Argument

Prin lucrarea de fata realizata la sfarsitul celor 4 ani de perfectionare profesionala in cadrul liceului doresc sa fac dovada gradului meu de pregatire in meseria de tehnician de telecomunicatii . De aceea am adunat toate cunostintele teoretice si practice dobandite in timpul scolii cu cele din documentatia tehnica de specialitate parcursa in perioada de elaborare a lucrarii de diploma . Consider ca tema Sisteme de transmisii aleasa in vederea obtinerii diplomei de atestat in specialitatea de tehnician de telecomunicatii dovedeste faptul ca am o capacitate de sistematizare si sintetizare a cunostintelor si totodata capacitatea de a rezolva probleme teoretice dar si practice din specializarea in care lucrez . In primul capitol sunt prezentate semnalele analogice si cele digitale si tehnicile de modulatie si multiplexare a semnalelor. In prezent , se utilizeaza la scara larga transmiterea in reteaua de telecomunicatii a semnalelor digitale, astfel ca daca semnalul sursei este de tip analogic , este necesara conversia lui in semnal digital . In cel de al doilea capitol al lucrarii se vorbeste despre sistemele de transmisiuni digitale. Acesta contine descrierea transmisiunilor PDH si SDH impreuna cu componentele necesare pentru functionarea lor . Capitolul se termina cu prezentarea elementelor unui cadru STM-1.

Istoric
Comunicatiile reprezint sistemele tehnice prin care se realizeaz transmiterea, interpretarea sau prelucrarea datelor si informatiilor de ctre oameni sau aparate. Desi fr o istorie milenar, comunicatiile nu reprezint o etap parcurs usor Anul 1831 reprezinta primul pas in comunicatii astfel savantul american Joseph Henri transmite primele semnale electrice demonstrand astfel ca electromagnetismul putea fi folosit si in alte scopuri decat la ridicarea greutatilor . Dupa 6 ani Samuel Morse face publica inventia sa numita telegraf astfel ca in anul 1844 se realizeaza prima transmisiune in telecomunicatii . Inventatorul Graham Bell primeste primul patent de inventator al telefonului in anul 1876 iar un an mai tarziu are loc prima convorbire telefonica din Romania. Televiziunea apare si ea in anul 1884 ,inventator fiind Paul Nipkow , aceasta tehnologie bazandu-se la inceput pe o functionare mecanica . Radioul apare in anul 1895 iar la inceput de secol se realizeaza prima transmisiune fara fir (radiotransmisiune) in Romania . In anul 1923 electronica se impune in fata mecanicii in domeniul telecomunicatiilor si americanul V.K.Zworykin inventeaza televiziunea electronica urmata doi ani mai tarziu de primul semnal TV . URSS lanseaza primul satelit artificial al Pamantului in anul 1954 . Telefonia mobila se naste in 1973 pe maretul taram american desi diverse concepte, planuri si prototipuri au existat inca de la inceputul secolului XX . Microcipul apare in anul 1959 acesta asigurand un viitor stralucit in toate domeniile . Prima transmisiune optica apare in anul 1976 astfel intrand in scena comunicatiilor si lumina , un an mai tarziu este creat primul calculator electronic destinat utilizarii generale . Primul PC (Personal Computer) apare in 1981 astfel incepand o noua era in telecomunicatii. O data cu aparitia PC-ului tehnologia va cunoaste o dezvoltare foarte agresiva aceasta ducand la dezvoltarea unui nou mod de a comunica si anume , Internetul aparut in anul 1988 care la inceput a fost luat in primire de o mica parte din tarile europene datorita scepticismului in acest proiect urmand ca in 1993 Romania sa faca parte si ea din tarile conectate la Internet . Deoarece in ziua de azi sistemele de transmisii se bazeaza pe sistemul analogic dar mai ales pe cel digital, urmatoarele pagini vor prezenta mai in detaliu modul de functionare a acestor doua sisteme .

Cap. I : Tehnici de modulatie si multiplexarea semnalelor 1.1 Semnale analogice si digitale

Un semnal electric este numit analogic cand este proportional cu marimea fizica pe care o reprezinta semnalul electric . Un bun exemplu ar fi acela al curentului generat de microfon care este permanent proportional cu presiunea acustica exercitata asupra membranei microfonului . Un semnal electric este digital daca este compus dintr-o succesiune de simboluri , fiecare simbol putand lua o valoare dintr-un numar finit de valori posibile . Semnalul telegrafic poate fi compus dintr-o succesiune de simboluri binare care pot avea una din doua valori posibile : prezenta sau absenta de semnal .

a-semnal analogic b-semnal digital Fig.1 Fiecare simbol al unui semnal digital poarta in el o cantitate de informatie notata cu q care depinde de numarul m de valori posibile ale simbolului : q = log 2 m Cantitatea de informatie q pentru m=2 corespunde unui simbol binar . Unitatea de masura pentru semnale binare poarta numele de bit . Viteza de transmisie , numita si rata de transfer , reprezinta numarul de simboluri binare transmise intr-o secunda si se exprima in biti/s . Semnalele digitale au fata de semnalele analogice avantajul de a fi simple si rezistente la perturbatii . De asemenea utilizarea acestor semnale este favorizata de progresele deosebite inregistrate de tehnologia componentelor digitale cu integrare foarte larga astfel obtinandu-se echipamente performante si economice . In prezent se utilizeaza transmiterea in reteaua de telecomunicatii a semnalelor digitale , astfel ca daca semnalul sursei este de tip analogic este necesara transformarea lui in semnal digital , conversia fiind realizata fie direct in terminalul abonatului , fie in circuitul de interfata cu linia analogica a abonatului . La destinatie se va realiza conversia digital-analogica pentru reconstituirea semnalului analogic al sursei .

1.2 Multiplexarea semnalelor

Modulatia este un proces in care un parametru care caracterizeaza un semnal purtator care poate fi amplitudine , frecventa sau faza , este modificat de un semnal de modulatie astfel incat parametrul modulat urmareste fidel forma semnalului de modulatie astfel rezultand o modulatie de amplitudine , de frecventa sau de faza . O retea telefonica eficienta din punct de vedere economic va realiza transmisia unui numar cat mai mare de canale de comunicatie pe acelasi suport fizic , cablu sau fibra optica . Se pot folosi in acest scop mai multe metode de multiplexare : multiplexarea cu diviziune in frecventa sau multiplexarea cu diviziune in timp , multiplexare combinata FDM si TDM , CDMA , DMT . 1.2.1 FDM Pentru multiplexarea in frecventa se realizeaza o divizare a unei benzi de frecventa largi in benzi de frecventa de 4KHz fiecare , necesare transmiterii de semnale vocale . Semnalul vocal al unei cai telefonice este translatat intr-o banda de frecventa de 4KHz , prin folosirea modulatiei in amplitudine si filtrarea unei benzi laterale . Fiecare cale telefonica are asociata o sub-banda de 4KHz distincta in banda de frecventa folosita pentru transmisie .

Modulatie in amplitudine si multiplexare in frecventa

Multiplexarea canalelor in frecventa

Fig.2 Multiplexarea cu diviziune in frecventa (FDM) 1.2.2 TDM Multiplexarea cu diviziune in timp poate fi realizata in transmisiile sincrone prin realizarea unei multiplexari in timp a canalelor de comunicatii . Informatiile vocale sunt transmise prin intermediul unor coduri numerice asociate esantionelor de semnal cu frecventa de 8 KHz . Echipamentele de telecomunicatii pot folosi multiplexarea cu diviziune in timp de tip MIC (modulatia impulsurilor in cod) sau PCM (Pulse Code Modulation) .Poate fi folosita de asemenea o multiplexare combinata in timp si in frecventa .

Fig.3 Multiplexarea cu diviziune de timp (TDM) 1.3 Modulatia impulsurilor in cod Sistemele digitale de telecomunicatii realizeaza conversia semnalelor analogice in semnale digitale la transmisie si conversia semnalelor digitale in semnale analogice la receptie .

1.3.1 Conversia analog-digitala

Pentru a transforma un semnal analogic in semnal digital , folosind MIC sau PCM este necesar sa efectuam esantionarea semnalului analogic , cuantizarea si codarea esantioanelor de semnal .

Fig.4 Conversie analog-digitala Esantionarea este procesul prin care un semnal electric continuu in timp este inlocuit prin impulsuri echidistante in timp a caror amplitudine este egala sau proportionala cu amplitudinea semnalului continuu detectat la momentele respective . Numim aceste impulsuri esantioane iar intervalul de timp T dintre esantioane va fi numit perioada de esantionare . Teorema esantionarii arata ca un semnal continuu , cu spectrul de frecventa limitat la o frecventa maxima fM este complet definit de esantioanele lui daca frecventa de esantionare este mai mare sau cel putin egala cu dublul frecventei fM . fT 2 fM sau T 1 / (2 fM ) Respectandu-se aceasta teorema este totdeauna posibil ca din succesiunea de esantioane sa refacem semnalul analogic in receptorul de semnal.

Fig.5 Generarea unui semnal cu modulatie in amplitudine

Cuantizarea reprezinta procesul prin care se realizeaza asocierea amplitudinilor posibile ale esantioanelor la un numar finit de valori discrete . Intregul domeniu de valori posibile pentru amplitudinea semnalelor este divizat intr-un numar finit de intervale de cuantizare .Toate amplitudinile cuprinse intre doua nivele de decizie primesc valoarea nivelului de reconstructie respectiv . Intre cele doua nivele de decizie se afla un nivel de reconstructie , situat la egala distanta de cele doua nivele de decizie asociate . Prin acest proces se inregistreaza introducerea unei erori in procesul de reconstructie a semnalului sursei , care are caracterul unui zgomot ,numit zgomot de cuantizare . Acest zgomot este inevitabil dar el trebuie mentinut la nivele cat mai mici posibile pentru a fi practic insesizabil de participantii la convorbire . Distorsiunea de cuantizare se poate reduce daca este marit numarul de intervale de cuantizare pentru realizarea cuantizarii fine . Pentru o calitate a comunicatiei cat mai buna si un cost acceptabil al echipamentului folosit se foloseste cuantizarea cu 256 de nivele de cuantizare dintre care 128 sunt nivele negative .

Fig.6 Cuantizarea uniforma a esantioanelor de semnal analogic Pentru a asigura un raport semnal/eroare de cuantizare independent de valoarea semnalului , poate fi folosita cuantizarea neuniforma . Operatia care permite realizarea cuantizarii neuniforma se numeste compandare . La receptie este necesar sa se efectueze operatia inversa numita expandare . Codarea reprezinta procesul prin care se obtine codarea valorilor asociate esantioanelor de semnal . Codul este format din 8 simboluri binare din care primul bit indica semnul iar ceilalti 7 exprima in cod binar valoarea absoluta a numarului intreg cuprins intre 0 si 127 . Astfel rezulta ca fiecare esantion poate fi reprezentat printr-un cuvant binar de 8 biti . Prin modulatia impulsurilor in cod se obtine transformarea semnalului telefonic analogic intr-un semnal digital binar cu o viteza de transmisie de 64 Kbit/s .
7

Fig.7 Codarea amplitudinii esantioanelor Multiplexarea semnalelor MIC , in transmisiile sincrone , o perioada asociata unui ciclu cu durata de 125s este divizat in canale temporale in care se pot transmite succesiv semnalele MIC apartinand diferitelor cai telefonice . Multiplexarea canalelor temporale se realizeaza electronic , prin utilizarea de multiplexoare , care conecteaza succesiv intraile spre suportul fizic de transmisie comun . Considerand ca intr-o perioada de 125 sec (8 KHz) numarul de canale temporale este egal cu 32 , rezulta ca pe suportul fizic se transmite un semnal digital cu rat binara de 2048 Kbit/s .

1.3.2 Conversia digital-analogic

Regenerarea si demultiplexarea , la receptie este necesara regenerarea semnalului digital , separarea semnalelor receptionate in CT diferite si dirijarea acestora spre iesiri diferite , operatie realizata prin utilizarea unui demultiplexor electronic , care este sincronizat cu multiplexorul de la emisie , pentru a asigura separarea corecta a octetilor canalelor temporale . Pentru a obtine sisteme digitale cu diviziune in timp este necesara utilizarea la emisie a unui multiplexor iar la receptie a unui demultiplexor .

Fig.8 Principiul multiplexarii si demultiplexarii Decodarea si expandarea ,receptorul de semnal trebuie sa aloce fiecarui cuvant binar MIC receptionat un semnal cu amplitudinea corespunzatoare nivelului de decizie asociat esantionului la emisie . Astfel se obtine decodarea
8

semnalului binar in semnal MIA .Avand in vedere ca la emisie semnalul a fost comprimat , la receptie este necesara o expandare . Reconstructia semnalului analogic . Reproducerea semnalului analogic transmis de sursa de semnal se obtine prin filtrarea cu un filtru trece jos a semnalului treapta obtinut prin memoria capacitiva asociata decoderului .

Fig.9 Reconstituirea semnalului analogic la receptie

Cap. II : Sisteme de transmisiuni digitale

Tehnologiile de transmisiuni evolueaza rapid si durata de viata a produselor se diminueaza in timp ce se inregistreaza o crestere a traficului si a cererilor de noi servicii . Datorita acestei cereri cele mai bune sisteme care fac fata cerintelor pietei sunt cele digitale . In domeniul transmisiunilor , tendintele de dezvoltare sunt sistemele optoelectronice cu debite de transmisie foarte mari , sisteme PCM destinate liniilor de abonati si jonctiunilor care sa permita alocarea canalelor temporale,sisteme destinate ISDN de banda ingusta sau de banda larga , modemuri in banda de baza sau de mare viteza , sisteme de transmisiuni pentru comunicatii radio-mobile . 2.1 Sisteme de transmisuni digitale PDH In sistemele de transmisiuni digitale , semnalele telefonice analogice sunt convertite in semnale digitale folosind PCM ( Pulse Cod Modulation ) . In acest sistem se asigura pentru fiecare cale de comunicatie , atribuirea unui canal temporal pe linia de transmisie si un canal temporal pe linia de receptie . Interconectarea echipamentului PCM se face cu ajutorul a 4 fire ,doua pentru transmisie si doua pentru receptie .

Fig.10 Transmiterea semnalelor digitale multiplexate in timp 2.1.1. Caracteristicile transmisiei digitale Calitatea transmisiei semnalelor digitale este apreciata prin doi parametri , rata erorilor si amplitudinea jitterului . Rata erorilor digitale poate fi definita prin raportul intre numarul de simboluri receptionate eronat si numarul total de simboluri emise intr-un interval de timp definit . O rata apreciabila a erorilor este de 5% . Jitterul reprezinta variatiile pe termen scurt a pozitiilor tranzitiilor semnalului digital fata de pozitiile ideale .

Fig.11 Jitterul semnalului digital 2.1.2 Coduri de linie Suportul de transmisie poate fi cablul simetric , cablul coaxial , fibra optica . Din cauza componentei sale de curent continuu semnalul digital trebuie transformat conform unui cod de line intr-un semnal de linie care sa aib componenta continua nula . Codul de linie se alege astfel incat la receptie sa poata fi reconstituit semnalul sursei . Cod NRZ (Non Return to Zero) , codul bipolar NRZ este utilizat in retelele de comutatie digitala . In acest cod se atribuie bitilor 1 semnal de tensiune negative pe durata bitului , iar bitilor 0 semnal de tensiune pozitiva fara a asigura intoarcerea la nivel zero intre bitii individuali . Cod RZ ( Return to Zero) , se atribuie bitilor 1 semnal de tensiune negative , iar bitilor 0 semnal de tensiune pozitiva cu asigurarea intoarcerii la nivel zero pe o durata egala cu jumatate din durata elementului binar . Acest cod necesita o largime de banda de doua ori mai mare fata de codul anterior , NRZ .

10

Fig.12 Codurile NRZ si RZ Codul AMI (Alternate Mark Inversion) este generat din codul binar astfel valorile 1 se asociaza la impulsuri de tensiune positive si negative iar valorile 0 au asociate tensiune zero .Acest cod mai poarta si numele de cod pseudotermal deoarece are impulsuri pozitive , negative si lipsa semnal .

Fig.13 Conversia semnalului binar in semnal AMI Codul de linie HDB3 este o versiune modificata a codului AMI. Receptorul de semnal digital extrage semnalul de tact din semnalul receptionat si controleaza regenerarea semnalului transmis prin linie . Daca semnalul de linie prezinta secvente lungi de 0 (lipsa de semnal) , atunci extragerea tactului devina dificila . Acest cod are ca avantaj fata de codul AMI ca elimina seriile de mai mult de trei 0 succesive in linie . Pentru o codare cu HDB3 se respecta urmatoarele reguli : - se asociaza elementele binare 1 impulsuri in linie de polaritati alternand ca semn si cu o durata egala a elementului binar ; iar elementului binar 0 i corespunde absenta de semnal in linie . - daca exista o secventa de 4 0 succesive , atunci cel de-al 4-lea 0 se inlocuieste cu un element redundant V , care poate fi recunoscut si poate fi deci eliminate la receptie . - elementele redundante V trebuie sa alterneze ca semn . Atunci cand aceasta regula nu poate fi aplicata direct , se va introduce pe pozitia
11

primului element din secventa de 4 0 succesive un element redundant de tip A care are polaritate opusa cu elementul de semnal anterior . Pe pozitia celui de al 4-lea 0 se introduce elementul redundant de tip V care are aceiasi polaritate cu elementul A . Cele doua elemente redundante vor fi recunoscute si eliminate de receptor pentru ca au aceeasi polaritate si intervalul de timp dintre ele este egal cu durata a doua elemente binare .

Fig.14 Conversia semnalului digital binar in semnal de linie cod HDB3 Codul CMI (Coded Mark Inversion) , cod binar de transmisie , valorile binare 1 sunt reprezentate prin secvente 11 sau 00 care alterneaza . Valorile 0 au asociate un impuls negativ in prima jumatate iar in cea de-a doua impulsul este pozitiv .

Fig.15 Conversia semnalului binar in semnal CMI Codul MCMI este un cod binar de transmisie derivat din codul HBD3 .

Fig.15 Conversia semnalului HBD3 intr-un semnal MCMI Codul CDP este un cod binar de transmisie . Starea semnalului se schimba la orice tranzitie intre doi biti . Starea este de asemenea schimbata in centrul fiecarui bit 0 .
12

Fig.16 Conversia semnalului binar in semnal CDP Codul 4B/3T realizeaza reprezentarea a 4 biti ai unui semnal digital binar prin 3 elemente de semnal pseudoternar . Rata de simbol este astfel redusa cu 25% in comparatie cu semnalul binar sau AMI . Codul 5B/6B este un cod de transmisie binar in care se realizeaza conversia de blocuri binare in 5 biti in blocuri binare de 6 biti .

Fig.17 Conversia codului NRZ in cod 5B/6B 2.1.3 Echipamentul de linie digital Acest echipament asigura transmiterea la distante mari a semnalelor digitale cu ajutorul unitatilor terminale de linie si a repetoarelor regeneratoare de semnal . Unitatea terminala de linie realizeaza interfata intre multiplexul digital si liniile de transmisie , asigurand in acest sens generarea semnalului de linie corespunzator semnalului digital binar , la transmisie , iar amplificarea semnalului receptionat ,extragerea tactului din semnalul receptionat si regenerarea semnalului de linie receptionat , la receptie .

13

Fig.14 Echipamentul de linie digital Repetoarele regeneratoare , instalate la distante de 2-5 km in cazul echipamentelor PCM , au rolul de a regenera semnalul de linie atenuat si distorsionat de linie . Un regenerator este constituit din circuit de intrare (CI) , blocul pentru regenerarea tactului (RT) si blocul de decizie (DR) .

Fig.15 Regeneratorul de semnal 2.1.4 Ierarhia PDH Transmisiunile PDH sunt organizate in patru nivele ierarhice pentru care sunt precizate prin standarde ratele binare si structura semnalului pentru fiecare nivel ierarhic PDH . Standardizarea a fost realizata diferit pentru Europa, SUA si Japonia , astfel ca in reteaua globala internationala sunt folosite toate aceste standardizari , ceea ce creaza dificultati pentru interconectarea sistemelor de transmisiuni care folosesc standarde diferite . De asemenea sunt create dificultati pentru producatorii de sisteme de transmisiuni PDH , care trebuie sa pregateasca trei tipuri diferite de sisteme de transmisiuni , pentru a putea sa intre pe piata de telecomunicatii internationala .In tabel ( fig.16 ) sunt prezentate ratele binare ale ierarhiilor PDH .

14

Fig.16 2.1.5 Echipamente de transmisie PDH Echipamentele de transmisiune pot fi clasificate in : - Multiplexoare terminale - ADM , multiplexoare cu insertie-extractie - Multiplexoare Cross-connect Multiplexoarele terminale realizeaza multiplexarea canalelor digitale de voce , date sau imagini (tributare ) cu o rata binara de 64 kbit/s sau n x 64 kbit/s. Interfata spre tributare este realizata cu unitatea tributara TU , unitatea de control centrala CU controleaza multiplexarea respectiv demultiplexarea fluxurilor de intrare in/din canalele temporale ale liniei de 2 Mbit/s . Interfata cu jonctiunea este asigurata de jonctorul de linie LJ , multiplexorul terminal este prevazut cu o unitate de superviziune si management SU .

Fig.16 Schema bloc a multiplexorului terminal ADM permite insertia sau extragerea de tributare in sau din multiplexul PCM . Acest echipament poate fi folosit in reteaua de transport de nivel inferior pentru insertia si extragerea de canale de comunicatie in/din multiplex de 2 Mbit/s .

15

Fig.17 Schema bloc a ADM Multiplexorul cross-connect este destinat interconexiunilor intre linkurile de transmisiuni asociate la nivele diferite din ierarhia PDH .

Fig.18 Exemplu de utilizare a multiplexorului PDH 2.1.6 Echipament PCM Echipamentul PCM de ordinul 1 este un echipament de transmisie digitala , care functioneaza cu un debit binar de 2048 Kbit/s , respecta Rec.G.732 ITU-T si utilizeaza semnalizarea pe cale individuala prin canalul temporal 16 . Echipamentul PCM este utilizat in retelele telefonice in scopul de a realiza interconectarea intre doua centrale analogice prin linie digitala pe 4 fire cu un debit de 2Mbit/s pentru 30 canale de comunicatie , asigura interconectarea intre o centrala analogica si una digitala , permite conectarea a 30 posturi telefonice la o centrala telefonica , prin intermediul unei linii digitale . Echipamentele de transmisiuni PCM pot realiza multiplexarea cailor vocale si a cailor de date sincrone de 64 kbit/s , sau pot combina cai vocale provenind de la echipamente analogice care utilizeaza semnalizari de tipuri diferite .

16

Fig.19 Aplicatii ale echipamentelor PCM de ordinul 1 2.2 Sisteme de transmisiuni SDH Ierarhiile digitale sincrone sunt standardizate , astfel incat exista nivele ierarhice comune care sa asigure compatibilitate intre sistemele din orice retea de telecomunicatii . SDH are ca avantaj flexibilitatea in asigurarea accesului direct la fluxul de 2 Mbit/s sau la canalele temporale din acest flux , spre deosebire de PDH care impune o demultiplexare completa a semnalelor asociate unui nivel superior .

Fig.20 Ierarhii digitale PDH si SDH

17

2.2.1 Structura cadrului STM-1 Un cadru STM 1 este organizat in 270 de coloane cu cate 9 randuri de octeti . Cadrele STM 1 se transmit cu perioada de 125 s (8 KHz) . Sistemele de multiplexare SDH transporta informatiile continute in cadrele STM-N prin cablu coaxial sau fibra optica . Intre sistemele de transmisie SDH pot fi intercalate regeneratoare pentru regenerarea semnalelor transmise prin linie .

Fig.21 Structura cadrului STM 1 cu semnale PDH Elementele unui cadru STM-1 a. Container C Informatia plesincrona este introdusa intr-un container (C) , care include cadrul PDH asociat . Cele patru nivele ierarhice PDH vor putea fi incluse in containerele C1 , C2 ,C3 sau C4 . Deoarece nivelul 1 are doua versiuni ,cea europeana si SUA/Japonia sunt standardizate containerele C11 si C12 . Se remarca de asemenea ca nivelul 2 accesibil in SDH , este inclus in C2 si deci acceptat in SDH este de 6.312 Kbit/s . b. Containerul virtual (VC) Fiecare container include un antet (overhead) de cale (POH) . Containerul virtual este rutat ca o entitate care nu se modifica cand este transmisa pe o cale de conexiune prin retea . POH contine informatii care asigura transportul fiabil al containerului de la sursa la destinatie . Poh include informatii de superviziune si intretinere a caii de transmisie prin retea .
18

19