
. Notam mult imea elementelor inversabile ale acestui monoid cu
GL
n
(R).

Denit ia
2.2.18. Grupul GL
n
(R) se numeste grupul liniar general de
grad n.
2.3 Subgrupuri. Denit ii. Exemple

Denit ia
2.3.1. Fie (G, , e) un grup. O submult ime nevida H a lui G
se numeste subgrup a lui G daca:
1. H este parte stabila a lui G (i.e. H este nchisa la operat ia grupala);
2. H mpreuna cu operat ia indusa de pe G formeaza grup (i.e. daca
operat ia grupala induce pe H o operat ie algebrica mpreuna cu care H
devine grup).

Notat ia
2.3.2. Daca H este subgrup al grupul G, notam H G.
In urmatoarea teorema vom caracteriza not iunea de subgrup.

36
STRUCTURI ALGEBRICE

Teorema
2.3.3 (de caracterizare a subgrupului). Fie (G, , e) un
grup si H G o submult ime nevida a lui G. Atunci urmatoarele armat ii
sunt echivalente:
1. H este subgrup al lui G.
2. (a) x, y H, xy H (cu alte cuvinte H este nchisa la operat ia
grupala);
(b) e H;
(c) x H, x
H;
3. x, y H, xy
H.
Demonstrat ie: Vom arata 1 2 si 2 3.
1 2 : Prima condit ie (2.a) este ndeplinita din ipoteza.
Pentru cea de-a doua condit ie, cum (H, ) stim ca este grup, sa notam
e
H elementul neutru sau neutru. Au loc urmatoarele relat ii: e
= e
(n H) si e
e = e
(n G). Atunci e
= e
e (n G), de unde, simplicand

cu e
, obt inem e
= e H .
Pentru 2.c, e x H. Cum (H, ) grup, rezulta ca exista x
1
H astfel
ncat x x
1
= x
1
x = e (n H). Deoarece x x
= x
e = e (n G), obt inem

x x
1
= x x
, de unde x
= x
1
H.
2 1 : Din 2.a, H este parte stabila a lui G. Sa aratam acum ca (H, )
este grup: legea grupala este n mod evident asociativa pe H, exista e H
astfel ncat x e = e x = e, x H si pentru orice x H, exista x
H
astfel ncat x x
= x
x = e.
2 3 : Fie x, y H. Din 2.c, y
H, iar din 2.a, x y
H.
3 2 : Cum H ,= , exista un x H. Aplicand condit ia 3, y = x,
avem x y
= x x
= e H, adica 2.b.
Aplicand acum condit ia 3 pentru x = e si y = x H, obt ime e x
= x

H, i.e 2.b.
De asemenea, pentru x, y H, din 2.c si, iar din 3 obt inem ca x(y
H,
adica x y H, ceea ce ncheie demonstrat ia teoremei.

Exemple
2.3.4 (Exemple de subgrupuri). 1.

In orice grup (G, ),
e si G sunt n mod evident subgrupuri. Ele se numesc subgrupurile
improprii (triviale) ale grupului G.
37

Denit ia
2.3.5. Un grup care are numai subgrupuri improprii se
numeste grup simplu.

Denit ia
2.3.6. Un subgrup H, H ,= e si H ,= G se numeste subgrup
propriu.
2. (Z, +) este subgrup n (Q, +) si acesta este subgrup n (R, +)
3. (1, 1 , ) este subgrup n (Q
, ) si acesta este subgrup n (R, )

4. Subgrupurile grupului aditiv (Z, +).

Propozit ia
2.3.7. Fie grupul aditiv (Z, +) al mult imii numerelor
ntregi si H Z o submult ime nevida a lui Z. Atunci H este subgrup
n (Z, +) daca si numai daca exista n N astfel ncat H = nZ , unde
nZ = nk[k Z.
Demonstrat ie: Fie n un numaar natural si H = nZ. Atunci H
este subgrup n (Z, +): pentru a = nx si b = ny H, avem a b =
nx ny = n(x y) H.
Reciproc, e H un subgrupn (Z, +). Sa aratam ca exista n N
astfel ncat H = nZ.
Daca H = 0, atunci H = 0Z, adica exista n = 0 N astfel ncat
H = 0Z. Sa presupunem acum ca H ,= 0, i.e. n H exista si elemente
nenule m. Deoarece daca m < 0, din m H si H subgrup, rezulta ca
si m H, cu m > 0, rezulta ca exista numere naturale n H, i.e.
H N
,= .
Exista atunci
n := min n H[n N
;
n particular n N
si n H.
Sa demonstram ca H = nZ. Incluziunea este imediata: cum
n H si H subgrup n Z, avem nZ H. Pentru incluziunea ,
sa consideram un y H. Aplicand Teorema

Impart irii cu rest in Z,
38
STRUCTURI ALGEBRICE
rezulta ca exista q, r Z astfel ncat y = nq + r, cu 0 r < n. Sa
presupunem, prin absurd, ca r ,= 0. Atunci r = y nq; cum y H,
q H si H este subgrup, obt inem ca si r H, ceea ce contrazice
alegerea lui n ca ind cel mai mic numar natural cu aceasta proprietate.
Atunci r = 0 si y = nq nZ.
5.

In grupul S
3
al permutarilor de grad 3, cu notat iile din Exemplul 2.2.14,
2
= e ,
2
=
_
1 2 3
2 3 1
_
,
3
= e. Este clar atunci ca n S
3
, , ,
, ,
2
sunt subgrupuri.
6.

In grupul (S
n
, ), cu S
n
= f : 1, 2, ...n 1, 2, ...n [f biject ie ,
H = f S
n
[f(n) = n este subgrup al lui S
n
.
Intr-adevar, e f, g H. Atunci (f g)(n) = f(g(n)) = f(n) = n,

deci f g H. De asemenea, daca f H, cum f(n) = n, rezulta ca
f
1
(n) = n, deci si f
1
H. Cum 1
S
n
se gaseste n mod evident n
H, am vericat ca H este subgrup al lui S
n
.
2.4 Echivalent e asociate unui subgrup. Teo-
rema lui Lagrange

Denit ia
2.4.1. Fie (G, , e) un grup si H un subgrup al sau. Denim
pe G urmatoarele relat ii binare:
echivalent a (congruent a) la stanga modulo H: pentru x, y H,
x
s
y mod H
def.
x
1
y H,
echivalent a (congruent a) la dreapta modulo H: pentru x, y H,
x
d
y mod H
def.
yx
1
H.

Propozit ia
2.4.2. Relat iile
s
mod H si
d
mod H sunt relat ii de
echivalent a pe G.
39
Demonstrat ie: Relat ia
s
mod H este, n mod evident, reexiva: pentru
orice x G, x
s
x mod H x
1
x G e G.
Fie acum x, y G astfel ncat x
s
y mod H. Atunci x
1
y H; H
ind subgrup, (x
1
y)
1
H, y
1
x H, de unde y
s
x mod H. Deci
relat ia
s
mod H este reexiva.
Pentru tranzitivitate, e x, y, z G astfel ncat x
s
y mod H si y
s
z
mod H. Din x
1
y H si y
1
z H rezulta (x
1
y) (y
1
z) = x
1
z H,
i.e. x
s
z mod H.
Analog se demonstreaza ca
d
mod H este relat ie de echivalent a pe
H.

Notat ia
2.4.3. Notam cu (G/H)
s
si (G/H)
d
mult imea factor a lui G
modulo congruent a la stanga, respectiv la dreapta, modulo H (i.e. mult imea
claselor de echivalent a relativ la
s
mod H, respectiv la
s
mod H).
Deci,
(G/H)
s
= [x]
s
[x G ,
unde cu [x
s
] am notat clasa de echivalent a a lui x G relativ la
s
mod H
respectiv,
(G/H)
d
= [x]
d
[x G ,
unde cu [x]
d
am notat clasa de echivalent a a lui x relativ la
d
mod H.
Pentru x G, avem:
[x]
s
:= y G/x
s
y mod H =
_
y G[x
1
y H
_
=
=
_
y G[h H a.. x
1
y = h
_
= y G[h H a.. y = xh =
= x h[h H =: xH,
si, analog
[x]
d
= Hx.
Sa remarcam faptul ca
xH = yH x
s
y mod H x
1
y H;
Hx = Hy x
d
y mod H y x
1
H.
In notat ie aditiva, relat iile de mai sus se transcriu astfel:

[x]
s
:= x +H si [x]
d
:= H +x;
x +H = y +H x +y H si H +x = H +y y x H
40
STRUCTURI ALGEBRICE
Fie T
s
un sistem complet de reprezentant i pentru
s
mod H si T
d
un
sistem complet de reprezentant i pentru
d
mod H. Atunci:
(G/H)
s
= xH[x T
s
si
(G/H)
d
= xH[x T
d
.
Un caz particular important este acela cand grupul G este comutativ.
In acest caz,
x
s
y mod H x
1
y H y
1
x H
x
d
y mod H.
Asadar, n acest caz, cele doua relat ii de echivalent a coincid si notam
x y mod H x
1
y H y x
1
H.

Exemple
2.4.4. 1. Fie grupul abelian (Z, +) si e H = nZ un subgrup
al sau. Atunci:
x y mod nZ y x nZ n[y x
x y mod n.
Avem Z/nZ =
_
0,
1, ...,

n 1
_
.
2.

In cazul necomutativ, cele doua relat ii de echivalent a sunt, n general,
distincte deci si mult imile lor factor sunt distincte.
De exemplu, n G = S
3
, cu notat iile din Exemplul 2.2.14, sa consideram
subgrupul H = e, .
Clasele de echivalent a la stanga modulo H sunt:
eH = H = e, = H;
H = H = , ;
H =
2
H = ,
2
,
iar clasele de echivalent a la dreapta modulo H sunt:
He = H = e, = H;
H = H
2
= ,
2
, = H;
H = H = , , = H.
41

Propozit ia
2.4.5. Fie (G, ) un grup si H un subgrup al sau. Atunci:
1. Pentru orice x H, [xH[ = [Hx[ = [H[;
2. [(G/H)
s
[ = [(G/H)
d
[
Demonstrat ie: 1. Este usor de vericat ca funct ia : H xH, denita
de (h) = xh este bijectiva, deci cele doua mult imi xH si H au acelasi
cardinal. Cealalta egalitate se obt ine analog.
2. Fie acum
: (G/H)
s
(G/H)
d
(xH) = Hx
1
, x G.
Sa vericam ntai ca denit ia lui este corecta, adica ca nu depinde
de alegerea reprezentant ilor claselor de echivalent a. Fie xH = yH, i.e.
x
1
y H. Trebuie sa vericam ca (xH) = (yH), adica Hx
1
=
Hy
1
.
Din sirul de echivalent e Hx
1
= Hy
1
y
1
xH H x
1
y H,
rezulta buna denire a funct iei .
Pentru injectivitatea lui , e (xH) = (yH). Din Hx
1
= Hy
1
,
obt inem x
1
y H, de unde xH = yH; pentru surjectivitate, e Hy
(G/H)
d
. Cum (y
1
H) = Hy, avem bijectiva, deci [(G/H)
s
[ =
[(G/H)
d
[.
Se justica acum urmatoarea denit ie:

Denit ia
2.4.6. Fie (G, ) grup si H un subgrup al sau. Numarul
[(G/H)
s
[ = [(G/H)
d
[ se numeste indicele lui H in G si se noteaza [G : H].
In cazul n care [(G/H)

s
[ este nit, spunem ca H este indice nit n G.

Exemple
2.4.7. 1. Fie grupul G = Z si H = nZ, cu n N
un
subgrup al sau.
Pentru n ,= 0, [(G/H)
s
[ = [(G/H)
d
[ = [Z/nZ[ = n, deci [Z : nZ] = n.
Daca n = 0, [Z : (0)] = [Z[ =
0
, deoarece Z/
mod (0)
= Z/
(0)
= Z, iar
x y mod 0 0[y x y = x.
42
STRUCTURI ALGEBRICE
2.

In grupul G = S
3
, sa consideram subgrupul H = e, . Din Exemplul
2.4.4, rezulta imediat [G : H] = 3
Se obt ine imediat ca:

Observat ia
2.4.8. Indicele unui subgrup ntr-un grup nit este nit.

Teorema
2.4.9 (Lagrange). Fie (G, ) un grup nit si H un subgrup
al sau. Atunci [G[ = [H[ [G : H].

Denit ia
2.4.10. Daca un grup G are n elemente, spunem ca G are
ordinul n si scriem ord G = n.
Cand mult imea G este innita, spunem ca grupul G este innit.
Demonstrat ie:( demonstrat ia Teoremei 2.4.9). : Fie i = [G : H]. Atunci
[(G/H)
s
[ = i; e T
s
= x
1
, x
2
, ..., x
i
G un sistem complet de reprezentant i
pentru clasele de congruent a la stanga modulo H.
Atunci grupul G se poate scrie sub forma G = x
1
H x
2
H ... x
i
H,
cu x
k
H x
j
H = , pentru orice 1 k ,= j i. Cum pentru orice x G,
[xH[ = [H[, rezulta ca [G[ =
i
j=1
[x
j
H[ = i [H[ = [G : H] [H[.

Corolar
2.4.11. Fie G un grup nit si H un subgrup al sau. Atunci
[H[[[G[. Cu alte cuvinte, orice subgrup al unui grup nit are ordinul un
divizor al ordinului grupului.
Demonstrat ie: Demostrat ia rezulta imediat din Teorema 2.4.9 a lui Lan-
grange.

Observat ia
2.4.12. Daca G este un grup cu [G[ = n si d[n, atunci G nu
are neaparat un subgrup de ordin d.
De exemplu, pentru G = A
4
= S
4
[ = permutare para , avem
[G[ = 12, dar nu are nici un subgrup cu 6 elemente (vericat i!).
43
2.5 Operat ii cu subgrupuri
2.5.1 Intersect ia de subgrupuri

Propozit ia
2.5.1. Fie (G, , e) un grup.
1. Daca H
1
si H
2
sunt subgrupuri n G, atunci H
1
H
2
este subgrup n
G (pe scurt, intersect ia a 2 subgrupuri ale lui G este subgrup n G).
2. Fie H
i
[i I o familie arbitrara de subgrupuri ale lui G. Atunci
iI
H
i
este subgrup n G (intersect ia unei familii arbitrare de subgrupuri ale
lui G este subgrup n G).
Demonstrat ie: 1. Fie H
1
si H
2
doua subgrupuri ale grupului G. Sa vericam
ca H
1
H
2
,= si ca pentru orice x, y H
1
H
2
, xy
1
H
1
H
2
.
Deoarece H
1
si H
2
sunt subgrupuri n G, conform Teoremei 2.3.3, e
H
1
si e H
2
, deci e H
1
H
2
; prin urmare H
1
H
2
,= .
Fie acum x, y H
1
H
2
. Din x, y H
1
si H
1
subgrup n G, rezulta,
conform Teoremei 2.3.3, xy
1
H
1
si, analog, xy
1
H
2
. Atunci
xy
1
H
1
H
2
, deci H
1
H
2
este subgrup n G.
2. Analog.

Propozit ia
2.5.2. Fie (G, ) grup si H
1
, H
2
doua subgrupuri ale sale.
Atunci H
1
H
2
este subgrup n G daca si numai daca H
1
H
2
sau H
2
H
1
.
Demonstrat ie: Implicat ia este imediata: daca H
1
H
2
, atunci H
1
H
2
= H
2
, subgrup n G si analog, daca H
2
H
1
, H
1
H
2
= H
1
, subgrup n
G.
Reciproc, sa presupunem ca subgrupul H
1
nu este inclus n H
2
si
sa demonstram ca H
2
H
1
.
Fie h
2
H
2
. Cum H
1
nu este inclus in H
2
, rezulta exista h
1
H
1
astfel
ncat h
1
/ H
2
. Din h
1
H
1
H
1
H
2
obt inem h
1
H
1
H
2
, iar din
h
2
H
2
H
1
H
2
, rezulta h
2
H
1
H
2
. Cum H
1
H
2
este presupus
subgrup n G, h
1
h
1
2
H
1
H
2
, adica h
1
h
1
2
H
1
sau h
1
h
1
2
H
2
.
Daca, prin absurd, h
1
h
1
2
H
2
, cum h
2
H
2
si H
2
este subgrup n G,
rezulta ca h
1
H
2
, contradict ie. Prin urmare h
1
h
1
2
H
1
. H
1
ind subgrup
n G, si inversul sau se va gasi tot n H
1
, i.e. h
2
h
1
1
H
1
. Dar h
1
H
1
, de
unde h
2
H
1
, i.e. H
2
H
1
.
44
STRUCTURI ALGEBRICE
Ret inem: reuniunea a doua subgrupuri ale lui G nu este, n gen-
eral, subgrup n G.

Propozit ia
1
H
2
H
3
... H
n
... un lant
crescator de subgrupuri n G. Atunci
m1
H
m
este subgrup n G.
Proof. Analog cu Propozit ia 2.5.2.
2.5.2 Subgrupul generat de o submult ime a unui grup

Denit ia
2.5.4. Fie (G, ) un grup si X G o submult ime a sa.
Intersect ia tuturor subgrupurilor lui G care cont in mult imea X se numeste
subgrupul generat de X.

Notat ia
2.5.5. Notam cu < X > (sau (X), [X]) subgrupul generat de
X, deci
< X >:= H[H subgrup n G, H X.
Se observa cu usurint a urmatoarele:

Observat ia
2.5.6. 1. Cum G este subgrup n G si G X,
H[H subgrup n G, H X , = .
2. < X > este, conform Propozit iei 2.5.1, un subgrup al lui G.
3. Subgrupul < X > este cel mai mic subgrup (n sensul incluziunii) al lui
G care cont ine X.
Demonstrat ie: Fie K un alt subgrup al lui G astfel ncat X K.
Atunci K H[H subgrup n G, H X, deci
K H[H subgrup n G, H X =< X > .
45
In continuare, sa caracterizam elementele subgrupului < X >.

Este clar ca, daca X = , atunci
< > = H[H subgrup n G, H = H[H subgrup n G =
= e ,
adica mult imea vida genereaza subgrupul trivial e.
In cazul n care X ,= , caracterizam subgrupul < X >n urmatoarea

Teorema
2.5.7. Fie (G, ) grup si ,= X G o submult ime a sa.
Atunci
< X >=
_
x
1
x
2
... x
n
[n N, n 1, x
i
X sau x
1
i
X, pt. i = 1, n
_
.
Cu alte cuvinte, < X > este format din produse nite de elemente din X
sau elemente ale caror inverse sunt n X.
Demonstrat ie: Sa notam X
1
= x
1
[x X si cu
T :=
_
x
1
x
2
... x
n
[n N, n 1, x
i
X sau x
1
i
X pentru i = 1, n
_
=
=
_
x
1
x
2
... x
n
[n N, n 1, x
i
X X
1
pentru i = 1, n
_
.
Trebuie sa demonstram ca < X >= T
Pentru incluziunea , este sucient sa demonstram ca T este subgrup
G si T X.
Fie x = x
1
...x
n
, cu x
i
XX
1
, pentru i = 1, n, n 1 si y = y
1
...y
m
,
cu y
j
X X
1
, pentru j = 1, m, m 1. Atunci:
xy
1
= x
1
x
2
... x
n
. .
x
i
XX
1
y
1
m
y
1
2
... y
1
m
. .
j
j
XX
1
,
de unde xy
1
T, deci T este subgrup n G.
Cum este clar ca X T, obt inem < X > T.
: Reciproc, e x T, x de forma x = x
1
x
2
...x
n
, unde n 1, x
i

X X
1
, pentru i = 1, n. Sa aratam ca x < X >.
Daca x
i
X < X >, evident x
i
< X >; daca x
i
X
1
, atunci
x
1
i
X < X >, deci x
1
i
< X >. Cum < X > este subgrup, si inversul
sau se va gasi tot n < X >, i.e x
i
< X >, pentru orice i = 1, n.
< X > ind subgrup n G, este nchis la , si deci x < X >, ceea ce
ncheie demonstrat ia teoremei.
46
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
2.5.8. Fie X este o mult ime nita, X = x
1
, ..., x
n
, notam
< X >=< x
1
, ..., x
m
> .
Daca X = x, atunci
< x >= x
m
[x Z
se numeste subgrupul ciclic generat de x.

Denit ia
2.5.9. Fie (G, ) grup si X G. Daca G =< X >, atunci
X se numese sistem de generatori pentru G.
Daca G are un sistem nit de generatori, grupul G se numeste grup nit
generat.

Observat ia
2.5.10. Daca grupul G este comutativ si nit generat, cu X =
x
1
, ..., x
n
sistem de generatori pentru G, atunci
G=< x
1
, ..., x
n
>= x
1
1
...x
n
n
[
1
, ..,
n
Z ,
sau, n notat ie aditiva, pentru (G, +),
G=< x
1
, ..., x
n
>=
1
x
1
+... +
n
x
n
[
1
, ..,
n
Z .

Exemple
2.5.11. 1. Orice grup nit este nit generat.
Demonstrat ie: Daca G este grup nit, atunci G este sistem de genera-
tori nit pentru G.
47
2. (Z, +) este un grup nit generat.
Demonstrat ie: Sa determinam sisteme de generatori pentru (Z, +)
avand un singur element:
Daca X = 1, atunci < 1 >= n 1[n Z = Z;
Daca X = 1, atunci < 1 >= n (1)[n Z = Z;
Daca X = 0, atunci < 0 >= 0;
Daca X = a, cu a Z 0, 1, 1, atunci < a >= n a[n Z =
aZ ,= Z.
Prin urmare, ret inem ca
Sistemele de generatori ale lui Z formate doar dintr-un
singur element sunt 1 si 1.
Sa vedem acum care sunt sistemele de generatori ale lui (Z, +)
avand 2 elemente. Fie a, b Z. Atunci:
< a, b > = n a +m b[m, n Z = aZ +bZ
= (a, b)Z = Z (a, b) = 1,
unde cu (a, b) am notat cel mai mare divizor comun al numerelor a si
b (vezi Exemplul 2.6.2).
Asadar, ret inem:
Sistemele de generatori cu doua elemente pentru Z
sunt de forma a, b, cu (a, b) = 1.
De exemplu, < 2, 3 >=< 5, 6 >= Z.
3. Grupul (Q, +) nu este nit generat (i.e nu admite un sistem nit de
generatori).
Demonstrat ie: Presupunem prin absurd ca exista X =
_
a
1
b
1
, ...,
a
k
b
k
_

Q, cu (a
i
, b
i
) = 1, b
i
N
, pentru orice i = 1, k astfel ncat < X >= Q.

Atunci, pentru orice q Q, exista m
1
, ..., m
k
Z astfel ncat
q = m
1
a
1
b
1
+... +m
k
a
k
b
k
.
48
STRUCTURI ALGEBRICE
Fie
1
1+b
1
b
2
...b
n
Q. Exista m
1
, ..., m
k
Z astfel ncat
1
1 +b
1
...b
k
= m
a
a
1
b
1
+... +m
k
a
k
b
k
=
M
b
1
...b
k
,
cu M Z. Atunci M(1 + b
1
...b
k
) = b
1
...b
k
, de unde 1 + b
1
...b
k
[b
1
...b
k
,
deci b
1
...b
k
= 0, contradict ie cu b
1
, ..., b
k
N
. Deci (Q, +) nu este grup

nit generat.
Fie (G, ) grup si H
1
, H
2
doua subgrupuri ale sale. Cel mai mic subgrup
care cont ine H
1
si H
2
este
< H
1
H
2
> :=
_
x
1
... x
n
[n 1, x
i
H
1
H
2
sau x
1
i
H
1
H
2
, i = 1, n
_
:=
_
x
1
... x
n
[n 1, x
i
H
1
H
2
, i = 1, n
_
.

Observat ia
2.5.12. Sa remarcam ca:
1. Daca grupul G este comutativ, atunci < H
1
H
2
>= H
1
H
2
, unde
H
1
H
2
= h
1
h
2
[h
1
H
1
, h
2
H
2
.
Rezulta, n particular, H
1
H
2
subgrup n G.
2. Daca grupul G este necomutativ, atunci H
1
H
2
nu este, n general sub-
grup, n G (vezi Exemplul 2.5.13).

Exemplul
2.5.13.

In grupul (necomutativ) S
3
al permutarilor de
grad 3,consideram subgrupurile H
1
= e, si H
2
= e, , unde =
(1, 2) si = (1, 3) (vericat i ca H
1
si H
2
sunt subgrupuri n S
3
!).
Atunci H
1
H
2
= e, , , nu poate subgrup n S
3
: conform Teore-
mei 2.4.9 a lui Lagrange, ar rezulta ca 4[6, contract ie.
3.

Propozit ia
1
, H
2
doua subgrupuri ale
sale. Atunci H
1
H
2
este subgrup n G daca si numai daca H
1
H
2
=
H
2
H
1
.
49
Demonstrat ie: Pentru implicat ia , sa presupunem ca H
1
H
2
= H
2
H
1
.
Cum e = e e H
1
H
2
, H
1
H
2
,= .
Fie acum h
1
h
2
, k
1
k
2
doua elemente din H
1
H
2
. Avem:
(h
1
h
2
)(k
1
k
2
)
1
= h
1
h
2
k
1
2
. .
H
2
k
1
1
. .
H
2
H
1
=H
1
H
2
= h
1
g
1
g
2
=
= (h
1
g
1
)
. .
H
1
g
2
..
H
2
H
1
H
2
,
unde g
1
g
2
= (h
2
k
1
2
)h
1
1
H
1
H
2
, deci H
1
H
2
este subgrupn G, conform
Teoremei 2.3.3.
Reciproc, e H
1
, H
2
doua subgrupuri ale lui G astfel ncat H
1
H
2
este subgrup n G, si e h
1
h
2
H
1
H
2
. Cum H
1
H
2
este presupus
subgrup, inversul elementului h
1
h
2
va tot n H
1
H
2
, i.e. (h
1
h
2
)
1
=
h
1
2
h
1
1
= k
1
k
2
, cu k
1
k
2
H
1
H
2
. Rezulta atunci ca h
1
h
2
= (k
1
k
2
)
1
=
k
1
2
..
H
2
k
1
1
..
H
1
H
2
H
1
, deci H
1
H
2
H
2
H
1
.
Incluziunea se demonstreaza analog.
2.6 Laticea subgrupurilor unui grup
Fie (G, ) grup. Notam cu L(G) mult imea tuturor subgrupurilor lui G, i.e.
L(G) = H[Hsubgrup n G .
Este clar ca (L(G), ) este o mult ime part ial ordonata.

Propozit ia
2.6.1. (L(G), ) este o latice completa cu prim si ultim ele-
ment.
Demonstrat ie: Fie H
i
[i I L(G). Atunci
inf H
i
[i I =
iI
H
i
L(G)
si
sup H
i
[i I =
_
_
iI
H
i
_
L(G),
ceea ce implica (L(G), ) este latice completa n care e este primul element
si G ultim element.
50
STRUCTURI ALGEBRICE

Exemple
2.6.2. 1. Laticea subgrupurilor grupului (Z, +): Din
Propozit ia 2.3.7, rezult a ca laticea subgrupurilor lui Z este
L(Z) = nZ[n N .
Se verica fara mare dicultate ca, daca mZ, nZ L(Z), atunci
inf mZ, nZ = mZ nZ = [m, n]Z,
unde cu [m, n] am notat cel mai mic multiplu comun al numerelor m
si n, si
sup mZ, nZ =< mZ nZ >= mZ +nZ = (m, n)Z,
unde cu (m, n) am notat cel mai mare divizor comun al numerelor m
si n.
2. Laticea subgrupurilor grupului (S
3
, ): Fie grupul permutarilor de
grad 3, S
3
si e H un subgrup al sau.
Din Teorema 2.4.9 a lui Lagrange rezulta [H[ divide [S
3
[ = 3! = 6, deci
[H[ 1, 2, 3, 6, .
Sa analizam, pe rand, situat iile posibile. Este clar ca daca [H[ = 1,
atunci H = e, iar dac a [H[ = 4, atunci H = S
3
.
In cazul n care subgrupul H are 2 elemente, atunci este posibila una din
urmatoarele situat ii (vezi notat iile din Exemplul 2.2.14): H
1
= e, ,
H
2
= e, , H
3
= e, .
De asemenea, daca [H[ = 3, atunci exista un singur subgrup cu 4
elemente, H
4
= e, ,
2
.
Daca reprezentam grac, laticea subgrupurilor lui S
3
arata astfel:
2.7 Subgrup (divizor) normal. Grup factor
(grup cat)
51
Figura 2.1: Laticea subgrupurilor lui S
3

Denit ia
2.7.1. Fie G un grup si H un subgrup al sau. H se numeste
subgrup normal (sau divizor normal) al lui G daca satisface una din
urmatoarele contit ii echivalente:
1.
s
mod H =
d
mod H.
2. pentru orice x G, xH = Hx.
3. (G/H)
s
= (G/H)
d
.
4. pentru orice x G, xHx
1
= H.
5. pentru orice x G, xHx
1
H,
unde xHx
1
:= xhx
1
[h H.
Demonstrat ie: Sa demonstram echivalent a armat iilor din Denitia 2.7.1.
1 2 3 : Armat iile 1, 2 si 3 sunt trivial echivalente.
2 4 : Fie x G. Atunci:
xHx
1
= (xH)x
1
= (Hx)x
1
= H(xx
1
) = He = H.
4 5 : Evident.
5 2 : Fie x G. Din xHx
1
H, nmult ind la dreapta cu x, rezulta
52
STRUCTURI ALGEBRICE
xH x
1
x
..
e
Hx, adica xH Hx. De asemenea, cum x
1
G, din x
1
Hx
H, nmult ind la stanga cu x, rezulta Hx xH, adica xH = Hx.

Notat ia
2.7.2. 1. Daca H este subgrup normal n G, notam acest
lucru prin H G.
2. Pentru un grup (G, ), notam cu T(G) mult imea subgrupurilor sale
normale, i.e.
T(G) = H[H G L(G).

Exemple
2.7.3. 1. Daca (G, ) este grup, atunci subgrupurile sale im-
proprii sunt normale, deci e , G T(G) (n particular, T(G) ,= )
Demonstrat ie: Avem x e x = e, pentru orice x G, deci e G,
si xG = G = Gx, pentru orice x G, deci G G.
2. Daca G este comutativ, orice subgrup al sau este normal, i.e. T(G) =
L(G).

In particular, toate subgrupurile lui Z sunt normale.
Demonstrat ie: Este clar ca xHx
1
= xx
1
H = H, pentru orice H
subgrup al unui grup comutativ G.
3.

In grupul (S
3
, ), cu notat iile din Exemplul 2.4.4, subgrupul H
1
= e,
generat de transpozit ia (12) nu este normal pentru ca, asa cum am
vazut n Exemplul 2.4.4, (G/H)
s
,= (G/H)
d
, deci H
1
nu este subgrup
normal n S
3
.
Fie acum H
2
= e, ,
2
subgrupul generat de ciclul (123); atunci:
eH
2
= H
2
=
2
H
2
= H
2
,
H
2
=
_
e, ,
2
_
= e, , = S
3
H
2
,
H
2
=
_
e, ,
2
_
= e, , = S
3
H
2
,
H
2
= H
2
, S
3
H
2
,
deci (G/H)
s
= H
2
, S
3
H
2
. Analog, (G/H
2
)
d
= H
2
, S
3
H
2
. Prin
urmare, H
2
este subgrup normal n S
3
.
4. (Grupul cuaternionilor): Fie Q = 1, i, j, k, 1, i, j, k. Atunci
grupul Q nu este comutativ si se arata cu usurint a ca T(G) = L(G)
(vericat i!).
53
5.

Propozit ia
2.7.4. Orice subgrup de indice 2 ntr-un grup G este
normal n G.
Demonstrat ie: Fie G un grup si H un subgrup al sau astfel ncat [G :
H] = 2. Atunci [(G/H)
s
[ = [(G/H)
d
[ = 2, deci (G/H)
s
= H, GH
si (G/H)
d
= H, GH. Prin urmare, H T(G).
6.

In S
n
, mult imea permutarilor pare A
n
formeaza subgrup de indice 2
(vericat i! ), deci A
n
T(S
n
).
7. (Centrul unui grup) Fie G grup si
Z(G)= a G[ax = xa, pentru orice x G.
Atunci Z(G) este subgrup (vericat i!) normal n G si se numeste cen-
trul grupului G.
Demonstrat ie: Pentru a justica normalitatea lui G, e x G. Atunci
xZ(G)x
1
= xax
1
[a Z(G). Sa aratam ca xZ(G)x
1
Z(G). Fie
n acest sens y G si a Z(G). Avem:
xax
1
y = a xx
1
..
e
y = ay, iar
y xax
1
= ya xx
1
..
e
= ya = ay,
decoarece a Z(G). Prin urmare xax
1
y = yxax
1
, ceea ce arata ca
Z(G) T(G).
Sa mai observam ca daca G este grup comutativ, atunci Z(G) = G.

Exercit iul
2.7.5. Calculat i Z(S
n
) si Z(GL
n
(R)).
Urmatoarele doua armat ii rezulta cu usurint a:

Propozit ia
2.7.6. Intersect ia a doua subgrupuri normale ale unui grup G
este subgrup normal n G.
54
STRUCTURI ALGEBRICE

Propozit ia
2.7.7. Daca H si K sunt subgrupuri normale ale lui G, atunci
HK := hk[h H, k K
este subgrup normal n G.

Corolar
2.7.8. Mult imea subgrupurilor normale ale grupului G formeaza
sublatice n laticea subgrupurilor lui G.
Demonstrat ie: Rezulta imediat din Propozit ia 2.6.1 si din Propozit iile 2.7.6
si 2.7.7.
2.8 Grupul factor (cat) al unui grup printr-
un subgrup normal al sau
Fie (G, ) grup si H un subgrup normal al sau. Atunci (G/H)
s
= (G/H)
d
.
Fie G/H := (G/H)
s
= (G/H)
d
= xH[x G = Hx[x G. Pe aceasta
mult ime introducem o operat ie notata si denita astfel:
(xH) (yH) := (xy)H,
sau, notand x := xH,
x y := xy.
Sa aratam ca astfel denita este operat ie algebrica (i.e. este corect
denita), adica nu depinde de alegerea reprezentant ilor in clasele xH, respec-
tiv yH.
Fie atunci x =

x
si y =

y
G/H. Trebuie vericat ca x y =

x
.
Din x =

x
, rezulta xH = x
H, de unde x
1
x
H. Analog, din y =

y
,
obt inem y
1
y
H. Atunci:
y
1
x
1
x
. .
H
y
y
1
Hy
= (y
1
Hy
. .
H
)y
1
y
= H y
1
y
. .
H
= H,
ceea ce arata ca operat ia astfel denita pe G/H este corecta.
Sa studiem proprietat ile legii :
55
Asociativitatea:
( x y) z = xy z =

(xy)z =

x(yz) = x yz =
= x ( y z)
Existent a elementului neutru: exista eH = H G/H astfel ncat
pentru orice x G/H,
e x = ex = x = x e
Elemente simetrizabile : orice x G/H este simetrizabil: e x
1
G
simetricul lui x; atunci:
x
x
1
=

xx
1
= e = eH = H =
x
1
x.
Din cele de mai sus am obt inut ca

Propozit ia
2.8.1. (G/H, ) este grup.

Denit ia
2.8.2. (G/H, ) se numeste grupul factor (cat) al lui G relativ
la subgrupul normal H.

Observat ia
2.8.3. Daca G este comutativ, el se poate factoriza la orice
subgrup al sau si grupul factor obt inut este de asemenea comutativ pentru
ca, n mod clar, avem x y = xy = yx = y x.

Exemplul
2.8.4. Fie subgrupul nZ al grupului comutativ (Z, +), cu n N.
Pentru n 2, Z/nZ = Z
n
=
_
0,
1, ...,

n 1
_
este grup comutativ cu
adunarea denita de x + y =

x +y, unde x := x + nZ, pentru orice x Z.
Acesta se numeste grupul claselor de resturi modulo n.

Exercit iul
2.8.5.

Intocmit i tabla adunarii pentru: (Z
4
, +), (Z
6
, +), (Z
8
, +)
si desenat i laticea subgrupurilor acestor grupuri.
56
STRUCTURI ALGEBRICE
Pentru n = 0, avem 0Z = 0 si relat ia de congruent a
x y mod 0 0[x y x = y.
Prin urmare, ret inem ca
Z (0) = Z.
Pentru n = 1, 1Z = Z si
x y mod 1 1[x y,
de unde
Z/Z = 0 .

Observat ia
2.8.6. Ret inem ca, n general, pentru un grup (G, , e), avem:
G/ e = x[x G = G,
iar
G/G = xG[x G = G = eG = e .
57
58
Capitolul 3
Morsme si izomorsme de
grupuri
3.1 Denit ii. Exemple. Proprietat i.
Fie (G, , e) si (G
, , e
) doua grupuri.

Denit ia
3.1.1. O funct ie f : G G
se numeste morsm de grupuri

de la G la G
daca ndeplineste condit ia

f(x y) = f(x) f(y), x, y G.

Propozit ia
3.1.2. Fie f : G G
un morsm de funct ii. Atunci :

1. f(e) = e
(i.e orice morsm de la G la G
duce elementul neutru al lui

G n elementul neutru al lui G
);
2. f(x
1
) = (f(x))
1
, x G (i.e. orice morsm de la G n G
duce
simetricul unui element x din G n simetricul lui f(x) n G
);
3. Pentru orice n 1 si orice x
1
, ..., x
n
G, f(x
1
x
2
... x
n
) = f(x
1
)
f(x
2
)... f(x
n
).
4. Pentru orice x G si orice n Z, f(x
n
) = [f(x)]
n
.
59
5. Daca g : G G
este un alt morsm de grupuri, atunci gf : G G
este morsm de grupuri.

Demonstrat ie: 1.

In denit ia morsmului, luand x = y = e, avem
f(e) = f(e e) = f(e) f(e). Dar f(e) = f(e) e
, de unde f(e) f(e) =

f(e) e
, i.e. f(e) = e
.
2. Deoarece e
= f(e) = f(x x
1
) = f(x)f(x
1
) si e
= f(x)[f(x)]
1
,
rezulta f(x
1
) = [f(x)]
1
.
4. Daca n > 0, armat ia rezulta din punctul precedent, luand x
1
= ... =
x
n
= x, iar daca n = 0, rezulta din primul punct al propozit iei. Pentru
n < 0, i.e. n > 0, avem:
f(x
n
) = f((x
1
)
n
) = (f(x
1
))
n
= [f(x)
1
]
n
= [f(x)]
(1)(n)
=
= f(x)
n
.
5. Daca G
f
G
g
G
sunt morsme de grupuri, atunci pentru orice

x, y G avem:
(g f)(xy) = g(f(x y))
f=morf
= g(f(x) f(y))
g=morf
= g(f(x)) g(f(y)) =
= (g f)(x) (g f)(y).

Observat ia
3.1.3.

In notat ie aditiva, Propozit ia 3.1.2 se rescrie astfel:
1. f(0
G
) = 0
G
;
2. f(x) = f(x), x G
3. f(nx) = n f(x), x G si orice n Z.

Notat ia
3.1.4. Notam
Hom
gr
(G, G
) := f : G G
[ f= morsm de grupuri.
60
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
3.1.5. Un morsm f : G G se numeste endomorsm al
lui G.

Notat ia
3.1.6. Vom nota End
gr
(G) := Hom
gr
(G, G
).

Observat ia
3.1.7.

In continuare, vom scrie End(G) n loc de End
gr
(G)
si Hom(G, G
) n loc de Hom
g
r(G, G
) si vom preciza gr cand este pericol

de confuzii.

Propozit ia
3.1.8. (End(G), ) este un monoid, in general necomutativ.
Demonstrat ie: Din propozit ia precedenta rezulta ca este lege de
compozit ie pe End(G). Cum stim ca este asociativa si 1
G
: G G,
1
G
(x) = x este n mod evident morsm de grupuri, rezulta ca identitatea lui
G, 1
G
este element neutru, propozit ia este demonstrata.

Exemple
3.1.9. 1. Sa calculam mult imea endomorsmelor grupului
(Z, +), End(Z).

In acest sens, e f End(Z), f : Z Z, f(x +y) =
f(x) +f(y), x, y Z.
Conform punctului 4 al Propozit iei 3.1.2, f(nx) = n f(x), x Z, si
n Z. Luand x = 1, rezulta ca f(n) = n f(1), pentru orice n Z.
Notam f(1) = a, cu a Z si demonstram ca:

Propozit ia
3.1.10. Endomorsmele grupului (Z, +) sunt de forma
x ax, x Z, unde a Z, i.e.
End (Z) = f
a
: Z Z[f
a
(n) = n a, n Z, a Z .
Demonstrat ie: : Am demonstrat ca daca f End(Z), atunci
f are forma : f(n) = n f(1) = n a, n Z, unde a = f(1) Z.
61
Pentru incluziunea , e a Z si f
a
: Z Z, f
a
(n) = n a, n Z.
Sa demostram ca f
a
este morsm de grupuri. Avem:
f
a
(n +m)
def f
a
= (n +m)a = na +ma
def f
a
= f
a
(n) +f
a
(m),
de unde f
a
End((Z)).
2. Fie G un grup, H un subgrup normal al sau si G/H = xH[x G
grupul factor al lui G relativ la H.
Funct ia p : G G/H denita de p(x) := xH, x G este n mod
evident un morsm surjectiv de grupuri de la Gn G/H: avem p(xy) =
(xy)H = (xH)(yH) = p(x)p(y), iar surjectivitatea lui p este clara.
Morsmul p denit mai sus se numeste surject ia canonica a lui G pe
grupul factor G/H.
3. Fie (G, , e) si (G
, , e
) doua grupuri. Funct ia : G G
, (x) = e
este morsm de grupuri (se verica cu mare usurint a; vericat i!) si se

numeste morsmul nul (trivial).
4. Fie G un grup. Funct ia f : G G denita de f(x) = x
1
, x G este
un endomorsm al lui G daca si numai daca grupul G este comutativ.
Demonstrat ie: Funct ia f astfel denita este morsm daca si numai
daca f(xy) = f(x)f(y), pentru orice x, y G, adica (xy)
1
= x
1
y
1
,
x, y G, i.e. y
1
x
1
= x
1
y
1
, pentru orice x, y G.
Inmult ind la stanga si la dreapta cu x, obt inem ca f este morsm daca

si numai daca xy
1
= y
1
x, x, y G, si, daca nmult im acum la
stanga si la dreapta cu y, yx = xy, x, y G, i.e. grupul G este
comutativ.
5. Fie G un grup. Funct ia f : G G, f(x) = x
2
, x G este un
endomorsm al lui G daca si numai daca grupul G este comutativ.
Demonstrat ie: Analog cu exemplul precedent, f este morsm daca
si numai daca f(xy) = f(x)f(y), x, y G, i.e.(xy)
2
= x
2
y
2
, x, y G,
ceea ce este echivalent cu comutativitatea grupului G.
62
STRUCTURI ALGEBRICE
3.2 Nucleul si imaginea unui morsm de
grupuri

Denit ia
3.2.1. Fie f : (G, , e) (G, , e
) un morsm de grupuri.
Mult imea
ker f := x G[f(x) = e
:= f
1
(e
)
se numeste nucleul lui f. Mult imea
Imf = f(x)[x G G
se numeste imaginea lui f.

Exemple
3.2.2. (a) Fie a Z si morsmul f
a
: Z Z denita
prin f
a
(n) = na, n Z. Nucleul lui f
a
este atunci:
ker f
a
= n Z[f
a
(n) = 0 = n Z[na = 0 =
=
_
0 , daca a ,= 0
Z, daca a = 0.
Evident, imaginea morsmului f
a
este Imf
a
= aZ.
(b) Fie p : G G/H, p(x) = xH, x G surject ia canonica. Atunci
Imp = G/H si
ker p = x G[p(x) = eH = x G[xH = eH =
= x G[x H = H.
Ret inem deci nucleul surject iei canonice p este:
ker p = H
.

Propozit ia
3.2.3. Fie f : G G
un morsm de grupuri. Atunci

morsmul f este injectiv daca si numai daca ker f = e.
63
Demonstrat ie: : Fie x ker f. Cum f(x) = e = f(e
), rezulta,
din injectivitatea lui f, x = e
, de unde ker f = e
.
: Reciproc, e x, y Gastfel ncat f(x) = f(y). Din f(x)[f(y)]
1
=
e
, cum f este morsm, obt inem f(x)f(y

1
) = e
, respectiv f(xy
1
) =
e
si xy
1
ker f. Cum presupusem ca ker f = e, xy
1
= e, deci
x = y si injectivitatea lui f este probata.

Exemplul
3.2.4. Din Propozitia 3.2.3 si Exemplul 3.2.2, rezulta ca
endomorsmul f
a
End(Z) este injectiv daca si numai daca a ,= 0.

Observat ia
3.2.5. Fie f : G G
morsm de grupuri si x, y G.
Atunci:
f(x) = f(y) f(x)[f(y)]
1
= e
f(xy
1
) = e
xy
1
ker f
x
d
y mod ker f
3.3 Izomorsme de grupuri

Denit ia
3.3.1. Morsmul f : G G
se numeste izomorsm daca

exista un morsm g : G
G cu proprietat ile f g = 1
G
si g f = 1
G
.

Observat ia
3.3.2. Ca funct ie, izomorsmul este n particular o funct ie
bijectiva.

Propozit ia
3.3.3. Fie f : G G
un morsm de grupuri. Atunci f

este izomorsm daca si numai daca funct ia f este bijectiva.
Demonstrat ie: : Rezulta din Observat ia 3.3.2.
Reciproc, pentru implicat ia , daca presupunem ca f este funct ie
bijectiva, atunci rezult a ca este inversabila, deci exista o funct ie g :
G
G astfel ncat g f = 1
G
si f g = 1
G
. Trebuie sa mai aratam
ca g este un morsm de grupuri.
64
STRUCTURI ALGEBRICE
Fie x
, y
. Sa notam g(x
) = x, x G, sau echivalent f(x) = x
si
g(y
) = y, y G, sau echivalent f(y) = y
. Rezulta atunci ca:

g(x
)
not
= g(f(x) f(y))
f=morf
= g(f(xy)) = (g f)(xy) =
= xy
not
= g(x
) g(y
),
ceea ce ncheie demonstrat ia propozit iei.

Denit ia
3.3.4. Doua grupuri G si G
se numesc izomorfe daca exista

un izomorsm de la G n G
. Notam G G
.

Propozit ia
3.3.5. Relat ia de izomorsm ntre doua grupuri este o
relat ie de echivalent a.
Demonstrat ie: Cum 1
G
: G G este izomorsm de grupuri, G
G, deci relat ia este reexiva. Pentru simetrie, daca G G
si
f : G G
este un izomorsm de grupuri, atunci din Propozit ia 3.3.3

rezulta ca si f
1
: G
G este un izomorsm de grupuri, deci G
G.
Pentru tranzitivitate, daca G
f
G
si G
g
G rezulta din Propozit ia
3.1.2 ca G
gf
G, ceea ce ncheie demonstrat ia.

Denit ia
3.3.6. Dat un grup G, clasa de echivalent a a lui G relativ la
se numeste tipul grupului G.

Exercit iul
3.3.7. (a) Aratat i ca orice grup cu cel mult 5 elemente
este comutativ.
(b) Aratat i ca orice grup cu 4 elemente este izomorf cu grupul lui
Klein sau cu grupul claselor de resturi modulo 4 (Z
4
, +).
65
(c) Aratat i ca orice grup cu 6 elemente este izomorf cu S
3
sau cu
(Z
6
, +).

Denit ia
3.3.8. Fie G un grup. Un izomorsm f : G G se numeste
automorsm al lui G.

Notat ia
3.3.9. Notam cu
Aut(G) = f : G G[f automorsm al lui G .
Compunerea funct iilor induce pe Aut(G) o operat ie algebrica: auto-
morsmele unui grup sunt exact elementele inversabile ale monoidului
endomorsmelor sale, i.e.
Aut(G) = U (End(G)) = f : G G[f endomorsm inversabil ,
deci formeaza grup cu compunerea funct iilor. Prin urmare, (Aut(G), )
este grup, n general necomutativ.

Exemplul
3.3.10. Sa calculam automorsmele grupului Z, Aut(Z).
Pentru nceput, vom demonstra, folosind Exemplul 3.1.9, ca
(End(Z), ) (Z, ).
Fie
: End(Z) Z,
(f
a
) = a, f
a
End(Z).
Cum (f
a
f
b
) = (f
ab
) = ab = (f
a
)(f
b
), rezulta ca f este morsm
de grupuri.
66
STRUCTURI ALGEBRICE
Pentru injectivitatea lui , e f
a
si f
b
End(Z) astfel ncat (f
a
) =
(f
b
). Atunci a = b deci f
a
= f
b
. Cum este n mod evident surjectiva,
rezulta ca
(End(Z), ) (Z, ).
Deoarece este izomorsm de monoizi, End(Z, ) (Z, ), deci
U (End(Z)) U ((Z, )) ,
adica (Aut(Z), ) (1). Asadar,
Aut(Z) = 1
Z
, 1
Z
,
unde 1
Z
: Z Z, 1
Z
(n) = n, n Z.
Acest lucru l puteam demonstra si direct, folosind Exemplul 3.2.2 ast-
fel: e f
a
End(Z). Atunci f
a
este automorsm f
a
este injectiva
si surjectiva a ,= 0 si Imf
a
= Z a ,= 0 si aZ = Z. Cum
aZ = Z a 1, obt inem f
a
= bijectiva a 1, de unde
Aut(Z) = f
1
, f
1
= 1
Z
, 1
Z
.
3.4 Ordinul unui element ntr-un grup
Fie G grup si x G. Sa ne amintim ca notasem grupul ciclic generat
de x cu
< x >= x
n
[n Z =
_
e, x, x
2
, x
3
, ..., x
1
, x
2
, ...
_
.
Sunt posibile urmatoarele cazuri:
Cazul 1: Pentru orice i ,= j, x
i
,= x
j
, adica toate puterile lui x sunt
distincte doua ca te doua.

In acest caz < x > este grup innit si
spunem ca ordinul lui x este innit. Notam ord(x) = .
Un exemplu de asemenea grup este (Z, +), care admite ca generator pe
1 sau 1.
Fie
f : Z G,
f(n) = x
n
, n Z.
Deoarece f(n + m) = x
n+m
= x
n
x
m
= f(n) f(m), pentru orice
m, n Z, rezulta ca f este morsm. Nucleul lui f este ker f = 0
67
pentru ca, daca n ker f, f(n) = e, x
n
= e = x
0
, de unde rezulta ca
n = 0 pentru ca toate puterile lui x sunt distincte.
Cum este clar ca Imf =< x >, rezulta ca restrict ia lui f,
f : Z < x >, f(n) = f(n), n Z,
este morsm bijectiv. Prin urmare, ret inem ca
ord(x) = < x >
= (Z, +)
.
Cazul 2: Exista i < j, i, j Z astfel ncat x
i
= x
j
; nmult ind cu
x
i
, obt inem x
ji
= e, cu j i > 0. Asadar, exista n > 0 astfel ncat
x
n
= e.
Daca m := min n > 0[x
n
= e, atunci
< x >=
_
e, x, x
2
, x
3
, ..., x
m
1
_
,
deci grupul ciclic generat de x are m elemente.
Demonstrat ie: Incluziunea este evidenta. Reciproc, pentru in-
cluziunea , e y < x >, y = x
k
, cu k Z. Cum m > 0, aplicand
teorema mpart irii cu rest, scriem pe k sub forma k = m q + r, cu
0 r < m. Asadar, y = x
k
=
q
(x
m
)
..
e
x
r
= x
r
. Am obt inut deci y = x
r
,
cu 0 r < m, i.e. y
_
x
0
, x
1
, ..., x
n
1
_
.
In acest caz spunem ca ordinul lui x este m.

Fie acum x G astfel ncat ord(x) = m si funct ia
f : Z
m
< x >=
_
e, x, x
2
, ..., x
n1
_
f(
i) = x
i
,
i Z
m
Functia f astfel denita este n mod evident un morsm de grupuri:
f(
i +
j) = x
i+j
= x
i
x
j
= f(
i) f(
j), pentru orice
i,
j Z
m
. Cum este
clar din denit ie ca f este funt ie surjectiva, iar din [Z
m
[ = [ < x > [ =
m, rezulta ca f este biject ie. Ret iem deci
ord(x) = m N
< x >
= Z
m
.
68
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
3.4.1. Un numar natural nenul m astfel ncat
x
m
= e si x
k
,= e, k N, 1 k m1
se numeste ordinul elementului x din grupul G.

Exemple
3.4.2. (a)

In grupul permutarilor de grad 3, ord(e) = 1,
ord() = 2, ord() = 3, ord(
2
) = 3, ord() = 2, ord() = 2.
(b)

In (C
, ), e z
1
= cos
2
3
+i sin
2
3
. Atunci este clar ca ord(z
1
) =
3.
Fie z
2
= cos 2
2 +i sin 2
2. Sa determinam ord(z
2
).
Sa presupunem prin absurd ca ord(z
2
) = n. Atunci z
n
2
= 1,
cos 2n
2 + i sin 2n
2 = 1, de unde 2n
2 = 2k, cu k Z.
Atunci ar rezulta ca
2
..
/ Q
=
k
n
..
Q
, contradict ie. Asadar, ord(z
2
) =
.
6.

In (C
, ), e z = cos nx + i sin 2x. Sa se arate ca ord(x) este nit

daca si numai daca x Q

Propozit ia
3.4.3. Fie G un grup nit. Atunci orice element al lui G este
de ordin nit, divizor al lui G.
Demonstrat ie: Fie x G. Este evident ca ordinul lui x este nit pentru
ca, n caz contrar, G ar avea un subgrup, < x >, innit. Fie m = ord(x).
Atunci [ < x > [ = m si din Teorema 2.4.9 a lui Lagrange rezulta ca m[[G[.

Propozit ia
3.4.4. Fie G grup, x un element din G si m N
. Atunci
ord(x) = m
_
x
m
= e si
k Z astfel ncat x
k
= e, rezulta m[k.
69
Demonstrat ie: : Sa presupunem ca ord(x) = m. Atunci < x >=
_
e, x, ..., x
m
1
_
, x
m
= e. Fie k Z astfel ncat x
k
= e. Cum m > 0, scriind
k = mq+r, obt inem e = x
k
= ( x
m
..
e
)
q
x
r
= x
r
. Dar k = min n > 0[x
n
= e;
atunci r = 0, deci m[k.
: Reciproc, e 1 i m 1. Daca presupunem prin absurd ca
x
i
= e, rezulta m[i, contradict ie cu i < m. Prin urmare, x
i
,= e, pentru orice
1 i m1.

Propozit ia
3.4.5. Fie f : G G
un izomorsm de grupuri si x G.
Atunci x este de ordin nit n G daca si numai daca f(x) este de ordin nit
n G
si ord(f(x)) = ord x.
Demonstrat ie: : Fie m = ord(x). Atunci x
m
= e, f(x
m
) = f(e)
..
e
,
[f(x)]
m
= e
. Fie 0 k < m. Cum x

k
,= e, rezulta ca f(x
k
) ,= f(e),
[f(x)]
k
,= e
, 0 k m1. Asadar, ord(f(x)) = m = ord(x).

: Reciproc, daca ordinul lui f(x) = m, [f(x)]
m
= e
= f(e),
f(x
m
) = f(e), deci x
m
= e, deoarece funct ia f este injectiva.
Sa presupunem prin absurd ca exista 0 < k m1 astfel ncat x
k
= e.
Atunci [f(x)]
k
= e
, contradict ie cu ord(f(x)) = m. Prin urmare, ord(x) =

m.

Propozit ia
3.4.6. Fie (G, ) un grup si x G, cu ord(x) = m. Atunci:
1. x
k
= e m[k.
2. x
k
= x
k
m[k k
.
3. ord(x
1
) = m.
Demonstrat ie: Rezulta din Denit ia 3.4.1 si din propozit iile precedente.

Propozit ia
3.4.7. Fie x, y G , xy = yx, ord(x) = m, ord(y) = n si
(m, n) = 1 , atunci ord(xy) = mn.
Demonstrat ie: Se folosesc Denit ia 3.4.1 si din propozit iile precedente.
70
STRUCTURI ALGEBRICE
3.5 Transportul direct si reciproc al subgrupurilor
normale prin morsme de grupuri
In aceasta sect iune vom arata cum se face transportul direct si invers al
subgrupurilor printr-un morsm de grupuri.

Teorema
3.5.1. Fie f : G G
un morsm de grupuri, H un subgrup

al lui G si H
un subgrup al lui G
. Atunci:
1. f(H) este un subgrup n G
.

In particular, Imf este subgrup n G
.
2. f
1
(H
) este un subgrup n G.

In particular, ker f este subgrup n G.
3. Daca H
este subgrup normal n G
, atunci f
1
(H
) este subgrup nor-

mal n G.

In particular, ker f este subgrup normal n G.
4. Daca f este surjectiv si H este subgrup normal n G, atunci f(H)
este subgrup normal n G
.
Demonstrat ie: 1. Fie H un subgrup al grupului G si
f(H) := f(x)[x H .
Din e
= f( e
..
H
) f(H), rezulta ca f(H) ,= . Pentru f(x), f(y) doua
elemente din f(H), f(x) [f(y)]
1
= f(x) f(y
1
) = f(xy
1
) f(H)
pentru ca, H ind subgrup n G, din x H, y H rezulta xy
1
H.
Asadar, f(H) este subgrup n G
In particular, deoarece Imf = f(G), avem Imf subgrup n G
.
2. Pentru
f
1
(H
) := x G[f(x) H
,
avem e f
1
(H
), deci f
1
(H
) ,= . Fie x, y doua elemente din

f
1
(H
). Din
f(xy
1
) = f(x)
..
H
[f(y)]
1
. .
H
,
rezulta ca f
1
(H
) este subgrup n G.
In particular, cum ker f := f

1
(e
), rezulta ca ker f este subgrup n

G
.
71
3. Fie x un element din G. Vom demonstra ca x f
1
(H
) x
1
f
1
(H
).
Fie h f
1
(H
). Atunci:
f(xhx
1
) = f(x) f(h)
..
H
[f(x)]
1
f(x)H
[f(x)]
1
H
= H
,
de unde f
1
(H
) este subgrup normal n G.

Este clar ca e este subgrup normal n G
si prin urmare ker f :=

f
1
(e
) va subgrup normal n G.
4. Fie f un morsm surjectiv si H un subgrup normal n G. Fie y un
element arbitrar din grupul G
. Trebuie vericat ca yf(H)y

1
f(H).
Cum morsmul f este surjectiv, exista x G astfel ncat f(x) = y.
Pentru f(h) f(H), avem:
yf(h)y
1
= f(x)f(h)[f(x)]
1
= f(x)f(h)f(x
1
) = f(xhx
1
).
Cum h H si H este normal n G, xhx
1
H, deci yf(h)y
1
f(H),
ceea ce trebuia demonstrat.

Observat ia
3.5.2. Condit ia de surjectivitate asupra lui f n Teorema 3.5.1,
punctul 4 este esent iala. Acest fapt rezulta imediat daca analizam urmatorul
exemplu: i : S
2
S
3
, morsmul incluziune, nu este injectiv si Im i este
subgrup normal n S
3
.
72
STRUCTURI ALGEBRICE

Teorema
3.5.3 (Teorema de corespondent a). Fie f : G G
un
morsm surjectiv de grupuri.
Atunci exista o aplicat ie bijectiva ntre mult imea subgrupurilor H ale lui G
care cont in ker f si laticea subgrupurilor lui G
denita de:
: L(G; ker f) := H G[H ker f L(G
)
H (H) := f(H).
Inversa acestei aplicat ii este data de:
: L(G
) L(G; ker f) := H G[H ker f

H
(H
) := f
1
(H
).
In plus, restrict ia restict ia biject iei la mult imea subgrupurilor normale ale
lui G care cot in pe ker f, H G[H ker f este o biject ie pe laticea T(G
)
a subgrupurilor normale ale lui G
, i.e.
H G[H ker f

T(G
).
Demonstrat ie: Fie
: L(G; ker f) := H G[H ker f L(G
)
H (H) := f(H), H L(G; ker f)
Conform primului punct al Teoremei 3.5.1, pentru H L(G; ker f),
f(H) L(G
). Pentru a verica bijectivitatea, i vom construi inversa. Fie

funct ia
: L(G
) L(G; ker f)
H
(H
) := f
1
(H).
Este clar ca, folosind punctul 2 al Teoremei 3.5.1, din H
L(G
) rezulta
ca f
1
(H
) este subgrup n G si cum n mod evident ker f := f

1
(e
)
f
1
(H
), f
1
(H
) L(G; ker f).

Trebuie sa vericamn continuare ca = 1
L(G;ker f)
, i.e. ( )(H) =
H, H L(G; ker f) si ca = 1
L(G
)
i.e. )(H
) = H
, H
L(G
).
Fie H L(G
; ker f). Vrem sa demonstram ca f

1
(f(H)) = H.
Incluziunea este imediata. Pentru incluziunea , e x
f
1
(f(H)). Atunci f(x) f(H), i.e. f(x) = f(h), cu h H. Dar f este
73
morsm, deci f(xh
1
) = e
si deci xh
1
ker f H, de unde xh
1
H,
x Hh
=
h H H si prin urmare x H.
Fie acum H
L(G
). Sa demonstram ca f(f
1
(H
)) = H
.
Incluziunea este imediata. Reciproc, pentru incluziunea , e
y H
. Vrem sa vericam ca y f(f

1
(H
)) sau, echivalent, y = f(x), cu

x f
1
(H
).
Funct ia f ind surjectiva, rezulta ca exista x G astfel ncat f(x) = y
H
, de unde x f
1
(H
) si y f(f
1
(H
)), ceea ce ncheie demonstrat ia

teoremei.
Restrict ia aplicat iei : H G[H ker f

L(G) la mult imea sub-
grupurilor normale ale lui G care comt in ker f induce conform punctului 4 al
Teoremei 3.5.1 (funct ia f este presupusa prin ipoteza surjectiva) o aplicat ie
: H G[H ker f T(G)
care este o biject ie (funct iile , sunt inverse una celeilalte, deci si restrict iile
lor sunt inverse una celeilalte).
Sa analizam urmatorul caz particular important:
Fie G grup, K un subgrup normal al sau si
p : G G/K
p(x) = xK, x G
proiect ia canonica.
Conform Teoremei 3.5.1, exista o corespondent a bijectiva ntre
H G[H ker p = K

L(G/K)
H p(H)
si ntre
H G[H K

T(G/K).
Asadar ret inem ca:
Orice subgrup (normal) n grupul factor G/K este de forma p(H), cu H
subgrup (normal) n G si H K.
Deoarece pentru proiect ia canonica p avem
p(H) = p(x)[x H = xK[x H =
= H/K,
74
STRUCTURI ALGEBRICE
unde H ker p = K, putem concluziona ca:
Orice subgrup Ln G/K este de forma H/K, pentru un unic H subgrup n
G cu proprietatea ca H K, deci:
L(G/K) = H/K[H G, H K.
3.6 Aplicat ie: Subgrupurile grupului (Z
n
, +)
al claselor de resturi modulo n
Fie n N, Z
n
= Z/nZ grupul claselor de resturi modulo n si p : Z Z/nZ
surject ia canonica.
Daca n = 0, atunci
Z
0
= Z/0Z = Z/(0) = Z.
Pentru n = 1,
Z
1
= Z/1Z = Z/Z = (0).
Sa presupunem n continuare n 2. Stim ca orice subgrup al lui Z
n
=
Z/nZ este de forma p(H) = H/nZ pentru un unic H subgrup n Z care
cont ine nZ.
Cum H este subgrup n Z, atunci conform Propozit iei 2.3.7, H este de
forma H = dZ, cu d N. Pe de alta parte, din H nZ, rezulta ca dZ nZ,
i.e. d[n.
Prin urmare,
Orice subgrup al lui (Z
n
, +) este de forma dZ/nZ unde d este un divizor
pozitiv al lui n.
Ret inem deci ca:
L(Z
n
) =
_
dZ
nZ
[ cu d N, d[n
_
.
75

Exemplul
3.6.1 ( Laticea subgrupurilor lui Z
12
). Conform cu relat ia
de mai sus, avem:
L(Z
12
) =
_
dZ
12Z
[d N, d[12
_
=
=
_
Z
12Z
,
2Z
12Z
,
3Z
12Z
4Z
12Z
,
6Z
12Z
,
12Z
12Z
= (
0)
_
,
unde
Z
12Z
= Z
12
,
2Z
12Z
=
_
0,
2,
4,
6,
8,

10
_
=: H
1
,
3Z
12Z
=
_
0,
3,
6,
9
_
=: H
2
,
4Z
12Z
=
_
0,
4,
8
_
=: H
3
,
6Z
12Z
=
_
0,
6
_
=: H
4
.
Laticea subgrupurilor lui Z
12
arata atunci astfel:
Figura 3.1: Laticea subgrupurilor lui Z
12
Fie p : Z Z/12Z = Z
12
. Atunci ker p = 12Z.
Pentru H subgrup n Z, H = dZ cu d[12 rezulta
p(H) = p(dZ) =
dZ
12Z
.
De exemplu,
p(3Z) =
3Z
12Z
=
_
0,
3,
6,
9
_
.
Pentru H subgrup n Z de forma H = dZ, cu d arbitrar, p(dZ) este
subgrup n Z/12Z, deci
p(dZ) =
mZ
nZ
, cu m N, m[n.
76
STRUCTURI ALGEBRICE
De exemplu:
p(5Z) =
_
0,
5,

10,
3,
8,
1,
6,

11,
4,
9,
2
_
=
= Z
12
=
Z
12Z
.

Propozit ia
3.6.2. Fie (G, ) un grup, H un subgrup al lui G, K un subgrup
normal al sau si p : G G/K proiect ia canonica.
Atunci p(H) =
HK
K
, unde HK := hk[h H, k K.
Demonstrat ie: Fie p : G G/K. Atunci ker p = K si, cum H este
subgrup n G, conform Teoremei 3.5.1, p(H) va subgrup n G/K. Vom
demonstra ca p(H) =
HK
K
.
Sa ncepem prin a verica faptul ca HK este subgrup n G. Pentru x,
y doua elemente din HK de forma x = h
1
k
1
si y = h
2
k
2
, cu h
1
, h
2
H si
k
1
, k
2
K, avem:
xy
1
= h
1
k
1
k
1
2
. .
=kK
h
1
2
= h
1
kh
1
2
.
Dar
h
1
kh
1
2
= h
1
h
1
2
. .
H
h
2
kk
1
2
. .
h
2
Kh
1
2
KG
= K
HK,
rezulta ca HK este subgrup n G.
Cum HK include K n mod evident, pentru a demonstra ca p(H) =
HK
K
,
trebuie vericat faptul ca p(H) = p(HK). Avem:
p(HK) = p(hk)[h H, k K
p=morf.
= p(h)p(k)[h h, k K =
kKker p
= p(h)p(e)[h H
p=morf.
= p(h)[h H =
= p(H),

Observat ia
3.6.3.

In cazul n care folosim notat ia aditiva pentru operat ia
grupala (G, +), daca H este un subgrup al lui G, K este normal n G si
p : G G/K este proiect ia canonica, Propozit ia 3.6.2 se rescrie sub forma
p(H) =
H +K
K
.
77

Exemplul
3.6.4.

In grupul Z
12
al claselor de resturi modulo 12, pentru
G = (Z, +), K = 12Z si H = 5Z avem:
p(5Z) =
5Z+12Z
12Z
=
(5,12)Z
12Z
=
Z
12Z
= Z
12
;
p(8Z) =
8Z+12Z
12Z
=
(8,12)Z
12Z
=
4Z
12Z
3.7 Proprietatea de universalitate a grupului
factor

Teorema
3.7.1 ( Proprietatea de universalitate a grupului fac-
tor). Fie (G, ) un grup, H un subgrup normal al sau si p : G G/H
proiect ia canonica. Pentru orice grup G
si orice morsm de grupuri

f : G G
cu proprietatea ca H ker f, exista un unic morsm de

grupuri f : G/H G
care face comutativa diagrama

G
G/H
G
E
p
c
f
p
p
p
p
p
p
p
p
p
f
,
i.e. f p = f.
In plus, f este injectiv daca si numai daca ker f = H si f surjectiv daca si

numai daca f surjectiv.
Demonstrat ie: Sa presupunem ca exista f : G/ ker f G
un morsm
care face comutativa diagrama, adica f p = f. Atunci
f(x) = (f p)(x) = f(p(x)) = f(xH), x G
de unde rezulta unicitatea pentru f.
Vom demonstra pentru nceput ca f : G/H G
dat de
f(xH) = f(x), pentru orice xH G/H,
78
STRUCTURI ALGEBRICE
este bine denita.
Fie xH = x
H G/H. Atunci x
1
x
H ker f, ceea ce este echivalent

cu faptul ca f(x
1
x
) = e
G
, i.e. f(x) = f(x
), de unde f(xH) = f(x
H).
De asemenea, din
f(xH yH) = f(xyH) = f(xy) = f(x) f(y) = f(xH) f(yH),
rezulta ca f este morsm de grupuri.
Cum f(xH) = f(p(x)) = (f p)(x), pentru orice x G, avem ca f = f p,
i.e. f face diagrama comutativa.
Deoarece nucleul aplicat iei f este
ker f =
_
xH G/H[f(xH) = e
G
_
= xH G/H[f(x) = e
G
=
= xH G/H[x ker f ,
obt inem ca f este morsm injectiv daca si numai daca ker f = e
G
, i.e.
daca si numai daca xH G/H[x ker f = e
G
H, daca si numai daca
ker f = H.
Cum
Imf =
_
f(xH)[x G
_
= f(x)[x G = f(G) = G
,
rezulta ca f este bijectiv, ceea ce ncheie demonstrat ia teoremei.
3.8 Teoremele de izomorsm pentru grupuri
si aplicat ii
3.8.1 Teorema fundamentala de izomorsm pentru grupuri
79

Teorema
3.8.1 (Teorema fundamentala de izomorsm pentru
grupuri). Fie f : G G
un morsm de grupuri. Atunci exista un unic

izomorsm f : G/ ker f Imf care face comutativa diagrama
G
G/ ker f
Imf
E
p
c
f
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
f
,
adica f p = f, unde p : G G/ ker f, p(x) = x ker f, pentru orice x G
este surject ia canonica.
Demonstrat ie: Sa facem pentrunceput urmatoarele doua observat ii: deoarece
ker f este subgrup normal n G, G/ ker f este grup; pe de alta parte, Imf =
f(G) este subgrup n G
, deci n particular Imf este grup.

Existent a: Sa vericam pentru nceput ca funct ia
f : G/ ker f Imf
f(x ker f) = f(x), pentru orice x G,
este corect denita (adica nu depinde alegerea reprezentant ilor lui x ker f).
Fie x ker f = y ker f. Atunci x
1
y ker f, f(x
1
y) = e
, [f(x)]
1
f(y) =
e
, de unde f(x) = f(y), i.e. f(x ker f) = f(y ker f), pentru orice x, y G.
(cu e
am notat elementul neutru din G
), deci f este bine denita.

Pentru a verica ca f este morsm de grupuri, sa notam x := x ker f.
Avem:
f( x y)
def.
= f( x y)
def.f
= f(x y)
f=morf.
= f(x) f(y) =
def.f
= f( x) f( y), pentru orice x, y G/ ker f,
deci f este morsm de grupuri.
Fie acum x G/ ker f astfel ncat f( x) = e
. Din denit ia lui f, rezulta

ca f(x) = e
, x ker f, de unde x = e, unde e este elementul netru din G,

ceea ce arata injectivitatea lui f.
Pentru surjectivitatea lui f, e y Imf. Exista atunci x G astfel ncat
f(x) = y, iar pentru x := x ker f G/ ker f, f( x) = y, deci morsmul f este
bijectiv.
80
STRUCTURI ALGEBRICE
Unicitatea: Fie g : G/ ker f Imf un alt morsm de grupuri care
face comutativa diagrama din enunt ul teoremei, i.e. g p = f. Pentru
x G/ ker f,
f( x) = f(x) = (g p)(x) = g(p(x)) = g( x),
de unde f = g. Teorema este acum complet demostrata.

Denit ia
3.8.2. Izomorsmul f din Teorema 3.8.1 se numeste izomor-
sm canonic.
3.8.2 Aplicat ii ale teoremei fundamentale de izomor-
sm pentru grupuri
Caracterizarea grupurilor ciclice

Denit ia
3.8.3. Fie (G, ) un grup. G se numeste grup ciclic daca
exista x G astfel ncat G =< x >= x
n
[n Z. Elementul x G se
numeste generatorul grupului G.
Fie G un grup ciclic si x G un generator al sau. Funct ia f : Z G
n x
n
, n Z este un morsm surjectiv de grupuri: n mod evident
f(m +n) = x
m+n
= x
m
x
n
= f(m) +f(n), pentru orice m, n Z,
iar
Imf = f(n)[n Z = x
n
[n Z =< x > .
De asemenea, nucleul funct iei f este
ker f = n Z[f(n) = e = n Z[x
n
= e .
Daca f este injectiv, adica ker f = 0 = (0), atunci conform Teoremei
fundamentale de izomorsm 3.8.1, Z/(0)
= G i.e G
= (Z, +).
In acest caz, toate puterile lui x sunt distincte, ord(x) = , iar grupul
G se numeste ciclic innit.
81
Daca f nu este injectiv, ker f ,= 0. Rezulta atunci ca exista m nat-
ural si nenul astfel ncat ker f = mZ. Conform Teoremei fundamentale de
izomorsm 3.8.1, G este izomorf cu Z/mZ, i.e. G =< x >= e, x, ..., x
m1
sau echivalent ord(x) = m.

Prin urmare ret inem ca:
Daca G este grup ciclic innit, atunci G

= (Z, +), adica exista un
singur tip de grupuri ciclice innite (daca G si G
sunt doua grupuri

ciclice innite, atunci G
= G

= (Z, +)).
Daca G grup ciclic nit cu n elemente, n 1, atunci G

= (Z
n
, +)
i.e. exista un singur tip de grup ciclic nit cu n elemente si anume
(Z
n
, +) (i.e. daca G si G
sunt doua grupuri ciclice cu n elemente

atunci G
= G

= (Z
n
, +)).

Exemplul
3.8.4. Grupul radacinilor de grad n ale unitat ii
U
n
:= z C[z
n
= 1 =
_
1, ,
2
, ...,
n
1
_
,
unde = cos
2
n
+i sin
2
n
este ciclic generat de , cu ord() = n, deci (U
n
, )
=
(Z
n
, +).
Grupul Int(G) al automorsmelor interioare ale unui grup G
Fie G un grup, a G si funct ia
a
: G G,
a
(x) := axa
1
, x G.
Pentru orice x, y G,
a
(xy) = axya
1
= (axa
1
)(aya
1
) =
a
(x)
a
(y),
deci
a
este un morsm de grupuri.
a
este injectiv deoarece:
ker
a
= x G[
a
(x) = e =
_
x G[axa
1
= e
_
= x G[ax = a =
= e .
Funct ia
a
este si surjectiva: pentru orice y G, exista x = a
1
ya G
astfel ncat
a
(x) =
a
(a
1
ya) = a(a
1
ya)a
1
= y.
82
STRUCTURI ALGEBRICE
Prin urmare, funct ia
a
Aut(G), pentru orice a G.

Denit ia
3.8.5. Fie G un grup si a G. Se numeste automorsmului
interior determinat de a funct ia
a
: G G,
a
(x) := axa
1
, x G.

Notat ia
3.8.6. Notam
Inn(G) =
a
[a G Aut(G).
Funct ia
: G Aut(G)
data de
a
a
, pentru orice a G
este morsm de grupuri: sa observam ntai ca
ab
(x) = abx(ab)
1
= a(bxb
1
)a
1
= a
b
(x)a
1
=
a
(
b
(x)) =
= (
a

b
)(x), x G,
de unde
ab
=
a

b
, a, b G.
Imaginea acestui morsm este
Im = (a)[a G =
a
[a G =
= Inn(G),
de unde, n particular, rezulta ca mult imea automorsmelor interioare ale
unui grup formeaza subgrup n grupul automorsmelor lui G.
Nucleul acestui morsm este
ker = a G[(a) = 1
G
= a G[
a
= 1
G
) =
= Z(G)
pentru ca
a
= 1
G
daca si numai daca
a
(x) = 1
G
(x), pentru orice x G,
de unde axa
1
= x, x G, i.e. ax = xa, x G sau, echivalent, a Z(G)
Din Teorema fundamentala de izomorsm 3.8.1,
G/Z(G)
= Inn(G).
83

Exemple
3.8.7. 1. Demostrat i ca daca grupul automorsmelor unui
grup G este ciclic, atunci G este comutativ.
2. Sa se arate ca daca G este comutativ, atunci Inn(G) = 1
G
.
3. Dat i exemplu de un automorsm al grupului Z
6
al claselor de resturi
modulo 6 care nu este interior.
4. Aratat i ca toate automorsmele grupului permutarilor de grad 3, S
3
,
sunt interioare.
3.8.3 Teorema 1 de izomorsm pentru grupuri

Teorema
3.8.8 (Prima teorema de izomorsm pentru grupuri).
Fie G grup, H un subgrup si K un subgrup normal n G. Atunci:
1. HK este subgrup n G si K este subgrup normal n HK;
2. H K este subgrup normal n H;
3.
HK
K
=
H
HK
.
Demonstrat ie: 1. Conform Propozit iei 2.5.14, HK este subgrup n G
daca si numai daca HK = KH. Cum orice hk HK se poate scrie
sub forma hk = (hkh
1
)
. .
K
h KH si orice kh din KH se poate scrie
kh = h(h
1
kh)
. .
K
HK, rezulta ca HK = KH, deci HK este subgrup
n G.
De asemenea, deoarece K este normal n G si HK este subgrup n G
rezulta ca K este normal n HK.
2. Deoarece HK H si H, K sunt subgrupuri n G, conform Propozit iei
2.5.1, H K este subgrup n H. Pentru a verica normalitatea, e
h H. Atunci:
h(H K)h
1
hHh
1
H si
h(H K)h
1
hKh
1
K,
84
STRUCTURI ALGEBRICE
de unde rezulta ca h(H K)h
1
H K, adica H K este normal
n K.
3. Pentru a demonstra izomorsmul din aceasta teorema, cautam un mor-
sm surjectiv de grupuri
: H
HK
K
avand ker f = H K.
Fie i : H HK, i(h) = h = h e
..
K
HK, h H incluziunea
canonica si p : HK
HK
K
, p(hk) = (hk)K = hK, hk HK proiect ia
canonica.
Atunci compunerea lor
H
i
HK
p
HK
K
,
:= p i,
: H
HK
K
este morsm de grupuri (ind compunerea a dou a morsme) denit
astfel:
(h) := (pi)(h) = p(i(h)) = p(he) = p(h) = hK, pentru orice h H.
Sa aratam ca este funct ie surjectiva: pentru (hk)K HK/K, (h) =
(hk)K pentru ca hK = hkK h
1
(hk) K k K.
Sa calculam acum nucleul acestei funt ii:
ker := h H[(h) = eK = h H[hK = eK =
= h H[k K = H K
Conform Teoremei fundamentale de izomorsm 3.8.1, exista si este unic
un izomorsm f :
H
HK

HK
K
, deci
H
HK
=
HK
K
.

Exemplul
3.8.9.

In (Z, +) consideram doua subgrupuri H = nZ si K =
mZ. Atunci, conform Teoremei 1 de izomorsm 3.8.8:
mZ +nZ
nZ
=
mZ
mZ nZ
,
85
de unde, conform Exemplului 2.6.2,
(m,n)Z
nZ

=
mZ
[m,n]Z
,
unde cu (m, n) am notat cel mai mare divizor comun al numerelor m si n,
iar cu [m, n] am notat cel mai mic multiplu comun al numerelor m si n.
3.8.4 Teorema 2 de izomorsm pentru grupuri

Teorema
3.8.10 (A doua teorema de izomorsm pentru
grupuri). Fie H si K subgrupuri normale ale grupului G astfel ncat
H K. Atunci:
1.
K
H
este subgrup normal n
G
H
.
2.
G
H
K
H
=
G
K
.
Demonstrat ie: Facem pentru nceput urmatoarea observat ie: restrict ia
surject iei canonice p : G
G
H
la K este un morsm surjectiv cu nucleul H.
Din Teorema fundamentala de izomorsm pentru grupuri 3.8.1, rezulta ca
K
H
= p(K). Datorita acestui izomorsm, putem identica

K
H
cu p(K).
1. Cum K este subgrup normal n G si K H, putem aplica Teorema
3.5.3 de corespondent a si obt inem ca K/H G/H.
2. Fie
f :
G
H

G
K
f(xH) = xK, pentru orice x G.
Pentru xH = yH, cu x, y G, rezulta x
1
y H K, deci x
1
y K,
de unde xK = yK, i.e. f(xH) = f(yH), ceea ce arata ca denit ia lui
f este corecta.
86
STRUCTURI ALGEBRICE
De asemenea, pentru orice xH, yH G/H, f(xH yH) = f(xyH) =
(xy)K = (xK)(yK) = f(xH)f(yH), deci f este morsm de grupuri.
Morsmul f este n mod evident surjectiv si are nucleul
ker f = xH G/H[f(xH) = eK = xH G/H[xK = eK =
= xH[xK = K = xH[x K = K/H.
Din Teorema fundamentala de Izomorsm 3.8.1,
G/H
K/H
= G/K, ceea ce
ncheie demonstrat ia acestei teoreme.
3.9 Aplicat ii
3.9.1 Grupurile factor ale grupului claselor de resturi
modulo n, (Z
n
, +)
Fie n N si Z
n
= Z/nZ grupul claselor de resturi modulo n. Am aratat ca
subgrupurile lui Z
n
sunt de forma
L(Z
n
) =
_
dZ
nZ
[ cu d N, d[n
_
.
Pentru un subgrup
dZ
nZ
L(Z
n
), conform Teoremei a doua de izomorfsim
pentru grupuri 3.8.10, avem:
Z
n
dZ
nZ
=
Z
nZ
dZ
nZ
=
Z
dZ
= Z
d
Ret inem deci ca:
Grupurile factor ale lui (Z
n
, +) sunt izomorfe cu Z
d
, pentru orice
d N, d[n.
Indicele unui subgrup
dZ
nZ
L(Z
n
) al lui Z
n
n Z
n
este
_
Z
n
:
dZ
nZ
_
=
Z/nZ
dZ/nZ
= [Z/dZ[ = d.
87
3.9.2 Subgrupurile si grupurile factor ale unui grup
ciclic
Fie G un grup ciclic.
Cazul 1: Daca G este grup ciclic innit, atunci G
= (Z, +).
Cum subgrupurile lui (Z, +) sunt de forma H = nZ, cu n 0, rezulta ca
subgrupurile lui G sunt ciclice.
Grupurile factor ale lui G, ind izomorfe cu grupurile factor ale lui Z
(G/H

= Z/nZ
= Z
n
) sunt de asemenea ciclice.
Concluzionand,
Grupurile factor ale grupurilor ciclice innite sunt de asemenea
ciclice si subgrupurile grupurilor ciclice innite sunt ciclice.
Cazul 2: Daca G este ciclic nit de ordin n, i.e. G
= (Z
n
, +) cu n 2,
deoarece grupurile lui (Z
n
, +) sunt de forma
dZ
nZ
cu d N, d[n, deci ciclice,
subgrupurile lui G sunt, de asemenea, ciclice.
Grupurile factor ale lui (Z
n
, +) sunt de forma
Z
n
dZ/nZ

= Z
d
, pentru orice
d N, d[n rezulta, n particular, ca grupurile factor ale unui grup ciclic nit
sunt, de asemenea, ciclice.
Concluzionnd,
Subgrupurile si grupurile factor ale unui grup ciclic sunt grupuri
ciclice.
88
Capitolul 4
Clase de grupuri
4.1 Grupuri de permutari
Fie X o mult ime. Notez
S(X) = f : X X[ f biject ie .
Fie S
n
= S(1, ..., n) grupul simetric pe mult imea 1, ..., n, adica
S
n
= : 1, ..., n 1, ..., n [ biject ie =
= : 1, ..., n 1, ..., n [ permutare a mult imii 1, ..., n .
Daca S
n
, notez =
_
1 2 3 ... n
(1) (2) (3) ... (n)
_
si e :=
_
1 2 3 ... n
1 2 3 ... n
_
per-
mutarea identica.
Este clar atunci ca (S
n
, ) formeaza grup, necomutativ pentru n 2, care
se numeste grupul permutarilor de grad n.

Denit ia
4.1.1. Se numeste grup de permutari orice sugrup al grupului
S
n
.
Denit ia 4.1.1 data mai sus poate motivata n mai multe feluri: o
motivat ie este data de urmatoarea propozit ie:

Propozit ia
4.1.2. Daca mult imile M si N sunt cardinal echivalente, atunci
grupurile lor de simetrie sunt izomorfe.
89
Demonstrat ie: Fie M si N doua mult imi astfel ncat [M[ = [N[ si f :
M N o funct ie bijectiva.
Fie : S(M) S(N) funct ia obt inuta din compunerea urmatoarelor
funct ii:
M N
M N
E
f
T
u
'
f
1
T
fuf
1
i.e. (u) = f u f
1
, pentru orice u S(M).
Pentru u, v S(M), (uv) = f uvf
1
= (f uf
1
)(f vf
1
) =
(u) (v), deci este morsm de grupuri.
Pentru a demonstra acum ca este biject ie, i vom construi inversa. Fie
: S(N) S(M) funct ia obt inuta prin compunerea
M N
M N
E
f
c
f
1
wf
c
w
'
f
1
i.e. (w) = f
1
w f, pentru orice w S(N).
Vom arata ca = 1
S(N)
, adica ()(w) = w, pentru orice w S(N)
si = 1
S(M)
, adica ( )(u) = u, pentru orice u S(M).
Fie w S(N). Atunci:
((w)) = (f
1
w f) = f (f
1
w f) f
1
=
= (f f
1
) w (f f
1
) = w,
si analog cealalta. Rezulta deci ca este izomorsm de grupuri, i.e. S(M)
S(N).

Corolar
4.1.3. Daca M este o mult ime nita cu n elemente, n 1,
atunci: S(M) S
n
.
Demonstrat ie: Rezulta imediat din Propozit ia 4.1.2, daca t inem cont de
faptul ca [M[ = [1, 2, ..., n[, de unde S(M) S
n
.
90
STRUCTURI ALGEBRICE

Teorema
4.1.4 (Cayley). Orice grup nit este izomorf cu un sugrup
al unui grup de permutari.
Demonstrat ie: Fie G un grup nit cu n elemente. Trebuie sa demonstram
atunci ca G este izomorf cu un subgrup al lui S
n
. De fapt, vom arata ca G
este izomorf cu un subgrup al grupului S(G) al permutarilor lui G.
Fie a G si
f
a
: G G
f
a
(x) = ax, pentru orice x G.
Cum (G, ) este grup, pentru orice b G ecuat ia ax = b echivalenta cu
f
a
(x) = b are solut ie unica, deci f
a
este biject ie, i.e. f
a
S(G).
Fie funct ia
: G S(G)
(a) = f
a
, pentru orice a G.
Sa aratam ca este morsm injectiv de grupuri.
Cum pentru orice x G avem
f
ab
(x) = (ab)x = a(bx) = af
b
(x) = f
a
(f
b
(x)) = (f
a
f
b
)(x),
rezulta f
ab
= f
a
f
b
, de unde (ab) = f
ab
= f
a
f
b
= (a) (b), deci este
morsm de grupuri.
Nucleul sau este
ker = a G[(a) = 1
G
= a G[f
a
(x) = x, x G =
= a G[ax = x, x G = e ,
deci este un morsm injectiv de grupuri.
Conform Teoremei fundamentale de izomorfsim pentru grupuri, G
(G); dar (G) este subgrup n S(G). Rezulta atunci ca G este izomorf
cu un subgrup al lui S(G).
Pe de alta parte, din Corolarul 4.1.3, S(G) S
n
, deci G este izomorf cu
un subgrup al lui S
n
.

Exemple
4.1.5. 1. Sa vedem cum se aplica teorema lui Cayley pentru
a obt ine un izomorsm de grupuri de la Z
4
=
_
0, ...,
3
_
ntr-un subgrup
al grupului de permutari de grad 4.
91
Fie
: Z
4
S(Z
4
) S
4
,
(a) = f
a
,
unde
f
a
: Z
4
Z
4
,
f
a
= a + x, pentru orice x Z
4
.
Pentru a =
0, funct ia f
0
este denita de f
0
=
_
0

1

2

3
0

1

2

3
_
, deci
f
0
e :=
_
1 2 3 4
1 2 3 4
_
.
Analog, obt inem:
f
1
=
_
0

1

2

3
1

2

3

0
_

1
=
_
1 2 3 4
2 3 4 1
_
,
f
2
=
_
0

1

2

3
2

3

0

1
_

2
=
_
1 2 3 4
3 4 1 2
_
,
f
3
=
_
0

1

2

3
3

0

1

2
_

3
=
_
1 2 3 4
4 1 2 3
_
.
Deci, conform Teoremei 4.1.4 a lui Cayley, (Z
4
, +) H := e,
1
,
2
,
3

S
4
.
2. Grupul lui Klein: Fie K := e, a, b, c grupul denit prin
(K, ) e a b c
e e a b c
a a e c b
b b c e a
c c b a e
Fie funct ia
: (K, ) S(K) S
4
,
(x) = f
x
, pentru orice x K,
unde, pentru un x xat, funct ia f
x
este denita de
f
x
: K K,
f
x
(y) = x y, pentru orice y K.
92
STRUCTURI ALGEBRICE
Pentru x = e, funct iei (x) i punem n corespondent a permutarea
(x) = f
e
:=
_
e a b c
e a b c
_
e :=
_
1 2 3 4
1 2 3 4
_
.
Analog,
(a) = f
a
:=
_
e a b c
a e c b
_

1
:=
_
1 2 3 4
2 1 4 3
_
= (12)(34),
(b) = f
b
:=
_
e a b c
b c e a
_

2
:=
_
1 2 3 4
3 4 1 2
_
= (13)(24),
(c) = f
c
:=
_
e a b c
c b a e
_

3
:=
_
1 2 3 4
4 3 2 1
_
= (14)(23).
Deci, conform Teoremei lui Cayley,
(K, ) H := e, (12)(34), (13)(24), (14)(23) S
4
.
4.2 Grupul permutarilor de grad n, S
n
4.2.1 Denit ii. Proprietat i

Notat ia
4.2.1. Pentru S
n
, not uam =
_
1 2 3 ... n
(1) (2) (3) ... (n)
_
si cu
e :=
_
1 2 3 ... n
1 2 3 ... n
_
permutarea identica.
Fie S
n1
:= S
n
[(n) = n. Atunci S
n1
este subgrupn S
n
(vericat i!).
Pentru S
n1
, restict ia lui la 1, 2, ..., n 1, [
{1,2,...,n1}
: 1, 2, ..., n 1
1, 2, ..., n 1 este biject ie, deci S
n1
S
n1
de unde
S
n1
= [S
n1
[ .
Sa determinam indicele subgrupului S
n1
n S
n
, [S
n
: S
n1
] = [
_
S
n
1
[ S
n
_
[.
Pentru , S
n
avem
S
n1
= S
n
1

1
S
n1

1
S
n1
(
1
)(n) = n

1
((n)) = n (n) = (n).
Prin urmare, [S
n
: S
n1
] = [
_
S
n1
[ S
n
_
[ = n, de unde rezulta ca
n = [S
n
: S
n1
] =
|S
n
|
|S
n1
|
=
|S
n
|
|S
n1
|
, deci [S
n
[ = n[S
n1
[.
Inductiv, obt inem [S
n
[ = n!.

Denit ia
4.2.2. Fie S
n
. se numeste transpot ia lui i cu j si
se noteaza = (ij) daca =
_
1 2 ... i ... j ... n
1 2 ... i ... j ... n
_
, sau echivalent, (i) = j,
(j) = i, (k) = k, pentru orice k ,= i, j.
93

Denit ia
4.2.3. Permutarea S
n
se numeste permutare ci-
clica sau ciclu de indici i
1
, i
2
, ...i
k
(de lungime k) daca (i
1
) = i
2
,
(i
2
) = i
3
,....,(i
r1
) = i
r
, (i
r
) = i
1
si (k) = k, pentru orice k
1, 2, ..., n i
1
, ..., i
k
.

Notat ia
4.2.4. Ciclul de indici i
1
, i
2
, ...i
k
se mai poate scrie sub ori-
care din formele = (i
1
, ..., i
k
) = (i
k
, i
1
, ..., i
k1
) = (i
k1
, i
k
, i
1
, ..., i
k2
) =
(i
2
, i
3
, ..., i
k
, i
1
).
Prin urmare, un ciclu de lungime k se poate scrie in k moduri.

Exemplul
4.2.5.

In S
5
, ciclul = (1423) reprezinta permutarea =
(1423) =
_
1 2 3 4 5
4 3 1 2 5
_
.

Observat ia
4.2.6. 1.

In S
n
sunt C
k
n
k!
k
= C
k
n
(k1)! cicluri de lungime
k.
2.

In S
n
sunt C
2
n
traspozit ii (am t inut cont de faptul ca o traspozit ie este,
de fapt, un ciclu de lungime 2).

Denit ia
4.2.7. Se numeste inversiune a permutarii S
n
orice
pereche de indici (ij) cu i < j si (i) > (j).

Notat ia
4.2.8. Notam cu m() numarul total de inversiuni din per-
mutarea S
n
.

Exemplul
4.2.9. Pentru pemutarea =
_
1 2 3 4 5
4 3 1 2 5
_
numarul de inversiuni
este m() = 2 + 2 + 1.
94
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
4.2.10. O permutare care are un numar par de inversiuni se
numeste permutare para.

Denit ia
4.2.11. O permutare care are un numar impar de inversiuni
se numeste permutare impara.

Denit ia
4.2.12. Aplicat ia
: S
n
1 ,
() = (1)
m()
, pentru orice S
n
se numeste signatura permutarii .

Propozit ia
4.2.13. este un morsm de grupuri, i.e. () = ()(),
pentru orice , S
n
.
Demonstrat ie: Se foloseste urmatorul rezultat, cunoscut din liceu:

Lema
4.2.14. Fie S
n
. Atunci () =
1i<jn
(j)(i)
ji
.
Revenind la demonstrat ia propozit iei, avem
( ) =
1i<jn
( )(j) ( )(i)
j i
=
1i<jn
((j)) ((i))
j i

(j) (i)
j i
=
=
1i<jn
((j)) ((i))
(j) (i)

1i<jn
(j) (i)
j i
.
Se poate arata, fara mare dicultate, ca :
1i<jn
((j))((i))
(j)(i)
este egal
cu signatura permutarii . Deci, () = () ().
95
Revenind la morsmul , este clar ca acesta este surjectiv si are nucleul
ker = S
n
[() = 1 = S
n
[m() = numar par =
= S
n
[ = permutare para ,
care este subgrup normal n S
n
.

Denit ia
4.2.15. Subgrupul permutarilor pare din S
n
A
n
:= S
n
[ = permutare para
se numeste grupul altern de grad n.
Din Teorema Fundamentala de izomorsm rezulta ca
S
n
A
n
(1 , ),
deci [
S
n
A
n
[ = 2, iar [S
n
: A
n
] = 2. Conform Teoremei lui Lagrange, [A
n
[ =
n!
2
.

Propozit ia
4.2.16. Fie (ij) S
n
cu i < j o transpozit ie din S
n
. Atunci
() = 1. Cu alte cuvinte, orice traspozit ie este impara.
Demonstrat ie: Fie k 1, 2, ..., n. Daca k < i atunci, deoarece (k) = k
si (i) = j, rezulta (k) < (i) si deci perechea (k, i) nu este o inversiune a
lui k. Analog, daca j < k rezulta ca perechea (j, k) nu este o inversiune a
permutarii .
Presupunem acum ca i < k < j. Cum (i) = j si (k) = k, atunci
(k) = (i) si deci perechea (i, k) este o inversiune a permutarii . Analog,
cum (j) = i, atunci (j) < (k) si deci perechea (k, j) este o inversiune
a lui . Deci toate perechile (i, k), (k, j) la care se mai adauga si perechea
(i, j) sunt toate inversiunile permutarii .

In concluzie, numarul total de
inversiuni ale lui este
m() = 2(j i + 1) + 1 = 2(j i) + 1.
Cum m() este un numar impar, atunci () = 1.

Propozit ia
4.2.17. Fie = (i
1
, i
2
, ..., i
r
) S
n
un ciclu de lungime r.
Atunci ord() = r. Cu alte cuvinte, ordinul unui ciclu este lungimea ciclului.
96
STRUCTURI ALGEBRICE
Demonstrat ie: Deoarece = (I
1
, ..., i
r
) avem i
2
= (i
1
), i
3
= (i
2
) =
2
(i
1
),...,i
r
= (i
r1
) =
r1
(i
1
) si i
1
= (i
r
) =
r
(i
1
).
De asemenea, deoarece ciclul se poate scrie = (i
1
, i
2
, ..., i
r
) = (i
2
, i
3
, ..., i
r
, i
1
) =
(i
3
, i
4
, ..., i
r
, i
1
, i
2
) = .... = (i
r
, i
1
, i
2
, ..., i
r1
), folosind relat ia precedenta rezulta
r
(i
k
) = i
k
, pentru orice 1 k r.
Cum
r
(h) = h, pentru orice h 1, 2, ..., n i
1
, ..., i
r
rezulta ca
r
=
e. Deoarece
ri
(i
1
) = i
ri+1
,= i
1
avem
r
1
,= e, pentru orice 1 i r 1,
am demostrat ca ord() = r.

Denit ia
4.2.18. Doua cicluri = (i
1
, .., i
r
) si = (j
1
, ..., j
s
) S
n
se
numesc disjuncte daca i
1
, ..., i
r
j
1
, ..., j
s
= .

Propozit ia
4.2.19. Fie , S
n
doua cicluri disjuncte. Atunci = .
Demonstrat ie: Fie = (i
1
, ..., i
r
), = (j
1
, ..., j
s
) S
n
astfel ncat i
1
, ..., i
r
j
1
, ..., j
s
= .
Fie h 1, ..., n (i
1
, ..., i
r
j
1
, .., j
s
). Atunci ()(h) = (h) = h si
()(h) = (h) = h, deci ()(h) = ()(h).
Fie h = i
q
cu i q r. Atunci ()(h) = ()(i
q
) = (i
q
) = i
q+1
si
()(h) = ()(i
q
) = (i
q+1
) = i
q+1
, de unde ()(h) = ()(h).
Fie h = j
q
cu 1 q s. Analog cu cazul precedent.

Propozit ia
4.2.20. Fie , S
n
doua cicluri disjuncte. Atunci
ord( ) = [ord(), ord()],
unde cu [ord(), ord()] am notat cel mai mic multiplu comun dintre ord()
si ord().
Demonstrat ie: Fie ord() = r, ord() = s si m := [r, s]. Deoarece ,
sunt cicluri disjuncte, conform Propozit iei 4.2.19 ele comuta, deci ()
m
=
m

m
.
Cum ord() = r si r divide m, rezulta
m
= e. Analog
m
= e, de unde
( )
m
= e.
97
Fie acum un k Z astfel ncat ()
k
= e, deci
k
k
= e. Deoarece ,
sunt cicluri disjuncte, si
k
,
k
sunt cicluri disjuncte, deci mult imea indicilor
care-i permuta
k
este disjuncta de mult imea indicilor pe care-i permuta
k
,
deci
k
k
= e implica
k
=
k
= e.
Dar ord() = r,
k
= e, dci r[k si analog s[k. Rezulta atunci m[k, ceea
ce arata ca ord() = m.
4.2.2 Teorema de descompunere a unei permutari n
produs de cicluri disjuncte

Teorema
4.2.21 (Teorema de descompunere a unei permutari
n produs de cicluri disjuncte). Orice permutare S
n
, ,= e se
descompune n produs de cicluri disjuncte.
Descompunerea este unica, daca facem abstract ie de ordinea factorilor n
produs si de scrierea unui ciclu.

Exemplul
4.2.22. Fie =
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
2 5 1 8 9 10 6 4 3 7
_
S
10
. Atunci
= (12593)
. .
1
(48)
..
2
(6107)
. .
3
=
1

2

3
,
cu 1, 2, 5, 9, 3 4, 8 6, 10, 7 = .
Conform Propozit iei 4.2.17, ord(
1
) = 5, ord(
2
) = 2, ord(
3
) = 3 si,
daca aplicam Teorema 4.2.21, obt inem ord() = [5, 2, 3] = 30.
Demonstrat ie: Cum ,= e, exista un indice i 1, ..., n astfel ncat
(i) ,= i.
Catam primul indice i
1
astfel ncat (i) ,= i
1
si notam (i
1
) = i
2
. Cal-
culam (i
2
) si notam cu i
3
. Procedam analog pana gasim (i
r
) = i
1
.
Asadar, (i
1
) = i
2
, (i
2
) =
2
(i
1
) = i
3
,...,(i
r
) =
r
(i
1
) = i
1
, cu r 2.
Notam cu
1
ciclul (i
1
, ..., i
r
).
In continuare, ca
tam n 1, 2, ..., n i
1
, ..., i
r
primul indice j
1
pentru
care (j
1
) ,= j
1
.
Notam cu j
2
= (j
1
), j
3
= (j
2
) =
2
(j
1
). Exista atunci un s 2 astfel
ncat
s
(j
1
) = j
1
si construim
2
= (j
1
, ..., j
s
).
Continuam procedeul si, dupa un numar nit de pasi, obt inem =
1
2
...
t
.
98
STRUCTURI ALGEBRICE

Corolar
4.2.23. Daca S
n
are descompunerea n cicluri disjuncte
=
1

2
...
t
, cu un ciclu
i
avand lungimea r
i
pentru orice i ntre 1 si t,
ord() = [r
1
, ..., r
t
].
Demonstrat ie: Evident.

Exemplul
4.2.24. Fie S
4
o permutare arbitrara. Vrem sa vedem ce
ordine sunt posibile pentru .
Sa presupunem ca in scrierea lui ca produs de cicluri disjuncte intervin
k
1
cicluri de lungime 1, k
2
3
4
cicluri de lungime 4. Atunci
1 k
1
+ 2 k
2
+ 3 k
3
+ 4 k
4
= 4.
Sunt posibile urmatoarele situat ii:
k
4
= 1, deci k
1
= k
2
= k
3
= 0. Rezulta atunci ca este un ciclu de
lungime 4 si ord() = 4;
k
4
= 0, k
3
= 1, k
1
= 1. Atunci este un ciclu de lungime 3 si ord() =
3;
k
4
= 0, k
3
= 0, k
2
= 2, adica se scrie ca produs de doua cicluri de
lungime 2, deci ord() = 2.
Prin urmare, n grupul S
4
(cu 4! = 24), nu exista elemente de ordin 6, 8,
12 sau 24.

Corolar
4.2.25. Orice ciclu de lungime k se poate scrie ca produs de
k1 transpozit ii. Descompunerea unui ciclu n produs de transpozit ii nu este
unic a.
Demonstrat ie: Fie = (i
1
, ..., i
k
) un ciclu de lungime k. Este usor de
vericat ca:
= (i
1
, i
k
)(i
1
, i
k1
)....(i
1
, i
3
)(i
1
, i
2
)
sau
= (i
1
, i
2
)(i
2
, i
3
)....(i
k1
, i
k
),
ceea ce ncheie demonstrat ia corolarului.

Corolar
4.2.26. Orice permutare S
n
, ,= e se descompune n produs
de transpozit ii. Scrierea nu este unica.
Demonstrat ie: Rezulta din Teorema 4.2.21 si din Corolarul 4.2.25.
99
4.3 Grupuri de matrici
Fie K corp (K = R sau K = C) si V un K-spat iu vectorial de dim
K
V = n.
Notam End
K
(V ) = f : V V [f morsm de sp atii vectoriale. Se stie ca,
mpreuna cu compunerea aplicat iilor, End
K
(V ) formeaza monoid, n general
necomutativ, unde 1
V
: V V , 1
V
(v) = v, v V este elementul neutru.
Mult imea elementelor inversabile din acest monoid
U(End
K
(V )) := f : V V [f morsm bijectiv de spat ii vectoriale ,
mpreuna cu , formeaza grup care se noteaza GL
n
(V ) si se numeste grupul
liniar general al lui V .
Fixam B = e
1
, ..., e
n
o baza a lui V peste K si pentru f End
K
(V )
notam cu M
B
(f) = (a
ij
) /
n
(K) matricea n baza B a lui f, adica matricea
ale carei coloane sunt formate din coordonatele lui f(e
j
) n baza B, pentru
orice 1 j n.
Aplicat ia
M
B
: End
K
(V ) /
n
(K)
f M
B
(f),
este un morsm bijectiv de monoizi care induce un izomorsm ntre grupul
GL
n
(V ) si grupul matricilor inversabile
GL
n
(K) := A /
n
(K)[A matrice inversabila =
= A /
n
(K)[det(A) ,= 0 ,
grup numit si grup general liniar de grad n peste K.

Denit ia
4.3.1. Orice subgrup al lui GL
n
(K), n 1 se numeste grup
de matrice.

Teorema
4.3.2. Orice subgrup nit cu n elemente este izomorf cu un
grup de matrici.
100
STRUCTURI ALGEBRICE
Demonstrat ie: Conform Teoremei 4.1.4 a lui Cayley, orice grup nit cu
n elemente este izomorf cu un subgrup al lui S
n
. Pentru a demonstra atunci
aceasta teorema, este sucient sa demonstram ca S
n
este izomorf cu un sub-
grup al lui GL
n
(K).
Pentru acesta e V un K spat iu vectoril de dim
K
(V ) = n si B =
e
1
, ..., e
n
o baza n V .
Pentru S
n
denim
f
: V V,
f
(e
i
) = e
i
, pentru orice 1 i n.
(este sucient sa denim pe elementele bazei).
Cum f
permuta de fapt, elementele bazei, rezulta imediat ca f

GL
n
(V ).

In continuarea demonstrat iei, avem nevoie de urmatorul rezultat:

Propozit ia
4.3.3. Aplicat ia
: S
n
GL
n
(V ),
() = f
, S
n
este un morsm injectiv de grupuri.
Demonstrat ia Propozit iei 4.3.3: Fie , S
n
. Trebuie sa demon-
stram ca () = () (), adica f
= f
.
Fie e
i
B. Atunci f
(e
i
) = e
()(i)
= e
((i))
, iar (f
)(e
i
) =
f
(f
(e
i
)) = f
(e
(i)
) = e
((i))
. Prin urmare, f este morsm de grupuri.
Nucleul acestui morsm este
ker := S
n
[() = 1
V
= S
n
[f
(v) = v, v V =
=
_
S
n
[f
(e
i
) = e
i
, i = 1, n
_
=
_
S
n
[e
(i)
= e
i
, i = 1, n
_
=
=
_
S
n
[(i) = i, i = 1, n
_
= e ,
deci este morsm injectiv.
Revenim acum la demostrat ia Teoremei 4.3.2: daca aplicam Teorema
fundamentala de izomorsm funct iei din Propozit ia 4.3.3, obt inem:
S
n
ker

Im, deci S
n
Im, care este un subgrup al lui GL
n
(V ), ceea ce trebuia
demonstrat.
101
4.4 Grupul special liniar de grad n peste K,
SL
n
(K)
Funct ia
det : GL
n
(K) K
:= K 0 ,
A det(A) ,= 0, pentru orice A GL
n
(K),
este un morsm surjectiv de grupuri: det(AB) = det(A) det(B), A, B
GL
n
(K), iar pe de alta parte pentru orice a K
, exista o matrice de forma

A =
_
a 0 ... 0
0 1 ... 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 ... 1
_
astfel ncat det(A) = a.
Nucleul acestei aplicat ii este
ker(det) = A GL
n
(K)[ det(A) = 1 ,
care este subgrup normal n GL
n
(K).

Denit ia
4.4.1. Grupul SL
n
(K) := A GL
n
(K)[det(A) = 1 se
numeste grupul special liniar de grad n peste K.
Aplicand Teorema Fundamentala de Izomorsm morsmului det, obt inem
GL
n
(K)
SL
n
(K)
K
.
102
Capitolul 5
Inele si corpuri
5.1 Inele. Denit ie. Exemple

Denit ia
5.1.1. Se numeste inel o mult ime nevida Rnzestrata cu doua
operat ii algebrice: + : R R R, (x, y) x + y numita adunare, si
: RR R, (x, y) x y numita nmult ire, care satisfac urmatoarele
grupuri de axiome :
1. (R, +) este grup abelian;
2. (R, ) este semingrup;
3. este distributiva fat a de adunare la stanga si la dreapta, adica
pentru orice x, y, z R,
x (y +z) = x y +x z,
(x +y) z = x z +y z.

Denit ia
5.1.2. Daca (R, +, ) este un inel n care operat ia este
comutativa, inelul (R, +, ) se numeste inel comutativ.
103

Denit ia
5.1.3. Daca (R, +, ) este inel n care operat ia admite
element neutru, adica
1
R
R astfel ncat x 1
R
= 1
R
x = x, x R,
(i.e (R, ) este monoid ), inelul R se numeste inel unitar.

Denit ia
5.1.4. Dat un inel (R, +, ), grupul (R, +) se numeste grupul
aditiv subiacent inelului R.
Elementul neutru al acestui inel se noteaza cu 0 si se numeste elementul
nul al inelului.
Simetricul lui x R relativ la adunare se noteaza a si se numeste opusul
lui a.

Exemple
5.1.5 (Exemple de inele). 1. (Z, +, ), (Q, +, ), (R, +, )
sunt inele comutative unitare.
2. Pentru n 2 un numar natural, (nZ, +, ) este un inel comutativ neu-
nitar.
3. (/
n
(R), +, ), (/
n
(Q), +, ), (/
n
(Z), +, ) sunt inele unitare neco-
mutative, pentru n N, n 2.
4. Inelul endomorsmeler unui grup comutativ G
Fie (G, +) un grup comutativ si
End(G) = f : G G[f morsm de grupuri
mult imea endomorsmelor lui G.
Denim
+ : End(G) End(G) End(G)
(f, g) f +g, f, g End(G),
unde (f +g)(x) := f(x) +g(x), x G.
104
STRUCTURI ALGEBRICE
Atunci f +g End(G) pentru ca, pentru orice x, y G avem:
(f +g)(x +y)
def
= f(x +y) +g(x +y) =
f,gEnd(G)
= f(x) +f(y) +g(x) +g(y) =
G=com
= f(x) +g(x) +f(y) +g(y) =
def
= (f +g)(x) + (f +g)(y).
Se verica cu usurint a ca (End(G), +) formeaza grup comutativ, avand
ca element neutru morsmul nul
: G G
(x) = 0
G
, x G.
Fie acum f, g, h End(G). Atunci, pentru orice x G,
(f (g +h))(x) = f((g +h)(x))
def
= f(g(x) +h(x)) =
fEnd(G)
= f(g(x)) +f(h(x)) =
= (f g)(x) + (f h)(x) =
def
= (f g +f h)(x),
de unde
f (g +h) = f g +f h, pentru orice f, g, h End(G).
Analog se verica
(f +g) h = f h +g h, pentru orice f, g, h End(G).
Cum (End(G), ) formeaza monoid, rezulta ca (End(G), +, ) formeaza
inel unitar, n general necomutativ.
5. Produsul direct a 2 inele
Fie (R
1
, +, ) si (R
2
, +, ) doua inele. Pe mult imea
R
1
R
2
= (x
1
, x
2
)[x
1
R
1
, x
2
R
2
denim adunarea si nmult irea pe componente astfel: pentru orice (x

1
, y
1
),
(x
2
, y
2
) R
1
R
2
+ : (R
1
R
2
) (R
1
R
2
) R
1
R
2
,
(x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
) = (x
1
+x
2
, y
1
+y
2
),
105
si
: (R
1
R
2
) (R
1
R
2
) R
1
R
2
,
(x
1
, y
1
) (x
2
, y
2
) = (x
1
x
2
, y
1
y
2
).

Propozit ia
5.1.6. (a) (R
1
R
2
, +, ) este inel.
(b) R
1
R
2
este inel comutativ R
1
, R
2
sunt inele comutative.
(c) R
1
R
2
este inel unitar R
1
, R
2
sunt inele unitare.
Demonstrat ie: (a) Vericarea axiomelor este simpla si ramane ca
exercit iu pentru cititor.
(b) Inelul R
1
R
2
este inel comutativ daca si numai daca pentru orice
perechi (x
1
, y
1
) si (x
2
, y
2
) din R
1
R
2
avem
(x
1
, y
1
) (x
2
, y
2
) = (x
2
, y
2
) (x
1
, y
1
),
ceea ce este echivalent cu faptul ca
(x
1
x
2
, y
1
y
2
) = (x
2
x
1
, y
2
y
1
), x
1
, y
1
R
1
si x
2
, y
2
R
2
,
de unde x
1
x
2
= x
2
x
1
, pentru orice x
1
, x
2
R
1
si y
1
y
2
= y
2
y
1
,
pentru orice y
1
, y
2
R
2
adica daca si numai daca R
1
si R
2
sunt
inele comutative.
(c) Se arata usor ca R
1
si R
2
sunt inele unitare avand unitat ile 1
R
si 1
S
daca si numai daca (1
R
, 1
S
) R
1
R
2
este unitate pentru
inelul R
1
R
2
.

Denit ia
5.1.7. Inelul (R
1
R
2
, +, ) construit mai sus se numeste
produsul direct al inelelor R
1
si R
2
.
6. Produsul direct a n inele, n N, n 2.
Produsul direct a 2 inele construit n exemplul anterior se poate extinde
pentru o familie nita, arbitrara de inele.
106
STRUCTURI ALGEBRICE
Astfel, pentru R
1
,...,R
n
inele, pe mult imea
R
1
.... R
n
=
_
x = (x
1
, ..., x
n
)[x
i
R
i
, pentru i = 1, n
_
pentru x = (x
1
, ..., x
n
) R
1
... R
n
si y = (y
1
, ..., y
n
) R
1
... R
n
denim
x +y := (x
1
+y
1
, ..., x
n
+y
n
)
si
x y := (x
1
y
1
, ..., x
n
y
n
).
Se arata fara dicultate ca R
1
... R
n
mpreuna cu cele doua operat ii
formeaza un inel care se numeste produdul direct al inelelor R
1
...
R
n
.
7. Inelul matricelor patratice de tip n n cu elemente dintr-un
inel comutativ si unitar R.
Fie R un inel comutativ si unitar N = 1, ..., n si
R
NN
= f : N N R[f(i, j) = a
ij
, (i, j) N N .

Denit ia
5.1.8. f =
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n

a
n1
a
n2
a
nn
_
se numeste matrice patratica cu
n linii si n coloane cu elemente din inelul R.
Notam cu /
n
(R) mult imea matricelor cu n linii si n coloane cu ele-
mente din inelul R. Pe /
n
(R) denim adunarea a doua matrici asfel:
pentru A = (a
ij
)
1i,jn
/
n
(R) si B = (b
ij
)
1i,jn
/
n
(R),
A +B := (a
ij
+b
ij
)
1i,jn
/
n
(R).

Propozit ia
5.1.9. (/
n
(R), +) formeaza grup comutativ avand drept
element neutru matricea 0 =
_
0 0 0
0 0 0

0 0 0
_
/
n
(R).
Demonstrat ie: Exercit iu.
107
Pentru A si B din /
n
(R) e
AB := (c
ij
)
1i,jn
/
n
(R),
unde c
ik
=
n
j=1
a
ij
b
jk
.

Propozit ia
5.1.10. (a) (/
n
(R), ) formeaza semigrup, n general
necomutativ, avand elementul neutru matricea I
n
=
_
1 0 0
0 1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 1
_
/
n
(R).
(b) Pentru orice A, B, C /
n
(R) avem A(B + C) = AB + AC si
(A +B)C = AC +BC
(c) (/
n
(R), +, ) formeaza inel. Daca R este inel unitar, atunci in-
elul /
n
(R) este unitar, avand elementul unitate matricea unitate
din I
n
/
n
(R)
5.2 Reguli de calcul ntr-un inel

Propozit ia
5.2.1 (Reguli de calcul ntr-un inel). Fie (R, +, ) un inel
si 0 elementul neutru al operat iei + . Atunci:
1. 0 a = a 0 = 0, a R.
2. Regula semnelor
i. a(b) = (a)b = (ab), a, b, R,
ii. (a)(b) = ab, a, b R.
3. Pentru a, b R, notez a b := a + (b). Atunci:
i. a(b c) = ab ac, a, b R,
ii. (a b)c = ac bc, a, b R.
4. Distributivitatea generala:
i. a(b
1
+b
2
+... +b
n
) = ab
1
+ab
2
+... +ab
n
, pentru orice a, b
i
R,
cu 1 i n si orice n N
,
108
STRUCTURI ALGEBRICE
ii. (a
1
+ a
2
+ ... + a
n
)b = a
1
b + ... + a
n
b, pentru orice a
i
, b R, cu
1 i n si orice n N
.
5. Pentru orice n N si a, b R,
(n a) b = n(ab),
unde
na :=
_
_
a +a +... +a
. .
de n ori
, daca n > 0,
0, daca n = 0,
(a) + (a) +... + (a)
. .
de n ori
, daca n < 0.
Demonstrat ie: 1. Avem
a 0 = a(0 + 0) = a 0 +a 0,
de unde a 0 = 0.
2. Din
0 = a 0 = a(b + (b)) = ab +a(b)
obt inem a(b) = ab. Cealalta relat ie rezulta analog.
3. Rezulta din distributivitatea nmult irii fat a de adunare si din 2.
5. Se obt ine imediat din denit ia data pentru na.
5.3 Formule de calcul prescurtat ntr-un inel
comutativ
In cazul unui inel comutativ (R, +, ), la regulile de calcul date n Propozit ia

5.2.1 se adauga si urmatoarele:

Propozit ia
5.3.1. Fie R un inel comutativ. Atunci pentru orice a, b R
si orice n N au loc:
1. (a +b)
2
= a
2
+ 2ab +b
2
;
109
2. Este adevarata formula Binomului lui Newton: (a+b)
n
=
n
k=0
C
k
n
a
nk
b
k
;
3. a
2
b
2
= (a b)(a +b);
4. i. a
n
b
n
= (a b)(a
n1
+a
n2
b +... +ab
n2
+b
n1
);
ii. a
n
+b
n
= (a+b)(a
n1
a
n2
b+... +(1)
n2
ab
n2
+(1)
n1
b
n1
).
Demonstrat ie: Rezulta din calcul direct, folosind faptul ca ntr-un inel
comutativ, pentru orice a, b R, ab = ba si a
m
b
n
= b
n
a
m
, m, n N.
5.4 Elemente speciale ntr-un inel
5.4.1 Elemente inversabile (unitat i) ntr-un inel unitar
R. Corpuri.
Fie (R, +, ) un inel unitar, cu 1
R
elementul neutru al legii .

Denit ia
5.4.1. Un element x R se numeste element inversabil n
R (sau unitate n R) daca x este element simetrizabil n monoidul (R, ),
i.e. daca exista x
1
R astfel ncat x x
1
= x
1
x = 1
R
.

Notat ia
5.4.2. Notam cu U(R) multimea unitat ilor lui R i.e.
U(R) =
_
x R [ x
1
R astfel ncat x x
1
= x
1
x = 1
R
_
.
Mult imea (U(R), ) formeaza grup si se numeste grupul unitat ilor inelului
R.

Exemple
5.4.3. 1. U(Z) = 1;
2. U(Q) = Q
;
3. U(R) = R
;
4. U(/
n
(R)) = GL
n
(R), grupul general liniar de grad n peste R.
110
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
5.4.4. Un inel unitar n care orice element nenul este in-
versabil se numeste corp.
Cu alte cuvinte (R, +, ) este corp daca U(R) = R0 sau, echivalent,
(R, +, ) este corp daca:
1. (R, +) este grup comutativ;
2. (R0, ) este grup;
3. este distributiva fat a de + la stanga si la dreapta.

Denit ia
5.4.5. Un corp (R, +, ) se numeste corp comutativ (sau
camp) daca este lege de compozit ie comutativa.
Un corp necomutativ se mai numeste si inel cu diviziune.

Exemple
5.4.6. (Q, +, ), (R, +, ) sunt corpuri comutative.
5.4.2 Divizori ai lui zero ntr-un inel
Fie R un inel, nu neaparat unitar.

Denit ia
5.4.7. Elementul a R se numeste divizor al lui zero la
stanga (respectiv la dreapta) daca exista b R, b ,= 0 astfel ncat a b = 0,
(respectiv b a = 0).

Denit ia
5.4.8. Elementul a R se numeste divizor al lui zero daca
este divizor al lui zero la stanga si la dreapta.
111

Observat ia
5.4.9. Sa remarcam faptul ca ntr-un inel nenul R, 0 este
divizor al lui 0.
Demonstratie: Cum R ,= 0 rezulta ca exista x R, x ,= 0. Atunci,
evident, 0 x = 0 si x 0 = 0.

Denit ia
5.4.10. 0 se numeste divizor impropriu al lui 0. Orice a R,
a divizor al lui 0, a ,= 0 se numeste divizor propriu al lui 0.

Denit ia
5.4.11. Spunem ca un inel R are divizori ai lui 0 daca are
divizori proprii ai lui 0, adica daca exista a R, a ,= 0, a divizor al lui 0.

Denit ia
5.4.12. Un inel R fara divizori ai lui 0 se numeste inel in-
tegru (domeniu integru).

Denit ia
5.4.13. Un inel R unitar, comutativ si integru se numeste
domeniu de integritate.
5.4.3 Legatura dintre elementele inversabile si divi-
zorii lui 0 ai unui inel unitar.
Fie R un inel unitar, avand unitatea 1
R
.

Propozit ia
5.4.14. Daca R este un inel unitar si x R este element
inversabil (unitate) n R, atunci x nu este divizor al lui 0.
112
STRUCTURI ALGEBRICE
Demonstratie: Presupunem prin absurd ca x este divizor al lui 0 la
stanga. Rezulta ca exista a R, a ,= 0 astfel ncat x a = 0.
Cum x este inversabil, exista x
1
R astfel ncat x x
1
= x
1
x = 1
R
.
Din x a = 0, nmult ind la stanga cu x
1
, obt inem 1
R
a = 0, deci a = 0,
contradict ie. Prin urmare, x nu este divizor al lui 0 la stanga.
Analog se demonstreaza ca x nu este divizor al lui 0 nici la dreapta.
Ne punem intrebarea daca este valabila si armat ia reciproca: ntr-un
inel unitar R, daca x R nu este divizor al lui 0 atunci rezulta ca x este
inversabil? Raspunsul este: n general, NU!

Exemplul
5.4.15.

In inelul unitar (Z, +, ), 2 Z nu este divizor al lui 0
si nu este nici inversabil.

Propozit ia
5.4.16. Daca ntr-un inel R, x R este nondivizor al lui 0,
atunci x este simplicabil la stanga si la dreapta.
Demonstratie: Fie a, b R astfel ncat a x = b x, de unde (ab) x = 0.
Cum x nu este divizor al lui 0, rezulta ca a b = 0, a = b, deci x este
simplicabil la dreapta.
Analog se demonstreaza ca x este simplicabil si la stanga.
5.4.4 Legatura dintre corpuri si inele integre.

Propozit ia
5.4.17. Orice corp este inel integru.
Demonstratie: Rezulta imediat din Propozit ia 5.4.14.

Observat ia
5.4.18. Reciproca armat iei precedente nu este, n general,
adevarata. De exemplu, Z este domeniu de integritate care nu este corp (n
mod evident, nu orice element nenul din Z este inversabil).
Are loc nsa urmatorul rezultat:

Propozit ia
5.4.19. Orice domeniu de integritate nit este corp.
113
Demonstratie: Fie R un inel integru nit si a R, a ,= 0 un element
nenul din R. Va trebui sa demonstram ca a are un invers. Pentru aceasta,
e funct ia
f
a
: R R,
f
a
(x) = ax, pentru orice x R.
Din f
a
(x) = f
a
(y), rezulta ax = ay, deci a(x y) = 0. Cum inelul R nu are
divizori ai lui zero si a ,= 0, rezulta ca x y = 0, adica x = y, deci funct ia f
a
este injectiva.
Dar mult imea R este nita, si atunci orice funct ie de forma f
a
: R R
care este injectiva este si surjectiva. Exista deci un element b R astfel
ncat f
a
(y) = 1, i.e. ab = 1. Cum inelul R este comutativ, rezulta ca b este
inversul lui a.
5.5 Corpului numerelor complexe C.
Corpul R al numerelor reale nu este sucient de larg din punct de vedere
al existent ei radacinilor pentru ecuat iile cu coecient i reali. De exemplu,
ecuat ia x
2
+ 1 = 0 nu are radacini reale. Se pune problema obt inerii unui
corp C care sa cont ina corpul R si care sa aiba proprietatea ca orice ecuat ie
de gradul doi are radacinile n C.
Consideram produsul cartezian RR := (a, b) [ a, b R pe care denim
operatiile + si astfel :
+ : (R R) (R R) R R
(a
1
, b
1
) + (a
2
, b
2
) := (a
1
+a
2
, b
1
+b
2
)
si
: (R R) (R R) R R
(a
1
, b
1
) (a
2
, b
2
) := (a
1
a
2
b
1
b
2
, a
1
b
2
+a
2
b
1
)

Propozit ia
5.5.1. RR mpreuna cu operat iile + si denite mai
sus formeaza un corp comutativ, care se noteaza cu C si se numeste cor-
pul numerelor complexe. Fiecare element al acestui corp se numeste numar
complex.
Demonstratie: Se verica cu usurinta ca operat ia + este asociativa si
comutativa avand elementul neutru (0, 0); opusul oricarui element (a, b)
R R este (a, b) R R.
114
STRUCTURI ALGEBRICE
De asemenea, este asociativa si comutativa (vericat i!), (1, 0) este
elementul neutru si orice (a, b) R R, (a, b) ,= (0, 0) este simetrizabil.
Se mai arat a, fara dicultate, ca este distributiva fata de + , deci
(R R, +, ) este corp comutativ.
Aplicat ia i : R C denita de i(a) = (a, 0), pentru orice a R este n
mod evident o funct ie injectiva si, n plus, i(a + b) = i(a) + i(b) si i(a b) =
i(a) i(b), pentru orice a, b R.
Acest fapt ne permite sa identicam numarul complex (a, 0) C cu
numarul real a R, adica R C.
Notam cu i numarul complex (0, 1). Atunci i
2
= (0, 1) (0, 1) = (1, 0) =
1 (deci ecuat ia x
2
+1 = 0 are solut ie n C), i
3
= (1, 0) (0, 1) = (0, 1) =
(0, 1) = i, i
4
= i
2
i
2
= 1.
Sa mai remarcam faptul ca orice (a, b) C se poate scrie sub forma:
(a, b) = a +b i,
pentru ca:
a +b i = (a, 0) + (b, 0) (0, 1) = (a, 0) + (0, b) = (a, b).
Deci, orice numar complex se poate reprezenta sub forma z = a +i b, cu
a, b R, care se numeste forma algebrica a numarului complex z.

Denit ia
5.5.2. Pentru z = a +i b, cu a, b R, a se numeste partea
reala a lui z C si se noteaza a = Re(z), iar b se numeste partea imaginara
a lui z C si se noteaza b = Im(z).
z = a i b se numeste conjugatul lui z C.

Denit ia
5.5.3. Punctul M(a, b) se numeste axul lui z = a + i b,
[z[ =
a
2
+b
2
se numeste modulul numarului complex z, iar unghiul
[0, 2) se numeste argumentul lui z.
115
Figura 5.1: Interpretarea geometrica a unui numar complex
5.6 Corpului cuaternionilor
Fie H mult imea matricilor patratice de ordinul 2 cu elemente numere com-
plexe de forma
H =
__
z w
w z
_
[ z, w C
_
/
2
(C).

Propozit ia
5.6.1. Hmpreuna cu adunarea si nmult irea matricilor formeaza
corp necomutativ.
Demonstratie: Se verica fara dicultate ca H este nchisa la adunarea
si nmult irea matricilor, deci + si sunt legi de compozit ie pe H.
Cum O
2
=
_
0 0
0 0
_
H si pentru orice A =
_
z w
w z
_
H avem
A =
_
z w
w z
_
=
_
z w
(w) (z)
_
H, rezulta ca (H, +) este
subgrup n (/
2
(C), +), deci (H, +) este grup comutativ.
Pe de alta parte, (H, ) este monoid: nmult irea matricilor este comutativa
si I
2
=
_
1 0
0 1
_
H.
Fie acum A =
_
z w
w z
_
H, A ,= O
2
, adica macar unul dintre
numerele complexe z sau w este nenul. Atunci detA = z z + w w =
116
STRUCTURI ALGEBRICE
[z[
2
+[w[
2
,= 0, deci A este inversabila n /
2
(C) si
A
1
=
1
detA

_
z w
w z
_
=
1
[z[
2
+[w[
2

_
z w
w z
_
=
=
_
z w
w z
_
H,
unde :=
1
|z|
2
+|w|
2
R.
Prin urmare (HO
2
, ) este grup. Cum distributivitatea fat a de
+ pe H rezulta din proprietatea similara pe /
2
(C), am demonstrat ca
(H, +, ) este corp.
In nal, sa mai observam ca H nu este comutativ:

_
0 i
i 0
_
_
i 0
0 i
_
=
_
0 1
1 0
_
,
iar
_
i 0
0 i
_
_
0 i
i 0
_
=
_
0 1
1 0
_
.

Denit ia
5.6.2. (H, +, ) se numeste corpul cuaternionilor, iar ele-
mentele sale se numesc cuaternioni.
Denim funct ia i : R H, prin i(a) =
_
a 0
0 a
_
.

In mod evident
funct ia i este injectiva, i(a + b) = i(a) + i(b), i(ab) = i(a)i(b) si i(1) = I
2
,
ceea ce ne permite sa identicam corpul R cu imaginea sa n H, deci vom
nota cuaternionul i(a) cu a. Daca notam
i =
_
i 0
0 i
_
, j =
_
0 1
1 0
_
, k =
_
0 i
i 0
_
,
avem relat iile
i
2
= j
2
= k
2
= 1, ij = ji = k, jk = kj = i, ki = ik = j.
117
Daca z = a
1
+b
1
i si w = a
2
+b
2
i sunt numere complexe scrise sub forma
algebrica, atunci
_
z w
w z
_
= a
1
+b
1
i +a
2
j +b
2
k.
Prin urmare, orice cuaternion poate scris n mod unic sub forma
h = a +bi +cj +dk,
unde a, b, c, d sunt numere reale.
Este important sa observam ca o ecuat ie cu coecient i n corpul necomu-
tativ H poate sa aibe mai multe radacini decat gradul sau. Dupa cum vom
vedea, n cazul corpurilor comutative acest lucru nu este posibil.
118
Capitolul 6
Morsme si izomorsme de
inele si corpuri
6.1 Morsme de inele si corpuri. Denit ie.
Exemple
6.1.1 Morsme de inele si corpuri. Denit ie

Denit ia
6.1.1. Fie R si S doua inele. O aplicat ie f : R S se
numeste morsm de inele daca satisface condit iile:
1. f(x +y) = f(x) +f(y), pentru orice x, y R;
2. f(x y) = f(x) f(y), pentru orice x, y R.

Observat ia
6.1.2. Daca f : R S este morsm de inele, din prima
condit ie rezulta ca f este morsm de grupuri de la (R, +) n (S, +), deci f
mosteneste proprietat ile morsmelor de grupuri, deci:
1. f(0
R
) = 0
S
;
2. f(x
1
+ ... + x
n
) = f(x
1
) + ... + f(x
n
), pentru orice x
1
, ..., x
n
R, si
orice n N
;
3. f(x) = f(x), pentru orice x R;
119
4. f(n x) = n f(x), pentru orice n Z si pentru orice x R.
5. Un morsm de inele f : R S este injectiv daca si numai daca
ker f = 0
R
. (vezi Propozit ia 3.2.3).
6. De asemenea, din a doua condit ie, f este morsm de semigrupuri de
la (R, ) n (S, ), deci :
f(x
n
) = f(x)
n
, x R, n N
.

Denit ia
6.1.3. Daca R si S sunt inele unitare si f : R S este
un morsm de inele cu proprietatea ca f(1
R
) = 1
S
, atunci f se numeste
morsm unitar de inele (unitare).

Propozit ia
6.1.4. Fie f : R S un morsm unitar de inele si x U(R).
Atunci f(x) U(S) si f(x
1
) = f(x)
1
, pentru orice x U(R).
Demonstratie: Evident.

Denit ia
6.1.5. Fie K si L doua corpuri. Aplicat ia f : K L se
numeste morsm de corpuri daca f este morsm de inele unitare.
6.1.2 Exemple de morsme de inele si corpuri
1. Incluziunile canonice Z Q R C sunt morsme unitare.
2. Fie n N, n 2 si inelul (neunitar) nZ. Aplicat ia i : nZ Z este
morsm de inele.
3. Daca R si S sunt doua inele, aplicat ia : R S, (x) = 0
S
, pentru
orice x R este morsm de inele si se numeste morsmul nul.
120
STRUCTURI ALGEBRICE
4. Fie R si S doua inele si RS produsul lor direct (vezi Denit ia 5.1.7).
Aplicat iile
p : R S R,
p(a, b) = a, pentru orice (a, b) R S
si
q : R S S,
q(a, b) = b, pentru orice (a, b) R S,
sunt morsme surjective de inele unitare, daca R si S sunt unitare
(vericat i!).
De asemenea, aplicat iile:
: R R S,
(a, b) = (a, 0
S
), pentru orice a R,
si
: S R S,
(a, b) = (0
R
, b), pentru orice b S,
sunt morsme injective de inele neunitare (vericat i!).
5.

Denit ia
6.1.6. Fie R un inel. Un morsm de inele f : R R se
numeste endomorsm al lui R.
Sa determin am, de exemplu, endomorsmele (de inel) ale lui Z.
Din Observat ia 6.1.2 rezulta ca f : (Z, +) (Z, +) este un morsm
de grupuri, deci, conform Propozit iei 3.1.10, f(x) = a x, pentru orice
x Z, unde a := f(1) Z.
Pe de alta parte, f(x y) = f(x) f(y), pentru orice x, y Z, adica
a(xy) = (ax)(ay), pentru orice x, y Z, de unde obt inem ca a 0, 1.
Prin urmare, pentru a = 0, avem f : Z Z, f(x) = 0, x Z (i.e.
f este morsmul nul) si, pentru a = 1, avem f : Z Z, f(x) = x,
pentru orice x Z (i.e. f = 1
Z
).
121
Am demonstrat astfel ca
End(Z) = , 1
Z
.

Denit ia
6.1.7. Fie f : R S un morsm de inele. Multimea
ker f := x R[f(x) = 0
S
= f
1
(0) R
se numeste nucleul morsmului f, iar multimea
Imf := f(x)[x R = f(R) S
se numeste imaginea morsmului f.
6.2 R-algebre si morsme de R-algebre.
6.2.1 Denit ia unei R-algebre si a unui morsm de R-
algebre

Denit ia
6.2.1. Fie R un inel comutativ si unitar, S un inel unitar si
: R S un morsm unitar de inele.
S se numeste R-algebra de morsm structural daca:
(a) b = b (a), a R, b S,
sau, echivalent
Im Z(S),
adica daca (a), pentru orice a R, comuta cu toate elementele din S.

Observat ia
6.2.2.

In particular, aceasta condit ie este ndeplinita daca S
este inel comutativ.
122
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
6.2.3. Fie S si T doua R-algebre de morsme structurale
si . O funct ie f : S T se numeste morsm de R-algebre daca f este
morsm unitar de inele si face comutativa diagrama:
R S
T
E
f
,
i.e. f = .
6.2.2 Exemple de R-algebre

Propozit ia
6.2.4. Orice inel unitar R are n mod unic o structura de
Z-algebra de morsm structural
: Z R,
(n) = n 1
R
, pentru orice n Z
Demonstratie: Sa vericam ntai ca este un morsm unitar de inele.
Pentru orice m, n Z, avem:
(m +n) := (m +n) 1
R
= m 1
R
+n 1
R
=
= (m) +(n),
(m n) := (m n) 1
R
= m (n 1
R
) = (m 1
R
) (n 1
R
) =
= (m) (n).
Cum si
(1
Z
) = 1 1
R
= 1
R
,
rezulta ca este un morsm unitar de inele.
Sa aratam acum c a Im f Z(R). Pentru un x R si un n Z,
(n) x = (n 1
R
) x = (1
R
+... + 1
R
. .
n ori
) x = x +... +x
. .
n ori
= n x,
123
iar
x (n) = x (n 1
R
) = x (1
R
+... + 1
R
. .
n ori
) = x 1
R
+... +x 1
R
. .
n ori
= n x,
deci (n) x = x (n), pentru orice x R si orice n Z. Asadar R este o
Z-algebra.
Fie acum f : Z R un morsm unitar de inele astfel ncat
f(n) x = x f(n), pentru orice x R si pentru orice n Z.
Cum f(1
Z
) = 1
R
, iar pentru n Z, n > 0,
f(n) = f(1 +... + 1
. .
n ori
) = n f(1) = n 1
R
,
iar pentru n Z, n < 0,
f(n) = f((n)) = f(n) = (n) 1
R
= n 1
R
,
rezulta f = .

Propozit ia
6.2.5. Fie R un inel, /
n
(R) inelul matricilor de ordin n si
aplicat ia : R /
n
(R), (a) = (a
ij
)
1in
1jn
, cu
a
ij
=
_
a, daca i = j,
0, daca i ,= j.
Atunci :
1. este morsm unitar de inele;
2. Pentru orice a R si orice A /
n
(R), (a) A = a A;
3. Pentru orice a R si orice A /
n
(R), A (a) = A a.
Demonstratie: 1. Sa vericam, pentru nceput, ca este un morsm
unitar de inele. Pentru orice a, b R, avem:
(a +b) = ((a +b)
ij
)
1in
1jn
= (a
ij
+b
ij
)
1in
1jn
=
= (a
ij
)
1in
1jn
+ (b
ij
)
1in
1jn
=
= (a) +(b),
124
STRUCTURI ALGEBRICE
iar
(a) (b) = (a
ij
)
1in
1jn
(b
ij
)
1in
1jn
=
= (c
ik
)
1in
1kn
,
unde
c
ik
=
n
j=1
(a
ij
) (b
jk
) = a
ii
b
ik
= a 1 b
ik
= ab
ik
.
Dar
(a b) = ((ab)
ij
)
1in
1jn
,
deci
(a) (b) = (a b).
Cum si
(1) = (
ij
)
1in
1jn
= I
n
,
rezulta ca este morsm unitar de inele.
2. Fie a R si A = (a)
1in
1jn
. Atunci:
(a) A = (a
ij
)
1in
1jn
(a
jk
)
1jn
1kn
= (a a
ik
)
1in
1kn
= (a a
ij
)
1in
1jn
=
= a A.
3. Analog cu punctul precedent.

Corolar
6.2.6. Daca R este un inel comutativ, atunci /
n
(R) este o
R-algebra de morsm structural
: R /
n
(R)
(a) := a I
n
Demonstratie: Evident.
6.3 Proprietat i ale morsmelor de inele

Propozit ia
6.3.1. Fie f : R S si g : S T doua morsme (unitare)
de inele. Atunci g f este morsm (unitar) de inele.
125

Denit ia
6.3.2. Un morsm de inele f : R S se numeste izomorsm
daca exista un morsm de inele g : S R astfel ncat
f g = 1
S
si g f = 1
R
.

Propozit ia
6.3.3. Fie f : R S un morsm de inele. Atunci f este
izomorsm daca si numai daca funct ia f este bijectiva.
Demonstrat ie: Analog cu demonstrat ia Propozit iei 3.3.3.

Denit ia
6.3.4. Doua inele (corpuri) R si S se numesc izomorfe si se
noteaza R S daca exista f : R S un izomorsm de inele (corpuri).

Propozit ia
6.3.5. Relat ia de izomorsm ntre inele (corpuri) are pro-
prietat ile unei relat ii de echivalent a.

Denit ia
6.3.6. Fie R un inel (corp). Un izomorsm f : R R se
numeste automorsm al inelului (corpului) R.

Propozit ia
6.3.7. Fie f : K L un morsm de corpuri. Atunci f este
injectiv.
126
STRUCTURI ALGEBRICE
Demonstrat ie: Fie x si y doua elemente din corpul K astfel ncat f(x) =
f(y). Atunci f(x) f(y) = 0, adica f(x y) = 0.
Sa presupunem, prin absurd, ca x y ,= 0. Cum x y K, iar K este
corp, deci orice element nenul este inversabil, rezulta ca exista un t K
astfel ncat t(x y) = 1.
Daca aplicam f relat iei precedente obt inem:
f(t) f(x y)
. .
=0
= f(1),
de unde f(t) 0 = 1, 0 = 1 fals.
Prin urmare, x y = 0, x = y, deci f este injectiv.
Ret inem deci ca
orice morsm de corpuri este injectiv.
127
128
Capitolul 7
Subinele si ideale n inele
unitare
7.1 Subinel. Denit ie. Exemple

Denit ia
7.1.1. Fie R un inel si , = S R o submult ime nevida a
sa. S se numeste subinel al lui R daca satisface condit iile:
1. pentru orice x, y S, avem x y S (sau echivalent, S S S; cu
alte cuvinte (S, +) este subgrup n (R, +));
2. pentru orice x, y S, avem x y S (sau echivalent, S S S; cu
alte cuvinte S este nchisa la operat ia , sau (S, ) este subsemigrup
n (R, )).

Propozit ia
7.1.2 (de caracterizare a subinelului). Fie R un inel si
S R, S ,= o submult ime nevida a sa.
Atunci S este subinel al lui R daca si numai daca S mpreuna cu operat iile
induse de pe R formeaza inel.
Demonstrat ie: : Daca (S, +, ) este inel, atunci (S, +) este grup, deci
este subgrup n (R, +), iar (S, ) este semigrup. Prin urmare, S este subinel
al lui R.
129
: Daca (S, +) formeaza subgrupn (R, +), atunci + de pe R induce
pe S o operat ie algebrica mpreuna cu care (S, +) este grup abelian si rezulta
acum ca (S, +, ) este inel.

Denit ia
7.1.3. Fie R un inel unitar avand elementul unitate 1
R
si S
un subinel al sau. Daca 1
R
S, atunci S se numeste subinel unitar al lui
R.

Exemple
7.1.4 (Exemple de subinele).
1. Daca R este inel, atunci R si 0 sunt subinele ale sale.
2. Z este subinel n Q, iar Q este subinel n R.
3. Subinelele lui Z sunt exact subgrupurile lui Z.
Pentru n N, n 2, nZ este subinel n Z, dar nu este subinel unitar
( desi Z este inel unitar).
4. RQ nu este subinel n R pentru ca, de exemplu, 2
3 RQ,
4 +
3 RQ, dar (2
3) + (4 +
3) = 6 / RQ.
5. Fie K un corp si /
n
(K) inelul matricilor patratice cu elemente din
K. Mult imea
S = A = diag(a
1
, ..., a
n
)[a
1
, ..., a
n
K =
=
_
_
_
_
_
a
1
. . . 0
0
.
.
.
0
0 . . . a
n
_
_
_
[a
1
, ..., a
n
K
_
_
este un subinel unitar n /
n
(K).
6. Fie R = Z Z produsul direct al lui Z cu el nsusi. R mpreuna cu
adunarea si nmult irea pe componente:
(a
1
, b
1
) + (a
2
, b
2
) := (a
1
+a
2
, b
1
+b
2
), (a
1
, b
1
), (a
2
, b
2
) R
(a
1
, b
1
) (a
2
, b
2
) := (a
1
a
2
, b
1
b
2
), (a
1
, b
1
), (a
2
, b
2
) R
este inel unitar, avand elementul unitate 1
R
= (1, 1).
130
STRUCTURI ALGEBRICE
7. Fie
S := Z 0 := (a, 0)[a Z.
Pentru (a, 0), (b, 0) din S, avem
(a, 0) (b, 0) = (a b, 0) S,
(a, 0) (b, 0) = (ab, 0) S,
deci S este subinel n R. De asemenea, deoarece (1, 1) / S, S nu este
subinel unitar al lui Z Z.
Pe de alta parte, (1, 0) S si
(a, 0) (1, 0) = (1, 0) (a, 0) = (a, 0),
pentru orice (a, 0) S, adica (1, 0) este element unitate n S. Cum
1
S
= (1, 0) ,= (1, 1) = 1
R
, rezulta ca S este inel unitar, dar nu este
subinel unitar n R.

Denit ia
7.1.5. Fie K un corp. O submult ime cu cel put in doua ele-
mente a lui K ce are proprietatea ca formeaza corp cu operat iile induse de
pe K se numeste subcorp al lui K.

Propozit ia
7.1.6 (de caracterizare a unui subcorp). Fie K un corp
si L o submult ime a lui K avand cel put in doua elemente. Atunci L este
subcorp al lui K daca si numai daca satisface urmatoarele condit ii:
1. Pentru orice x, y L, y ,= 0, avem x y L, i.e. (L, +) este subgrup
n (K, +).
2. Pentru orice x, y L, y ,= 0, avem xy
1
L i.e. (L0, ) este
subgrup n (K
, ).
Demonstrat ie: Analog cu Propozit ia 7.1.2.

Observat ia
7.1.7.

In condit ia a doua din Propozit ia 7.1.6, deoarece trebuie
sa existe un y diferit de 0, intervine condit ia [L[ 2.
131
7.2 Ideal. Denit ie. Exemple. Proprietat i

Denit ia
7.2.1. Fie R un inel unitar si I o submult ime nevida a sa.
Spunem ca I este ideal la stanga al inelului R daca satisface urmatoarele
doua condit ii:
1. Pentru orice x, y I, x y I (sau echivalent, I I I, sau (I, +)
subgrup n (R, +)).
2. Pentru orice r R si x I, rx I (i.e. RI I), unde RI :=
rx[r R, x I. (se mai spune ca elementele idealului absorb
elementele din inel).

Denit ia
I se numeste ideal la dreapta al inelului R dac a satisface urmatoarele doua
condit ii:
subgrup n (R, +));
2. Pentru orice r R si x I, xr I (i.e. IR I), unde IR :=
xr[x I, r R.

Denit ia
I se numeste ideal bilateral al inelului R daca satisface urmatoarele doua
condit ii:
subgrup n (R, +));
2. Pentru orice r, s R si x I, rxs I (sau, echivalent RIR I),
unde RIR := rxs[r R, x I, s R.
132
STRUCTURI ALGEBRICE

Observat ia
7.2.4. Sa observam faptul ca daca inelul R este comutativ,
atunci RI = IR, deci idealele stangi, idealele drepte si idealele inelului R
coincid.

Exemple
7.2.5 (Exemple de ideale).
1.

Propozit ia
7.2.6. Subinelele si idelele lui Z sunt de forma nZ, cu
n N.
Demonstrat ie: Fie S Z un subinel al lui Z. Atunci (S, +) este
subgrup n (Z, +) deci, conform Propozit iei 2.3.7, S = nZ. Deoarece,
pentru a = nx Z si b = ny nZ, avem ab = n(nxy) nZ,
demonstrat ia este ncheiata.
2.

Propozit ia
7.2.7. Orice ideal stang (drept, bilateral) al lui R este
subinel n R.
Demonstrat ie: Fie I un ideal stang n R. Atunci R I I, deci
I I I, de unde rezulta ca I este subinel al lui R.

Observat ia
7.2.8. Reciproca propozit iei precedente nu este, n gen-
eral, adevarata.
De exemplu, Z este subinel n Q, dar nu este ideal n Q pentru ca
Q Z Z: n mod evident,
1
2
..
Q
1
..
Z
=
1
2
/ Z.
3.

In /
2
(R),
I =
_
A =
_
0 a
0 b
_
[a, b R
_
este ideal stang, dar nu este ideal drept.
133
Demonstrat ie: Fie A
1
=
_
0 a
1
0 b
1
_
si A
2
=
_
0 a
2
0 b
2
_
doua ma-
trici din I si M =
_
x y
z t
_
/
2
(R).
Avem
A
1
A
2
=
_
0 a
1
a
2
0 b
1
b
2
_
I
si
M A
1
=
_
0 xa
1
+ya
2
0 za
1
+ta
2
_
I,
de unde rezulta ca I este ideal stang n /
2
(R).
Dar I nu este nsa si ideal drept n /
2
(R): pentru A =
_
0 1
0 1
_
I
si M =
_
0 0
1 1
_
/
2
(R),
AM =
_
1 1
1 1
_
/ I.
4. Se verica analog ca pentru un inel unitar R,
I =
_
A = (a
ij
)
1i,jn
/
n
(R)[a
i1
= 0, i = 1, n
_
/
n
(R)
este ideal stang, dar nu este ideal drept.
5.

Intr-un inel R, (0) := 0 si R sunt ideale bilaterale n R. Ele se
numesc ideale improprii. Orice ideal I al lui R, I ,= (0) si I ,= R se
numeste ideal propriu.

Propozit ia
7.2.9. Fie R un inel unitar si I un ideal stang (drept, bilateral)
n R. Atunci I = R daca si numai daca I U(R) ,= .
Demonstrat ie: : Trivial.
: Presupunem I U(R) ,= . Fie x I U(R). Atunci x
1
R
astfel ncat x
1
x = 1. Din x I, x
1
R si I ideal stang n R, obt inem
1 R.
Fie acum r R. Cum
r = r
..
R
1
..
I
I,
avem R I, deci I = R.
134
STRUCTURI ALGEBRICE
Ret inem deci ca:
Un ideal coincide cu ntreg inelul daca si numai daca cont ine cel
put in un element inversabil.

Propozit ia
7.2.10. Un inel unitar R este corp daca si numai daca sin-
gurele sale ideale sunt (0) si R.
Demonstrat ie: : Fie R un corp si I un ideal n R, I ,= (0). Exista
atunci un x I, x ,= 0. Cum U(R) = R0, rezulta ca x I U(R). Prin
urmare I U(R) ,= si, aplicand Propozit ia 7.2.9, obt inem I = R.
: Reciproc, e R un inel unitar ale carui singure ideale sunt (0) si
R. Sa aratam ca U(R) = R0, adica ca R este corp.
Fie x R, x ,= 0. Rezulta, fara mare dicultate, ca Rx := rx[r R
este ideal stang n R. Cum 1 x = x ,= 0 Rx, idealul Rx este nenul, deci
Rx = R. Dar 1 R, deci 1 Rx si prin urmare exista x
1
R astfel ncat
1 = x
1
x. Am aratat astfel ca x este inversabil la stanga.
Analog, din xR = R ideal la dreapta, nenul al lui R, obt inem xR = R,
de unde x este inversabil la dreapta. Prin urmare x U(R), adica U(R) =
R0.
Asadar, ret inem ca:
O modalitate de a demonstra ca un inel este corp este aceea de a
arata ca are numai ideale improprii.
7.3 Operat ii cu ideale
7.3.1 Intersect ia unei familii de ideale

Propozit ia
7.3.1. Intersect ia unei familii arbitrare de ideale stangi (drepte,
respectiv bilaterale) ntr-un inel unitar R este ideal stang (drept, respectiv bi-
lateral) n R.
Demonstrat ie: Fie I
[ A o familie de ideale stangi n R si I :=
I
I
intersect ia acestora. Atunci, conform Propozit iei 2.5.1, I este subgrup

n (R, +).
135
Fie acum r R si x I. Cum x I
, pentru orice A si I
este ideal
stang n R, avem rx I
, pentru orice A. Deci rx I. Am aratat astfel

ca I este ideal stang n R.
Demonstrat ia se face analog pentru o familie de ideale drepte sau bilat-
erale.
7.3.2 Idealul generat de o submult ime X a unui inel
unitar R
Propozit ia 7.3.1 ne permite sa denim not iunea de ideal generat de o submult ime
a unui inel R.

Denit ia
7.3.2. Fie R un inel unitar si X R o submult ime a sa.
Numim idealul stang generat de mult imea X intersect ia tuturor idealelor
stangi care cont in mult imea X:
< X >
s
:= I[I ideal stang n R, I X.

Observat ia
7.3.3. Sa remarcam faptul ca mult imea I[I ideal stang n
R, I X este nevida (R I[I ideal stang n R, I X) si ca < X >
s
este cel mai mic ideal stang al lui R care cont ine X.

Denit ia
7.3.4. Fie
< X >
d
:= I[I ideal drept n R, I X.
Atunci < X >
d
este cel mai mic ideal drept al lui R care cont ine X si se
numeste idealul drept generat de X.
136
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
7.3.5. Fie
< X >
b
:= I[I ideal bilateral n R, I X.
Atunci < X >
b
este cel mai mic ideal bilateral al lui R care cont ine X si se
numeste idealul bilateral generat de X.

Exemple
7.3.6. Pentru X = ,
< >
s
=< >
d
=< >
b
= 0 = (0).
Pentru X = 1
R
,
< 1
R
>
s
=< 1
R
>
d
=< 1
R
>
b
= R.

Teorema
7.3.7. Fie R un inel unitar si X o submult ime nevida a sa.
Atunci:
1. Idealul stang generat de X este
< X >
s
=
_
n
i=1
r
i
x
i
[x
i
X, r
i
R, i = 1, n, n 1
_
,
2. Idealul drept generat de X este
< X >
d
=
_
n
i=1
x
i
r
i
[x
i
X, r
i
R, i = 1, n, n 1
_
,
3. Idealul bilateral generat de X este
< X >
b
=
_
n
i=1
r
i
x
i
s
i
[x
i
X, r
i
, s
i
R, i = 1, n, n 1
_
.
137
Demonstrat ie: 1. Vom demonstra ca mult imea
T :=
_
n
i=1
r
i
x
i
[x
i
X, r
i
R, i = 1, n, n 1
_
este ideal stang n R si ca T =< X >
s
.
Pentru aceasta, e x =
n
i=1
r
i
x
i
si y =
m
j=1
s
j
y
j
cu r
i
, s
j
R si x
i
, y
j
X
doua elemente din T. Atunci, n mod evident, x y T si, pentru r R,
r x = r
n
i=1
r
i
x
i
=
n
i=1
rr
i
..
R
x
i
T,
deci T este ideal stang n R.
Deoarece, pentru orice x X, x = 1
..
R
x
..
X
T, rezulta X T; dar
< X >
s
este cel mai mic ideal care cont ine X, si, prin urmare, T < X >
s
.
Pentru incluziunea inversa e x T de forma x =
n
i=1
r
i
x
i
, cu r
i
R si
x
i
X, pentru orice i = 1, n. Cum x
i
X < X >
s
si < X >
s
este ideal
stang al lui R, r
i
x
i
< X >
s
, pentru orice i = 1, n, deci si
n
i=1
r
i
x
i
< X >
s
.
Am obt inut atunci ca T =< X >
s
.
2. Analog cu primul punct al teoremei.
3. Analog cu primul punct al teoremei.
Cazuri particulare:
1. Daca X = x, atunci
< X >
s
= < x >
s
=
_
n
i=1
r
i
x[r
i
R, i = 1, n, n N
_
=
= rx[r R := Rx.

Denit ia
7.3.8. Rx := rx[r R se numeste idealul principal stang
general de x.
Se obt in analog
< X >
d
= < x >
d
= xs[s R = xR,
< X >
b
= < x >
b
= rxs[r, s R = RxR.
138
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
7.3.9. xR := xs[s R se numeste idealul principal drept
general de x, iar RxR := rxs[r, s R se numeste idealul principal bilat-
eral general de x.

Denit ia
7.3.10. Un domeniu de integritate R se numeste domeniu cu
ideale principale daca orice ideal al sau este principal.

Exemplul
7.3.11. Z este domeniu cu ideale principale pentru ca
orice ideal din Z este de forma nZ =< n >, cu n N.
2. Daca X = x
1
, ..., x
n
, atunci
< X >
s
= < x
1
, ..., x
n
>
s
=
_
n
i=1
r
i
x
i
[r
i
, ..., r
n
R
_
= Rx
1
+... +Rx
n
,
< X >
d
= < x
1
, ..., x
n
>
s
=
_
n
i=1
x
i
r
i
[r
i
, ..., r
n
R
_
= x
1
R +... +x
n
R.

Denit ia
7.3.12. Un ideal I al inelului unitar R se numeste nit gen-
erat daca exista o submult ime nita X a lui R astfel ncat I =< X >, i.e.
X genereaza pe I.
7.3.3 Suma unei familii de ideale

Propozit ia
7.3.13. Fie R un inel unitar si I, J doua ideale stangi (drepte,
bilaterale) n R. Atunci I J este ideal stang (drept, bilateral) n R daca si
numai daca I J sau J I.
Demonstrat ie: Rezulta din Propozit ia 2.5.2 .
139

Observat ia
7.3.14. Din Propozit ia 7.3.13 rezulta ca reuniunea a doua
ideale stangi (drepte, bilaterale) nu este, n general, ideal stang (drept, bilat-
eral).
Fie I si J doua ideale stangi (drepte, bilaterale) ale unui inel unitar R si
e 
s
cel mai mic ideal stang (drept, bilateral) al lui R care cont ine
I si J.
Atunci 
s
este de forma:

s
:=
_
n
i=1
r
i
x
i
[r
i
R, x
i
I J, i = 1, n, n 1
_
.
Fie x 
s
, x =
n
i=1
r
i
x
i
si sa presupunem ca x
1
, ..., x
m
I si
x
m+1
, ..., x
n
J. Atunci:
x =
m
i=1
r
i
x
i
..
I
. .
I
+
n
i=m+1
r
i
x
i
..
J
. .
J
=: a +b,
cu a I si b J.
Prin urmare:

s
= x = a +b[a I, b J = I +J.
140
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
7.3.15. Pentru I, J doua ideale stangi ale inelului R, idealul
I +J = a +b[a I, b J =
s
se numeste suma idealelor I si J si este cel mai mic ideal stang al lui R
care cont ine idealele I si J.
Analog, pentru I, J ideale drepte (bilaterale) se deneste suma idealelor I
si J.
Inductiv, daca I
1
, I
2
, ..., I
m
sunt, de exemplu, ideale stangi n R, atunci
I
1
+I
2
+... +I
m
= (I
1
+I
2
+... +I
m1
) +I
m
=
= x
1
+x
2
+... +x
m
[x
j
I
j
, j = 1, m =
= Rx
1
+Rx
2
+... +Rx
m
se numeste suma idealelor I
1
, I
2
, ..., I
m
.
7.3.4 Laticea idealelor unui inel unitar
Fie R un inel unitar.

Notat ia
7.3.16. Fie
L
s
(R) := I[I ideal stang al lui R;
L
d
(R) := I[I ideal drept al lui R;
L
b
(R) := I[I ideal bilateral al lui R.

Propozit ia
7.3.17. Mult imile (L
s
(R), ), (L
d
(R), ), (L
b
(R), ) formeaza
latici complete avand drept prim element idealul nul (0) si drept ultim element
R.
Demonstrat ie:

In mod evident, ecare din aceste mult imi este part ial
ordonata cu si, conform Propozit iei 7.3.1 si Denit iei 7.3.15, ecare
dintre ele este latice cu inf si sup denite astfel: de exemplu, pentru I, J
L
s
(R),
infI, J = I J L
s
(R)
si
supI, J = I +J L
s
(R).
141
Laticea L
s
(R) este completa: conform Propozit iei 7.3.1, pentru I
[
A L
s
(R),
infI
[ A =
A
I
L
s
(R),
iar
supI
[ A = <
_
A
I
>=
A
I
=
=
_
x =
n
i=a
x
i
[x
i
I
i
, i = 1, n,
i
A
_
.
Cand R este inel comutativ, putem deni si alte operat ii cu ideale.
7.3.5 Produsul unei familii de ideale

Denit ia
7.3.18. Fie I si J doua ideale stangi n inelul R. Fie IJ
idealul generat de produse de elemente de forma a b, cu a I si b J, i.e.
IJ =
_
n
i=1
a
i
b
i
[a
i
I, b
i
J, i = 1, n
_
.
Mult imea IJ denita mai sus se numeste produsul idealelor I si J.

Propozit ia
7.3.19. Daca I, J L
s
(R), atunci IJ L
s
(R) (cu alte cu-
vinte, produsul a doua ideale stangi este ideal stang).
Demonstrat ie: Se verica folosind denit ia unui ideal.
142
STRUCTURI ALGEBRICE

Denit ia
7.3.20. Inductiv, pentru I
1
, I
2
, ..., I
m
ideale stangi (drepte,
bilaterale) n R, denim
I
1
I
2
...I
m
= (I
1
I
2
...I
m1
)I
m
=
_
m
i
1
,i
2
,...,i
m
a
i
1
a
i
2
...a
i
m
[a
i
j
I
j
, j = 1, m
_
produsul idealelor I
1
, I
2
, ..., I
m
.
In particular,
I
m
= I ... I
. .
de m ori
.
7.3.6 Catul a doua ideale

Denit ia
7.3.21. Fie I si J doua ideale stangi (drepte, bilaterale) ale
inelului unitar, comutativ R. Mult imea
I : J := x R[x J I,
unde xJ := xb[b J, se numeste catul idealelor I si J.

Propozit ia
7.3.22. Fie I si J doua ideale stangi (drepte, bilaterale) ale
inelului unitar, comutativ R. Atunci:
1. I : J este ideal n R;
2. I I : J.
Demonstrat ie: 1. Fie x
1
, x
2
I : J. Atunci x
1
J I si x
2
J I. Vrem
sa aratam ca (x
1
x
2
)J I. Fie (x
1
x
2
)b (x
1
x
2
)J. Atunci
(x
1
x
2
)b = x
1
b
..
x
1
JI
x
2
b
..
x
2
JI
I.
De asemenea, pentru r R si x I : J, mai trebuie sa vericam ca
rx I : J. Deoarece x I : J, xJ I. Fie acum rxb rxJ. Avem:
rxb = r xb = r xb
..
xJI
rI I,
143
rxb I, deci I : J este ideal n R.
2. Fie x un element din idealul I. Rezulta atunci ca xJ I, deci
x I : J.

Denit ia
7.3.23. Idealul
(0) : J := x R[xJ = 0 := Ann
R
J
se numeste anulatorul lui J n R.
7.3.7 Radicalul unui ideal

Denit ia
7.3.24. Fie I un ideal stang al inelului unitar, comutativ R.
Mult imea
I := x R[m 1 astfel ncat x

m
I
se numeste radicalul idealului I si se mai noteaza cu r(I) sau rad(I).

Propozit ia
7.3.25. Fie I un ideal stang (drept, bilateral) al inelului unitar,
comutativ R. Atunci:
1.
I este ideal n R.
2. I
I.
Demonstrat ie: 1. Fie x si y doua elemente din mult imea
I. Exista
atunci m si n doua numere naturale, m, n 1 astfel ncat x
m
I si y
n
I.
Din Propozit ia 5.3.1 rezulta ca:
(x y)
m+n
=
m+n
k=0
C
k
m+n
x
k
y
m+nk
=
=
m
k=0
C
k
m+n
x
k
y
n
..
I
y
mk
. .
I
+
m+n
k=m+1
C
k
m+n
x
k
..
I
y
m+nk
. .
I
I,
144
STRUCTURI ALGEBRICE
i.e. x y I.
Fie acum r R si x
I. Exista m 1 astfel ncat x

m
I. Deoarece:
(rx)
m
= r
m
x
m
..
I
I,
rezulta ca rx
I, ceea ce ncheie demonstrat ia faptului ca
I este ideal n
R.
2. Pentru x I, exista m = 1 astfel ncat x
m
= x I, de unde
I
I.
Caz particular: Pentru I = 0,
0 := x R[m 1 astfel ncat x

m
= 0.

Denit ia
7.3.26. Elementul x R se numeste element nilpotent daca
exista m 1 astfel ncat x
m
= 0.

Observat ia
7.3.27. Prin urmare,
0 reprezinta mult imea elementelor nilpo-

tente ale inelului R si, conform Propozit iei 7.3.25, mult imea elementelor
nilpotente dintr-un inel comutativ si unitar R formeaza un ideal.

Exercit iul
7.3.28. Pentru mZ, nZ ideale ale lui Z, determinat i:
1. mZ nZ = [m, n]Z
2. mZ +nZ = (m, n)Z
3. mZ nZ = mnZ
4. mZ : nZ
5.
nZ
145
7.4 Transportul idealelor si subinelelor prin
morsme
In aceasta sect iune vom arata cum se face transportul direct si invers al
idealelor si subinelelor printr-un morsm de inele.

Teorema
7.4.1 (Comportarea subinelelor si idealelor la trans-
portul direct si invers printr-un morsm). Fie R si S doua inele
unitare si f : R S un morsm unitar de inele. Atunci:
1. Daca R
este subinel n R, atunci f(R
) este subinel n S.

In partic-
ular, Imf este subinel n S.
2. Daca S
este subinel n S, atunci f

1
(S
) este subinel n S.

In par-
ticular, ker f este subinel n S.
3. Daca J este ideal stang (drept, bilateral) n S, atunci f
1
(J) este ideal
stang (drept, bilateral) n R.

In particular, ker f este ideal bilateral n
R.
4. Daca morsmul f este surjectiv si I este ideal stang (drept, bilateral)
n R, atunci f (I) este ideal de acelasi tip cu I n inelul S.
Demonstrat ie: 1. Cum R
este subinel n R, rezulta ca R
este subgrup
n R. Pe de alta parte, f ind morsm de inele rezulta ca f este morsm de
grupuri. Din Propozit ia 3.5.1 obt inem acum ca f(R
) este subgrup n (S, +).

Fie s
1
, s
2
f(R
). Exista deci r
1
, r
2
R
astfel ncat f(r

1
) = s
1
si
f(r
2
) = s
2
. Atunci:
s
1
s
2
= f(r
1
) f(r
2
) = f(r
1
r
2
) f(R
),
deoarece f este morsm de inele si R
este subinel n R.
Pe de alta parte, cum f este morsm unitar de inele, f(1
R
) = 1
S
, deci
1
S
Imf i.e. Imf este subinel unitar n S.
2. Deoarece S
este subinel unitar n S, (S
, +) este subgrup n (S, +) si,

conform Propozit iei 3.5.1, f
1
(S
) este subgrup n (R, +).

Fie r
1
, r
2
f
1
(S
). Rezulta ca f(r
1
) S
, f(r
2
) S
. Deoarece S
este
subinel, avem ca
f(r
1
)
. .
S
f(r
2
)
. .
S
= f(r
1
r
2
) S
,
146
STRUCTURI ALGEBRICE
de unde rezulta ca r
1
r
2
f
1
(S
).
Cum f este morsm unitar de inele, f(1
R
) = 1
S
. De asemenea, deoarece
S
este subinel n (S, +), deci subgrup n (S, +), rezulta ca 1

S
S
. Asadar,
1
R
f
1
(S
), si f
1
(S
) este subinel unitar n R.

3. Fie J un ideal n S. Ca mai sus, din Propozit ia 3.5.1, rezulta ca f
1
(J)
este subgrup al grupului aditiv R.
Fie acum r f
1
(J) si R. Sa vericam ca r f
1
(J). Cum
r f
1
(J), f(r) J. Din f() S si J ideal stang n S, rezulta ca
f() f(r) J. f ind morsm de inele, f() f(r) = f( r) J, deci
r f
1
(J).
Pentru J ideal drept sau bilateral demonstrat ia este analoaga. A doua
armat ie rezulta din faptul ca (0) este ideal bilateral n S.
4. Cum I este ideal stang n R, rezulta ca (I, +) este subgrup n (R, +),
deci f(I) este subgrup n (S, +).
Fie acum s S si f(x) f(I), cu x I. Vrem sa aratam ca s f(x)
f(I).
Cum s S si f este funct ie bijectiva, rezulta ca exista r R astfel ncat
f(r) = s. Avem
s f(x) = f(r) f(x)
f=morf.
= f( r
..
R
x
..
I
) f(I),
deoarece I este ideal stang n R.
7.5 Inelul factor (cat) al unui inel n raport
cu un ideal bilateral al sau
Fie R un inel unitar si I un ideal bilateral n R. Rezulta ca (I, +) este
subgrup n (R, +), deci putem considera grupul aditiv factor al lui R prin
subgrupui sau I, R/I := x +I[x R, unde x +I := x +y[y I.
Sa ne reamintim ca adunarea n acest grup este denita de
(x +I) + (y +I) := x +y +I.

Denit ia
7.5.1. Pe R/I denim nmult irea a doua clase astfel:
(x +I) (y +I) := x y +I.
147
Sa aratam ca denit ia data mai sus este corecta (adica este operat ie
algebrica pe R/I).
Fie x+I = x
+I si y+I = y
+I. Trebuie vericat ca x y+I = x
+I.
Din x + I = x
+ I rezulta ca x x
I, deci x x
= a, sau cu x = x
+ a,
cu a I. Analog, din y +I = y
+I, obt inem y = y
+b, cu b I. Atunci:
x y x
= (x
+a) (y
+a) x
=
= x
+ x
..
R
b
..
I
. .
I
+ a
..
I
y
..
R
. .
I
+ a
..
I
b
..
I
. .
I
x
I,
ceea ce arata ca denit ie operat iei nu depinde de alegerea reprezentant ilor
n clasele modulo I.

Propozit ia
7.5.2.

Impreuna cu operat iile + si denite mai sus,
(R/I, +, ) este inel unitar si se numeste inelul factor (cat) al lui R prin
idealul sau bilateral I.
Demonstrat ie: Deoarece stim deja ca (R/I, +) este grup abelian, mai
ramane sa studiem proprietat ile operat iei .
Fie x +I, y +I, z +I R/I. Atunci
[(x +I) (y +I)] (z +I)
def
= (x y +I) (z +I)
def
= (x y) z +I =
= x (y z) +I
def
= (x +I) [(y +I) (z +I)],
deci este operat ie asociativa.
Daca inelul R este unitar, atunci admite element neutru: pentru orice
x +I R/I, avem:
(x +I) (1 +I) = (1 +I) (x +I) = x +I
(x 1) +I = 1 x +I
x +I = x +I,
deci 1 +I este element neutru.
Operat ia este distributiva fat a de + la stanga si la dreapta: pentru
orice (x +I), (y +I), (z +I) R/I, avem:
(x +I) [(y +I) + (z +I)] = (x +I)((y +z) +I) = x (y +z) +I =
= (x y +x z) +I = (x y +I) + (x z +I) =
= (x +I) (y +I) + (x +I) (z +I),
si analog pentru distributivitatea la dreapta, ceea ce ncheie demonstrat ia
propozit iei.
148
STRUCTURI ALGEBRICE

Observat ia
7.5.3. Daca inelul R este comutativ, atunci R/I este inel co-
mutativ.

Exemple
7.5.4. 1. Fie (Z, +, ) inelul numerelor ntregi si I un ideal
n Z. Conform Propozit iei 7.2.6, exista n N astfel ncat I = nZ.
Inelul factor este atunci de forma R/I = Z/nZ = Z
n
=
_
0,
1, ,

n 1
_
.
Din Propozit ia 7.5.2, rezulta ca (Z
n
, +, ) este inel comutativ si uni-
tar cu operat iile + si denite astfel: pentru a,
b Z
n
de forma
a = a +nZ,
b = b +nZ,
a +
b =

a +b = (a +b) +nZ,
a
b =

a b = (a b) +nZ.
Inelul (Z
n
, +, ) se numeste inelul claselor de resturi modulo n.
2. Daca n = 0, atunci I = (0) si Z/(0) = Z.
Daca n = 1, atunci I = Z si Z/Z =
_
0
_
este inelul nul.
3. Ret inem ca, n general, pentru un inel oarecare R,
R/ 0 = R.
4.

Intr-un inel unitar R, pentru I = (u), cu u element inversabil n R,
conform Propozit iei 7.2.9, avem I = R si deci R/I = R/R = 0 =
(0).
Asadar, ret inem ca
R/R = 0.

Observat ia
7.5.5. 1. Z este innit, dar Z
n
este nit.
2. Z este domeniu de integritate, dar Z
n
poate avea divizori ai lui 0.
De exemplu, n (Z
4
, +, ),

2 este divizor al lui 0 (
2 =
0).
149
7.6 Proprietatea de universalitate a inelului
factor

Teorema
7.6.1 (Proprietatea de universalitate a inelului factor).
Fie R un inel, I un ideal bilateral al sau, R/I inelul factor al lui R relativ
la I si f : R S un morsm de inele astfel ncat ker f I.
Atunci exista un unic morsm

f : R/I S care face comutativa diagrama
R
R/I
S
E
p
c
f
p
p
p
p
p
p
p
p

f
adica

f p = f, unde p : R R/I, p(x) = x + I este proiect ia canonica.
In plus,
1. Funct ia

f este surjectiva daca si numai daca f este surject ie.
2. Funct ia

f este funct ie injectiva daca si numai daca ker f = I.
Demonstrat ie: Pentru nceput sa demonstram ca surject ia canonica p :
R R/I, p(x) = x +I este un morsm surjectiv, unitar de inele.
In acest sens, mai trebuie demonstrat ca p(x y) = p(x) p(y), pentru

orice x, y R si ca p(1) = 1 +I, dar acestea sunt evidente:
p(x y) = x y +I = (x +I) (y +I) = p(x) p(y),
iar
p(1) = 1 +I.
Din Proprietatea de universalitate a grupului factor 3.7.1, exista un unic
morsm de grupuri

f : (R/I, +) (S, +) cu proprietatea ca face urmatoarea
diagrama comutativa:
(R, +) (R/I, +)
(S, +)
E
p
c
f
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
C
f
150
STRUCTURI ALGEBRICE
adica

f p = f sau, echivalent,

f (x +I) = f (x), pentru orice x R.
Mai trebuie sa demonstram ca

f este chiar morsm unitar de inele:
f ((x +I) (y +I)) =

f (x y +I) = f (x y) = f (x) f (y) =
=

f (x +I)

f (y +I)
si
f (1 +I) = f (1) = 1.
Restul armat iilor din enunt ul teoremei rezulta imediat din Proprietatea
de universalitate a grupului factor 3.7.1.
151
152
Capitolul 8
Teoremele de izomorsm
pentru inele
8.1 Teorema fundamentala de izomorsm pen-
tru inele
Fie R un inel unitar, I R un ideal bilateral al sau, R/I inelul factor al lui
R relativ la I si p : R R/I, p (x) = x + I, pentru orice x R, proiect ia
canonica, despre care sa ne reamintim ca este un morsm unitar, surjectiv
de inele.

Teorema
8.1.1 (Teorema fundamentala de izomorsm pentru
inele). Fie R si S inele unitare si f : R S un morsm unitar de inele.
Atunci:
1. ker f este ideal bilateral n R;
2. Exista un unic izomorsm de inele (numit canonic)

f : R/ ker f Imf
care face comutativa diagrama:
R
R/ ker f
Imf
E
p
c
f
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
f
adica

f p = f.
153
Demonstrat ie: 1. Deoarece ker f este subgrup n (R, +), mai trebuie
vericat ca pentru orice x ker f si a, b R, avem a x b ker f. Cum
x ker f, f(a x b) = f(a) f(x) f(b) = 0, deci ker f este ideal bilateral al
lui R.
2. Sa observam, pentru nceput, ca Imf este un inel unitar, ind subinel
unitar n S (f este morsm unitar de inele).
De asemenea, din sirul de echivalent e:
f p = f

f(p(x)) = f(x), x R

f(x + ker f) = f(x), x P,
rezulta ca, daca exista,

f este unic.
Denim
f : R/ ker f Imf
f(x + ker f) = f(x), x R,

si demonstram ca

f este morsm unitar de inele si ca funct ia

f este bijectiva.
Din Teorema fundamentala de izomorsm pentru grupuri, exista
f : (R/ ker f, +) (Imf, +)

izomorsm de grupuri. Din
f((x + ker f) (y + ker f)) =

f(xy + ker f) = f(x y) = f(x) f(y) =
=

f(x + ker f)

f(y + ker f)
si din
f(1 + ker f) = f(1),

rezulta ca

f este izomorsm de inele.
Ret inem:
Daca vrem sa denim un izomorsm de la un inel factor R/I la un alt
inel S, trebuie sa denim un morsm f : R S surjectiv cu proprietatea ca
ker f = I.
154
STRUCTURI ALGEBRICE
8.2 Aplicat ii la teorema fundamentala de izomor-
sm: Inelul Z
n
8.2.1 Caracterizarea elementelor inversabile din inelul
Z
n

Propozit ia
8.2.1. Un element a Z
n
este inversabil daca si numai daca
(a, n) = 1.
Demonstrat ie: Elementul a U(Z
n
) daca si numai daca exista

b Z
n
astfel ncat a
b =
1 sau, echivalent, exista
b Z
n
astfel ncat

a b 1 =
0,
relat ie echivalenta mai departe cu faptul ca exista b Z astfel ncat n[1ab,
i.e. exista b Z, exista k Z astfel ncat 1 a b = n k.
Am obt inut astfel ca a U(Z
n
) daca si numai daca exista b Z si exista
k Z astfel ncat ab +nk = 1, adica a si n sunt prime ntre ele.

Exemple
8.2.2. Elementele inversabile din Z
6
sunt U(Z
6
) =
_
1,
5
_
, iar
elementele inversabile din Z
7
sunt U(Z
7
) =
_
1,
2,
3,
4,
5,
6
_
= Z
7
, deci Z
7
este corp.

Corolar
8.2.3. Inelul Z
n
este corp daca si numai daca n este prim.
Demonstrat ie: Inelul Z
n
este corp daca si numai daca U(Z
n
) = Z
n
. Con-
form Propozit iei 8.2.1 acest lucru are loc daca si numai daca orice 1 a
n 1 este prim cu n, deci daca si numai daca n este numar prim.

Exemple
8.2.4. Conform Corolarului 8.2.3, inelele Z
2
, Z
3
, Z
5
, Z
7
etc.
sunt corpuri.
8.2.2 Indicatorul lui Euler. Teorema lui Euler

Corolar
8.2.5 (Teorema lui Euler). Fie a Z si n N
astfel ncat
(a, n) = 1. Atunci
a
(n)
1 mod n,
unde (n) este indicatorul lui Euler, adica (n) este numarul numerelor
naturale prime cu n si mai mici decat n.
155
Demonstrat ie: Conform Propozit iei 8.2.1,
U(Z
n
) = x N[1 x n 1, (x, n) = 1 ,
deci [U(Z
n
)[ = (n).
Fie acum a Z prim cu n. Atunci a U(Z
n
) si, din Teorema lui
Lagrange, a
(n)
=
1, adica n[a
(n)
1, ceea ce ncheie demonstrat ia.
8.2.3 Teorema lui Fermat

Corolar
8.2.6 (Teorema lui Fermat). Fie p un numa natural, prim
si a Z astfel ncat p nu divide a. Atunci
a
p1
1 mod p.
Demonstrat ie: Cum p nu divide a, rezulta ca (a, p) = 1. Deoarece, n
mod evident, (p) = p 1, din Corolarul 8.2.5,
a
p1
1 mod p,
8.2.4 Lema chineza a resturilor

Teorema
8.2.7 (Lema chineza a resturilor). Fie r N
si m
1
, m
2
,
, m
r
N 0, 1, r numere naturale, oricare doua relativ prime (adica
pentru orice 1 i ,= j r, (m
i
, m
j
) = 1). Atunci
Z
m
1
...m
r
= Z
m
1
Z
m
r
.
Demonstrat ie: Induct ie dupa r.
Pentru r = 1, nu avem ce demonstra.
Pasul de induct ie se reduce la cazul r = 2: daca presupunem r 2
si enunt ul teoremei adevarat pentru r 1 numere naturale relativ prime
doua cate doua si m
1
, m
2
, ..., m
r
N 0, 1 cu (m
i
, m
j
) = 1, pentru orice
1 i ,= j r, atunci (m
r
, m
1
m
2
... m
r1
) = 1 si
Z
m
r
Z
m
1
...m
r1
= Z
m
1
...m
r1
m
r
156
STRUCTURI ALGEBRICE
care, conform ipotezei de induct ie este izomorf cu
Z
m
r

_
Z
m
1
.... Z
m
r1
_
= Z
m
1
...m
r
,
de unde
Z
m
1
.... Z
m
r1
Z
m
r
= Z
m
1
...m
r1
m
r
.
Prin urmare, este sucient sa demonstram teorema pentru doua numere
naturale m si n cu m, n 2 si (m, n) = 1.
Fie funct ia
f : Z Z
m
Z
n
,
f(x) = ( x, x),
unde x = x +mZ Z
m
si x = x +nZ Z
n
.
Deoarece
f(x +y) = (
x +y, x +y) = ( x + y, x +y) = ( x, x) + ( y, y) =

= f(x) +f(y),
f(x y) = ( x y, x y) = ( x y, x y) = ( x, x) ( y, y) =
= f(x) f(y),
f(1) = (
1, 1),
rezulta ca f este un morsm unitar de inele.
Nucleul morsmului f este
ker f =
_
x Z[f(x) = (
0, 0)
_
=
_
x Z[( x, x) = (
0, 0)
_
=
=
_
x Z[ x =
0, x = 0
_
.
Deoarece
x =
0 x +mZ = 0 +mZ x mZ m[z,

si analog
x = 0 n[x.
Folosind acum faptul ca (m, n) = 1, rezulta mn[x.
Prin urmare,
x ker f m n[x x mnZ.
Din Teorema fundamentala de izomorsm, exista un izomorsm de inele
f : Z/mnZ Imf
f(x +mnZ) = ( x, x).
157
Cum f este, n particular, funct ie injectiva, Imf = Imf. Dar Imf este
un subgrup n Z
m
Z
n
avand mn elemente, deci Imf = Z
m
Z
n
.
Prin urmare,
Z/mnZ
= Z
m
Z
n
.

Corolar
8.2.8.

In aceleasi ipoteze ca la Lema chineza a resturilor, avem:
U(Z
m
1
...m
r
)
= U(Z
m
1
) ... U(Z
m
r
).
Demonstrat ie: Rezulta direct din Teorema 8.2.7 si din faptul ca U(R
S) = U(R) U(S).

Corolar
8.2.9. Indicatorul lui Euler este funct ie multiplicativa, adica
pentru orice r numere naturale m
1
,...,m
r
N, cu (m
i
, m
j
) = 1, pentru
1 i ,= j r, avem
(m
1
m
2
... m
r
) = (m
1
) ... (m
r
).
Demonstrat ie: Rezulta din Corolarul 8.2.8 si din faptul ca [U(Z
m
)[ =
(m), pentru orice m N.

Corolar
8.2.10. Fie n un numar natural, n 2 avand descompunerea
n factori primi n = p
1
1
p
2
2
... p
r
r
. Atunci
(n) = n
_
1
1
p
1
_
_
1
1
p
2
_
...
_
1
1
p
r
_
.
Demonstrat ie: Cum p
1
, p
2
,...,p
r
sunt numere prime distincte, (p
i
i
, p
j
j
) =
1, pentru orice 1 i ,= j r, si, prin urmare,
(n) = (p
1
1
p
2
2
... p
r
r
) = (p
1
1
) ... (p
r
r
).
Pentru p este numar prim si un numar natural, 1, sa calculam
(p
). Fie 1 k p
astfel ncat (k, p
) = 1. Rezulta n particular ca p nu
divide k. Asadar
(p
) = p
p
1
= p
_
1
1
p
_
,
deoarece
p[k k = p k
1
, 1 p k
1
< p
1 k
1
p
1
,
ceea ce ncheie demonstrat ia corolarului.
158
STRUCTURI ALGEBRICE
8.3 Prima teorema de izomorsm pentru in-
ele

Teorema
8.3.1 (Prima teorema de izomorsm pentru inele). Fie
R un inel unitar, S R un subinel unitar si I un ideal bilateral al lui R.
Atunci:
1. S + I este subinel unitar n R, unde S + I :=
x R[x = s +a, cu s S si a I;
2. S I este ideal bilateral n S;
3.
S+I
I
=
S
SI
.
Demonstrat ie: Punctele 1. si 2. se verica cu usurint a (exercit iu!).
3. Fie compunerea morsmelor unitare S S + I
S+I
I
, deci
(s) = s = (s + 0) = I, s S. Atunci este un morsm unitar de inele al
carui nucleu este
ker = s S[(s) = 0 +I = s S[s +I = 0 +I =
= s S[s I = S I.
Sa vericam acum ca morsmul este surjectiv. Fie x S +I, x = t +b, cu
t S si b I. Trebuie sa aratam ca exista s S astfel ncat (s) = x + I
sau, echivalent, s +I = x +I, adica s +I = t + b
..
I
+I, i.e. s +I = t +I.
Fie atunci s := t S. Rezulta ca (s) = (t) = t + I = x + I, deci
funct ia este surject ie. Din Teorema fundamentala de izomorsm,
S
S I
=
S +I
I
.
8.4 A doua teorema de izomorsm pentru in-
ele
159

Teorema
8.4.1 (A doua teorema de izomorsm pentru inele).
Fie R un inel unitar, I J R ideale bilaterale n R. Atunci:
1.
J
I
este ideal bilateral n R/I.
2.
R/I
J
I
=
R
J
.
Demonstrat ie: 1. Fie p : R R/I proiect ia canonica. Cum J este ideal
bilateral n R, conform Teoremei 7.4.1, p(J) este ideal bilateral n R/I. Dar
p(J) = p(x)[x J = x +I[x J =
J
I
,
deci J/I este ideal bilateral n R/I.
2. Fie funct ia
: R/I R/J,
(x +I) = x +J.
Sa aratam ca este bine denita. Fie x+I = y+I; atunci xy I J,
de unde rezulta ca x y J, x +J = y +J, deci (x +I) = (y +I).
Se verica cu usurint a ca este morsm unitar, surjectiv de inele (exercit iu!).
Mai trebuie sa calculam acum nucleul funct iei :
ker = x +I R/I [(x +I) = 0 +J =
= x +I R/I [x +J = 0 +J =
= x +I R/I [x J =
=
J
I
.
Aplicand Teorema fundamentala de izomorsm, obt inem:
R/I
ker
=
R
J
,
adica
R/I
J
I
=
R
J
.
160
Capitolul 9
Inelul de fract ii ale unui inel
comutativ si unitar
In acest capitol prin inel vom nt elege inel comutativ si unitar.

9.1 Sistem multimplicativ nchis: denit ie,
exemple.

Denit ia
9.1.1. Fie (R, +, ) un inel si S R. S se numeste sistem
multiplicativ nchis daca:
1
R
apart ine lui S.
S este nchis la nmult ire, adica pentru orice x, y din S, x y S.

Exemple
9.1.2. 1. U(R) este sistem multiplicativ nchis pentru ca 1
R

U(R) si, pentru orice x, y U(R), avem x y U(R).
2. Fie x R. Atunci multimea S = 1, x, x
2
, . . . , x
n
, . . . este n mod
evident un sistem multiplicativ nchis.
3.
161

Denit ia
9.1.3. Un element x R se numeste regulat n R daca nu
este divizor al lui zero, adica daca x este diferit de 0 si pentru orice a din
R cu a x = 0, rezulta a = 0.
Fie
S := x R[x regulat n R .
Atunci S este sistem multiplicativ nchis.
Demonstrat ie: 1
R
apart ine lui S pentru ca din a 1 = 0, rezulta
a = 0. Fie x si y doua elemente regulate si a R astfel ncat a (xy) = 0.
Cum x si y sunt respectiv regulate, din (ax) y = 0 rezulta succesiv
ax = 0, a = 0, deci xy este regulat.
4. Multimea numerelor ntregi impare este un sistem multiplicativ nchis.
9.2 Construct ia inelului de fract ii al unui
inel
Fie R un inel si S R un sistem multiplicativ nchis.
Pe
R S := (a, s)[a R, s S
denim relat ia binara
(a, s) (b, t) v V astfel ncat v (at bs) = 0.

Propozit ia
9.2.1. Fie R un inel si S R un sistem multiplicativ
nchis al lui R format din non-divizori ai lui zero. Atunci relat ia
este relat ie de echivalent a pe R S.
Demonstrat ie: Reexivitatea si simetria relat iei se verica
imediat.
Pentru a verica tranzitivitatea, e (a, s) (b, t) si (b, t) (c, r), cu
(a, s), (b, t) si (c, r) din R S.
162
STRUCTURI ALGEBRICE
Exista atunci u si v n S astfel ncat u(at bs) = 0 si v (br ct) = 0.
Inmult ind prima dintre aceste relat ii cu vr si pe a doua cu us, se obt ine
relat ia
uv (ar cs) t = 0.
Din aceasta relat ie rezulta uv (ar cs) = 0, deoarece t nu este divizor
al lui zero n R si, prin urmare (a, s) (c, r).

Notat ia
9.2.2. Notam cu
a
s
clasa de echivalent a a lui (a, s) modulo
relat ia , adica
a
s
= (b, t) R S[ (a, s) (b, t) =
= (b, t) R S[v S astfel ncat v (at bs) = 0 .
Fie S
1
R = R S/ mult imea claselor de echivalent a relativ la ,
adica:
S
1
R =
_
a
s
[a R, s S
_
.
Pe S
1
R denim doua operat ii algebrice: adunarea notata + si nmult irea
notata , astfel:
a
s
+
b
t
=
at +bs
st
,
a
s

b
t
=
ab
st
.
Operat iile + si sunt bine denite: pentru
a
s
=
a
si
b
t
=
b
, sa aratam
ca
at+bs
st
=
a
+b
si
ab
st
=
a
.
Din
a
s
=
a
rezulta ca exista u n S astfel ncat u(as
s) = 0. Analog,
din
b
t
=
b
rezulta ca exista v n S astfel ncat v (bt
t) = 0.
Inmult ind prima dintre aceste relat ii cu vtt
, pe a doua cu uss
si adunand
relat iile obt inute, obt inem
uv [tt
(as
s) +ss
(bt
t)] = 0.
Notand w = uv S, avem w[tt
(as
s) +ss
(bt
t)] = 0, sau, echiva-

lent, w(ats
+bss
stt
sts
) = 0, ceea ce arata ca
at+bs
st
=
a
+b
.
Analog,
ab
st
=
a
, deci operat iile + si nu depind de alegerea

reprezentant ilor n ecare clasa de echivalent a.
163

Teorema
9.2.3. S
1
R mpreuna cu adunarea si nmult irea denite mai
sus formeaza un inel comutativ si unitar.
Demonstrat ie: S
1
Rmpreuna cu adunarea formeaza grup comutativ, n
care elementul neutru este fract ia
0
1
=
0
s
, pentru orice s S. De asemenea,
pentru orice
a
s
S
1
R, exista
a
s
:=
a
s
care apart ine lui S
1
R astfel ncat
a
s
+
a
s
=
a
s
+
a
s
=
0
1
,
deoarece
a
s
+
a
s
=
as+(1)s
ss
=
0
s
2
=
0
1
.
Inmult irea este asociativa, comutativa si admite elementul neutru

1
1
=
s
s
S
1
R, pentru orice s S.
Distributivitatea nmult irii fat a de adunare se verica prin calcul direct.
Prin urmare, S
1
R formeaza inel comutativ cu cele doua operat ii.

Denit ia
9.2.4. Inelul (S
1
R, +, ) se numste inelul de fract ii sau lo-
calizatul inelului R cu numitori n sistemul multiplicativ nchis S.

Observat ia
9.2.5. Daca 0 apart ine lui S, atunci pentru orice
a
s
,
b
t
apart inand
lui S
1
R, avem
a
s
=
b
t
deoarece putem alege v = 0 astfel ncat v (at bs) = 0.
In particular,
0
1
=
1
1
, adica S
1
R este inelul nul.
Asadar, vom presupune ntotdeauna ca 0 nu apart ine lui S.

Propozit ia
9.2.6. Fie funct ia : R S
1
R denita prin (a) =
a
1
,
pentru orice a R.
Atunci:
1. este morsm unitar de inele.
2. (S) U(S
1
R).
3. (a) =
0
1
daca si numai daca exista s n S astfel ncat as = 0.
164
STRUCTURI ALGEBRICE
4. Daca S cont ine numai elemente regulate, atunci este injectiva.
Demonstrat ie: 1. Pentru orice a, b R, avem:
(a +b) =
a +b
1
=
a
1
+
b
1
= (a) +(b),
(ab) =
ab
1
=
a
1

b
1
= (a) (b),
(1
R
) =
1
R
1
S
.
2. Fie s n S si (s) =
s
1
. Exista
1
s
S
1
R astfel ncat
s
1

1
s
=
1
s

s
1
=
1
1
,
deci (s) este element inversabil n S
1
R.
3. Avem sirul de echivalent e:
(a) =
a
1

a
1
=
0
1
s S astfel ncat s (a 1 0 1) = 0
s S astfel ncat as = 0.
4. Sa presupunem ca S cont ine numai elemente regulate. Fie a si b doua
elemente din R astfel ncat (a) = (b). Atunci
a
1
=
b
1
, deci exista v n S
astfel ncat v (a b) = 0.
Cum S cont ine numai elemente regulate, rezulta ca v ,= 0 si, prin urmare
a b = 0, deci a = b. Injectivitatea funct ie este astfel demonstrata.
9.3 Corpul de fract ii al unui domeniu de in-
tegritate
Daca R este un domeniu de integritate si S = R
:= R 0, atunci S este
un sistem multiplicativ nchis care nu cont ine divizori ai lui zero.
Deci,
S
1
R =
_
a
s
[a, s R, a ,= 0
_
,
iar fract iile
a
s
si
0
1
sunt egale daca si numai daca exista un v n S astfel ncat
v (a 1 0 s) = 0 sau, echivalent, exista v n S astfel ncat va = 0, ceea ce
implica a = 0.
Prin urmare,
a
s
,=
0
1
a ,= 0 a S.
165
Daca
a
s
din S
1
R este o fract ie nenula, adica a ,= 0, atunci ea este n mod
evident inversabila, inversa sa ind
s
a
. Rezulta atunci ca orice element nenul
din inelul S
1
R este inversabil, deci S
1
R este corp.

Denit ia
9.3.1. Pentru R un domeniu de integritate si S = R
, corpul
S
1
R se numeste corpul de fract ii al domeniului R si se noteaza Q(R) sau
Fr(R).

Exemple
9.3.2. 1. Corpul de fract ii al domeniului de integritate R =
Z este
Fr(Z) =
_
a
s
[a, s Z, s ,= 0
_
= Q.
2. Daca R = Z[i], atunci
Fr(Z[i]) =
_
x
y
[x, y Z[i], y ,= 0
_
,
unde
x
y
=
a +bi
c +di
=
(a +bi)(c di)
c
2
+d
2
=
ac +bd
c
2
+d
2
. .
m
+
bc ad
c
2
+d
2
i
. .
n
=
= m +ni,
cu m, n Q si y ,= 0, deci c + di ,= 0, (c, d) ,= (0, 0) daca si numai
daca c
2
+d
2
,= 0.
Prin urmare,
Fr(Z[i]) = Q[i].
3. Analog se arata ca Fr(Z[
2]) = Q[
2].
4. Analog, Fr(Z[X]) =
_
f
g
[f, g Z[x], g ,= 0
_
.
166
STRUCTURI ALGEBRICE
9.4 Proprietatea de universalitate a inelului
de fract ii
Fie R un inel (reamintim ca subnt elegem inel comutativ si unitar) si S un sis-
tem multiplicativ nchis. Inelul de fract ii asociat S
1
R satisface proprietatea
de universalitate data n urmatoarea teorema:

Teorema
9.4.1 (Proprietatea de universalitate a inelului de
fract ii). Fie R un inel, S R un sistem multiplicativ nchis si : R
S
1
R, data de (a) =
a
1
, pentru orice a din R.
Atunci pentru orice inel R
si pentru orice morsm unitar f : R R
care satisface condit ia f(S) U(R
) (adica pentru orice s S, f(s) este

unitate n R
), exista un unic morsm unitar de inele

f : S
1
R R
care
face urmatoarea digrama comutativa
R S
1
R
R
c
f
p
p
p
p
p
p
p
p
p
f
,
adica

f = f.
Demonstrat ie:

Incepem prin a arata unicitatea lui

f. Daca exista,

f are
o singura denit ie posibila: din comutativitatea diagramei, avem
f = f
_
f
_
(a) = f(a), a R

f
_
a
1
_
= f(a), a R,
de unde obt inem: pentru
a
s
din S
1
R
f
_
a
s
_
=

f
_
a
1

1
s
_
=

f
_
a
1
_

f
_
1
s
_
= f(a)
_
f
_
s
1
__
1
=
= f(a) f(s)
1
.
167
Fie atunci funct ia

f denita astfel:
f : S
1
R R
f
_
a
s
_
= f(a) f(s)
1
, pentru orice
a
s
S
1
R.
Sa aratam ca funct ia

f astfel denita este morsm unitar de inele. Pentru
a
s
si
b
t
din S
1
R , avem:
f
_
a
s
+
b
t
_
=

f
_
at +bs
st
_
= f(at +bs) f(st)
1
=
= [f(a) f(t) +f(b) f(s)][f(s) f(t)]
1
=
= f(a) f(s)
1
+f(b) f(t)
1
=
=

f
_
a
s
_
+

f
_
b
t
_
;
f
_
a
s

b
t
_
=

f
_
ab
st
_
= f(ab) f(st)
1
=
= f(a) f(s)
1
f(b) f(t)
1
=
=

f
_
a
s
_

f
_
s
t
_
;
f
_
1
1
_
= f(1) f(1)
1
= 1,
ceea c ncheie demonstrat ia.
Ret inem: Daca vrem sa denim un morsm de la un localizat al unui inel
Rn inelul R
, este sucient sa denim un morsm de la R la R
care sa duca
elementele din sistemul multiplicativ S n elemente inversabile ale inelului
R
.

Corolar
9.4.2. Daca R este domeniu de integritate, S = R
si Fr(R) =
S
1
R este corpul de fract ii al lui R, atunci Fr(R) este cel mai mic corp (n
sensul incluziunii) care cont ine domeniul R.
Cu alte cuvinte, corpul de fract ii al unui domeniu de integritate este cel
mai mic corp (n sensul incluziunii) care cont ine domeniul R.
Demonstrat ie: Din Proprietatea de universalitate 9.4.1, pentru R
= K,
cu K corp si f : R K morsm injectiv de inele (pentru orice a din R, a
diferit de 0, f(a) este diferit de 0, deci inversabil n K), deducem ca exista
un unic

f : Fr(R) K morsm care face comutativa diagrama:
168
STRUCTURI ALGEBRICE
R
Fr(R)
K
E
c
f
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
f
,
adica

f = f.
Daca luam R K si f : R K incluziunea, atunci Fr(R) este izomorf
cu un subcorp al lui K prin izomorsmul
f : Fr(R) K
f
_
a
s
_
= a s
1
=
a
s
K. (9.1)
Putem considera ca Fr(R) K identicand
a
s
cu a s
1
.
In concluzie, ret inem ca orice corp K care cont ine R trebuie sa cont ina
corpul de fract ii Fr(R).
O proprietate importanta a corpului de fract ii este data n urmatoarea
teorema.

Teorema
9.4.3. Doua domenii de integritate izomorfe au corpurile de
fract ii izomorfe.
Demonstrat ie: Fie f : R R
un izomorsm ntre domeniile R si R
si
Fr(R), Fr(R
) corpurile lor de fract ii.

Consideram diagrama:
R R
Fr(R) Fr(R
)
E
f
c
d
d
d
d
d
d
g
c
p p p p p p p E
f
,
unde : R Fr(R) cu (a) =
a
1
, a R si
: R
Fr(R
) cu
(a
) =
a
1
,
a
.
169
Evident, din Prpozit ia 9.2.6 rezulta ca si
sunt morsme injective,

deci putem identica a cu
a
1
si a
cu
a
1
.
Fie g : R Fr(R
) morsmul compunere g =
f. Pentru a putea
aplica Proprietatea de universalitate a corpului de fract ii Fr(R), mai trebuie
sa vericam ca g(S) U(Fr(R
)).
Fie s n S, i.e. s apart ine lui R, s ,= 0. Atunci
g(s) = (
f)(s) =
_
f(s)) =
f(s)
1
,=
0
1
_
,
pentru ca f este izomorsm si, s ind diferit de 0 , rezulta ca si f(s) este
diferit de 0.
Prin urmare, g(s) este un element nenul din Fr(R
) deci g(s) apart ine lui

U(Fr(R
)).
Din proprietatea de universabilitate a lui Fr(R), exista un unic

f :
Fr(R) Fr(R
) morsm astfel ncat

f = g,
R
Fr(R)
Fr(R
)
E
c
g
p
p
p
p
p
p
p
p
p
f
,
adica

f =
f, i.e. pentru orice a din R avem

(

f )(a) = (
f)(a)

f(
a
1
) =
(f(a))

f(
a
1
) =
f(a)
a
.
Atunci, pentru
a
s
din Fr(R) rezulta:
f
_
a
s
_
=

f
_
a
1

1
s
_
=

f
_
a
1
_

f
_
1
s
_
=

f
_
a
1
_

f
_
_
s
1
_
1
_
=
=

f
_
a
1
_
f
_
s
1
__
1
=
f(a)
1

1
f(s)
=
f(a)
f(s)
= f(a) f(s)
1
.
Sa demonstram acum ca funct ia

f este bijectiva. Cum f este bijectiva,
exista h = f
1
: R
R izomorsm de inele. Analog cu prima parte a

170
STRUCTURI ALGEBRICE
demonstrat iei, obt inem ca exista

h : Fr(R
) Fr(R) morsm de corpuri

care face urmatoarea diagrama comutativa:
R
R
Fr(R
) Fr(R)
E
h
c
p p p p p p p E
h
,
unde

h(
a
) =
h(a
)
h(s
)
, oricare ar a
si s
.
Sa vericam acum ca

f si

h sunt inverse una celeilalte, adica

f
h = 1
Fr(R
)
si

h

f = 1
Fr(R)
.
Pentru orice
a
din Fr(R
) avem ca
(

f
h)
_
a
_
=

f
_
h
_
a
__
=

f
_
h(a
)
h(s
)
_
=
f(h(a
))
f(h(s
))
=
=
(f h)(a
)
(f h)(s
)
=
(f f
1
)(a
)
(f f
1
)(s
)
=
=
a
.
Analog, pentru orice
a
s
Fr(R) obt inem
(
h

f)(
a
s
) =

h
_
f(a)
f(s)
_
=
(h f)(a)
(h f)(s)
=
a
s
,
9.5 Ideale n inele de fract ii
Vrem sa vedem cum arata idealele n inelele de fract ii.

Propozit ia
9.5.1. Fie R un inel, S R un sistem multiplicativ nchis si
S
1
R localizatul.
Atunci:
1. Daca I este ideal n R, atunci S
1
I este ideal n S
1
R, unde S
1
I :=
_
a
s
[a I, s S
_
.
171
2. Daca J este ideal n S
1
R, atunci exista un ideal I n R astfel ncat
J = S
1
I.
Demonstrat ie : 1. Fie x =
a
s
si y =
b
t
doua fract ii din S
1
I. Atunci:
x y =
a
s

s
t
=
I
..
a t
I
..
b s
st
..
S
S
1
I.
Fie acum
b
t
S
1
R si x =
a
s
S
1
I. Avem:
b
t
x =
b
t

a
s
=
b
I
..
a
ts
S
1
I,
deci S
1
I este ideal n S
1
R.
2. Fie J un ideal n S
1
R. Consideram morsmul : R S
1
R,
(a) =
a
1
, pentru orice a R. Cum J este ideal n S
1
R, conform Teoremei
7.4.1, rezulta ca
1
(J) este ideal n R.
Fie I :=
1
(J). Vom demonstra ca J = S
1
I prin dubla incluziune.
: Fie
a
s
din S
1
I, cu a apart inand lui I =
1
(J) si s din S. Atunci
(a) apart ine lui J, adica
a
1
apart ine lui J. Deoarece J este ideal n S
1
R si
a
s
=
a
1
..
J
1
s
..
S
1
R
,
rezulta ca S
1
I J.
Pentru incluziunea , e
a
s
din J. Cum J este ideal n S
1
R si
a
1
=
a
s
..
J
s
1
..
S
1
R
rezulta ca
a
1
J, adica (a) J.
Am obt inut astfel ca a
1
(J) = I, deci a I. Asadar,
a
s
S
1
I, de
unde J S
1
I si demonstrat ia propozit iei este astfel ncheiata.
172

Algebra II (Curs+Seminar)

Transféré par

Informations du document

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Algebra II (Curs+Seminar)

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

STRUCTURI ALGEBRICE

Ene Viviana si Denis Ibadula

,= o submult ime nevida a lui M.

este nchisa relativ la legea (sau ca M

este parte sta-

(x, y) := (x, y), (x, y)

este o lege de compozit ie pe M

si se numeste legea indusa de

5 RQ, avem x+y = 6 / RQ.

In acesta sect iune vom deni structurile algebrice de semigrup, respectiv

In notat ie aditiva, pentru un semigrup (S, +) notam cu nx :=

In notat ie aditiva, pentru un semigrup (S, +), avem:

se numeste morsm de semigrupuri daca f(x y) = f(x) f(y),

doua morsme de semigrupuri. Atunci g f : S S

si S se numesc semigrupuri izomorfe si se noteaza S

S un morsm de semigrupuri. Atunci f

. Rezulta atunci ca exista x, y S astfel ncat f(x) = x

. Folosind faptul ca f este morsm de semigrupuri si ca g f = 1

sunt izomorsmele corespunzatoare, atunci , din Propozit ia

este un morsm de semigrupuri care,

a lui S se numeste subsemigrup.

un morsm de semigrupuri. Atunci

Imf si x, y S astfel ncat x

, adica f(x) = f(x

, ) este semigrup cu simplicare.

Inmult ind la stanga relat ia xx

M se numeste simetricul lui x relativ la operat ia

este simetricul sau, atunci si x

este simetrizabil, simetricul

In notat ie multiplicativa, n monoidul (M, , 1) x

este simetricul si la dreapta al

, ) este un semigrup cu simplicare, care nu este grup.

b. Asadar, daca exista, solut ia este unica.

b este solut ie:

, ) sunt grupuri comutative.

In urmatoarea teorema vom caracteriza not iunea de subgrup.

H elementul neutru sau neutru. Au loc urmatoarele relat ii: e

e (n G), de unde, simplicand

e = e (n G), obt inem

H, iar din 2.a, x y

, ) si acesta este subgrup n (R, )

Intr-adevar, e f, g H. Atunci (f g)(n) = f(g(n)) = f(n) = n,

In notat ie aditiva, relat iile de mai sus se transcriu astfel:

In cazul n care [(G/H)

In continuare, sa caracterizam elementele subgrupului < X >.

In cazul n care X ,= , caracterizam subgrupul < X >n urmatoarea

, pentru orice i = 1, k astfel ncat < X >= Q.

. Deci (Q, +) nu este grup

G/H. Trebuie vericat ca x y =

se numeste morsm de grupuri

daca ndeplineste condit ia

un morsm de funct ii. Atunci :

(i.e orice morsm de la G la G

duce elementul neutru al lui

este un alt morsm de grupuri, atunci gf : G G

este morsm de grupuri.

, de unde f(e) f(e) =

sunt morsme de grupuri, atunci pentru orice

) si vom preciza gr cand este pericol

) doua grupuri. Funct ia : G G

este morsm de grupuri (se verica cu mare usurint a; vericat i!) si se

Inmult ind la stanga si la dreapta cu x, obt inem ca f este morsm daca

se numeste imaginea lui f.

un morsm de grupuri. Atunci