A cazut intaia bruma

A cazut intaia bruma Si-au ramas copacii goi. Toamna trena si-o aduna Vrea sa plece de la noi. Pleaca toamna, iarna vine! Nu-i nimic, ne pare bine. Peste frunze vor cadea Fulgii albi, fulgii de nea. Crizantemele-s brumate, Toate florile-nghetate, Dimineata-i ceata, rece, Vine iarna, toamna trece. Si padurea-i suparata Si-a pierdut podoaba toata. Cantaretii ii plecara, Vor veni la primavara.

Poezia Toamna Demostene Botez

Toti acei ce-ntreaga vara Au lucrat din zori in seara, Toamna au roade bogate Au si fructe, si bucate , Mere, Pere, In panere. Prune Bune Si alune, Si gutui amarui, Cu puf galben Ca de pui. Si tot felul de legume, De nu le mai stii pe nume.

Sfrit de toamn, de Vasile Alecsandri

Oaspeii caselor noastre, cocostrci i rndunele, Prsit-au a lor cuiburi -au fugit de zile rele; Crdurile de cucoare, nirndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmrite de al nostru jalnic dor. Vesela verde cmpie acu-i trist, vestezit, Lunca, btut de brum, acum pare ruginit; Frunzele-i cad, zbor n aer, i de crengi se deslipesc, Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. Din tuspatru pri a lumei se ridic-nalt pe ceruri, Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri. Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un crd de corbi iernatici prin vzduh croncnitori. Ziua scade; iarna vine, vine pe criv clare! Vntul uier prin hornuri, rspndind nfiorare. Boii rag, caii rncheaz, cnii latr la un loc, Omul, trist, cade pe gnduri i s-apropie de foc. Mirceti, 1867

Toamna Mihai Eminescu

Afara-i toamna, frunza-mprastiata, Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri; Si tu citesti scrisori din roase plicuri Si intr-un ceas gandesti la viata toata. Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata; Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri. Si eu astfel ma uit din jet pe ganduri, Visez la basmul vechi al zanei Dochii, In juru-mi ceata creste randuri, randuri; Deodat-aud fosnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scanduri Iar mani subtiri si reci mi-acopar ochii.

Toamna George_Cosbuc
Toamna trziu, n noaptea cu lun, Cum vjie codru i geme, i sun! Din nordul cu neguri Un vuiet rsare i vine, i crete Mai iute, mai tare: Iar codrul aude, Puternicul rege Aude prin noapte i bine-nelege Al otilor vuiet Din norduri porniteEl vrea s rscoale Puteri obosite i-njur, i url, C-i simte pieirea. i galben se face, Nu poate s-adoarm, Nu-i afl nici pace. i tremur codru Cu inima rupt De spaim, se zbate, Cu vntul se lupt, Pocnete i sun i-i url durerea, Cci vntul l prinde i-l strnge de mijloc, Topindu-i puterea! i codrul se-ndoaie; i-l biruie vntul, Rznd l sugrum i-i rupe vestmntul, i prul i-l smulge i-n vi l arunc. Un ipt rsare Pe deal i pe lunc: Grbitele psri Cu vuiet alearg, i norii vin stoluri Pe-ntinderea larg, De spaim s-ascunde Prul sub gheai regele codru, Din ultima via, Suspin vzndu-i Pustiul, i geme, i cade pe spate. i moare cu fruntea Pe pieptul naturii, i moare natura De jalea pdurii n toamn trziu!

Poezia toamnei
Toamna lunga si bogata Ea e tare-n-belsugata Cu o mie de culori Toamna place tuturor. Pasarile calatoresc..iar pe noi ne parasesc In livezi se inmultesc mii de fructe Parfumate si zemoase Ele sunt foarte gustoase Codrul este parasit, Vestejit si amortit Si pe cer sunt norii cenusii Plumburii si negri Iar in vie se mai coc Strugurii..acum, pe loc! Frunzele se vestejesc Si copaci-m-batranesc.

Zile de toamna, de George Cosbuc

Ieri vedeam pe lunca flori Mandri fluturi zburatori, Si vedeam zburand albine. Ieri era si cald si bine. Azi e frig si nori si vant, Frunzele cad la pamant, Florile stau suparate, Vestejesc de bruma toate. Ieri era frumos pe-afara Ca-ntr-o calda zi de vara. Azi e toamna pe pamant Vreme rea si bate vant.