Vous êtes sur la page 1sur 3

Povestea de dragoste interzisa a lui Mircea Eliade cu indianca Maitreyi Devi

Bogdan Pavaloi,

In timpul studiilor din India, marele filosof Mircea Eliade a trait o frumoasa poveste de dragoste interzisa alaturi de indianca Maitreyi Devi. Fortat sa se intoarca in Romania, Mircea Eliade se hotaraste sa adune toate scrisorile si biletele de dragoste pentru a scrie cunoscutul roman ,,Maitreyi", dedicat frumoasei indience. Dupa terminarea Facultatii de Filosofie din Bucuresti in anul 1928, tanarul Eliade porneste intr-o calatorie la Roma, loc din care ii trimite o scrisoare maharajahului mecenat (n.r. Protector al artelor si al stiintelor) Manindra Chandra Nandy de Kassimbazar caruia ii solicita o bursa pentru a studia filosofia indiana cu celebrul profesor de filosofie Surendranath Dasgupta, tatal lui Maitreyi. Raspunsul maharajahului nu a intarziat sa apara si i-a oferit filosofului roman sprijinul de care avea nevoie pentru a-si continua studiile. Mircea Eliade ajunge in luna noiembrie a aceluiasi an in Calcutta acolo unde, cateva zile mai tarziu, la Biblioteca Imperiala, il intalneste pe marele filosof indian Surendranath Dasgupta, alaturi de care a studiat intens gramatica sanscrita si filosofia hindusa. Mircea Eliade era un student desavarsit, pasionat si apreciat, motiv pentru care profesorul Dasgupta i-a propus lui Eliade sa se mute in casa sa. In noua locuinta, studentul a dat nas in nas cu fiica de 16 ani a profesorului, pentru care nu a simtit nicio atractie la inceput, dupa cum recunoaste chiar in romanul sau. ,,Mi se parea urata - cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici, de

fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt. Cand i-am fost prezentat si si-a adus palmele la frunte, sa ma salute, i-am vazut deodata bratul intreg gol si m-a lovit culoarea pielii: mata, bruna, de un brun nemaiintalnit pana atunci, s-ar fi spus de lut si de ceara", fragment din romanul ,,Maitreyi". Povestea de dragoste secreta Cu toate acestea, Eliade a prins drag de frumoasa si misterioasa Maitreyi cu care a inceput sa se iubeasca pe ascuns. Pentru a tine departe de ochii lumii aceasta relatie, tanarul student a apelat la un siretlic inedit. Acesta a invatat-o limba franceza pe fumoasa bengaleza pentru a putea trimite scrisori de dragoste fara a ridica suspiciuni din partea familiei. La randul ei, Maitreyi l-a invatat pe Eliade bengaleza. ,,Maitreyi e neinchipuit de senzuala, desi pura ca o sfanta. De fapt, acesta e miracolul femeii indiene: o fecioara care ajunge amanta perfecta in cea dintai noapte". (Fragment din romanul ,,Maitreyi") Dupa mai multe escapade si zile petrecute alaturi de frumoasa indianca, tanarul de numai 23 de ani se hotaraste sa o ceara in casatorie pe Maitreyi, in ciuda orientarilor si credintelor diferite ale familiei. ,,Cu tot ce putea separa o sensibilitate si o cultura indiana de una occidentala, cu toate neindemanarile sau indraznelile noastre, dragostea a crescut si s-a implinit asa cum ii era destinul", mentiona Eliade in Memoriile sale. Intentia de a trece la hinduism Dupa ce a obtinut acordul mamei, si a dovedit ca are un salariu lunar de 35 de lire sterline, filosoful a vrut sa treaca la hinduism, de dragul viitoare sotii. ,, Intr-o zi va trebui, repet eu. Va trebui sa te cer de sotie. Am sa le spun ca ne iubim, si d. Sen nu poate sa ne refuze", marturiseste filosofiul in romanul ,,Maitreyi". Maitreyi a acceptat intr-un final propunerea facuta de Eliade, in ciuda riscului de a dezamagi familia. Povestea lor de dragoste, dureaza pana in momentul in care, tatal viitoarei sotii a lui Eliade afla de relatia celor doi. Acesta reactioneaza radical atunci cand vine vorba de o relatie intre fiica sa si un crestin. In cele din urma, il alunga pe student din casa sa. ,,Dumneata esti un strain si eu nu te cunosc. Dar, daca esti capabil sa consideri ceva sacru in viata d-tale, te rog sa nu mai intri in casa mea, nici sa incerci sa vezi sau sa scrii vreunui membru al familiei mele. Daca vrei sa ma vezi personal, cauta-ma la birou, si, daca ai vrea vreodata sa-mi scrii, scrie-mi numai acele fapte pe care un necunoscut le poate scrie unui necunoscut, sau un functionar superiorului sau".(Fragment din scrisoarea trimisa de tatal lui Maitreyi catre Eliade) Plecarea din India In anul 1931, Eliade este nevoit sa se intoarca in Romania pentru a incepe stagiul militar. Nostalgia, toate momentele petrecute alaturi de Maitreyi si sentimentul unei iubiri esuate l-au determinat pe marele filosof sa adune toate materialele pe care la avea, de la corespondenta, jurnalul zilnic pe care il tinea, scrisorile de dragoste si chiar o fotografie veche, pentru a da viata celui mai important roman de dragoste din literatura romana. In 1933, atunci cand Eliade avea doar 26 de ani, apare romanul ,,Maitreyi", care s-a bucurat de o apreciere din partea publicului si a criticilor vremii.

Romanul-raspuns Cu toate acestea, in anul 1971, Maitreyi Devi se intalneste cu sanscritologul roman Sergiu. Al. George, cel care ii povesteste pentru prima data despre romanul care ii poarta numele. Aceasta veste cutremuratoare o determina pe Maitreyi sa scrie romanul-raspuns ,,Dragostea nu moare", dupa 42 de ani de la terminarea povestii de dragoste. Cartea-raspuns a lui Maitreyi avea sa apara in 1974 cu titlul in sanscrita ,,Na Hanyate" / ,,Nu moare" si a fost premiata de Academia de Litere din India. In 1976, a fost tradusa din bengali in engleza, demistificarile si completarile lui Maiytreyi avand drum liber catre cititorii din intreaga lume. ,,Zac intrebandu-ma de ce a distrus el aceasta iubire, un dar al lui Dumnezeu. Si ce, daca el trebuia sa plecez Daca am fi izbutit ca, in zece ani, sa ne scriem cate o singura scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu aceasta unica scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele si continentele care ne desparteau. Cele doua euri ale noastre ar fi redobandit desavarsirea. Dar pot oare occidentalii sa inteleaga toate asteae Pentru ei, desavarsirea iubirii are loc in pat. Totusi, el stia, cu siguranta stia. Ma pot vedea din nou pe mine insami, in bratele lui, in chenarul usii. El imi sopteste: Nu trupul tau, Amrita. Eu vreau sa-ti ating sufletul". (fragment din cartea ,,Dragostea nu moare" scrisa de Maitreyi Devi) Cei doi s-au mai revazut o singura data in viata, in anul 1973, la Chicago, imediat dupa publicarea romanuluiraspuns al indiencei. Nu fi deznadajduita, Amrita, vei izbuti sa mai aduci lumina in ochii lui. - Candp intreb eu cu patima= Si ea imi raspunde: Cand il vei intalni in Calea Laptelui..." (Maitreyi Devi, final ,,Dragostea nu moare")