Actiunea umana.Tipuri de rationalitate a actiunii M.

Weber, in lucrarea Bazele intelegerii sociologice, vorbeste despre actiune ca fiind un comportament uman, cind si prin care agentul ii comunica un sens subiectiv . Raportata la social, actiunea este produsul deciziilor luate de indivizi care dau sens ei insisi actiunilor lor. Intelegerea lumii sociale si a activitatii umane este un exercitiu extrem de anevois, de aceea Weber propune savantilor sa inteleaga activitatea umana prin interpretarea activitatii sociale. Un imapact dintre doi ciclisti nu e o activitate sociala.Max Weber a considerat c orice activitate des !urat de un individ "comportament uman# este social dac !i $n msura $n care ea se modific n funcie de activitatea unui alt individ , pe baza unor valori sau simboluri $mprt!ite $n comun de membrii unui grup social sau ai unei societ%i. &ceast modi icare poate i determinat ra%ional ie de natura scopului urmrit de individul care ac%ioneaz " activitate raional prin finalitate #, ie de o valoare suprem $n care actorul crede necondi%ionat " activitate raional prin valoare #. '$nd un comportament uman se modi ic datorit strilor a ectiv(emo%ionale implicate, actiunea sociala este afectiv", iar atunci c$nd credin%a $ntr(o valoare este determinat de transmiterea ei de la o genera%ie la alta, actiunea sociala este ) tradiional" . *iecare dintre aceste patru tipuri de actiune sociala, este semni icativ pentru o orm determinat de activitate uman "economic !i politic, politic !i cultural, cultural !i psi+ologic, psi+ologic !i istoric#. ,n consecin%, esen%ial pentru identi icarea caracterului social al unei activit%i umane nu este componenta societ%ii implicat de respectiva activitate, ci sensul ei vizat de individul care ac%ioneaz, adic msura $n care comportamentul su se modi ic $n unc%ie de interpretarea dat de el comportamentului celuilalt. Interpretarea dat comportamentului celuilalt este totdeauna subiectiv, dar ea tinde s ie standardizat "tipi icat# prin repeti%ie. Individul care actioneaza rational, prin acordurile ce le inc+eie cu ceilalti, isi ace propriul comportament previzibil si al celor din -ur. &gentul social isi poate ast el, orienta actiunea sa. 'ele . tipuri de determinantii ai actiunii sociale amintiti mai sus, sunt generati de 4 tipuri de rationalitate , rationalitate care dupa Weber este activitatea subiectilor umani de atingere a unor scopuri prin calcularea si alegerea mijloacelor adecvate, altfel spus de stapinire si de controlare a realitatii prin actiune . / un el de stapinire inteligibila a lumii. Rationalitate de finalitate, instrumentala 0 determina iintele umane sa actioneze in directia dorita si care servesc ca mi-loace pt un actor anume de a atinge calculat si rational niste inalitati. "strategul militar, un director de intreprindere e icient tine cont nu de acte morale, ci de rezultatul scontat# Rationalitate afectiva 0 reprezinta emotiile, sentimentele actorilor sociali, care(i detrmina sa actioneze. "lovitura de cutit intr(un moment de urie# Rationalitate traditionala 0 produsul gindirii semi(mecanice, bazata pe obisnuinte. actorul social actioneaza, practic, ara a mai tine cont de sens. Repetitia a detrminat pierderea atitudinii re lexive. Weber a irma insa ca acest tip e cel mai recvent intilnit.

Rationalitate prin valoare 0 valoarea, credinta o orienteaza, putem invoca motive intrinseci 0 moral, religios, estetic. &ctiunea izvorita din rationalitatea prin valoare e indreptat pt comportament insusi 0 omor, razboi, rumuste etc. 'apitanul ce paraseste ultimul nava, duelul, un crestin gata sa se retraga la manastire 0 cu totii sunt g+idati de rationalitate prin valoare. 1aloarea e absoluta pt actor, lui nu(i pasa de consecinte. Insa daca este derminata tipul de actiune, cum se va a-unge la momentul omorului de exemplu, cu intocmirea unui plan bine sc+itat, atunci avem mai degraba un caz de actiune prin rationalitate de inalitate. &st el, scopul poate i irational, iar mi-loacele rationale.

2olitica, iind prin excelen% un +abitus al ac%iunii, are ca esen% ra%ionalismul pragmatic al oamenilor !i ra%ionalitatea practic a puterii pentru c nu este altceva dec3t urmrirea unui scop, care poate i di erit, in unc%ie de paradigma $n care ne situm "de la binele comun al g3ndirii aristotelice la binele principelui lui Macc+iavelli#, iind pana la urma alocarea ra%ional a mi-loacelor pentru a atinge acel scop. Rationalizarea, are in acest domeniu scopul de a sistematiza si ace mai metodice actiunile umane 0 relatiile sociale devin impersonale, utilitare si instrumentale.