Originea albanezilor Sa spunem pentru nceput ca originea albanezilor este la fel de misterioasa ca si cea a romnilor, deoarece si unii si altii

apar n istoria scrisa abia n secolul X d.I.Ch. n a doua jumatate a primului mileniu patria albanezilor a fost regiunea oraselor Nis, Skopje, Stip acest lucru este dovedit n primul rnd chiar de numele acestor orase, care prezinta o evolutie fonetica albaneza. Exista numeroase argumente mpotriva autohtoniei albanezilor n Albania de azi si a descendentei lor ilire: numele oraselor (Dures, Skoder) si restul toponimiei n general slava; terminologia maritima care este n ntregime mprumutata, ocupatia principala reprezentata de pastorit. Lipsa cuvintelor grecesti antice n limba albaneza, mpreuna cu prezenta a numeroase cuvinte latine, i exclude pe stramosii albanezilor din teritoriul de limba greaca, care cuprindea si jumatatea sudica a actualei Albanii.{asa numita linie lingvistica Jirecek} Dar, orice studiu al originii albanezilor trebuie sa porneasca n primul rnd de la legaturile strnse dintre romna si albaneza. Interpretarea acestora nu poate sa duca dect la concluzia ca romnii si albanezii au reprezentat cndva acelasi popor, din care o parte a fost romanizata, iar alta nu. Faptul ca mai mult de jumatate din cuvintele de fond, preromanice, din limba romna se regasesc doar n albaneza, ne mpiedica sa acceptam ideea ca la baza celor doua limbi moderne s-au aflat doua limbi diferite, doar ntr-o anumita masura nrudite ntre ele. Originea ilira a albanezilor devine astfel foarte improbabila. Se stie ca Peninsula Balcanica (partea centrala si nordica) a fost locuita n antichitate de trei mari popoare: iliri, traci si daci cu observatia ca dacii erau ntr-o anumita masura nruditi cu tracii. Linia despartitoare ntre iliri si grupul daco-tracic a fost situata probabil pe rurile Vardar si Morava, desi apartenenta etnica a populatiilor care au locuit centrul Balcanilor este destul de incerta. Toate informatiile pe care le avem (texte antice, toponimie, antroponimie) separa pe daco-traci de iliri, deci nici ideea unor limbi foarte asemanatoare nu poate fi acceptata. Teoria solida a continuitatii romnilor la nordul Dunarii, ne conduce catre o origine dacica, eventul daco-tracica a albanezilor.

Centrul Balcanilor, regiunea Nis, Skopje, Stip, a fost pentru multe secole sub influenta limbii latine (este situat la nord de linia Jirecek). Pentru aceasta regiune dovezile indica un amestec de populatii dacice, tracice si ilire. Mai spre est, Muntii Balcani separa teritoriul romanizat, de-a lungul Dunarii, de cel grecizat din sud. n aceasta parte nu se poate imagina pastrarea unui numeros popor neromanizat si care n plus nu a suferit de loc influenta limbii grecesti. Lingvistul bulgar Vladimir Georgiev, bun cunoscator al limbii trace, a demonstrat pe baza unor fenomene fonetice ca limba daca este mai apropiata de albaneza dect limba traca (totusi, masura n care trebuie sa deosebim limba daca de cea traca nu ne este bine cunoscuta). 12. Albanezii daci neromanizati Pentru o prezenta dacica la sud de Dunare, n centrul Balcanilor, pledeaza nu numai localitatile cu terminatia specifica dacilor (dava), ci si informatiile istorice despre mutarea, o data a 100.000, iar alta data a 50.000 de daci de la nordul Dunarii (aceste colonizari au avut naintea cuceririi Daciei de catre romani, n timpul domniilor lui Claudius si a lui Augustus). Dar, originea albanezilor nu trebuie sa fie explicata doar pe baza dacilor sau tracilor care au locuit la nceputul erei crestine pe acest teritoriu. Alte dovezi vin n sprijinul unei migratii a dacilor neromanizati de la nordul Dunarii, care a avut loc mai trziu, n secolul IV. Aceasta migratie este necesara si datorita romanizarii evidente a centrului Balcanilor timp de mai multe secole, deci fiind destul de improbabila pastrarea unei mari populatii neromanizate. Ceea ce frapeaza n primul rnd este faptul ca dintre cele 90 de cuvinte comune daco-romnei cu albaneza, mai putin de jumatate se ntlnesc si la dialectele sud-dunarene ale romnei (la macedoromni si la meglenoromni). n plus, la acestea este absenta o caracteristica importanta care leaga cele doua limbi, si anume rotacismul lui n (prezent n albaneza doar la dialectul sudic). Mai adaug ca rotacismul se ntlneste la istroromni si la romnii din Crisana si Maramures istroromnii sunt evident originari din regiunile vestice ale teritoriului de formare a poporului romn.

Aceste fapte sugereaza migrarea unor daci neromanizati, ramasi n afara provinciei romane Dacia, dar dovezile nu se opresc aici. Un fapt de prima importanta este reprezentat de mutarea ntregului neam al carpilor n Imperiul Roman, n ultimii ani ai secolului III. Aceasta informatie este regasita la trei autori antici si este n plus confirmata arheologic. Carpii, trib dacic locuind n Moldova, a cunoscut o dezvoltare deosebita n cursul secolului III, atacnd n numeroase rnduri Dacia si alte provincii romane. La sfrsitul secolului III se constata disparitia culturii carpilor, parasirea asezarilor si ocuparea Moldovei de catre goti. Migrarea carpilor devine astfel o certitudine. Se stie si locul unde au fost colonizati carpii n imperiu, si anume n regiunea orasului actual Pecs, din Ungaria. Totusi, nu putem fi att de categorici nct sa sustinem disparitia completa a carpilor de la nordul Dunarii: exista informatii despre carpi care continua sa atace imperiul, iar urme ale acestora s-au descoperit n Dacia abandonata de romani. Din toate aceste elemente, putem trage concluziile referitoare la stramosii albanezilor. Albanezii s-au format prin amestecul dintre daci migrati de la nordul Dunarii cu populatia neromanizata, daco-traco-ilira, din centrul Balcanilor, limba daca fiind cea care s-a impus. Migratia carpilor colonizati n regiunea Pecs, la care s-au alaturat probabil si daci din nord-vestul Daciei (atestati arheologic n numar mare n secolele III-IV), catre centrul Balcanilor, a avut loc cu ocazia invaziei devastatoare a hunilor (sfrsitul secolului IV). Este cunoscut faptul ca invazia hunilor a provocat dislocari de populatii, exemplul cel mai bun fiind acela al gotilor care au parasit Moldova si estul Munteniei, mutndu-se n Imperiu. Chiar Attila, la mijlocul secolului V cnd centrul Imperiului hun este asezat ntre Dunare si Tisa, cere sa i fie napoiati supusii care si-au parasit asezarile pentru a se stabili n Imperiu Bizantin Astfel, naintea sosirii slavilor, proto-albanezii locuiesc regiunea Nis, Skopje, Stip, de unde mai trziu (secolele IX-X) se vor muta spre sud-vest, ocupnd teritoriul Albaniei actuale. Putem accepta totusi si o extensiune mai spre vest a leaganului albanezilor, cuprinznd o parte din Muntii Dinarici, dar mai greu de precizat.

Voi ncheia cu un ultim fapt de natura lingvistica, referitor la denumirea Muntiilor Carpati. Acest toponim, n legatura evidenta si cu numele carpilor, nu are nici un nteles n limba romna (lucru valabil pentru ntreaga toponimie pastrata din vremea dacilor). Dar exista totusi o limba care poate explica acest nume: n albaneza, cuvntul carp nseamna stnca, deci Carpatii nu sunt altceva dect Stncosii.