Ureea Ureea reprezinta produsul final al catabolismului azotului proteic.

Este forma de detoxifiere si eliminare a amoniacului rezultat in finalul proceselor de dezaminare transaminare ale aminoacizilor. Dupa cum este cunoscut, doar o cantitate extrem de mica de amoniac este transportata in sange in forma libera, fapt reflectat de concentratia plasmatica redusa (10-20 mcg dl!. "ea mai mare parte este #e$iculata sub forma de glutamina, care se obtine din acid glutamic si amoniac in prezenta glutamin-sintetazei, enzima ubicuitara (reactia necesita %&'!. (icatul si rinic$iul capteaza glutamina din sange si deoarece dispun in mod specific de glutaminaza, in aceste organe are loc $idroliza ire#ersibila a glutaminei cu formare de acid glutamic si amoniac. %moniacul astfel format in celulele tubulare renale difuzeaza prin membrana la polul urinar al acestor celule si, acceptand protoni, se transforma in ioni amoniu )*+,, care sunt eliminati, contribuind in acest fel la mentinerea rezer#ei alcaline a plasmei. %moniacul eliberat din glutamina in ficat, la care se adauga amoniacul adus de sangele portal de la intestin este transformat in uree printr-un lant ciclic de reactii (ciclul ureogenetic -rebs-*anseleit!. .inteza ureei implica un consum important de energie obtinuta din $idroliza %&' (ec$i#alentul a patru legaturi macroergice per mol de uree!. .ingura /ustificare pentru acest important consum energetic o reprezinta necesitatea transformarii unui compus toxic, amoniacul, intr-unul netoxic, ureea. 0n plus, ureea datorita $idrosolubilitatii, poate fi transportata de sange in forma libera la rinic$i pentru a fi eliminata. 1alorile de referinta pentru concentratia plasmatica a ureei sunt de 20-+0 mg dl sau 2-13 mg dl azot ureic. Ureea este o substanta fara prag de eliminare renala, astfel incat toata cantitatea sintetizata de catre ficat este excretata in conditiile unei functii renale normale. Eliminarile zilnice de uree sunt de 20-45 g. 6odificari ale concentratiei plasmatice normale a ureei pot fi consecinta scaderii sintezei $epatice, a afectarii functiei renale sau a cresterii catabolismului proteinelor. .caderi ale concentratiei ureei pot fi consecinta alterarii functiei $epatice de sinteza ($epatite cronice acti#e, ciroze $epatice! sau unor deficinte genetice ale enzimelor c$eie ale ciclului ureogenetic (carbamilfosfat-sintetaza, ornitincarbamil-sintetaza, arginaza!. "resteri ale concentratiei plasmatice a ureei pot sur#eni in afectiuni renale insotite de retentie azotata prin scaderea perfuziei renale (azotemie prerenala!7 insuficienta cardiaca congesti#a, $emoragie digesti#a, soc, des$idratare8 prin afectiuni renale acute sau cronice (azotemie renala!7 glomerulonefrite, pielonefrite8 prin obstructii ale tractului urinar (azotemie postrenala!, $ipercatabolism proteic (stari febrile prelungite, $ipertiroidie, neoplazii!, des$idratare (#arsaturi, diaree, stari febrile, arsuri!, ingestie crescuta de proteine (tranzitor!.

Creatina si creatinina "reatina este sintetizata in rinic$i, ficat si pancreas si apoi este transportata de catre sange la musc$i si creier, unde este fosforilata de catre creatin9inaza ("-! la fosfocreatina, compus macroergic ce constituie o rezer#a energetica utilizabila in timpul contractiei musculare si pentru mentinerea acti#itatii cerebrale. :aportul creatina fosfocreatina creste in cursul acti#itatii musculare prin utilizarea fosfocreatinei ca sursa de fosfat macroergic. 0n perioadele de repaus muscular, raportul scade prin refacerea fosfocreatinei. ; parte din creatina si fosfocreatina musculara se transforma prin ciclizare lenta si neenzimatica in creatinina (1-2< zilnic!. "reatinina pro#ine numai din metabolismul muscular, fiind cel mai fix parametru azotat al sangelui8 se coreleaza cu #olumul masei musculare si nu este influentat de aportul alimentar protidic, de ni#elul diurezei, de efort, ritmul circadian sau de alte constante biologice. 1alorile de referinta pentru concentratia creatininei in ser sunt 0.=-1.2 mg dl la barbati si 0.5-1.1 mg dl la femei. "reatinina este un component excretat exclusi# pe cale renala prin filtrare glomerulara, iar in insuficientele renale cresterea creatininei serice precede cresterea azotului neproteic total. Eliminarile renale de creatinina constituie de asemenea o modalitate de mentinere la ni#el constant a rezer#elor de grupari metil din organism. 0n distrofiile musculare, prin intensificarea catabolismului muscular, ni#elul creatininei serice creste in etapa acuta, pentru ca ulterior aceasta sa scada prin distrugerea masei musculare. Determinarile de creatinina serica si urinara sunt folosite in #ederea calcularii clearanceului de creatinina. %cesta este un indicator al ratei de filtrare glomerulara, in functie de care poate fi apreciata functia renala. "resteri ale creatininemiei au loc in bolile renale acute sau cronice de cauza glomerulara sau tubulointerstitiala (azotemie renala!, in obstructii ale tractului urinar (azotemie postrenala!, in scadera perfuziei renale (insuficienta cardiaca, soc, des$idratare! (azotemie prerenala!, in distrofii musculare, miastenia gra#is, rabdomioliza.