Atitudinea interioara ideala pe care trebuie sa o aiba vindecatorul

Extras din lucrarea "Principii si directii in vindecarea naturala" In fiecare din noi exista Arhetipul Vindecatorului Divin. Acest Vindecator Divin este adevaratul vindecator din toate fiintele, si nu un anumit om sau o personalitate speciala. Pentru a ne vindeca pe noi sau pe altii trebuie sa urmarim sa ne cunoastem chiar pe noi insine ct mai profund si astfel vom putea manifesta chiar noi harul puterii tamaduitoare. Daca in trecut si pna in momentul pre ent oamenii aflati in suferinta au facut si continua sa faca apel la un intermediar, care din exterior actiona in vederea restabilirii echilibrului perturbat si redarii sanatatii, noua stiinta a vindecarii isi propune sa fundamente e pe ba a unor principii universal valabile, modalitatea cea mai eficienta, si!ura, care sa conduca in mod obiectiv, cu preci ie, la scopul propus, care il repre inta in esenta tamaduirea spirituala. In acest sens, stiinta vindecarii spirituale presupune intotdeauna participarea directa, sistematica, chiar a celui bolnav, care este invatat !radat sa deprinda modalitatile eficiente de autotratament si in acelasi timp sa"si construiasca, pe ba a principiilor adevarului, binelui si armoniei, o noua stare interioara mult superioara. In aceasta consta, de fapt, si diferenta esentiala intre cele doua modalitati de tratament. In aceasta directie, rolul ma#or ii revine acum maiestriei terapeutului, care utili nd o serie intrea!a de modalitati ce tin de latura fi iolo!ica, psihica, mentala si spirituala, reuseste sa tre easca pentru inceput si apoi sa amplifice si sa de volte neintrerupt acele resurse potentiale, infinite, ale oricarei fiinte, chiar aflata in suferinta, pe care sa le mobili e e intr"un sin!ur scop, si anume acela al vindecarii depline. Pacientului ii revine, la rndul sau, ca o datorie, crearea atitudinii de participare directa, inteleasa ca o necesitate fundamentala, careia trebuie sa"i raspunda, aflat acum in al $%"lea ceas si fiind adeseori ultima sansa pe care aceasta existenta i"o ofera. Aflndu"se in aceasta iposta a, si intele!ndu"si rolurile pe care si le"au asumat, terapeutul " de a deveni un instrument perfect care poate canali a resursele celui bolnav, si cel aflat in suferinta " de a"si mobili a toate resursele in aceeasi directie, cei doi se pot apropia conlucrnd si interfernd prin mai multe re onante, in vederea atin!erii scopului propus " reinte!rarea in starea de armonie, !eneratoare de echilibru, fericire, sanatate perfecta. In acest domeniu, al a#utorarii celorlalti, contea a cu att mai mult atitudinea interioara. De altfel, numai fiintele cu un nivel spiritual inalt au reusit de"a lun!ul timpurilor sa repre inte pentru ceilalti acele surse autentice de lumina, de !hidare, de a#utor, de caldura sufleteasca. &e poate spune ca, relativ la acest scop

asumat, nu reusesc sa"l atin!a cu adevarat dect aceia care se daruiesc cu umilinta si devotiune servirii lui Dumne eu. &ervirea semenilor in !eneral si a celor suferin i in particular apare precum rodul unei seminte, ca o etapa necesara, care vine sa obiective e in mod profund scopul initial, care este de fapt servirea lui Dumne eu. 'aci de fiecare data cnd dam de mncare unui om, lui Iisus ii dam, iar cnd in!ri#im un bolnav, pe Iisus il in!ri#im. In acelasi sens, se cuvine sa subliniem acum necesitatea intele!erii profunde a responsabilitatii care ne revine in aceasta postura de vindecator. Putem csti!a totul, sau putem esua lamentabil, confundnd ridicolul cu sublimul, dar si aici, ceea ce ne poate !hida este realitatea de neta!aduit a afirmatiei lui Iisus( )Pomul se cunoaste dupa roade, iar omul dupa fapte*. Pentru a se concreti a ca stare tot ce s"a mentionat aici, trebuie sa ne reamintim cele doua principii fundamentale( $.principiul consacrarii si inte!rarii armonioase a tuturor !ndurilor si actiunilor si %.principiul re onantei. Inaintea oricarui contact cu un pacient, ne interiori am cteva minute, consacrnd toate !ndurile si faptele de a#utorare pe care le vom reali a pentru acel bolnav, precum si fructele actiunii noastre lui Dumne eu. Il imploram sincer sa ne raspunda printr"o stare interioara model, de forta, liniste, armonie, inaltare, si Il ru!am de asemenea apoi, sa il a#ute pe acei om, prin noi, asa cum numai El, in mod divin, stie. Vom urmari sa ne daruim ca un instrument ct mai bun si mai pur in minile lui Dumne eu, care prin noi isi va manifesta !ratia in vindecarea bolnavului. &tarea de daruire catre Divin, starea de releu perfect, va fi mentinuta pe intrea!a durata a lucrului cu pacientii si ct mai mult timp cu putinta in restul timpului, ca o continua traire transfi!uratoare. Vom reali a astfel re onanta intre noi si infinita +orta Divina ,inefacatoare, care ne va inspira, !hida si umple de ener!ii benefice. In finalul intlnirii cu pacientul, ne vom interiori a din nou, pentru a in!enunchea launtric, plini de recunostinta catre Dumne eu, 'el -ereu ,un si plin de compasiune. In timp ce lucram sau discutam cu bolnavul, vom urmari sa invocam continuu un flux de lumina alb stralucitoare care coboara asupra lui, purificndu"l si insanatosindu"l. De fiecare data insa, vom pastra constiinta starii de releu care facilitea a re onanta cu ener!iile binefacatoare si vindecatoare din .nivers. Este foarte importanta, de asemenea, transfi!urarea pacientului. Desi stim ca suferinta este rodul intentiilor si actiunilor sale ne!ative de alta data, stim si faptul ca toti suntem copiii dra!i ai lui Dumne eu. In esenta, in fata /ui suntem la fel de puri, armoniosi, buni si divin in estrati. Vom evoca in omul din fata noastra calitatile fundamentale care il pot readuce intr"o stare de perfecta armonie, il vom a#uta ca la rndul sau sa isi redescopere acele virtuti sufletesti, pe care manifestndu"le, din ce in ce mai plenar, va fi a#utat sa isi refaca starea de echilibru launtric, prin crearea si mentinerea unor re onante benefice. Pacientul va fi a#utat sa renunte la atitudinea de )om bolnav* si la toate comportamentele care ii intretin starea de boala 0frica, lamentare, pesimism, neincredere, suspiciune, rautate, e!oism, vicii, manii obsesive, neliniste, an!oasa etc1, care repre inta de fapt re onante cu ener!ii ne!ative profund perturbatoare. Indiferent de re ultatele obtinute in timp, atitudinea interioara a terapeutului nu trebuie sa se modifice, printr"o implicare e!otica sau pierderea increderii, a si!urantei, a optimismului. El trebuie sa fie

consecvent in manifestarea continua a ener!iilor armoni ante, perfect detasat si plin de intelepciune si compasiune. El nu trebuie sa fie deviat in ceea ce priveste manifestarea acestor aspecte, cunoscnd faptul ca adeseori pot sa apara reactii subiective ale pacientului, tentatii ale acestuia de a intrerupe tratamentul sau de a solicita mereu altceva. Acestea repre inta, de cele mai multe ori, bloca#e 2armice specifice bolnavului. Este posibil ca la o prima sedinta cu el sa apara re ultate deosebite, dar ulterior, acesta sa le ne!e sau sa intrerupa tratamentul. &unt situatiile rare ale acelor oameni carora deocamdata nu le este permisa, din punct de vedere 2armic, vindecarea. In alte situatii, anumite re ultate sau reactii la tratament par a se lasa asteptate. Dar nici acum nu trebuie sa fim nelinistiti, caci adeseori cumulul cantitativ conduce la saltul calitativ si dupa un anumit timp se inre!istrea a veritabile salturi in vindecarea bolnavului. 3oti marii vindecatori care au actionat intr"o perfecta armonie cu le!ile firii au aratat oamenilor importanta atin!erii unei vi iuni !lobale a bolnavului. 'unoscnd principiul reflexiei, prin care intotdeauna 3otul se reflecta in parte si partea se reflecta in 3ot, in mod analo!ic, ei tratea a att corpul, ct si sufletul. In aceasta directie, 4amolxe afirma ca( )dupa cum nu trebuie sa incercam a ne in!ri#i ochii fara sa tinem deloc seama de cap, tot astfel nici capul nu poate fi in!ri#it netinndu"se seama de corp si, in mod asemanator, avnd in vedere acest adevar trebuie sa"i dam totdeauna o potrivita in!ri#ire trupului dimpreuna cu sufletul. Probabil acesta este motivul pentru care medicii !reci nu se pricep la cele mai multe boli( pentru ca ei nu cunosc tainele intre!ului pe care il au de in!ri#it. Daca acest intre! este bolnav, partea nu poate fi sanatoasa, iar daca partea tulburata va fi vindecata, intre!ul va fi din nou armonios asa cum trebuie sa fie, iar omul va trai mult timp plin de vi!oare, bun la suflet si fericit.* In acest sens, tratamentul natural al oricarei afectiuni urmareste inlaturarea cau elor fundamentale care determina conditiile aparitiei bolii. Este tratata fiinta si nu boala, urmarindu"se rearmoni area ei pe toate planurile. &e va actiona simultan asupra nivelurilor profunde, mentale, sufletesti, ct si asupra suferintelor corpului fi ic. In esenta, orice suferinta ii este data omului pentru a"l retre i la o viata adevarata, pentru a"l orienta catre Dumne eu. De aceea, pacientul trebuie sa intelea!a ca adevaratul scop pe care il urmareste este marirea credintei in Dumne eu, daruirea in fata /ui, si toate celelalte re ultate, implicit starea de sanatate vor aparea chiar pe aceasta cale a inaltarii catre starea de indumne eire. &tiinta vindecarii spirituale ofera o modalitate sau o cale precisa si sistematica prin care omul bolnav sa poata iesi din suferinta. Aceasta cale implica intotdeauna ca prin participare directa si efort constient, pacientul sa devina capabil sa se autocunoasca si sa se intelea!a pe sine, reapropiindu"se astfel de esenta sa profunda. 3oate vindecarile aparent miraculoase se fundamentea a pe acest proces al re!asirii de sine uneori trait spontan, indus prin !ratie divina. 'nd bolnavul a#un!e sa traiasca o stare caracteri ata de dorinta puternica de a face tot ceea ce ii sta in putere pentru a se vindeca, precum un inecat doreste o !ura de aer, se poate spune ca vindecarea este aproape. Purtat de o fervoare si aspiratie puternica de a redeveni armonios si sanatos, pentru Dumne eu el este atunci dispus sa renunte la multe dintre obisnuintele sale vechi, orientndu"se acum, cu toata increderea, pe calea transformarii sale binefacatoare. -odalitatea naturala de vindecare presupune intotdeauna reintoarcerea la adevarata natura a fiintei noastre. 'nd o fiinta este bolnava, este stiut faptul ca ea este inchisa, pesimista5 si relatiile ei cu .niversul exprima o stare de di armonie. Este ca un or!anism care devine secatuit, lipsit de vitalitate, inchistat si incapabil de a mai re ona cu focarele de ener!ie binefacatoare din acest univers, adeseori

a#un!ndu"se ca prin inertie si sta!nare in boala, bolnavul sa asiste la procesul sinuciderii sale lente. Afirmarea vietii, in urma procesului de deschidere sufleteasca, de impacare si de re!asire de sine, determina din nou stari de re onanta din ce in ce mai ample cu toate acele surse focar de putere, forta, sanatate, re!eneratoare, existente in .nivers. Propria natura interioara asimilea a din nou, din ce in ce mai profund, natura exterioara si astfel principiul vietii si ener!iile ei specifice se retre esc reimprospatate, determinnd reaparitia starii de armonie si sanatate. 6espectnd principiul non"violentei, vindecatorul va urmari combinarea armonioasa a mai multor metode naturale de vindecare, care, sustinute sistematic si intensiv o perioada adecvata de timp, vor determina in starea pacientului o schimbare fundamentala, resimtita pe toate planurile " fi ic, psihic, mental si spiritual. Aceste modalitati de vindecare si remedii naturiste, din punctul de vedere al efectelor !enerate in fiinta bolnavului, se potentea a reciproc si determina, intr"un timp scurt, un salt ener!etic, care permite inca din fa a initiala a tratamentului trecerea la o noua stare interioara, care confera incredere si amplifica dorinta bolnavului de a intensifica eforturile depuse de el in vederea vindecarii. sursa( 2amala.ro