Aristotel

S-a nascut in 384 in Grecia in Stagira. Tatal lui era medic la curtea lui Filip II al Macedoniei. Preocuparile familiei sale sunt realiste. La 17 ani revine la Atena ajungand la Akademia lui Platon. Va sta 20 de ani elev si profesor a tinut prelegeri din filosofie. Va pleca in anul mottii lui Platon in Asia Mica si in statele grecesti din jur. Va face multe calatorii, lucreaza cu multi invatati in biologie. In anul 342 IH, este chemat de Filip al Macedoniei pentru a se ocupa de educatia fiului sau Alexandru. Dupa ce ajunge Alexanrdu rege, Aristotel revine la atena si isi deschide preopria scoala filosofica langa fostul templu al lui Apollon Lykeios, scoala liceu (Lykeion). Se va numi si scoala peripatetica de la obiceiul din scoala de a se discuta filosofie plimbandu-se printre sirurile de coloane. Spre sfarsitul vietii dupa moartea lui Alexandru, trebuie sa se refugieze deoarece partidul patriotic nu-i putea ierta legatura cu familia domnitoare. In Atena existau sentimente estide Macedoniei, se refugiaza in insula Eubeea in localitatea Calcis unde va muri in 322 la 62 de ani. Dupa propriile spuse i-a impiedicat pe atenieni sa pacatuiasca din nou impotriva filosofiei. S-au pastrat prelegerile de la liceu. Opera sa cuprinde peste 1000 de lucrari din care se cunosc doar 160. Tratate de filosofie, poeme, scrisori, discursuri Opere : Tratate de Fizica (filosofia naturii), Metafizica (tratate de filosofie prima), Organon (tratat de logica), despre suflet, despre nastere si distrugere, istoria animalelor, despre cer, Politica, Poetica, Retorica, lucrari de morala : Etica nichomahica, Etica eudemica (Eudem). De la Aristotel inainte termenul de Metafizica va avea si sensul de Ontologie, dar va mai avea o acceptie de metoda filozofica opusa celei dialectice. Egal este cel care a numit. Aristotel este intemeietor aproape universal a tuturor stiintelor, teoretizat logica, etica, retorica, economia politica, poetica, psiholog , al naturii. Kant. De la Aristotel incoace logica nu a avut nevoie sa faca un pas inapoi, dar ca si pana astazi es n-a putut face un pas inainte . Opera aristotelica cuprinde toate domeniile, impresioneaza prin amploarea si adancimea, prin contributiile originale. In toate domeniile s-a comportat ca un adevarat om de stiinta, impresionand prin eruditia sa. Aristotel 1. Primul care va face una din cele 3 sinteze realizate de gandirea filosofului in istoria gandirii sale 2. Th. d Aquino 3. Heghel Este de mentionat pentru a vedea eruditia si profunzimea preocuparilor prin faptul ca a scris tratatul Constitutia Atenei, cuprinde 2 parti : 1. istoria transformarilor politice ale Atenei, 2. descrie institutiile politice contemporane. Pentru aceasta lucrare a studiat 158 constitutii ale statelor grecesti si barbare. Aristotel va dezvolta filozofia dar nu dinauntrul platonismului ci din alta perspectiva. El si-a dat seama ca nu poate merge pe urmele lui Platon, el se indoise, iar Aristotel nu putea merge, dar Aristotel se comporta respectuos, dar nu face compromisuri adevarului. Aceasta pozitie este exprimata in celebra exclamatie : Amicus Plato sed magis amica veritas ( Mi-e prieten Platon, dar mai prieten imi este adevarul ). Filozofia lui Aristotel deschide cai noi, meditatii filozofice. El arata erorile lui Platon : ca a separat generalul de particular, a considerat ca esentele generale ar exista independent de cele particulare, teza participarii ( lucrurile sensibile participa la ideea in sine de lucru ), teza reamintirii. Aristotel arata legatura dialectica dintre general si particular, generalitatea nu poate exista prin ea insati,ci se afla intr-un continuu proces de miscare si transformare. Filozofia aristotelica are ca obiect determinarea participarilor de baza ale existentei universale. El socoteste metafizica ( ontologia ) ca fiind stiinta principiilor si cauzelor prime. Prin cauza principala = cauza fundamentala. El gasim prima data definitia principiului .. in 5 acceptii : 1. principiul este punctul de pornire al miscarii lucrurilor este elementul prim al generarii a tot ce exista; 2. principiul constituie punctul de plecare datorita caruia lucrul este, ia nastere si poate fi cunoscut. Pentru Aristotel principiile fundamentale ale existentei sunt materia si forma. Dupa el tot ce exista in mod efectiv reprezinta sinteza acestor 2 principii sinteza numita substanta. Materia principiul pasiv care da consistenta si care este modelat de forma. Forma cea care da configuratie, este elementul activ datator de structura care face ca lucrurile sa fie ceea ce sunt, dar nici forma si nici materia nu pot exista ca principii independente. Forma devine realitate numai actionand asupra materiei, dupa cum materia devine realitate primind forma. Ex. de Metafizica : statuia lui Hermes este facuta din piatra, piatra insasi este o materie dar si o forma, forma pentru ca se individualizeaza cu celelalte forme dar in raport cu statuia este materia iar statuia este forma pietrei.

Un loc important in filozofia sa o ocupa teoria asupra categoriilor. Trateaza categoriile din punct de vedere filozofic ca domenii si grade ale existentei, dar si ca forma a gandirii logice, structura realului. Prin categorii, notiuni de maxima generalitate, care exprima cele mai generale elemente, insusiri si relatii de ordinul esentei lucrurilor sau a cunoasterii lor. Aristotel si-a propus sa puna in evidenta notiunile necesare cu ajutorul carora se poate examina conditiile oricaror lucruri. A elaborat 10 categorii : substanta, calitatea, cantitatea, spatiul, timpul, relatia, actiunea, pasiunea, posesia, pozitia. Cifra 10 este o rezonanta a filosofiei pitagorice, I-au scapat o serie de categorii lui Aristotel : efect, cauza, miscare si cu tot schematismul acestei teorii, teoria categoriilor este foarte importanta atat pentru filosofie cat si pentru stiinta. Teoria acestei miscari considera ca natura este de neconceput fara miscare si ca nu exista miscare in afara lucrurilor. Este importanta incercarea lui de a clasifica forme de miscare; cresterea sau descresterea miscare in raport cu cantitatea, schimbarea calitativa - miscare in raport cu calitatea, deplasarea miscarea in raport cu locul. S-a ocupat si de cauzele miscarii. Stim ca Heraclit din Efess lega miscarea de dedublarea unitarului (contradictie) dar Heraclit nu a avut raportul stiintific si logic pentru a demonstra aceasta problema logica. Aristotel leaga miscarea de contradictie numai ca el intelege contradictia ca un fenomen de suprafata, liniar, ca un fenomen care explica aparitia unuia si disparitia altui fenomen. Cum se ajunge la aflarea cauzei miscarii ? Aristotel da un exemplu : bila A care se misca intr-o directie constatam ca a fost pusa in miscare de mana noastra sau de bila A1 tot in miscare. Daca mergem in aceasta directie impingem cauza miscarii la infinit. De aceea Aristotel afirma ca exista un miscator initial nemiscat. Se intreaba : aceasta poate fi materie ? Raspuns : nu, pentru ca a demonstrat ca materia este pasiva. Acest miscator initial nemiscat se afla in afara materiei,este imaterial. Nu poate fi decat Dumnezeu, care aparwe in sistemul filozofiei a lui Aristotel ca fiind izvorul permanent al materiei Primul motor spiritual, unic, absolut care se afla in nemiscare, dar care genereaza miscarea in lume. Teoria cauzelor prin care el vrea sa explice factorii diferiti care trebuie sa participe la aparatia unei entitati determinate. Exemplu : statuia care este facuta dintr-un bloc de marmura. Pentru ca statuia sa fie facuta trebuie sa existe blocul de marmura (cauza materiala), trebuie ca in mintea sculptorului sa existe imaginea a ceea ce el vrea sa faca (cauza formala). Sculptorul trebuie sa faca ca forma din capul lui sa se concretizeze in blocul de marmura (cauza eficienta), in toate acestea trebuie sa existe vointa sculptorului (cauza finala). Concluzia lui Aristotel pentru aparitia unei entitati determinate trebuie sa existe 4 cauze. Idei social politice. Le gasim in Politica 8 carti Studiul asupra constitutiilor pe care el le-a facut l-a dus la ideea ca statul este primordial fata de individual. Apare in aceeasi lucrare ideea istoricitatii vietii sociale. El sustine ca statul este o institutie naturala, omul de la natura fiinta sociala. Omul se deosebeste insa de animalele ce traiesc izolat, cat si de cele ce traiesc in grup prin aceea ca omul face parte dintr-o comunitate de munca. Considera comunitatea de munca ca forma politica a activitatii naturale. Aristotel analizeaza formele diferite de stat, tipuri de stat, aratand avantajele si dezavantajele fiecaruia in parte. Idei actuale ideea ca omul este un zoon politikon.(fiinta omeneasca este prin esenta sa membru unei societati organizate, a unui polis oras, stat, cetatean).Aceasta celebra teza exprima ideea de sociabilitate a omului. Dupa cum Aristotel nu se limiteaza la constatarea faptului ca omul este fiinta sociabila ci implica si ideea ca omul este asa de la natura, este subordonat statului. Daca Platon a admis o egalitate limitata in sfera conducatorilor statului, Aristotel dimpotriva, i-a apararea proprietatii private si a familiei, considera ca forma ideala de stat este aceea in care puterea politica apartine celor cu stare mijlocie. El admite ca pot fi alte forme de stat: monarhie, aristocratie si democratie. Aristotel face o pledorie remarcabila in favoarea democratiei. Arata ca multimea are capacitatea de a judeca mai bine in orice imprejurare decat un grup restrans de oameni. Vorbeste de faptul ca omul trebuie sa se supuna legii, ca legea are putere suprema in stat. Este intemeietorul eticii, esteticii, este acela care a stat la inceputul majoritatii stiintelor. Aristotel primul filozof la care gasim o constructie teoretica minutioasa, un adevarat sistem filozofic, este importanta analiza conceptelor pe care le face, a categoriilor, de asemenea cu Aristotel se produce primul moment al desprinderii unor discipline stiintifice de filosofie constituindu-se in stiinte de sine statatoare care studiaza realitatea din diferite perspective. Analiza critica facuta , filosofia lui Platon. Filosofia moderna si contemporana nu se poate lipsi de el fie pro sau contra se discuta cu respect de el si filosofia sa.

Socrate s-a nascut in anul 470 I Hr. la Atena. Tatal sau era sculptor, iar mama sa era moasa. Dedicandu-se la
inceput si el sculpturii, n-a ramas totusi credincios pana la sfarsitul vietii acestei arte, ci s-a indreptat spre filosofie, unde a jucat un rol considerabil. Urat la infatisare chiar admiratorilor sai aparandu-le ca un silen, dar bine zidit fiziceste, robust si foarte sanatos, el a luat parte la luptele din Potideea, Delion si Amphipolis,purtanduse in adevar ca un brav. Nu dadea mare atentie infatisarii lui exterioare si nu se interesa de bunurile pamantesti. Era loial, sincer si amabil, stapanit de puternice sentimente morale si religioase, plin de spirit si umor, totdeauna cu raspunsul gata atunci cand era nevoie.(K. Vorlander), plin de curaj civic si gata sa infrunte pentru dreptate furia poporului. Totusi acest om cu caracter atat de nobil, insufletit pururea de luminarea tineretului si de binele poporului, a fost acuzat de trei insi-Meletos din partea poetilor, Anytos din partea meseriasilor si a oamenilor politici, Lycon din partea oratorilor- casavarseste nedreptati, ca strica pe tineri, ca nesocoteste pe zeii in care crede statul si ca se inchina la alte zeitati noi, si condamnat sa bea otrava. Socrate moare in anul 399 i Hr. Socrate n-a lasat nimic scris. Ideile sale filosofice pot fi reconstituite din scrierile lui Xenofon, ale genialului sau elev Platon si ale lui Aristotel. Care sunt aceste idei si ce aduc ele nou? Impotriva filosofilor de pana la el care se ocupau cu lumea, cu lumea fizica si voiau sa stie din ce elemente este constituita, Socrate muta centrul de gravitate al cercetarilor filosofice din lumea externa in cea interna, de la cosmos la om. Caci mai de pret decat natura era pentru el omul. Cunoaste-te pe tine insuti, celebra maxima de pe frontispiciul de la Delphi, devenise si maxima lui Socrate. Intorcandu-si fiecare privirile asupra lui insusi, cercetandu-se pe sine, va afla ce stie si ce nu stie, ce poate si ce nu poate, precum si ce trebuie sa faca. Impotriva sofistilor, care aratau ca aceeasi idee poate fi sustinuta si combatuta cu aceeasi sorti de izbanda, ca nu exista un adevar absolut, ci ca toate cunostintele sunt relative, ca ceea ce este adevarat pentru mine nu este si pentru altul, ca ceea ce pentru mine este adevar astazi poate sa fie eroare maine, Socrate se ridica cu toata energia si apara valoarea absoluta a adevarului. Cunostinta adevarata, care sesizeaza esenta insasi a lucrurilor, este dupa el bunul cel mai de. Cum ajungem noi insa la cunoasterea acestei esente a lucrurilor? Determinand notiunea lor. Daca reusim sa stabilim care este notiunea unui lucru, cu aceasta am descoperi esenta insasi a acestui lucru. Socrate pleca de la ceea ce este familiar si in afara de orice indoiala, de la ceea este elementar si oricui cunoscut, pentru a ajunge la adevarul universal, la definitia acelui lucru. Cu alte cuvinte, el se folosea in cunoasterea lucrurilor de procedeul inductiv. La Socrate dupa cum spune si Aristotel, metoda inductive si stabilirea de notiuni generale mergeau mana in mana.

Platon
Platon Este unul din cei mai mari filosofi, la care gasim un sistem filosofic, o filosofie originala si profunda. S-a nascut in 427 347, dintr-o familie de aristocrati, ajunge pana la neamul carinilor, iar in latura matriala putea sasi urmareasca ascendenta pana la Salon. S-a bucurat de o educatie aleasa : muzica, pictura, poezie.Spre poezie avea inclinatii reale si spre viata politica. A facut multe calatorii : Egipt, Sicilia, cu scopul de asi imbogati cunostintele dar si pentru a intari legatura cu partidele politice. In acest sene sunt edificatoare 3 calatorii : pentru al convinge pe tiranul Dianisos cel Batran, in acest scop incearca sa se imprieteneasca cu Dion (cumnatul lui Dionisos) si incercarea nu-I reuseste, este nevoit sa se intoarca in Grecia dar in drum este vandut ca prizonier intr-o piata din Egina. Noroc ca a fost recunoscut, a fost rascumparat. O face tot in Siragusa unde ajunge la domnie Dionisis cel Tanar (nu-I reuseste) Ii pune in primejdie viata.Intors la Atena in 387 intemeiaza prima scoala filosofica in gradina eroului Akademos. Va deveni o scoala aleasa si academie. Cum s-a format filosofia lui Platon n-a aparut pe teren gol, i-si trage seva din marile curente ale ideii ce se manifesta in spiritualitatea Greciei. Dupa cum arata studiul, Platon este cunoscut lui Heraclit, a eliatilor, pitagoricenilor si lui Socrate intrucat I-a fost si elev. Diogenes Laertios ne precizeaza ca Platon a imbinat doctrinele lui Heraclit, Socrate si Pitagoricienilor. Filosofia lui Platon nu este o suma a ideilor de pana atunci, nu este o sinteza a mrilor filosofi pentru ca Platon n-a fost egiptean, iar filosofia lui nu poate fi explicata numai prin traditie. In secolul XIX Platon este cel mai mare nume a filosofiei. Se considera ca platonismul este o prelungire a institutiilor anterioare este o creatie neintrerupta si dramatica. Majoritatea scrierilor se prezinta sub forma unor

dialoguri, un gen literar care a crescut din metoda Maieutica a lui Socrate. A scris 28 29 de dialoguri. In afara de acestea a scris multe scrisori si alte scrieri. De ce Platon a optat pentru forma de dialog ? Exista 2 motive : era un mare admirator al dramei si a nascut in dialog o forma dramatica de expunere si pedagogica a filosofiei sale el a vazut in dialog posibilitatea de a ajunge la adevar pentru ca unul aduce niste argumente iar celalalt le rastoarna. De-a lungul istoriei s-a facut incercarea de a clasifica dialogurile. Criteriul acceptat este criteriul varstei pe care o avea filosoful cand a scris. Dialogurile se impart in : 1. dialoguri de tinerete Hipias minor despre minciuna Albiciade despre natura omului Apararea lui Socrate la noi in tara Apolofia lui Socrate Euthipyron despre evlavie Lisis despre prietenie Menon despre virtute 2. dialoguri de maturitate Symposion - banchetul Phaidon despre suflet Phaidros despre dragoste Republica - statul 3. dialoguri de batranete Parmenides Timaios Legile Sofistul. Personificarile din dialoguri sunt oamenii si filosofii contemporani cu el sau filosofii care au trait inainte, dar in aproape toate dialogurile nu lipseste ca persoana Socrate. In filosofie Platon merge pe urma vietii grecesti (Heraclit, Pitagora, Parmenides). In acela-si timp el prelucreaza natura, religia, mituri stravechi, cu ajutorul carora i-si argumenteaza unele idei. La inceput foloseste ideile lui Socrate dar trece repede la o constructie proprie. Dialogul Euthiphron prin care se despart de Socrate. De la Socrate a preluat tehnica dialogurilor si predilectia pentru morala.Sub titlurile dialogurilor de tinerete ne arata dimensiunea morala. In dialogul Euthfron el incepe sa vorbeasca de filosofia unei esente pure .Oare pietatea nu e in orice imprejurare asemeni siesi la fel si impietatea nu e asemeni siesi avand mereu acelasi chip.Datorita unui caracter unic faptele nelegioase sunt nelegi, iar cele pioase sunt pioase.Raspunsul la aceasta intrebare este dat de Platon prefigurand expresia viitoarei sale doctrine a ideilor sau formelor. Observand ca faptele pioase au un caracter unic, acest caracter consta in accea ca si unele si alte practici duc la ideea in sine. In Menon Platon contureaza mai bine cele 2 planuri ale filosofiei : 1. pe de o parte este filosofia ideilor in sine 2. pe de alta parte sunt lucrurile sensibile pe care le percepem direct. Prin urmare la Platon exista 2 planuri : A. planul inteligibilului format din ideea in sine (forme), sau esente, prototipuri. B. Planul sensibilului format din lucrurile percepute direct prin intermediul organelor de simt. Intre aceste doua planuri Platon spune ca filosofia are un scop si anume raportul de participare in sensul ca lucrurile participa la ideea de sine in lucru. In cele 2 planuri Platon vrea sa arate capacitatea omului de abstractizare, de a gandi universalul. In acelasi timp el arata ca la baza filosofiei sta un principiu intemeietor si anume ideea in sine. In dialogul Symposion gasim prima definitie a ideiei in sine (forma). Este adevarat ca Platon se refera la ideea in sine de frumos dar daca lasam la o parte termenul frumos avem o definitie a ideii in sine. E vorba de acel frumos catre care se indreptau mai inainte toate straduintele noastre un frumos ce traieste de-a pururea, ce nu se naste si piere, nu creste si nu scade, ce nu e in sfera dintre privinta si frumos, ce nu se infatiseaza cu fata sau cu alte intruchipari trupesti, frumos ce nu-i cu stiinta, ce nu salasluieste in alta fiinta, pururea identic in sine, ca fiind de un singur chip frumos in care se impartaseste tot ce-I frumos, fara ca prin aparenta obiectul sa se micsoreze ori sa indure o cat de mica stirbire. Din acest fragment reiese ca ideea in sine nu este altceva decat universalul in sine, reiese ca ideea in sine este modelul antologic al tuturor lucrurilor sensibile, rezultand deci ca toate lucrurile din ordinea fizica a filosofiei sunt adica exista. Cu privire la conceptul de participare Platon spune ca lucrurile sensibile participa la ideea in sine de lucru. Acest concept chiar platon il va supune unei critice sensibile in dialogurile de batranete.

Dialogul Phideon este cel mai filosofic, mai profund. La prima vedere ni se pare ca Platon vorbeste despre nemurirea sufletului. In realitate el incearca sa legitimeze existenta inteligibilului, regimul de a fi al lucrurilor. Platon spune ca sufletul este nemuritor, foloseste rationamente. Este o esenta pura, sufletul se intoarce, se intruchipeaza in alt om. Din acest circuit rezulta ca exista o lume a esentelor pure, o lume in sine si dovada o face sufletul prin teza reamintirii. Sufletele vin dintr-o lume diferita de cea a corpurilor si trebuie sa se intoarca acolo, deci exista o lume in sine. Daca ne reamintim acum ceva inseamna ca sufletul nostru a existat intr-un fel mai inainte de a fi aparut intr-o intruchipare omeneasca. (ex. vazand lemne, pietre si alte lucruri egale in suflet, rasare ideea egalului in sine care este altceva decat lemnul, piatra si celelalte lucruri.Asta inseamna ca sufletul i-si aminteste de ceea ce a vazut in alta lume.) Platon precizeaza ca in mintea noastra apare armonia in sine si nu lucrurile armonioase, pentru ca ne reamintim de esentele pure pe care le-a contemplat sufletul. Platon in dialogul Phiton si alte dialoguri ne prezinta o viziune asupra lumii, numai ca isi da seama ca lucrurile participa la ideea in sin, ca lucrurile sunt altfel decat ideile. Ideile sunt vesnice iar lucrurile trecatoare, lucrurile nu sunt identice cu sine, lucrurile sunt compuse, cunosc miscarea, prin urmare lumea lucrurilor sensibile este aprecierea ideilor in sine. Incep astfel marile interogative platoniene. Platon traieste o drama care-si vede opera realizata dar pusa sub semnul intrebarii. El isi critica sistemul filosofic, este sever cu el. Filosofia lui Platon s-a facut cu fiecare dialog. Platon avanseaza ipoteze, da raspunsuri, argumenteaza, verifica argumentele si asa cu fiecare dialog se creeaza filosofia sa. Platon incepe sa se intrebe cum participa lucrurile la ideea in sine, daca ideile sunt localizate, lucrul copiaza ideea de sine, se intreaba daca lucrurile participa si reproduc formele. Aceste indoieli sunt problemele care le ridica in fata filosofiei cu care a ajuns la o aforie. Aceasta intrebare face filosofia lui Platon autentica, sa fie prezenta in toate scolile de filosofie contemporana. Ideea scolii politice in Republica : este vorba de felul in care trebuie organizata si condusa societatea. Punc tul de plecare al unei organizari este dupa Platon natiunea, intemeiata pe principiul dreptatii. Platon considera ca formele de stat din timpul sau nu sunt bune si propune crearea unui stat ideal. Acesta poate fi initiat chiar de un singur om cu conditia ca acesta sa mediteze cat mai rational asupra principiului ce trebuie sa stea la baza. Initiatorul nu poate fi decit un filosof, iar acesta nu poate proveni decit din randurile aristocratiei. Oamenii sunt ilegali de la natura, unii sunt dotati de natura cu insusiri psihice superioare altii sunt inferiori. Bulbul celor ce muncesc se caracterizeaza prin vulgaritatea dorintelor, felul greoi de a gandi, saracie spirituala si morala. In concluzie Platon cu filosofia sa reprezinta un moment extrem de important net superior fata de filosofiile anterioare. Prin filosofia lui se dovedeste capacitatea de abstractizare si posibilitatea omului de a gandi universal, de a exprima concepte si idei, se degaja indemnul ca omul trebuie sa aspire catre o lume a realitatii supreme. A ramas indemnul pentru posteritate de a se ridica prin contemplarea sufletului, la contemplarea ideilor externe, ca omul sa-si indrepte conduita sa pe calea intelepciunii. Prin aceste indemnuri filosofia lui platon este actuala, nedogmatica prin faptul ca el singur revine la ce a sustinut inainte.

Filozofia Chinei antice, Taoismul

Termenul: dao Conceptia filosofica a taoismului este expusa in lucrarea Dao de jing (Cartea sacra despre dao si de), creata de Lao-zi (mai jos, o sculptura in piatra reprezendandu-l pe Lao-zi). Aceasta conceptie este mai mult sugerata, prin analogii, imagini si simboluri inzestrate cu o extraordinara capacitate persuasiva. De accea ii revine celui ce-si propune sa studieze lucrarea indatorirea de a sistematiza ideile din cele 81 de scurte capitole, care erau menite sa ofere tema de meditatie ascetilor taoisti. In lucrare pot fi identificate trei nuclee ideatice: dao (cit. tao), de (cit. te) si wu-wei (cit. u-uei). Intre ele se stabilesc raporturi logice complexe, raporturi de subordonare dar si de interconditionare. Notiunea centrala este aceea de dao, insa acest termen este intalnit inca inainte de creatia filosofiei taoiste. Sensul general al lui dao este acela de cale sau drum, iar in filosofia taoista are doua semnificatii: cale a lumii, ordine universala necesara, si de principiu al lumii, in sensul de origine a lucruruilor, dar si substanta, comparabil cu arche-ul gandirii presocraticilor; Reuniunea acestor doua sensuri poate fi exprimata ca dao este si calea, si calatorul, adica si legea lumii dar si temeiul ei ontologic. Intr-un mod asemanator, Heidegger spunea ca dao este drumul care pune totul in miscare. Primordial ramane totusi, primul sens, acela de drum necesar al lumii, ordine, randuiala universala. Desi este sesizabila asemanarea gandirii chineze cu cea greaca, filosofia greaca se concentreaza asupra substantei ce sta la baza lucrurilor, iar cea chineza se ocupa mai ales de ordinea necesara, de legea ce guverneaza universul. Prin urmare, filosofia taoista sugereaza existenta unei legi generale, iar tot ce exista este subordonat acestei ordini cosmice. Lucrurile sunt in permanenta schimbare, iar alternarea lor perpetua intre yin (frigul, umezeala, intunericul, pasivitatea feminina) si yang (caldura, uscaciunea, lumina, activitatea masculina), fiind guvernata de dao.

Aproape in fiecare capitol este exprimata ideea de opozitie, dar si de complementaritate prin interactiune dinamica, actiunea lui dao. In Dao de jing pot fi intalnite si idei paradoxale, dar care exprima acceasi idee de lume interactionista si dinamica: viata si moartea se succed , viata omului poate fi pazita numai daca o dispretuim, in lupta dintre viata si moarte, viata, noul inving, desi initial sunt mai slabe, si altele. Astfel ajungem la partea cea mai interesanta a taoismului: valorizarea pozitiva a unor calitati considerate inferioare chiar negative ca slabiciunea (cel slab il invinge pe cel puternic), supunerea, pasivitatea, blandetea (opusa pornirilor agresive), mai exact a calitatilor yin, a principiului feminin, in opozitie cu principiul masculin (yang). Ideea de superioritate a slabiciunii asupra fortei, a victoriei celui slab asupra celui puternic, sta la baza scolilor chineze de arte martiale. Dao este omniprezent, insa el nu poate fi accesibil organelor de simt, iar nici ratiunea nu il poate decat exprima prin limbaj. Dao poate fi gasit numai atunci cand omul il elibereaza mental de haosul evenimentelor. In plan etic, toate acestea conduc la teoria non-actiunii. Intelegerea adevarata a lui dao se realizeaza doar prin extaz, prin contopirea transrationala cu absolutul. De la filosofie se trece astfel, la mistica. Ratiunea permine insa numai o anumita exprimare a lui dao. Termenul: de Ceea ce leaga fiintele de legea universului se exprima in de, a doua notiune fundamentala a taoismului. De cuprinde atat un sens ontologic, cat si unul etic si politic. Sensul ontologic sugereaza de ca esenta a lucrurilor individuale care participa la ordinea lumii si care se supun lui dao. Este manifestarea in lucruri a lui dao. Sub aspect etic, de este virtutea umana, calitatea individuala a omului care l-a cunoscut pe dao, conformanduse. Profesorul I. Banu evidentia ca de nu este numai norma etica, ci si norma politica (norma a guvernarii optime), in virtutea legaturii organice intre etic si politic in taoism, si nu numai. Aceste sensuri sunt inseparabile, din moment ce omul si natura sunt considerate a forma un intreg, supus aceleiasi legitati generale. Termenul: wu-wei Cea de-a treia notiune fundamentala a taoismului este wu-wei non-actiunea, ne-interventia. Aceasta exprima legatura dintre comportamentul individual cu ordine universala, dao. Non-actiunea este atat norma etica individuala, cat si norma politica de guvernare. Sub raport etic, ea exprima acel comportament al omului care respinge calitatea umana de de, ce are o intemeiere cosmica in dao. Sub raport politic, non-actiunea este acea comportare a conducatorilor de stat care consta in evitarea oricarei actiuni ce ar stanjeni desfasurarea mersului natural (dao) al vietii sociale de stat. Non-actiunea nu inseamna imobilism total: omul trebuie sa se manifeste, sa actioneze, dar numai in sensul care nu implica schimbarea arbitrara a realitatii, ci conservarea ei. Wu-wei este astfel tradus prin retinerea de la actiuni contrare naturii. Starea sociala de echilibru este aceea in care se respecta interesele poporului, in care nu exista razboaie si nedreptate. Societatea care ar trebui sa inlocuiasca ceea ce se gaseste acum este totusi foarte vag descrisa in lucrare. Ea pare o societate arhaica, iar in aceasta privinta, non-actiunea inseamna a conserva ceea ce dainuie din trecut, in opozitie cu ce este nou. Wu-wei este astfel opozitia fata de civilizatie si progres. Condamnarea civilizatiei este de asemenea regasita in gandirea lui Rousseau. In taoism, critica adusa civilizatiei, condamnate pentru artificialitatea ei, este insotita de ideea de contopirii cu natura materna, a pierderii de sine in lume. Aceasta idee a condus la mistica taoista in care rolurile principale sunt jucate de catre asceza si tehnicilele extazului.

Confucianism
Preoi confucianiti efectund ceremonia religioasChugyedaeje Confucianismul ("coala nvailor"; sau Kngjio, "") este un sistem filozofic i religios chinez care sa dezvoltat iniial din nvturile neleptului Confucius. Tratatul acestuia se numete Analecte. Potrivit Dictionarului estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicaiei... de Ion Pachia Tatomirescu, prin Confucianismeste desemnat una dintre cele Trei Religii aflate n patrimoniul chinez, fundamentat de filosoful Kong-Fu-zi, n secolul al VI-lea . H., religie n care: (I) Cerul, neconsiderat zeu, ci principiu garant al ordinii, devine puterea suprem / absolut, contient i activ, determinatoare a actelor / comportamentelor uman-terestre;

(II) dei existena se bizuie pe virtutea esenial jen (jun) / omenie, din lume nu-i nimic de salvat, de vreme ce oamenii nu sunt n stare s fie devotai semenilor lor i n-au nici cum s-i poat sluji oamenii pe zei, de vreme ce nu poi cunoate viaa, neavnd nici cum cunoate moartea; (III) preocuparea esenial a fiecrui ens rmne s afle un Dao, adic o Cale pstrtoare a echilibrului ntre voina Pmntului i voina Cerului; (IV) sacrificiile trebuie s fie pentru Cer i pentru Pmnt; (V) totui, menirea ens-ului pe pmnt este de a se desvri ntru ren / run (omenie), ndeplinindu-i datoria numai n concordan cu ceea ce este adevrat i drept etc. Numele reformatorului / filosofului chinez Kong-Fu-zi a fost latinizat n Confucius. Doctrina Confucianismului se ntemeiaz pe urmtoarele lucrri clasice: Yi jing / Cartea schimbrilor, Shi jing / Cartea odelor, Shu jing / Cartea edictelor, Li ji / Memorial de rituri, Yueh jing / Cartea muzicii, Lu guo Chun-Qiu / Primvara-toamna rii Lu etc. Neoconfucianismul apare n epoca Song, prin reinterpretarea conceptului de li (principiu) i prin combinarea credinelor confucianiste cu cele taoiste i budiste ; curentul religios revitaminizat este reprezentat de cei Cinci Maetri ai Dianstiei Song de Miaznoapte: Shao Yung(10111077), Zhon Dun-yuan (10171073)), Zhang Zai (10201077), Cheng Hao (10321085) i fratele acestuia, Cheng Yuan(10331107). Neoconfucianismul, interzis n China comunist din orizontul anului 1960, i-a pstrat privilegiile n Taiwan, n Hong Kong i n comunitile chinezeti din Statele Unite ale Americii (p. 87 sq.). Budism Budismul este o religie i o filozofie oriental. Ea i are originea n India n secolul al VI-lea .Hr. i s-a rspndit ntr-o mare parte a Asiei Centrale i de Sud-Est. Se bazeaz pe nvturile lui Gautama Siddhartha (Buddha Shakyamuni), un gnditor indian care se crede c ar fi trit ntre 563 .Hr. i 483 .Hr.. De-a lungul timpului, budismul a suferit numeroase scindri, n prezent fiind o religie foarte divizat, fr o limb sacr comun i fr o dogm strict, clar formulat. Budismul aparine grupului de religii dharmice alturi de hinduism i de jainism, pstrnd o puternic influen a elementelor constituente ale acestor dou religii. Mai este numit i Buddha Dharma, ceea ce nseamn n limbile sanscrit i pali (limbile textelor antice budiste) nvturile Celui Luminat.

Origini
O reprezentare statuar tipic a luiGautama Buddha din Bangkok,Thailanda. Buddha este deseori nfiat n poziie lotus, n timpul meditaiei i prin atingerea ritualic a pmntului cu mna dreapt el nvinge ispitele demonuluimorii, Mara. n prezent, istoricii fixeaz aceast dat n 560 .Hr. Veridicitatea istoric a ntemeietorului b udismului, Gautama Buddha (623-543 .Hr., dup tradiia budist dinBirmania i Thailanda; 560-480 .Hr., dup istoricii moderni), este confirmat de majoritatea cercettorilor din zilele noastre n pofida vechilor teorii din trecut care l considerau pe acesta mai degrab un personaj mitologic. Cu toate acestea, biografia lui Gautama Buddha, aa cum este ea prezentat de Asvaghosha nBuddhacarita (cea mai veche relatare existent a vieii profetului) abund de elemente fantastice i legendare. Buditii consider c prinul Gautama Siddhartha s-a nscut n Lumbini i a fost crescut n Kapilavastu, aproape de actuala frontier dintre India i Nepal. Potrivit tradiiei, tatl lui Buddha era conductorul unei formaiuni tribale numite Sakya. nc de la naterea lui Gautama, un [1] vizionar important din regiune, Asita, i-a prezis pruncului un destin proeminent n sfera sacerdotal . Tatl lui Buddha are ns ntr-o zi un vis n care i vede fiul prsind palatul ca sihastru aa c decide s l protejeze de realitatea ostil care l-ar putea indispune i l-ar putea determina s aleag calea ascezei. n ciuda acestor msuri, Buddha reuete s fac patru incursiuni n afara palatului, ntlnind un btrn foarte slbit, un bolnav, un mort i un clugr. Primii trei i reveleaz efemeritatea existenei materiale, datorit btrneii, a bolii i respectiv a morii, iar clugrul i dezvluie calea de a nvinge aceste suferine umane, i anume prin meditaie. Prin urmare, Buddha hotrte s prseasc oraul i s-i abandoneze bunurile, urmnd o ascez deosebit de dur n junglele Uruvela. Dup ase ani ns, constat c acest timp de ascez nu l ajut, nu i aduce iluminarea[2]. Este deseori ispitit de moarte (Mara) s renune la cutarea adevrului i s se dedice numai comiterii faptelor bune [3]. Prin meditaie, Gautama Siddhartha reuete s i concentreze toat atenia asupra eliberrii de suferin, capt revelaia rencarnrilor sale anterioare i i se dezvluie legea condiionismului universal. n cele din urm capt deteptarea (bodhi - o traducere popular n Apus este iluminare), la vrsta de 35 de ani, devenind cunoscut ca Buddha (cel iluminat) sau Gautama Buddha. ncurajat de zeul Brahma, Buddha petrece 45 de ani nvndu-i pe oameni despre dharma i ntemeiaz budismul. LaBenares, Buddha i face

pentru prima oar cunoscut nvtura i tot aici apar primii clugri ai comunitii budiste. Mai trziu, pe msur ce Buddha i rspndete religia, numrul adepilor si crete considerabil, cei mai importani dintre acetia fiind Ananda (discipolul preferat a lui Buddha), Sariputra iMaudgalyayna (doi prieteni din tineree). ntorcndu-se n comunitatea sa natal, Buddha l convertete pe tatl sau la budism dar i pe Rahula, fiul su. Gautama Buddha a murit cnd avea n jur de 80 de ani, n Kushinagara (India), n urma unui drum istovitor alturi de Ananda i a unei boli de dizenterie. Conform legendei, Buddha a ncercat s l consoleze pe discipolul su ndurerat spunndu-i nainte de a muri: Destul Ananda, nceteaz s te chinui i s jeluieti...Cum poi crede c ceea ce se nate nu moare? Acest lucru este cu neputin. [4] Budismul s-a extins pe ntreg teritoriul subcontinentului indian i n ri nvecinate (precum Sri Lanka), de-a lungul primelor cinci secole de la moartea lui Buddha. n cele dou milenii care au urmat, a ptruns i n Asia i n toate celelalte continente.

Diviziuni
Dup Paul Poupard, n binecunoscuta carte Religiile, el afirm: nvturile i organizarea monahal instituite de Buddha pot fi numite prin termenul budism pre-sectar, cu toate c toate diviziunile actuale ale budismului au fost prea mult influenate pentru a garanta o includere sub acest nume i a delimita caracterul acestei forme originare.[necesit citare] Cea mai folosit clasificare a budismului de astzi de ctre savani, printre care se numr i cel mai sus amintit, mparte adepii n trei zone geografice sau culturale: Theravada, budismul estasiatici budismul tibetan. O alt clasificare foarte utilizat cuprinde dou diviziuni, Theravada i Mahayana, ultima cuprinznd cele dou forme de budism de mai sus. Exist ns i alte modaliti de mprire, utilizate att de savani ct i de credincioii buditi. Terminologia utilizat pentru desemnarea grupurilor religioase este de asemenea divers (menionm faptul c lucrarea de referin pentru care dezvoltm aici aceste diviziuni este cea amintit mai sus de Paul Poupard). Budismul est-asiatic: numete budismul rspndit n Coreea, Japonia, Singapore i o mare parte din China i Vietnam. Budismul estic este un nume alternativ pentru budismul est-asiatic sau se refer uneori la toate formele tradiionale de budism, n contrast cu budismul vestic rspndit n Europa i America. Budismul ezoteric, Budismul nordic, Budismul sud-estic: denumete Theravada. Budismul sudic: denumete Theravada, Budismul tantric: este un alt nume pentru Vajrayana i Tantrayana. Budismul tibetan: budismul ntlnit n Tibet. Hinayana: un termen din Mahayana pentru a desemna Theravada; uneori se utilizeaz pentru colile budiste timpurii. Hinayana se traduce prin "micul vehicul" n timp ce Mahayana prin "marele vehicul". Unele coli Mahayana din Japonia, Coreea, China i Tibet nu consider termenul peiorativ sau denigrator. Lamaismul: un termen nvechit, considerat derogatoriu, folosit pentru budismul tibetan. Mahayana: o micare religioas ce s-a desprins din snul colilor budiste timpurii i care s-a scindat mai apoi n budismul est-asiatic i cel tibetan. Uneori budismul Mahayana desemneaz numai ramura sa est-asiatic. Mantrayana: sinonim pentru Vajrayana. coala Tendai din Japonia a fost influenat de Mantrayana, conform tradiiei. Sravakayana: un termen alternativ pentru primele coli budiste. colile budiste timpurii: sunt colile n cadrul crora budismul a fost divizat n primele secole. Dintre aceste coli, doar una a supravieuit, Theravada. Tantrayana: considerat de obicei o alt denumire a budismului Vajrayana. Theravada: budismul tradiional rspndit n Sri Lanka, Birmania, Thailanda, Laos, Cambodgia, o parte din Vietnam, China, India, Bangladesh i Malaezia. Este singura coal budist timpurie care a rezistat de-a lungul istoriei. Uneori termenul este utilizat pentru a desemna toate colile budiste timpurii. Vajrayana: o form religioas care s-a desprins din budismul Mahayana. Este de obicei asociat cu budismul tibetan, dei nu exist o definiie precis a acestei diviziuni" Poupard.

Doctrin[modificare]
n religia budist oricine se trezete din somnul ignoranei, experimentnd o relaie nemijlocit cu realitatea, fr s fi fost instruit de cineva, i predic nvturile sale celorlali este numit buddha. Toi buditii tradiionali sunt de acord c Buddha Shakyamuni sau Gautama Buddha nu a fost singurul buddha: se crede c au existat muli buddha naintea lui i c vor exista i viitori buddha de asemenea. Dac o persoan obine "trezirea", fr ca neaprat s o i predice comunitii, el sau ea devine arhat (limba sanscrit) sau arahant (limba pali). Siddhartha Gautama este unic ntre ceilali buddha care au existat i vor exista, deoarece nvturile lui se concentreaz asupra acestui tip de trezire, numit i eliberare sau Nirvana.

O parte din doctrina promovat de Gautama Buddha cu privire la viaa sacralizat i scopul eliberrii are la baz "cele patru adevruri nobile", care analizeaz structura i originea durerii (dukkha), un termen care face referire la suferina i nemplinirea caracteristic omului "ne-trezit", "ne-eliberat", aparinnd lumii mundane. Ultimul din cele patru adevruri nobile, cel care vizeaz modul de stopare a durerii, cuprinde "drumul sfnt cu opt crri", unul din fundamentele vieii morale budiste. Numeroase grupuri distincte s-au dezvoltat de la moartea lui Buddha, avnd diverse nvturi, percepii filosofice, moduri de celebrare a cultului etc. Cu toate acestea, exist cteva doctrine comune pentru majoritatea colilor i tradiiilor budiste, cu toate c doar Theravada le consider pe toate centrale. S-a constatat c n legtur cu comunitile budiste se pot face puine generalizri[5]. Budismul prezint i cteva concepii comune cu celelalte religii dharmice, cum ar fi rencarnarea ("samsara"), adic rentruparea fiinei n alte forme de existen pe baza rezultantei faptelor comise i a legilor karmice.

Cele trei caracteristici ale existenei[modificare] Conform filozofiei budiste, existena, lumea n general are trei caracteristici: impermanena (skt. anitya pal. anicca) non-sinele (skt. Antman pal. anatta), insatisfacia (skt. duhkha pal. dukkha) sau durerea
n budism, existena individual a omului aduce suferin tocmai din cauz c ea este o simpl sintez a unor [6] factori impersonali i impermaneni supui distrugerii , o mixtiune a celor cinci "agregate" (sanscrit - Skandha) ce compun fiina: (1) rpa - corpul, materialitatea (carnea, prul, dinii, sngele, oasele, temperatura corporal, etc.), (2) vedan - senzaiile (bucurie, tristee, indiferen), (3) samj - percepiile (vzul, auzul, gustul, percepia tactil, olfactiv i spiritual), (4) samskra- activitatea minii (voin, concentrare, vigilen, respect, confuzie, calm, etc.) i (5) vijna - contiina. Conform lui Buddha sub straturile acestor "agregate" nu exist nici un "sine", sufletul venic, ceea ce hinduitii numesc "atman", fiind doar o iluzie, o irealitate. El consider c att trupul, ct i percepiile, senzaiile, mintea i contiina nu pot constitui un suflet, o entitate venic, deoarece se afl ntr-o permanent transformare, sunt efemere. Existena unui om este relativ, a fost fcut posibil prin intersecia unor fore universale supuse unor schimbri permanente, este dependent unei legi a [7] cauzalitii, este o component trectoare a universului i a timpului, "o flacr n aceast mare de foc" . Budismul nu admite astfel nimic venic, neschimbabil, totul fiind impermanent, schimbtor, lipsit de substan. Astfel, buditii nu pot vorbi despre un "eu" venic, despre un "sine" ca o entitate continu, permanent, ci despre "non-eu", "non-sine" sau "anatta". Aceast impermanen este totodat i foarte vag, deoarece prin moartea omului, nu se realizeaz o distrugere total a existenei lui, faptele sale, karma sa, fiind transmise ntr-o via urmtoare prin rencarnare. Astfel motenitorul faptelor este acelai cu cel care le-a comis, dar n acelai timp este diferit de acesta, are cu totul alte "agregate" componente. Dei par contradictorii, identitatea persoanei rencarnate cu cea din viaa anterioar i diferena, neidentitatea acestora, coexist. Aceeai concepie este abordat i n cazul schimbrilor umane ca maturizarea, mbtrnire, etc.: omul devine o alt persoan, cu toate c rmne acelai[8]. Spre deosebire de hinduism, rencarnarea budist nu const n migrarea sufletului de la un trup mort spre embrionul unei viitoare fiine, ci continuarea de ctre un individ nou a existenei care pn atunci se manifesta n cel decedat, conform ncrcturii karmice acumulate,.

Cele patru adevruri nobile[modificare] Articol principal: Cele patru adevruri nobile. Miezul nvturilor budiste este format din cele patru Adevruri Nobile[9], expuse n prima predic a lui Buddha, Predica de la Benares". Primul adevr privete suferina sau durerea (dukkha). Pentru el totul este
suferin: naterea este suferin, btrneea este suferin, boala este suferin, moartea este suferin. A fi unit cu ceea ce nu-i place nseamn suferin. A fi desprit de ceea ce-i place (...), a nu avea ceea ce i doreti [10] nseamn suferin . Al doilea Adevr Nobil identific originea suferinei n dorina, pofta sau setea ( tanha) care determin rencarnrile. Aceast sete caut mereu noi satisfacii. Buddha distinge trei feluri de dorin: dorina de a satisface plcerile simurilor (kama-tanha), dorina de perpetuare (bhava-tanha) i dorina morii (autoanihilrii) sau vibhava-tanha. Cea din urm nu este, ns, o soluie a eliberrii deoarece este o sete ca toate celelalte i nu oprete ciclul transmigrrilor. Al treilea Adevr Nobil proclam c eliberarea de suferin const n anihilarea dorinei. Stingerea acesteia este Nirvana. n fine, al patrulea Adevr reveleaz cile care duc la ncetarea suferinei, Buddha oferind un mijloc prin care dorinele pot fi suprimate ("Calea cu opt brae" sau "Calea cu opt crri") [11]. Formularea celor patru Adevruri Nobile urmeaz structura unei metode din medicina indian: constatarea bolii, cauza ce a determinat-o, ansele de vindecare i tratamentul bolii. Buddha nsui se identifica cu un doctor al crui scop este acela de a trata o persoan grav rnit.

Ideea de suferin domin ntreaga filozofie budist. Dukkha nu reprezint doar durere de ordin fizic sau spiritual, ci i durere existenial ce const n subordonarea fa de propriile dorine i sentimente, dependena de diferite principii i condiii de via, nstrinarea de propria persoan, imperfeciunea, subjugarea fiinei sub propria personalitate, sub propriile instincte sau obsesii, etc. Durerea este cu att mai mult amplificat, cu ct perspectiva unor viitoare rencarnri o prelungete la infinit.

Calea cu opt brae Dharmachakra, roata cu opt spie. Cele opt spie reprezint "Calea cu opt brae" a budismului. Forma circular a simbolului sugereaz perfeciunea nvturilor luiBuddha. Conform unui aforism atribuit chiar lui Buddha, un om care nu urmeaz Calea cu opt brae i triete viaa
asemeni unui copil care se joac preocupat fr s observe c locuina n care se afl e cuprins de flcri[12]. Calea cu opt brae este modul de a ndeprta suferina, a patra parte din cele patru Adevruri Nobile. Cele opt brae pot fi mprite n trei seciuni: Sila(care se refer la aciuni fizice, la gesturi), Samadhi (care vizeaz concentrarea meditativ) i Praj (care dirijeaz ptrunderea spiritual n adevrata natur a lucrurilor). Sila este educaia cea mai moral, stilul de via ascetic, simplist, abinerea de la comiterea faptelor nepotrivite. "Sila" conine trei izvoare: Stilul vorbirii foarte corect - aceasta reprezint faptul de a nu vorbi ntr-un fel n care s jigneasc sau a nu vorbi prea mult; a spune totdeauna drept i a nu mini practic. Mod de a aciona corect - este un mod care te nva cum s faci lucrurile corect, a face numai fapte frumoase i a ncerca s nu faci ru nimnui din ce este viu A tri un mod de a fi foarte corect - acestast cale ndeamn ca felul de via i de a exista nu trebuie s jigneasc sau s vateme ceva persoan; totul pentru a nu produce suferin altuia Samadhi aceast cale "dezvolt controlul asupra minii". Din aceast categorie fac parte trei ci: A depune efort corect - a face eforturi pentru autoperfecionare A avea o atenie foarte corect - abilitatea mintal de a vedea n mod contient lucrurile aa cum vin de la sine Un mod de concentrare extrem de corect - aceasta se arat prin "a fi contient de realitatea din interiorul tu, fr a avea vreo dorin". Praj nu poate fi altceva dect "nelepciunea care purific mintea". n aceast categorie sunt cuprinse ultimele dou brae ale cii sacre: nelegere extrem de corect, chiar foarte corect - aceasta trebuie s in de realitatea nconjurtoare si cum spune Nicolae Achimescu n Budism i cretinism: "interpretarea realitii aa cum este nu aa cum pare a fi . "Cuvntul samyak nseamn "perfect""(dup acelai autor). Exist diferite moduri de interpretare a Cii cu opt brae. Pe de-o parte se crede c ea reprezint o serie de etape progresive pe care credinciosul trebuie s le parcurg, culminarea unuia din cele opt fiind nceputul altuia. Alii consider c cele opt componente necesit o dezvoltare simultan.

Rencarnarea
Articol principal: rencarnare. Dac n religiile prebudiste ale Indiei sufletul (atman) constituia elementul trecerii de la o via la alta prin rencarnare, pentru budism acest element este nsi "setea" (tanha) omului de pe patul de moarte. Neexistnd un suflet etern, conexiunea ntre un individ actual i unul dintr-o via preexistent nu este una de ordin fizic sau spiritual, ci una moral, pur karmic. Karma unui om este rezultatul faptei la fel ca n hinduism i se bazeaz pe stricta lege a condiionismului (Pratitya-samutpada) conform creia din orice fenomen trebuie s rezulte un altul. Consecina unei fapte comise n aceast via nu se materializeaz neaprat n viaa imediat urmtoare, ea putnd s se manifeste chiar n aceeai via sau n existene mult mai ndeprtate. Cu toate acestea, nu fapta n sine determin karma, ci mai degrab intenia de a o svri i atitudinea celui care o comite. De exemplu, dac un om are intenia s fac o anumit fapt, dar este mpiedicat, aceast intenie va influena karma acelei persoane, cu toate c fapta n sine nu a modificat cu nimic mediul nconjurtor. Pentru a obine iluminarea, un budist trebuie s se detaeze de karma i de ciclul rencarnrilor, deci trebuie s continue s fac fapte bune, dar cu o atitudine detaat de rezultatul lor. El trebuie s renune la dorin ( lobha), ignoran (avijj), poft (tanha), iluzie (moha), egocentrism sau credina ntr-un sine venic (att) i ur (dosa)[13], s devin impersonal. n general se crede c nu exist o alt metod de a nvinge karma dect pe Calea celor opt brae. Cu toate acestea, n cteva sutre Mahayana, cum ar fi Lotus Sutra, Angulimaliya Sutra iNirvana Sutra, Buddha predic c doar citind, recitnd sau auzind sutre puternice cum sunt i cele sus-numite se terge o mare cantitate a ncrcturii karmice.

Bodhi (pali i sanscrit: ; literal:"trezirea") este un termen folosit n budism pentru o anumit experien revelatorie obinut de un arhat prin meditaie. Dup dobndirea acestei "iluminri", a acestui bodhi, omul este eliberat de ciclul samsra (natere, suferin, moarte, rencarnare) i accede spre "fericirea suprem" (Nibbna sau Nirvna)[14]. Bodhi este obinut de orice persoan care a ndeplinit cele ase "desvriri" (Pramit), care a neles pe deplin cele patru adevruri nobile i care i-a abolit ntreaga ncrctur karmatic i a neles conceptul "non-sinelui" (antman). n budismul Theravada, iluminarea nu poate fi realizat dect experimental, personal, prin cunoatere direct, deoarece "adevrul" nu trebuie nsuit ca o dogm, ca o tradiie preluat de la nite nvai, ci trebuie descoperit individual, pentru c altfel ar putea fi neles greit. nsui Buddha a preferat ca discipolii si s ajung la iluminare prin propriile fore i nu prin ncrederea orbeasc n nvturile lui i le-a strigat "ehipassika!" ("vino i vezi!"). Pentru a desemna treptele atinse de oameni n procesul desvririi lor spirituale au aprut patru noiuni: sotapanna l numete pe omul care a reuit s rup "cele trei lanuri" (tini samyojanani), adic s se elibereze de autoritatea riturilor, de credina n existena unui "eu" permanent i de ndoial. De asemenea el trebuie s fie convins de validitatea "celor patru adevruri nobile" i s aib ncrederea n Buddha, n nvtura sa ( dharma) i n comunitatea budist (sangha) sakadagamin este cel care s-a eliberat nu numai de "cele trei lanuri" ci i de ur, patim i iluzie i care poate spera c n existena imediat urmtoare va primi o form uman i se va elibera. anagamin este omul care s-a eliberat de "cele cinci lanuri", adic de cele trei mai sus amintite, de rutate i de pofta senzual. arahant (arhat) este cel care a obinut iluminarea, Nirvana i a suferit "transformarea sacr" (brahmacariyattha).

Nirvana[modificare] Articol principal: Nirvana.

Gautama Buddha descrie intrarea n Nirvana prin termenii "lipsa de moarte" (pali: amata sau amaravati) sau "necondiionarea" i consider c este desvrirea spiritual suprem, rezultatul firesc al cuiva care triete n armonie cu nvturile budiste, cu dharma. Nirvana reprezint starea n care este nimicit suferina i n care omul se debaraseaz de ciclul rencarnrilor, de orice apariie, dispariie sau transformare. Prin prisma Nirvanei, omul privete cele cinci "agregate" ale existenei sale ca pe ceva impropriu i devine indiferent la schimbarea sau anihilarea lor. Relaia dintre samsara i Nirvana este cea dintre iluzie i realitate; prin distrugerea samsarei nu se pune capt unei entiti existente ci unei aparene, prin volatilizarea creia se las loc manifestrii depline a "adevrului". Nirvana este un "neant", cu toate c n diferite credine populare ea se materializeaz sub forma unui spaiu paradiziac. Majoritatea surselor budiste ce vorbesc despre Nirvana o descriu prin propoziii negative, pentru c afirmaiile ar putea limita sau defini greit realitatea, n timp ce negaiile i redau cu fidelitate infinitudinea i absolutul. Unul din termenii caracteristici Nirvanei este "nyat", adic "vid", "vacuitate". Aadar Nirvana este un "Nimic absolut", un contrariu al lumii pe care o percepem. De asemenea ea este o ntrupare a non-diferenei, a nondistinciei, ea transcende orice opoziie, fiind un spaiu al "autoidentitii contradictorii" (coincidentia oppositorum)[15]

Calea de mijloc[modificare] "Calea de mijloc" este principiul care st la baza tehnicilor budiste i a fost descoperit de Buddha nainte de
iluminarea sa. Ea poate fi enunat n moduri diferite: este deseori descris ca un model pentru practicile non-extremiste, o cale moderat care nu accept nici extrema josnic, vulgar a "indulgenei n plcerea simurilor" (kamasukhallikanuyoga) nici extrema dureroas a propriei mortificri. este uneori descris ca o mediere ntre viziunile din domeniul metafizicii: de exemplu, lucrurile exist i nu exist n acelai timp. o explicaie a condiiei Nirvanei, unde toate dualitile se contopesc i nceteaz s existe ca entiti separate.

Refugiu la cele trei giuvaieruri[modificare] Urm de picior a lui Buddhaconinnd dou simboluri religioase: dharmachakra (roata cu spie - reprezentarea cii cu opt brae) i triratna (semnul celor trei bijuterii), sec. I d.Hr.,Gandhra.
Recunoaterea celor patru Adevruri Nobile i urmarea primilor pai ai "Cii cu opt brae" necesit refugiul la cele Trei Giuvaieruri (sanscrit: Triratna sau Ratna-traya, pali: Tiratana) ale budismului. Budismul tibetan adaug uneori nc un refugiu n persoana nvtorului lama. Cele trei giuvaieruri ale credinei sunt:

Buddha (Cel trezit) - este un titlu acordat celor care au obinut iluminarea la fel ca Buddha i care i ajut i pe
alii s o obin. Termenul "buddha" mai poate fi neles ca nelepciunea care nelege Dharma, n aceast viziune Buddha reprezentnd cunoaterea suprem a realitii n adevrata sa form. Dharma [16] este nvtura sau legea promovat de Buddha, cuvntul lui Gautama aa cum a fost consemnat n scrierile budiste. De asemenea termenul nseamn legea natural bazat pe comportamentul unei persoane i consecinele acestui comportament (aciune i reaciune). Poate avea (mai ales n budismul Mahayana) conotaia realitii ultime. Sangha. Acest termen nseamn literal "grup", "ntrunire", "congregaie", dar cnd este folosit n nvturile budiste se refer la unul din urmtoarele dou tipuri de grupuri: ori comunitatea monahal (bhikkhus, clugrii i bhikkhunis, clugriele) ori totalitatea oamenilor care au atins mcar prima treapt (Sotapanna) din drumul ctre iluminare. Conform unor buditi moderni, sangha i include i pe laicii care au grij de clugri i pe cei care au acceptat respectarea unei pri din codul monastic, fr a fi nc instituii cu titlul de clugr sau clugri. Comunitatea budist ocup un rol important n mijlocirea eliberrii credinciosului. Conform scrierilor, Buddha s-a artat discipolilor ca un model implorndu-le s aib credin (sanscrit raddh, Pli saddh) n exemplul lor de om care s-a eliberat de durere i de pericolul existenei. Dharma ns este cea care confer credinciosului ndrumri n procesul de alinare a suferinei i de obinere a iluminrii. Sangha are un rol important n msura n care menine, conserv nvturile autentice budiste i ofer exemple concrete c adevrul rspndit de Buddha este tangibil. n Mahayana exist tendina de a-l percepe pe Buddha nu ca un simplu om ci ca o proiecie pmntean a unei entiti ce transcende nsi gndirea. n unelesutre din budismul Mahayana Buddha, Dharma i Sangha sunt vzui ca o singur Fiin: toate trei giuvaierurile l constituie pe Eternul Buddha. Dincolo de importana lor n mntuirea de suferin, cele trei giuvaieruri inspir i o puternic reveren tuturor buditilor. De exemplu, venerarea lui Buddha ca persoan istoric sau ca entitate aprioric a cptat de-a lungul timpului numeroase forme, iar transcrierea scrierilor sacre, materializare a Dharmei, este fcut cu evlavie i team.

la (comportament virtuos)[modificare] la (sanscrit) sau sla (pli) reprezint educaia moral, comportamentul etico-ascetic pe care trebuie s-l ndeplineasc credinciosul budist. Este una din cele trei trepte ctre Nirvana (sila, samadhi i prajna) i a doua dintre "desvriri" (pramit)[17] i se refer la puritatea n cuvnt, n gndire i fapt. Cele patru condiii ale
lei sunt castitatea, linitea deplin, calmul i anihilarea factorilor perturbatori ai pasiunii. la vizeaz n general normele de conduit. Exist diferite grade ale acestei conduite care corespund "moralitii de baz" (cele cinci porunci), "principiilor de baz ale moralei ascetice" (cele opt porunci), "monahismului noviciatului" (cele zece porunci) i "monahismului" (Vinaya or Patimokkha). Oamenii de rnd accept de obicei s i asume respectarea "celor cinci porunci" care sunt comune tuturor colilor budiste. Dac doresc ei pot alege s se supun "celor opt porunci" care au cteva norme adiionale pentru un ascetism de baz. Exprimarea "celor cinci porunci" nu folosete o formul imperativ ca n iudaism sau cretinism, ele sunt simple ndemnuri de a tri o via fericit, fr griji, n care meditaia se poate desfura n condiii bune. Cele cinci porunci sunt: 1. A te abine s iei viaa cuiva. (non-violena fa de orice form de via) 2. A te abine s iei ceva ce nu i se cuvine. 3. A te abine de la o purtare senzual necuviincioas. (abstinen de la desfrnare) 4. A te abine s mini. 5. A te abine de la consumarea oricrei substane care duce la pierderea luciditii minii. (abinerea de la droguri sau alcool) n cadrul celor opt porunci, a treia porunc, legat de comportarea sexual, este mult mai strict i devine un ndemn ctre celibat. Cele trei porunci adiionale sunt: 6. A te abine s mnnci n momente nepotrivite. (timpul dedicat mesei se ntinde de dimineaa pn la prnz) 7. A te abine de la dans, folosirea bijuteriilor, participarea la spectacole, atingerea metalelor preioase, etc. 8. A te abine de la folosirea unui pat nalt, mare i somptuos. Vinaya este un cod moral specific monahilor. n budismul Theravada, acest cod moral include de 227 de reguli pentru clugri i 311 pentru clugrie. Coninutul scrierilor Vinaya (vinayapitaka) difer ntr-o mic msur de la o coal la alta, fiecare coal budist stabilind diferite standarde de aderen la Vinaya. Monahii nceptori respect "cele zece porunci", care n afar de cele cinci porunci includ: 6. A te abine s mnnci n momente nepotrivite. 7. A te abine s cni, s dansezi, s foloseti un instrument muzical sau s participi la programe distractive. 8. A te abine s foloseti parfum, cosmetice sau podoabe.

9. A te abine s stai pe scaune nalte sau s dormi n paturi somptuase i fine. 10. A refuza s primeti bani. n budismul estic, Mahayana accept o nou Vinaya pentru bodhisattva, avnd principii etice distincte, cum ar fi abstinena de la carne i ncurajarea vegetarianismului. Aceste noi norme sunt coninute ntr-un text numit Brahmajala Sutra (a nu se confunda cu textul pali cu acelai nume).

Samadhi/Bhvana (meditaia)[modificare]
Toate formele budismului sunt de acord c Buddha a promovat dou tipuri de meditaie: meditaia samatha (sanscrit, amatha) i meditaia vipassan (sanscrit, vipayan). Cu toate acestea, numai meditaia de tip vipassan poate parcurge drumul jna (cunoatere)- praj (nelegere pur) - nirvna. Meditaia samatha urmrete doar obinerea unei stri de linite i concentrare absolut prin fixarea contiinei asupra unui obiect sau unei idei, care este extins apoi n ntreaga fiin. Pentru a realiza desvrirea final a omului i a opri suferina, Buddha recomand tehnicile yoghine pe care le preia din cultura indian prebudist i le mbogete. Budismul consider yoga o adevrat cufundare n spiritul uman[18]. Meditaia budist de tip yoga presupune izolarea, o anume poziie nemicat a corpului[19], disciplinarea n mod contient a gndirii, controlul atent al respiraiei (pranayama) care trebuie s decurg n mod regulat, fr a fi ns ntrerupt ca n alte exerciii yoga. Urmtoarea etap a meditaiei o constituie dhyna ( , sanscrit)/jhna (pali), ptrunderea n sfera suprasensibilului, a incontientului, contemplaia pur. Practicantul se detaeaz de propriile simuri i i ndreapt atenia spre unuia din cele trei caracteristici ale existenei:anicca (impermanena), anatta (non-sineitatea), dukkha (durerea). Apogeul meditaiei presupune intrarea ntr-un spaiu aflat la limita dintre contient i incontient, o plutire la grania dintre lumea efemer i Nirvana. ns aceast stare nu nseamn i ptrunderea n Nirvana, deoarece meditaia, nesusinut de alte elemente nu este n msur s realizeze iluminarea. Potrivit unor nvai buditi, cunoaterea sau nelepciunea (praj) este singura care poate realiza desvrirea omului i realizarea Nirvanei, fr a se ajuta de tehnicile yoghine.

Praj (nelepciunea)[modificare] Praj (sanscrit) sau pa (pli) este nelepciunea capabil s nimiceasc suferina i s aduc iluminarea, reprezint revelaia adevratei nfiri a realitii, revelaie care precede accederea n nirvana. De asemenea, praj este una din cele ase "pramit" (perfeciuni) ale budismului Mahayana i una din cele zece ale
budismului Theravada. Iniial, cunoaterea se fundamenteaz pe nvturile lui Buddha (dharma), pe citirea studierea i recitarea textelor budiste. Cu toate acestea, cunoaterea trebuie susinut de experiena personal a fiinei, prin contactul nemijlocit cu realitatea ultim. Buddha considera c procesul de "a cunoate" fr "a vedea", adic a experia, este lipsit de profunzime, superficial, inutil eliberrii. Praj este o experien religioas, o transformare intrinsec a omului, o schimbare a contiinei i de aceea nu poate fi realizat dect experimental i individual. Totodat, prin praj se subnelege anularea unei relaii cognitive de tip subiect-obiect; cunoaterea budist dezvluie nsi existena n toat plenitudinea ei, care nu se manifest ca un obiect i transcende orice tip de difereniere. Conform budismului timpuriu, praj parcurge trei forme de cunoatere: cunoaterea rencarnrilor precedente, cunoaterea legii karmei ce determin fiecare renatere i cunoaterea "celor patru Adevruri Nobile" i a "ntinrilor" sau "prihnirilor" (pali: Kilesa, sanscrit: kleha) care mpiedic eliberarea (lcomia, ura i iluzia).

Mesajul social al budismului[modificare]

Budismul desfiineaz din start stratificarea social, ierarhizarea i susine egalitatea oamenilor din punct de vedere moral. Buddha dorea abolirea sistemului de caste prezent n India i nega valorile numelui i al familiei i trinicia lor [20]. Se promoveaz nu doar o compasiune (karun) i o iubire necondiionat fa de semeni (pali:mett; sanscrit:maitr), ci o identificare a eului cu nsi fiina persoanei iubite. Budismul consider c egoismul i sentimentul sinelui provin din limitarea denumirii de "eu" la propria persoan, i numai prin extinderea termenului asupra lumii nconjurtoare, prin dilatarea granielor proprii se poate ajunge la iubire a adevrat. Buddha descrie aceast lrgire a orizontului prin privirea simbolic a celor ase direcii: Privind spre est, un copil ar trebui s fie bun cu prinii si, s i ajute, s le pstreze tradiia, s fie demn de motenire i s ndeplineasc ritualurile cuvenite la moartea lor. La rndul lor prinii trebuie s i protejeze, s-i ncurajeze n aciunile benefice, s i lanseze ntr-o carier, s se asigure c au un so potrivit/o soie potrivit i s le acorde o motenire bun. Privind spre sud un elev trebuie s i respecte nvtorul, s munceasc din greu i s fie nerbdtor s nvee. Un nvtor trebuie s asigure o educaie bun elevului, s se asigure c acesta a neles bine informaiile i s -l ajute s i ating elurile.

Privind spre vest un so trebuie s i trateze soia cu buntate, s i fie fidel, s mpart autoritatea cu ea i s i asigure bunstarea. O soie trebuie s fie graioas, loial i muncitoare. Privind spre nord un prieten trebuie s fie generos, protectiv i leal prietenilor si i s i ajute la nevoie. Privind spre nadir un angajator trebuie s fie bun cu angajaii si, s le distribuie sarcini conform abilitilor lor, s le asigure mncare i plat, s i ocroteasc cnd sunt bolnavi i s le permit dreptul de a pleca. Un angajat trebuie s mearg la munc devreme, s plece trziu, s fie cinstit cu angajatorul su i s i menin o reputaie bun. Privind spre zenit un om obinuit, laicii trebuie s i respecte pe cei care s-au dedicat vieii spirituale, s fie amabil i binevoitor n fapt, n vorb i n gnd, s le acorde casa lor ca adpost i s i aprovizioneze cu cele necesare vieii. De asemenea, un monah trebuie s i mpiedice pe laici de la comiterea pcatelor, s i ncurajeze s fie buni, s propovduiasc dharma, s clarifice mirenilor ceea ce acestia nu neleg din nvturile lui Buddha, s le arate calea cea dreapt i s i iubeasc nemsurat de mult[21]. Budismul nu condamn acumularea bogiilor de ctre oamenii obinuii ci chiar o ncurajeaz, cu toate c monahii nu au voie s se ating de bani sau s se implice n viaa economic. Astfel din punct de vedere sociologic putem vorbi de dou tipuri de budism: "budismul nirvanic" care are ca unic scop eliberarea i detaarea de samsara i "budismul karmic" care ndeamn omul s svreasc fapte bune pentru ca ntr -o via viitoare pozitivitatea karmei s-l situeze ntr-o poziie mai apropiat de condiia iluminrii. Budismul nirvanic ncurajeaz de asemenea faptele bune, dar cere detaarea de rezultatul lor i renunare ceea ce este inaccesibil pentru unele persoane fr o vocaie monahal[22].

Textele sacre[modificare]
Literatura sacrosanct a budismului cunoate o bogat varietate, ns niciuna dintre lucrri nu provine de la Buddha nsui. Ea nu reflect dect nvturile lui Gautama transmise pe cale oral discipolilor, nvturi care au suferit, mai mult sau mai puin, modificri fiind afectate de amprenta personal a scriitorului. Importana fiecrui text este dezbtut n cadrul colilor budiste care le confer diferite grade valorice; de exemplu, unele grupri consider anumite texte obiecte religioase, n timp ce altele prefer o percepere scolastic a lor. Nici limba sacr nu este una unitar, scrierile fiind n sanscrit sau pali, sau traduse n chinez, japonez, tibetan, etc. Scrierile sfinte se divid n dou categorii principale: scrieri canonice, care conin mesajul transmis de religia lui Buddha i scrierile necanonice, adic tratatele doctrinare i comentariile aduse pe marginea lucrrilor canonice. Textele canonice budiste sunt mprite n trei culegeri voluminoase cunoscute sub numele sanscrit Tripitaka sau pali Tipitaka ("coul ntreit" sau "cele trei couri", n traducere). Conform canonului, dup moartea lui Buddha a avut loc primul consiliu budist, condus de clugrul Mahkyapa, care avea drept rol stabilirea, clarificarea fundamentelor noii religii: cuvintele "Celui Iluminat" ( stras sau suttas) i codul monastic (vinaya). Ananda, cel mai mare discipol al lui Gautama Buddha a fost chemat pentru a expune predicile stpnului su i, dup unele surse a fost i cel care a alctuit "abhidhamma", o colecie de texte analitice ce face parte din canon. Upli, un alt discipol, a prezentat regulile Vinaya. Mrturiile lor au stat la baza canonului Tripitaka i au format cele trei culegeri: Coul disciplinei (Vinaya Pitaka) ce conine norme de etic religioas pentru clugri i clugrie, explicaii ale originii i importanei acestor norme, precum i pedepse disciplinare pentru nclcarea lor i povestiri exemplificatoare. Coul povestirilor (sanscrit: Stra Pitaka, pali: Sutta Pitaka) conine cuvntrile, aforismele i predicile lui Buddha i ale discipolilor si i spre deosebire de Vinaya Pitaka este important nu doar pentru monahi, ci pentru ntreaga comunitate budist. Coul doctrinei (sanscrit: Abhidharma Pitaka , pali: Abhidhamma Pitaka) abordeaz i clasific noiunile centrale ale budismului. Tripitaka nu a fost ns transpus n form scris n urma primului consiliu budist, ci mult mai trziu, timp n care s-a transmis oral sub form de cntece religioase. Din acest motiv, att stra ct i vinaya fiecrei coli budiste conin elemente diferite, aprecieri distincte asupra dharmei, texte cosmologice i cosmogonice, istorisiri asupra vieilor anterioare ale lui Buddha, etc., ceea ce nseamn c aceast religie nu are un canon unic. Budismul Theravada i alte coli budiste timpurii consider c textele din canonul lor conin adevratele cuvinte ale lui Buddha. Dei toate colile vechi i aveau propriul canon, singurul care a rezistat n totalitate n timp este cel al colii Theravada. Canonul Theravada, cunoscut i cu numele "Canonul Pali", dup limba n care a fost scris a fost redactat n Sri Lanka, n primul secol .Hr. i conine n jur de patru milioane de cuvinte. n timp ce adepii Theravadei vd n Canonul Pali autoritatea definitiv i suprem, cei ai Mahayanei i-au diminuat importana i i focalizeaz credina i concepia filozofic pe sutrele mahayaniste i pe propriile versiuni ale codului monahal, Vinaya. Sutrele mahayaniste (alctuite n jurul secolelor II-III d.Hr.) sunt considerate de asemenea de unii

credincioi cuvinte aparinnd lui Gautama Buddha, ns transmise n secret unor fiine mitologice (ca erpii mitici nga) sau provenind de la ali buddha sau bodhisattva. Astzi exist aproximativ ase sute de astfel de sutre, n limba sanscrit sau traduse n chinez sau tibetan. Pentru a diferenia sutrele mahayaniste de cele aparinnd Theravadei, cele din urm mai sunt numite de celelalte coli i agame. Mahayanitii accept att propriile sutre ct i agamele ca nvturi autentice ale lui Buddha, concepute pentru diferite tipuri de persoane i diferite nivele de ptrundere spiritual. Dimpotriv, credincioii Theravada ader exclusiv la Canonul Pali i socotesc sutrele colii rivale nite lucrri de ficiune poetic, nicidecum cuvintele lui Buddha. Theravadinii sunt convini c prin canonul lor Buddha i-a exprimat ultimele cuvinte i c nu mai este nevoie de nici o completare pentru a ntregi religia; de aceea orice text care se pretinde a aparine lui Buddha i care nu figureaz n canon sau n comentariile theravadine aferente este privit cu scepticism i respingere total. Pentru mahayaniti, agamele sunt importante ntr-o anumit msur, conin teorii de baz, substaniale, dei sutrele Mahayana articuleaz doctrinele nalte, profunde transmise de Gautama i necesare celor ce urmeaz calea binecuvntat de bodhisattva. Aceast cale nu are la baz doar dorina de eliberare a propriei persoane, ci nsi preluarea misiunii lui Buddha de a elibera toate fiinele de suferin. De aceea aceast ramur religioas a preluat numele de Mahyna (literal, Marele Vehicul), unde atributul "mare" are o conotaie specific acestui tip de budism - ncepnd cu vastitatea jurmntului unui bodhisattva de a lupta n toate vremurile ce vor veni pentru toate fiinele aflate n durere, cu dimensiunea simbolic a sutrelor mahayaniste, cu infinitatea vieuitoarelor care caut s fie salvate i sfrind cu dobndirea final de ctre bodhisattva a "Marelui Sine" (mahatman) n sfera "Marii Nirvana" (mahanirvana). Pentru theravadini ns, pretinsa "mreie" a sutrelor mahayaniste nu le confirm i veridicitatea. n ceea ce privete comentariile aduse textelor sacre theravadiene, ele dateaz nc din secolul al IV -lea .Hr. i au o importan imens pentru c ajut la reconstituirea unor lucrri mult mai vechi. Cel mai important i mai activ nvat din aceast perioad este considerat Buddhaghosa, cruia i se atribuie nite comentarii ale Vinayei-Pitaka i Suttei-Pitaka. Budismul Mahayana se bucur de lucrrile unor erudii buditi ca Nagarjuna (cca. 200 d.Hr.), fondatorul colii Madhyamika i Asanga (sec. al IV-lea d.Hr.), un exponent al colii Yogcra. Spre deosebire de multe alte religii, budismul nu are un text central care s fie reprezentativ pentru toate tradiiile i diviziunile. Diversitatea i complexitatea canoanelor budiste au fost considerate de muli (printre care i reformatorul social Babasaheb Ambedkar) ca reprezentnd o barier n nelegerea filozofiei acestei religii. Dea lungul timpului, au existat multe ncercri de a sintetiza un singur text care s nglobeze principiile budismului. n tradiia Theravada au existat nite aa-numite "texte de studiu" sau "manuale" pentru clugrii novici, care sintetizau i sistematizau nvturile lui Buddha prin condensarea ntr-un singur volum a mai multor texte canonice sau explicative. Mai trziu, n Sri Lanka, Dhammapada a fost susinut ca o scriere unificatoare a Theravadei. n anii 1920, Dwight Goddard a adunat o serie de texte budiste i scrieri clasice ale filozofiei Orientului Extrem, cum ar fi Tao Te Ching, formnd o lucrare numit Biblia budist. Mai recent, Dr. Babasaheb Ambedkar a ncercat s creeze un document ce combin principiile budiste prin Buddha i Dhamma sa. . Alte asemenea eforturi au persistat pn astzi, cu toate c momentan nu exist niciun text acceptat n unanimitate ca fiind centrul tradiiilor budiste. Dei toate colile timpurii ale budismului i aveau propriul canon, singurul care a rezistat n totalitate n timp este cel al colii Theravada.

Istorie[modificare]
Tradiia spune c la scurt vreme de la moartea lui Buddha (aprox. 483 .Hr.) i intrarea acestuia n parinirvna (pali: parinibbna, "stingerea total") s-a convocat Primul Conciliu budist care a fixat, n mod oral, Vinaya-Pitaka i Sutra-Pitaka. Acesta a fost organizat la Rajagriha de ctre Mahkyapa, un discipol al lui Buddha. n secolul urmtor, pe msur ce comunitatea budist Sangha a continuat s se extind, a aprut o controvers n jurul celor zece puncte de disciplin monastic. Al doilea Conciliu budist (care s-a produs la aproximativ o sut de ani de la moartea lui Gautama) a fost inut la Vaisali i a avut ca rol rezolvarea acestei dispute. n cele din urm, toi membrii consiliului au fost de acord ca cele zece puncte s rmn nemodificate. La puin timp ns dup aceast hotrre, Sangha a nceput s se divid n grupuri separate. Nu se tie cu exactitate cnd a survenit schisma; unele izvoare cum ar fi Dipavamsa din tradiia pali o plaseaz imediat dup cel de-al doilea consiliu. Tradiia budist Sarvastivada identific schisma n vremurile regelui Aoka (268-234 .Hr.), n timp ce Mahasanghika susine c aceasta a fost provocat mult mai trziu, n jurul anului 100 .Hr. Cert este c principalele cauze ale rupturii au fost divergenele de percepere a regulilor clugreti. Astfel comunitatea s-a mprit n dou fraciuni: sthaviravadini (theravadini) sau cei care se considerau ortodoci i loiali vechilor

norme riguruase legate de nvturile lui Buddha i mahsnghikai (partizani ai colii Mahsnghika), care abordau o viziune liberal i permisiv asupra dogmei i a monahismului. Edictele din vremea regelui Aoka consemneaz un nou conflict de ordin religios, cu prilejul cruia are loc un nou consiliu, cel de-al al treilea, la Pataliputra, aproximativ n anul 250 .Hr., la 236 de ani de la moartea lui Buddha. Dirijat de Moggaliputta Tissa i ntrunind n jur de o mie de clugri (printre care se zice c s-ar fi numrat nsui Aoka, n calitate de monah), consiliul a stabilit sthaviravadismul (budismul theravada) ca singura form ortodox i nu a aceptat niciun compromis n favoarea dizidenilor religioi, care expulzai fiind din cadrul Sanghi, au fost catalogai drept eretici. O alt realizare a consiliului a fost ntregirea Canonului Pali prin adugarea textului Abhidammam Pitaka. Tot n aceast perioad, din cercul sthaviravadinilor se mai desprinde o nou grupare, cea a srvstivadinilor. Imediat dup aceste schisme, colile budiste au nceput s alctuiasc o Abhidharma/Abhidhamma, adic o colecie de lucrri filozofice. Versiuni asemntoare acestui tip de scriere au existat probabil i n timpul lui Buddha, ns concepute sub forma unor liste. Evoluia budismului ns, a dus la ncadrarea conceptelor cuprinse n acele liste ntr-o lucrare mult mai voluminoas i mai sistematic, ntr-o nou Pitaka: Abhidhamma Pitaka. Unii academicieni moderni numesc aceast etap "budismul Abhidhamma". Cu toate acestea, unele coli, Mahasamghika de exemplu nu au o Abhidhamma Pitaka, fapt ce se afl n conformitate cu refuzul lor de a aduce adugiri canonului. Stingherit de numeroasele schisme, rspndirea budismului a decurs lent pn n perioada mpratului mauryan Asoka cel Mare, care fiind un susintor public al acestei religii a avut o importan incomensurabil n istoria acesteia. Avnd pentru lumea oriental un rol asemntor cu cel al lui Constantin cel Mare fa de Europa i cretinism, Asoka a mbriat budismul, ridicndu-l la statut de credin imperial i a pstrat n acelai timp o atitudine tolerant n raport cu celelalte confesiuni. Vrnd s unifice subcontinentul indian i restul Asiei de Sud sub o singur religie, mpratul mauryan a construit numeroase mnstiri i stupe (n jur de optzeci de mii i sunt atribuite n prezent), a protejat clugrii i a trimis misionari n ntreaga lumea. O orientare a misiunilor a fost nspre vest, nspre teritoriile iraniene, Siria, Afghanistan, Egipt, Cirene, Macedonia iEpir, iar alta s-a concentrat n sudul peninsulei, anume Sri Lanka i Maldive. Cele dou incursiuni misionare au avut ca efect pe de-o parte final izbucnirea budismului n China i de cealalt parte, transportarea budismului theravada n afara teritoriului originar, rspndirea lui n zona insular a Oceanului Indian (inclusiv Sri Lanka) i de-a lungul coastelor sud-est asiatice. Pe teritoriul Indiei, Asoka a rspndit religia n Mysore, Kashmir,Maharashtra, Varanasi i Himalaya Tradiia budist menioneaz n Milinda Panhaexistena unui rege indo-grec,Menandru, din secolul al II-lea .Hr., convertit la budism i devenit arhat. Epoca lui Asoka marcheaz prima emanaie a nvturilor budiste dincolo de teritoriile indiene. Conform edictelor lui Aoka, au fost trimii emisari cu precdere n teritoriile nvecinate Imperiului Seleucid i n regatele elenistice din bazinul mediteranean. Aceasta a favorizat, un secol mai trziu, apariia monarhilor buditi vorbitori de limb greac din Regatul Indo-Grec i dezvoltarea artei grecobudiste din Gandhra. n tot acest timp, budismul a fost expus att influenelor greceti i persane ct i celor ale religiilor indiene non-budiste. Dup moartea lui Asoka, Imperiul Maurya cunoate o perioad de regres i ncepe s se destrame. De asemenea, budismul sufer noi sciziuni nu doar n grupurile "ortodoxe", ci chiar i n noile coli. Teritorii le septentrionale ale fostului imperiu revin dinastiei Sunga ai crei membri erau adepi vehemeni ai brahmanismului i doreau resuscitarea practicilor vedice. Evoluia budismului n India nu este ns atenuat nici de amplul proces de sectarizare, nici de persecuiile regeluiPushyamitra Sunga (185-151 .Hr.), cel mai proeminent membru al noii dinastii, contra credincioilor buditi. Mrturie a rezistenei i a redudabilei activiti religioase o reprezint numrul mare de monumente budiste nlate n perioada ce a urmat anilor 200 .Hr. Tot n acest timp, regii greci din Bactriana i-au instalat controlul asupra Pakistanului de astzi i a unor zone nordice ale Indiei (Malwa, Bihar i Rajastahn). Se tiu puine despre activitatea social i religioas ale conductorilor greci, ns e posibil ca unii din ei s fi renunat la religiile proprii n favoarea budismului. Un exemplu concret este regele Menandru care domnea peste Punjab i care a rmas imortalizat n faimosul text din limba pali, Milinda-Panha, purtnd o discuie despre filozofia budist cu clugrul Ngasena. Dup Sunga a urmat perioada dinastiei Satavahana care i-a instalat conducerea peste India central, Andhrapradesh i Maharashtra ntre anii 200 .Hr. i 250 d.Hr. La fel ca exponenii dinastiei

precedente, satavahanienii au fost crmuitori brahmanici, dar au manifestat mai mult toleran celorlalte religii. Sub egida lor, hinduismul i budismul s-au dezvoltat i au coexistat pacific. Prin numeroase donaii din partea dinastiei unele centre budiste din regiunea Andhrapradesh ca Amaravati i Nagarjunakonda au ieit n eviden.

Apariia Mahayanei[modificare] Articol principal: Mahayana.

Nimeni nu cunoate n prezent originile geografice precise ale colii budiste Mahayana. Este plauzibil ca diversele elemente ale Mahayanei s se fi dezvoltat n mod independent ncepnd cu secolul I .Hr., fiind inerente la nceput ctorva secte de mic dimensiune de pe teritoriul nord-vestic al Indiei (adic din Imperiul Kushan sau actualul Pakistan), din perimetrul Imperiului Satavahana, de pe coasta vestic din apropierea oraului Bharukaccha (Bharuch) sau n proximitatea unor zone cavernoase ca Ajanta i Karli. Cuvntul "Mahayana" (Marele Vehicul) a fost conceput de adepii acestei noi direcii religioase i intr n contrast cu numele peiorativ "Hinayana" (Micul Vehicul), cu care mahayanitii numesc vechile coli budiste, inclusiv Theravada. Cea mai simpl descriere a celor dou "Vehicule" este cea oferit de cltorul chinez I-ching care observ c cei care "venereaz bodhisattva i citesc sutre mahayaniste sunt numii mahayaniti, iar cei care nu hinayaniti"; cu alte cuvinte, buditii Mahayana au propriile scrieri sacre, neincluse n canonul hinayanist i ador fiine supraomeneti aflate ntr-o stare a existenei imediat inferioar strii de Buddha, fiine numite bodhisattva i care difer destul de puin de zeitile indiene. Se mai pot aduga multe caracteristici descrierii lui I-Ching, dar acestea nu pot fi universal valabile deoarece cele dou "Vehicule", dei divergente n zone complet separate geografic (ca n cazul Sri Lanka - Japonia), au intrat n simbioz i au fcut schimburi de elemente religioase n ariile de contact ca India i China. Cu toate acestea, Mahayana s-a bucurat de o popularitate mai mare dect Theravada, fiind mai puin monastic i mai mult dedicat fiinei, sentimentului. n timp ce Hianyana era conservatoare i rigid n dogme, Mahayana se nfia mai cordial n ceea ce privete caritatea, mai personalizat n devoiune, mai adaptabil n condiiile istorice, i mai ornamentat, mai abundent n art, literatur i n ritualuri[23]. De asemeni, budismul Mahayana aduce un element inedit, care reprezint chintesena acestei coli, i anume bodhisattva, omul iluminat care renun la intrarea imediat n Nirvana i se dedic salvrii lumii de la suferin. Termenul "bodhisattva" nu a aprut ns odat cu mahayanismul, ci exist chiar i n budismul primar, desemnndu-l pe Gautama Buddha n vieile anterioare i n perioada ce precede iluminarea sa. Mahayana a preluat termenul, i-a accentuat semnificaia, cernd n final fiecrui credincios s urmeze calea "bodhisattva". Articol principal: bodhisattva.

Un bodhisattva (bodhi = iluminare, sattva = fiin) este o persoan care i asum durerea rencarnrilor i a existenei; el nu urmrete eschivarea din faa suferinei, ci dimpotriv, nfruntarea ei direct i depirea ei. Suferina este perceput ca un destin colectiv al lumii i nu ca o soart personal. n concepia unui bodhisattva, sinele se confund cu colectivitatea. Conform sutrelor mahayaniste exist dou tipuri de bodhisattva: pmnteti i cereti. n timp ce condiia de bodhisattva pmntesc este accesibil oricrui om n viaa actual, cea de bodhisattva ceresc presupune puteri supraumane ce nu pot fi obinute dect ntr-o via viitoare. Aceste puteri sunt desprinderea de ciclul rencarnrilor i capacitatea de metamorfoz sub un chip sau altul. Astfel bodhisattva celeti sunt asemntori zeilor hindui care se reveleaz omenirii sub form de avataruri. n imagine, o statuie de lemn a unui bodhisattva din perioada dinastiei chineze Song (960-1279).

Expansiunea budismului Mahayana ntre secolele I i al X-lea d.Hr. Tradiia budist asociaz apariia Mahayanei cu domnia lui Kanishka (aprox. 78-123 d.Hr.), unul din cei mai importani regi ai imperiului Kushan. Acesta stpnea nord-vestul Indiei, Kashmirul i Afghanistanul i a fost un important promotor al budismului, performanele sale fiind comparabile cu cele ale lui Asoka. n jurul anului 100 d.Hr. Kanishka reunete cel de-al patrulea consiliu budist n Kashmir sau dup alte surse, n Jullundhar (Jalandhara). Theravadinii nu recunosc acest consiliu. Unul din motive este faptul c membrii consiliului nu se ghideaz doar dup Canonul Tripitaka, ci adopt noi scrieri de natur mahayanist, cele mai notabile fiind Lotus Sutra, Sutra Inimii n variant mai veche i Amitabha Sutra, precum i principii fundamentale ale unei doctrine bazate pe salvarea tuturor fiinelor. Un alt concept adoptat n consiliu este cel conform cruia fiinele buddha i bodhisattva sunt ntrupri ale unei entiti transcendente Buddha-dhatu (principiul lui Buddha). Buddha-dhatu este un element intangibil, nevzut, aflat n cele mai pure adncimi ale subcontientului, prezent n absolut fiecare vieuitoare i care i exercit chemarea spre a te ilumina i a deveni un buddha, este o poten etern, un impuls spre salvare. Noile texte sacre erau scrise n sanscrita budist hibrid sau n pracrit (sanscrita vulgar). Din acel moment, n decurs de cteva secole, Mahayana se va dezvolta i se va rspndi din India spre Asia de Sud-Est i ctre nordul Asiei Centrale, apoi ajuns n est, n China, va fi asimilat lingvistic. Din China, budismul Mahayana va fi transmis n Coreea, Vietnam i n final, n Japonia n 538 d.Hr. Est-asiaticii vor continua s adauge sutre proprii i comentarii la Canonul Mahayanist. Astzi cel mai bogat canon budist Mahayana este scris n limba chinez. Budismul Mahayana a cptat o baz filozofic solid datorit lui Ngrjuna (cca. 150250 d.Hr.), unul din cei mai influeni nvai ai mahayanismului. Respingnd complet ideile coliiSarvstivda, el consider c natura factorilor de existen este constituit din nya (vacuitatea) i alte dou elemente-cheie ale doctrinei budiste, antman (non-sineitatea) i prattyasamutpda(legea condiionismului). coala fondat de Nagarjuna este Madhyamaka. Dup sfritul dominaiei Imperiului Kushana, budismul s-a dezvoltat sub dinastia Gupta (ntre sec. al IV-lea i al VI-lea). n aceast perioad se nfiineaz i centre mahayaniste de nvmnt, cel mai important fiind Universitatea Nland din nord-estul Indiei. nvturile Sarvstivdei, aspru criticate de Nagarjuna au fost reformulate de nvai ca Vasubandhu i Asanga i incorporate ntr-o nou coal, Yogcra (sanscrit, practicile yoga). n timp ce Madhyamaka afirm c nu exist un adevr ultim, (cu alte cuvinte, adevrul ultim este vidul (nya)), Yogcra consider c numai mintea este ultimul adevr existent. Aceste dou coli de gndire, aflate cnd n sintez, cnd n opoziie, reprezint temelia teologiei Mahayana n tradiia indo-tibetan.

Apariia Vajrayanei[modificare]
nvturile ezoterice ale Vajrayanei au aprut mult mai trziu (mai exact, prin sec. al VII-lea d.Hr.) dect celelalte nvturi budiste, dei se spune, n tradiia tibetan, c i ele provin de la Gautama Buddha. Budismul tantric, cum mai este numit Vajrayana, mparte multe similitudini cu tantrismul hindus, dar a preluat i o mare parte a filozofiei mahayaniste. Chiar Mahayana prezenta din secolul al IV-lea unele tendine tantrice manifestate prin formule magice i ritualuri populare. Practicile, scrierile i teoriile Vajrayanei s-au transmis n China, Tibet, Nepal, Maldive,Indochina i Asia de Sud-Est. n India, Vajrayana a reuit s obin stabilitate n Bihar i Bengal. Un centru important l constituia Universitatea Nland care iniial doar a urmrit i nu a produs micrile tantrice, pentru ca apoi s devin un promotor al acestui tip de budism pn n secolul al XI-lea. ncepnd cu secolul al XIII-lea, tantrismul budist din India a suferit o regresiune, la fel ca ntreg budismul indian. Sub presiunea armatelor islamice, Vajrayana din India a fost absorbit de tantrismul hindus, iar spaiul ei de dezvoltare s-a mutat n Tibet, unde s-a conservat pn astzi. Cu toate acestea tantrismul budist indian difer de cel tibetan n anumite privine.

Declinul budismului n India[modificare]

Unii cltori chinezi care au fcut incursiuni pn n India ntre secolele al IV-lea i al VII-lea d.Hr. au contribuit prin descrierile lor la determinarea schimbrilor petrecute n cadrul budismului indian. De exemplu, Fahsien relateaz progresele budismului ntre 399-413, n timp ce dou sute de ani mai trziu, I Ching i Hsuan-Chang constat o decdere uimitoare a acestei religii. Regresul este explicat n parte de numeroasele invazii din exterior ct i de asimilarea budismului n hinduism nu doar datorit unei relative asemnri a doctrinei, ci i pentru facilitile pe care un om obinuit le avea n societatea indian dac era hindus. Atacurile cuceritorilor musulmani i persecuiile acestora au reprezentat lovitura final a budismului ret eznd orice ans de renatere. Clugrii buditi au fost ucii sau gonii n Nepal sau Tibet, mnstirile au fost prdate,

bibliotecile au fost arse, iar multe din lcaurile religioase au fost distruse. Cnd Imperiul Britanic a ocupat India, budismul dispruse complet de pe teritoriul ei.

Principalele tradiii[modificare]
Cel mai comun mod de a mpri colile budiste este prin studierea limbilor canoanelor existente (majoritatea scrise n pali, tibetan, mongolez sau chinez, dei exist i texte arhaice scrise nsanscrit i sanscrit budist hibrid). Aceast diviziune este util pentru scopurile practice, dar nu corespunde n totalitate cu mprirea filozofic sau doctrinar a budismului. n ciuda numeroaselor diferene, ramurile budiste au i puncte comune: Toate l accept pe Buddha ca pe un nvtor. Toate au adoptat Calea de mijloc, Legea condiionismului, Cele patru adevruri nobile i Calea cu opt brae. Toate cred c att membrii laicatului ct i clugrii pot s urmeze calea spre iluminare (bodhi). Toate consider statutul de Buddha ca fiind cea mai important dobndire.

Budismul sudic (Theravada)[modificare] Articol principal: Theravada.

n jurul anului 250 .Hr., datorit apariiei unor preri contradictorii privind religia, regele Asoka alctuiete cel de-al treilea consiliu budist menit s pun ordine n cadrul comunitii i s produc un text definitiv al cuvintelor lui Buddha. Condus de Moggaliputta Tissa, consiliul include printre scrierile sacre i Kathavatthu, un text care combate colile dizidente i nu le consider cu adevrat budiste. Cu aceast ocazie, buditii ortodoci ai colii sud-indiene Vibhajjavda susin c primul pas spre eliberare se realizeaz prin experien proprie i raionament critic i nu prin credin oarb. Vibhajjavda va suferi treptat o prbuire n India, dar ramura sa din Sri Lanka i Asia de Sud-Est supravieuiete i astzi sub numele Theravada. Scripturile sale, Canonul Pali, vor fi scrise n insula Ceylon (Sri Lanka) n ultiul secol .Hr. Theravadinii afirm c colile rivale Sarvstivada i Dharmaguptaka au fost reprobate de consiliu, cu toate c Dharmaguptaka este considerat de unele surse chiar o grupare inerent Vibhajjavadei. Aceste dou coli i-au exercitat influena n nord-vestul subcontinentului i n Asia Central i este foarte probabil ca ele s fi contribuit la apariia Mahayanei, nvturile lor fiind conservate de colile mahayaniste. Mult timp tradiia Theravada a crezut c limba pali, limba canonului, este identic cu mgadh, dialectul estic al regatului Magadha, vorbit de Buddha. Cu toate acestea, comparaiile lingvistice dintre limba pali a Canonului i Edictele lui Asoka nu confirm ipoteza, ci dimpotriv relev diferene semnificative. Cea mai mare similitudine ntre cele dou limbi este gsit ntr-o form contaminat de dialect a Edictelor i scris pe o roc din Gujarat, n apropierea Munilor Girnar. Cuvntul Theravada provine din pali i se traduce prin "Doctrina celor Btrni" sau "Doctrina Antic". Budismul theravadin ncurajeaz fructificarea facultilor mentale, dezvoltarea sntoas a minii i cere ocolirea factorilor care ar putea tulbura luciditatea ei (ca alcoolul sau substanele halucinante). Metoda de controlare a contiinei i de antrenare a minii este meditaia. Scopul practicilor este atingerea Nirvanei/Nibbanei, cel mai nalt nivel spiritual, i eliberarea de suferin. nvturile Theravadei spun c experiena suferinei este cauzat de pngririle minii: lcomia, aversiunea i amgirea (iluzia), iar libertatea poate fi obinut prin aplicarea celor patru adevruri nobile i n special a cii cu opt brae. coala Theravada i bazeaz doctrina exclusiv pe Canonul Pali i pe comentariile acestuia. Coleciile Sutta i Vinaya ale Canonului sunt considerate de cercettorii moderni cea mai timpurie variant a literaturii budiste i sunt acceptate ca fiind autentice de toate ramurile budismului. Budismul Theravada este rspndit astzi n form majoritar n Sri Lanka, Myanmar (Birmania), Laos, Thailanda i Cambogia i n mici poriuni din China, Vietnam, Bangladesh i Malaysia. Este n continu cretere n Europa i America.

Budismul estic (Mahayana)[modificare] Mahayana (Marele Vehicul) este o credin dimensionat la nivel cosmic (de aici i atributul "mare") i s-a
nscut prin adoptarea unor texte adiionale despre care se spune c depesc sensul canonului originar Tripitaka. Mahayana trece peste idealul theravadin al lepdrii durerii i al revelaiei personale a arhailor; ea l nal pe Buddha la statutul unei diviniti eterne, omniprezente i omnisciente i creeaz un panteon de fiine cvasidivine,bodhisattva, care se dedic autoperfecionrii, nelepciunii supreme i izbvirii ntregii lumi (oameni, animale, spirite i zei). Prin renunarea la Nirvana imediat, bodhisattva i nsueteo misiune mesianic. Mahayana face din Buddha un om-zeu idealizat i din bodhisattva o excelen universal. Ideologia acestei ramuri

a budismului se opune concepiei theravadine care las s se neleag c iluminarea este un proces personal, individualizat, chiar egocentric, ci vrea s reverse asupra lumii ntregi taina revelaiei. Budismul mahayanist se fundamenteaz pe compasiunea infinit i universal (maha-karuna) a non-egoului i pe voina (bodhicitta) unui bodhisattva de a obine "trezirea minii" (caracteristic strii de Buddha) i cunoaterea necesar conducerii fiinelor spre Nirvana. Alte elemente constitutive ale doctrinei sunt vacuitatea sau vidul (sunyata), dezvluirea interioar a unei spiritualiti perfecte (prajnaparamita; n traducere: "perfeciunea nelepciunii") i Buddha-dhatu (embrionul nemuritor, tathagatagarbha, al nvturii budiste motenit de fiecare fiin). Conform sutrelor mahayaniste, nvturile despre tathagatagarbha reprezint apogeul dharmei budiste, cea mai nalt reprezentare a Adevrului. Mahayana poate uneori transmite o viziune mistic aspura lui Buddha i a Dharmei sale i poate contura o form de panteism aflat n straturile mintale, cognitive. Pe lng canonul Tripitaka, un numr considerabil de sutre reinterpreteaz ntr-un mod original doctrina primar a budismului. Varietatea acestor surse va duce ns la dezacorduri privind gradul de autoritate pe care l ocup. Budismul Mahayana cuprinde dou categorii: budismul estic i budismul nordic. Cu toate acestea, exist o tendin de a asocia Mahayana doar cu budismul estic i de a considera budismul nordic, care integreaz elementele tantrice ale Vajrayanei, o ramur separat. ntr-adevr cele dou tipuri de budism difer foarte mult. Budismul estic este practicat n China, Japonia, Coreea, Singapore, o parte din Rusia i majoritatea Vietnamului. Budismul nordic este practicat n Tibet, regiunea Himalayan i Mongolia i va fi tratat n acest articol mai jos, separat de Mahayana.

Budismul nordic (Vajrayana)[modificare] Articol principal: Vajrayana.

Dei se bazeaz foarte mult pe sistemul doctrinar al Mahayanei, budismul tibeto-mongolez este deseori numit Vajrayna sau Calea de Diamant (alte nume alternative sunt Mantrayna, Tantrayna, budismul tantric sau budismul ezoteric). Aceast ramur religioas accept toate conceptele de baz ale Mahayanei, cum ar fi vacuum-ul (sunyata) i adevrata fiin a lucrurilor (tathata), dar include de asemenea o gam larg de tehnici spirituale fcute s intensifice viaa spiritual budist. O component specific Vajrayanei este acumularea de energie fizic i psihic cu scopul dezvoltrii capacitilor contientului i ale celor de concentrare. Aceste stri profunde sunt capabile s conduc eficient omul pn la condiia de Buddha. Folosind aceste tehnici se spune c un budist poate atinge condiia de Buddha timp de o via sau, mai puin, doar pentru trei ani. Prin meditaie se spune c practicantul se unete cu universul, prin identificarea consubstanialitii lui cu restul lumii. De asemenea el identific o legtur cu fiinele superioare ca buddha i bodhisattva i mprumut forele supranaturale a acestora pentru a nlesni revelaia. Meditaia este ajutat de diferite elemente magice: formule sacre (mantra sau dharani) care sunt ori nume de zei, ori silabe (bija) sau cuvinte simbolice, ce trebuie rostite n mod repetat, micri ritualice ale minii (mudra) i diferite pictograme circulare i diagrame(mandala) desenate pe pnz, piatr, metal sau pmnt, folosite pentru sporirea concentrrii. O alt particularitate semnificativ a Vajrayanei este autoritatea unui lama, un maestru spiritual asemntor guru-ului dinhinduism. Vajrayana se bazeaz pe relaia intim, imediat dintre nvtor i discipol, pe revelarea tantrelor de ctre un maestru n urma unul proces iniiatic. n ceea ce privete scripturile, Vajrayana recunoate att scrierile theravadine ct i pe cele mahayaniste, dar le ncununeaz cu o colecie de tantre budiste, dintre care unele sunt incluse i n literatura budist chinez sau japonez.

Situaia prezent a budismului[modificare]

Numrul actual al buditilor variaz ntre 230 i 500 de milioane, cu toate c suma de 350 de milioane este n general acceptat ca fiind cea mai verosimil[24]. Aceast discrepan de date demografice se datoreaz faptului c n multe ri credincioii i exprim adeziunea att budismului ct i unor credine populare (sau chiar altor religii), oscilnd ntre practicile celor dou tipuri de sisteme religioase sau mbinndu-le. Astfel exist "budism thailandez", "budism sri-lankez", "budism singalez", etc., considerate de unii coruperi ale budismului primar. De asemenea, unii credincioi fac greeli de interpretare ale acestei religii fie pornind de la lucrrile sacre i neglijnd punerea lor n aplicaie, fie dezvoltndu-se practic fr a avea o baz canonic. Cu toate acestea, numrul aderenilor este considerabil plasnd budismul pe poziia a patra n clasamentul celor mai nsuite religii dup cretinism, islam i hinduism. Budismul nu are o limb sacr comun pentru toate formele sale: theravadinii utilizeaz texte din limba pali, buditii est-asiatici folosesc chineza, iar buditii tibetani tibetana. Odat ajunse n Occident, nvturile celor trei ramuri ale budismului i scrierile sacre sunt transpuse n limbile locale.

Budismul n diferite regiuni[modificare] Budismul n Sri Lanka[modificare]

Fiind ara unde budismul a avut cea mai mare longevitate i unde i-a conservat cel mai mult timp statutul de religie a majoritii, Sri Lanka a mbriat aceast credin nc din secolul al II-lea .Hr. conform unor cronici ca Dipavamsa n urma aciunilor misionare ale clugrului Mahinda, fiul lui Asoka. Astzi 70% din populaie este budist, cei mai muli dintre ei fiind adepii ramurii Theravada, care de altfel are i o bogat tradiie n aceast insul. Canonul Pali de exemplu, autoritatea suprem a theravadinilor, a fost transpus n form scris n Sri Lanka n jurul anilor 30 .Hr. O legend spune c Sanghamitta, fiica lui Asoka a adus pe insul o ramur din Copacul Iluminrii (sau Copacul Bodhi[25]), a sfinit locul i a plantat-o la Anuradhapura.

Budismul n Tibet[modificare]
Budismul tibetan se difereniaz foarte mult de celelalte forme ale budismului. Fiind tradiional afiliat Mahayanei prin scopul de a obine condiia de buddha pentru a elibera semenii de suferin, el cuprinde i ritualurile magice i ezoterice ale Vajrayanei. Legendele spun c elementele budiste au ptruns n Tibet n timpul "celui de -al 28-lea rege", Thothori Nyantsen(sec. al V-lea), care se pare c a fost un conductor local din valea Yarlung. Istoria legendar revel multe aspecte inedite, miraculoase, n timpul domniei acestei cpetenii (se spune c din cer cdeau volume sacre, lovind acoperiul regelui, etc.), dar e posibil ca aceste mituri s aib i un suport real: venirea misionarilor buditi.

Budismul n China[modificare]
Budismul a ptruns n China la puine secole de la decesul lui Buddha, ntr-o perioad cnd taoismul i confucianismul dominau acest teritoriu asemntor Indiei prin vastitate i diversitate cultural. La nceput nu a acaparat muli adepi n China, ns ncepnd cu secolul al II-lea d.Hr. i lrgete comunitatea datorit unor oarecare similariti cu taoismul i a uurinei cu care nvturile erau receptate. Astzi China are cel mai mare numr de adepi ai religiei budiste (dei greu de stabilit, numrul s-a aproximat la cca. 102 [26] milioane ), majoritatea fiind mahayaniti: cei din est sunt "buditi est-asiatici" sau "mahayaniti chinezi", iar cei din centru, din nord i din Tibet sunt "buditi tibetani" sau "mahayaniti tibetani". Instaurarea comunismului n China i Tibet a mpiedicat dezvoltarea liber a acestei religii prin nchiderea mnstirilor i abolirea oricror forme de ceremonii religioase publice.

Budismul n Thailanda[modificare]
Cu 95% din populaie mprtind credina budist, Thailanda este ara n care aceast religie are cea mai mare densitate demografic. Budismul thailandez este theravadin, dar integreaz i elemente regionale folclorice cum ar fi venerarea strmoilor. Se prezum fr dovezi concrete c budismul a ptruns pentru prima oar n aceast zon n secolul al III-lea .Hr. mulumit misionarilor regelui Asoka. Arhitectura religioas se caracterizeaz prin stupe nalte poleite cu aur. Ca n majoritatea rilor theravadine, budismul n Thailanda este reprezentat de autoritatea clugrilor, care pn n a doua jumtate a secoului al XX -lea, i ncepeau vocaia la opt ani slujind la un templu ca dek wat ("copil de templu"). Principalul motiv pentru a deveni un dek wat este de a acumula o educaie de baz prin citirea, scrierea i memorarea textelor sacre cntate n diferite ritualuri. De aceea templele rurale (wat) au servit ca o structur de baz n instruirea elementar a populaiei. Astzi ele cedeaz teritoriu aparatului educaional condus de guvern dei nc i exercit dominaia cu pregnan n unele zone. n decursul istoriei thailandeze educaia, considerat elementul cheie al siguranei i dezvoltrii naionale, s -a aflat exclusiv n minile clugrilor buditi. Mnstirile budiste (numite wat) au nfinat coli pe domeniile lor, iar clugrii, pe lng ndatoririle lor religioase, predau tinerilor localnici cititul, scrisul, aritmetica, precum i alte materii. n prezent exist peste 30 000 temple, majoritatea cu propria lor col, rspndite pe ntreg teritoriul regatului. n Thailanda modern colile sunt de stat, de templu sau private. colile private sunt de trei feluri: thailandeze cu predare exclusiv n limba thailandez, bilingve - cu predare n limbile thailandez i englez i internaionale cu predare n limba englez. Majoritatea colilor private angajeaz profesori strini pentru a preda limbi strine, cum ar fi engleza, chineza, japoneza i franceza.

Budismul n Japonia[modificare]
Budismul Mahayana a fost adus n Japonia din Coreea n secolul al VI-lea d.Hr ca o consecin a contactelor cu lumea central-asiatic prin Drumul Mtsii. S-a impus rapid n arhipelag datorit voluminosului canon religios, a corpului doctrinar elaborat, a clerului bine organizat i a tradiiei nfloritoare n art i arhitectur, caracteristici de care credina autohton japonez, intoismul, ducea lips. Superioritatea net a budismului nu a exclus o simbioz cu religia tradiional, ci dimpotriv, Buddha a devenit n scurt un zeu intoist ( kami). Budismul japonez a marcat istoria budismului internaional prin diverse coli tradiionale, cele mai importante fiind probabil cele dou din perioada Kamakura (1185-1333) i anume coala Budist a Pmntului Pur, promulgat de Genshini artriculat de unii clugri ca Hnen, care insist asupra salvrii prin credina ntr-un buddha celest numit Amida i consitituie cea mai mare sect budist din Japonia (i poate chiar din Asia) i coala Zen, cu un caracter mult mai filozofic, care a fost adoptat de clasele nobiliare japoneze i a avut un
[27]

impact imens asupra culturii Japoniei. n perioada naionalismului japonez ce a precedat cel de-al doilea rzboi mondial, budismul a fost privit cu ostilitate ca un element exterior ce pericliteaz valorile tradiionale i sa ncercat, dei fr succes, o dislocare a intoismului din budism. Astzi Japonia numr peste 89 de miloane de buditi (aproape 50% din populaie), fiind a doua ar din lume dup China n ceea ce privete lrgimea comunitii budiste.

Budismul n Mongolia[modificare] Forma budist instituit n Mongolia este cea a budismului tibetan. Mongolezii tradiionali venerau cerul i pe strmoi i erau adepii unui amanism nord-asiatic. n anul 1578, Altan Khan, vrnd s uneasc sub
conducerea sa neamul mongol, a pactizat cu liderul unei secte budiste tibetane oferindu-i colii sale protecie n schimbul legitimitii religioase. Liderul a primit titlul de Dalai Lama (adic de nvtor spiritual suprem; n traducere expresia nseamn "lamaoceanului"), pe care l poart i succesorii si de astzi. Altan Khan moare puin timp mai trziu, ns secta budist Gelug se rspndete n ntreaga Mongolie. Budismul mongolez combin Mahayana cu ritualurile tantrice i practicile tibetane tradiionale i este coordonat de lama, lideri spirituali similari unor guruhindui. n perioada 1924-1990, manifestarea religioas n aceast ar a fost stingherit de regimul comunist (de altfel Mongolia a fost prima ar budist care a trecut la comunism).

Budismul n India[modificare]
Dup extincia budismului de pe teritoriul indian din secolul al XIII-lea, aceast religie tinde s se ntoarc la origini abia n 1891, prin iniiativa unui mentor sri-lankez, Anagarika Dharmapala care fondeaz Maha Bodhi Society. Aceast societate construiete multe temple i mnstiri (vihara) n India, inclusiv cea din Sarnath, locul primei predici a lui Buddha i se ocup cu promovarea budismului n peninsul. n 1892, Kripasaran Mahasthavir creeaz o nou organizaie, Bengal Buddhist Association, avnd aceleai scopuri. O alt micare pro-budist este aceea a indienilor fr cast (dalit sau paria) iniiat n ani 1890 de reprezentani ai acestei clase, Iyothee Thass, Brahmananda Reddy i Dharmananda Kosambi. n 1956, prin convertirea liderului dalit B. R. Ambedkar la budism, muli dintre partizanii lui au fost impulsionai s i imite gestul. Meditaia budist Vipassana acapareaz tot mai muli amatori mai ales n India, dar i n rile occidentale. n prezent, n India sunt 12-17 milioane de buditi.

Simbolurile budiste[modificare]

Roata dharmei (Dharmachakra), unul din cele mai importante simboluri budiste. Cele opt spie nfieaz calea cu opt brae, iar cele trei fragmente ntreptrunse din centru reprezint Buddha, Dharma(nvtura) i Sangha(comunitatea). Multe din simbolurile budiste trebuie s fie raportate la cultura i populaia de la care provin. De aceea cteva simboluri sunt legate de India antic i pot fi gsite de asemenea n religia hindus, dei cu un sens cu totul diferit. Se spune c Buddha refuza s fac din imaginea sa un obiect de cult, deoarece aceasta ar fi dus la o apoteoz inutil a sa, fr legtur cu nvturile rspndite, alternd sensul lor. El considera caduc venerarea zeitilor i a idolilor. De aceea, pentru a-l simboliza pe Buddha n arta timpurie s-au utilizat diferite motive religioase cum ar fi: roata cu opt spie, copacul bodhi, urma de picior a lui Buddha, tronul gol, bolul de cerit i leul. Cu toate acestea, mai trziu, mai ales datorit artei gandhara de origine elensitic, Buddha va fi transpus n imagine antropomorf, iar statuile sale reprezentndu-l n diferite ipostaze (mai ales cea a meditaiei) vor fi venerate de credincioii buditi. S analizm ns primele simboluri. Dharmachakra sau roata cu opt spie se traduce prin "roata adevrului i a legii" (dharma = adevr/lege, chakra = roat) i simbolizeaz cele opt crri ale drumului ce duce spre iluminare.Copacul Bodhi este copacul sub care Buddha a cptat iluminarea, iar venerarea lui i a frunzei sale era una fireasc, ntruct cultura indian avea deja n acea perioad un cult al arborilor. Tronul este o referire att la obria regal a lui Siddharta Gautama, dar i a ideii de regalitate spiritual. Cteodat baza tronului este decorat cu lei i cprioare, amndou animalele fiind asociate dharmei budiste. Leul este unul din cele mai potente simboluri budiste. Tradiional asociat cu regalitatea, puterea i fora,

acest animal nu dezvluie doar originea lui Buddha, ci i calitatea nvturilor sale numite chiar uneori "Rgetul Leului". Urma de piciorsemnific prezena fizic a Iluminatului. Povestea spune c nainte de a muri, Buddha a lsat o urm de picior lng Kusinara, ca amintire a vieii lui carnale pe pmnt. Bolul de cerit amintete de o istorisire ce a avut loc la scurt timp nainte de iluminarea lui Gautama, cnd o femeie numit Sujata i-a oferit acestuia un bol cu lapte i orez. n acea vreme Buddha practica austeritatea i mnca extrem de puin, dar n mementul primirii bolului i-a dat seama c i trebuie energie pentru a obine revelaia ultim. Dup bodhi, Gautama a aruncat ce mai rmsese n bol, pentru a simboliza renunarea la posesiile materiale. Astfel el gsetecalea de mijloc ntre austeritatea extrem i ataamentul fa de via, iar bolul semnific tocmai aceast filozofie precum i modul de via al clugrilor buditi. Un simbol care a aprut mai trziu este cel al ochilor lui Buddha des aplicai mai ales pe stupele din Nepal. Ei sunt ndreptai n toate cele patru direcii sugernd omniscienta lui Buddha. Cele trei refugii ale buditilor (Buddha, Dharma i Sangha) i-au gsit reprezentarea prin trei bijuterii sau printr-o bijuterie ntreit. Druirea A face daruri este o practic comun n lumea budist. Fiecare cadou fcut are o semnificaie aparte: de exemplu oferind lumin cuiva i ndeprtezi ntunericul ignoranei i oferindu-i tmie i ameliorezi comportamentul etic. Conform budismului, a oferi este o metod bun mpotriva lcomiei i a atarii de ceva. n Tibet druirea se rezum n principal la opt cadouri care au un anumit simbolism: Oferind un bol cu ap pentru curarea feei i gurii conferi noroc. Acest bol reprezint focalizarea tuturor condiiilor i cauzelor pozitive care vor genera efecte de aceeasi natur. Oferind un bol cu ap pentru picioare transmii purificare. Splarea picioarelor reprezint curarea de karma negativ. Oferind flori simbolizezi generozitatea i deschiderea inimilor. Oferind tmie ntrupezi principiile morale i disciplina. Oferind lumin aminteti de stabilitate, claritate, rbdare i ndeprtezi ignorana. Oferind parfum transmii perseveren i efort voluntar. Oferind mncare druieti samadhi, un fel de nectar ce hrnete mintea. Oferind instrumente muzicale conferi nelepciune. n budism, sunetul reprezint nelepciune deoarece nelepciunea este o facultate superioar a minii care o penetreaz aa cum sunetul strpunge lumea fenomenal. Un alt tip de cadouri ce se poate oferi este cel al celor cinci caliti ale bucuriei. Acestea simbolizeaz cele cinci simuri umane (oglida - vizualul, luta - auditivul, tmia - olfactivul, fructul - gustul, mtasea - tactilul), ns bucuria de a face contact cu ele nu este una contaminat, degradat, ci una pur i nltoare. Cele opt simboluri de bun augur Cele opt simbouri de bun augur (sanscrit: Ashtamangala) sunt un set de simboluri foarte populare n Tibet, care se ntlnesc deseori n arta tradiional i religioas a acestei ri. Acestea sunt: Umbrela sau parasolul - simbolizeaz regalitatea i bogia, dar i protecia fa de elementele vtmtoare ca boala, obstacolele, urgiile naturii, etc. Cei doi peti de aur - la nceput erau simbolurile rurilor Gange i Yamuna, dar pot repreyenta norocul pentru hindui, jainiti i buditi. n cadrul budismului, ei dezvluie c fiinele care practic dharma nu trebuie s se team c se vor scufunda n oceanul suferinei, ci c pot s migreze liber (s-i aleag renaterea) ca petii n ap. Vasul cu comori - este simbolul bogiilor inombrabile care pot fi gsite n nvturile budiste. De asemenea semnific via lung, bogie i prosperitate. Floarea de lotus - este completa purificare a trupului , vorbirii i minii i nflorirea faptelor curate n procesul eliberrii. Lotusul red condiia uman: el crete din noroi (samsara), ajunge la suprafaa apei (purificare) i produce o floare minunat (iluminare) Scoica - folosit i drept corn de suflat, semnific adncul, departe-mergtoarul i melodiosul ecou al dharmei. Nodul infinit - este o diagram geometric care simbolizeaz natura realitii unde totul se afl n raport cu totul, crend o reea de karma. Neavnd nici nceput nici sfrit, nodul red i nelepciunea infinit a lui Buddha i unitatea compasiunii i a nelepciunii. Alt semnificaie este caracterul iluzoriu al timpului. Stindardul victoriei - sugereaz triumful nvturii budiste asupra morii, ignoranei i dizarmoniei Roata Dharmei sau Dharmachakra ale crei semnificaii au fost precizate mai sus. Un simbol mult mai recent este steagul internaional al budismului. Redactat n 1880 de Henry Steele Olcott, un jurnalist american, a fost ridicat pentru prima dat n Sri Lanka n anul 1885 i a devenit un simbol al pcii i al credinei. Steagul conine cinci culori simbolice: albastru (pace, buntate i compasiune universal), galben (calea de mijloc, moderaie, vacuitate), rou (virtute, strdanie, demnitate, exerciiu), alb (puritate i eliberare) i portocaliu (nvturi budiste, nelepciune).

Maoismul reprezint o form a comunismului care a preluat numele dup liderul Partidului Comunist din China, Mao Zedong. Diferena principal fa de comunismul din alte ri ale aa-zisului bloc comunist a reprezentat-o conceptia maoista despre "burghezia rosie", care apare chiar in interiorul Partidului Comunist si trebuie combatuta pentru a preveni reintoarcerea la capitalism. Revoluia cultural a fost o astfel de incercare de a lichida burghezia rosie, in special prin mobilizarea tineretului in asa-numitele "Garzi Rosii". Se dorea ca ideologia comunist s domine toate planurile vieii din China. Mao Zedong acord o mare atenie rnimii ca for revoluionar, considernd c n anumite situaii rolul ranilor sraci i al proletarilor agricoli e mai important dect al muncitorilor de la orae. Constituirea de baze revoluionare n mediul rural i folosirea lor pentru a realiza "ncercuirea oraului de ctre sat" n vederea cuceririi puterii consituie o trstur important a tacticii maoiste n timpul rzboaielor cu Gomindanul din anii 1930 i din 1945-1949. Renasterea Caracterizare generala a renasterii Filosofia renascentista Termenul de Renastere provine din limba franceza Renaissance care a fost pus in circulatie in secolul XVIII pentru a insemna reinnoirea artelor. Incepand cu deceniul III al sec XVII termenul va capata un sens deplin. De-a lungul timpului s-au nascut puncte de vedere diferite. Se explica prin faptul complexitatii problemelor si fenomenelor pe care le cuprinde Renasterea si datorita perspectivei diferite din care diferiti cercetatori cercetau aceasta perioada, fiind cercetata de istorici, literati, filosofi, fiecare a intreprins renasterea prin prisma profesiei sale. Renasterea este apreciata de cercetatori ca fiind o adevarata aurora in aceasta istorie, caracterizata prin adevarate explozii spirituale, materiale, efervescenta culturala. Unii spun ca Renasterea este o miscare culturala. 45375iny88oxo8m La aparitia Renasterii au contribuit factori cum ar fi: transformarea structurii profunde ce a avut loc prin trecerea societatii de la feudalism la capitalism prin acumularea de cunostinte a fost favorizata (renasterea) de nevoia de adevar si rationalitate nx375i5488oxxo de nevoia de renuntare la dogme intoarcerea la valorile culturale ale antichitatii afirmarea nestingherita a individualitatii umane. Si astazi mai exista reactii antirenascentiste, pozitie ce se opune admiterii unei etape de dezvoltare si neaga Renasterea. Aceasta supradimensioneaza realizarile din evul mediu si neaga pe acelea ce tin de renastere. Neaga faptul ca Renasterea ar fi o perioada de progres cultural. Sustine ca toate realizarile care se atribuie Renasterii au existat din evul mediu, si ca din sec. X au avut loc mai multe renasteri succesive. Majoritatea societatilor recunosc Renasterea ca o perioada istorica specifica umanitatii. Delimitarea in timp a Renasterii prezinta si ea anumite pozitii controversate, dar in linii mari se recunoaste ca putem vorbi de renastere din a doua jumatate a secolului XIV pana in prima jumatate a secolului XVI. Mai multi cercetatori propun ca renasterea sa fie interpretata in 2 sensuri: mai larg mai restrans. In sens larg prin renastere se caracterizeaza prin : umanismul reforma propriu zisa reforma, Toate aceste dimensiuni sunt momente de emancipare sociala si spirituala. UMANISMUL este faza de inceput a renasterii cu care debuteaza aceasta si se caracterizeaza prin 2 elemente, si anume: prin intoarcerea la valorile culturale si filosofice prin cultivarea unor discipline ale spiritului (literatura, arta) pecntru ca sa se premareasca omul, care este considerat nu numai fiinta naturala ci si sociala, fiind o parte a societatii. Aceasta pozitie de exaltare a omului o gasim in operele lui Dante Aligheri, Bocacio, Petrarca, in care gasim exprimata intelepciunea antica. Rabloise in romanul Manastirea din Tellem i-si ia ca motto fa tot ce vrei este o chemare la descatusarea omului, pentru ca omul nu este considerat numai parte ci el este considerat si ca intreg, el are obligatii dar si drepturi, el trebuie sa traiasca ca o fiinta reala cu aspiratiile sale. Umanismul atinge o dezvoltare maxima in secolul XV in ITALIA ti in sec XVI in celelalte tari europene.

RENASTEREA PROPRIU ZISA este etapa de maturitate in care se manifesta pregnant transformarile generale ale renasterii, in care cultura dobandeste o mai mare autonomie fata de antichitate. Se caracterizeaza prin dezvoltarea artei ilustrata de LEONARDO da VINCI, MICHELANGELO, RAFAEL. Prin dezvoltarea stiintei reprezentata de Copernic si de dezvoltarea filosofiei reprezentata de Giordanno Bruno. In aceasta faza umanismul continua sa se dezvolte mai ales in tarile din afara Italiei. Aceasta faza a renasterii are loc intre 1450-1600. REFORMA este o alta dimensiune a Renasterii legata de primele doua, pregatita de Erasmus din Rotterdam, pusa in practica de catre Martin Luther si calvin. Reforma exprima vointa de emancipare, de insusire a tuturor formelor vietii, se manifesta tendinta ca viata sociala sa se desparta de biserica. Renasterea nu a fost un fenomen national, ci a fost o miscare de eliberare spirituala care s-a manifestat si in Fransa, Germania, Anglia, Polonia, Tarile Romane. In acest sens putem aminti numele unor umanisti romani, cum ar fi: Ioanes Soneras, Nicolae Olacus, Constantin Contacuzino, si intr-un alt timp istoric Dimitrie Kantemir. Filosofia renascentista Aceasta filosofie a fost influentata puternic de dezvoltarea statelor, cand s-au pus bazele experimentului si aplicatiilor matematice. Filosofia renascentista are un caracter antiscolastic, este umanista, este orientata spre studiul omului si al naturii. Se caracterizeaza prin apelul la experienta, care ca, cercetarea naturii sa se faca fara prejudecati. Se caracterizeaza prin proclamarea libertatii de gandire. In cadrul filosofiei renascentiste deosebim 2 elemente : - pe de o parte revine modalitatii de gandire antica se contura intr-un fel sau altul filosofia antica sub forma reinoirii filosofiei antice. Asa este Academia Platonica din Florenta reprezentata prin Marsilio Ficino si Pico Della Marsandela care dezvolta si o gandire platonica. A doua scoala filosofica este Universitatea din Padova cu reprezentanti ca Pietro d Abano si Mascilio Da Padova. Aceasta scoala dezvolta sub semnul lui neo, filosofia lui Aristotel. Filosofia lui Aristotel deabia acum este mai bine conturata. In domeniul filosofiei cel care va fi intemeietorul noilor tendinte este Nicolo Cusanus, desi cardinal esre un om foarte cult influentat de umanism, lucrarea sa numita Di docta ignoratio ridica niste probleme foarte importante, presante de-a dreptul uimitoare pentru timpul respectiv (sec. XV). Aici gasim o teorie cosmologica foarte interesanta. Cusanus pe baza argumentelor filosofice sustine teza Infinitatea universului. De asemenea el era un bun cunoscator al matematicii si vorbeste de rolul metodologic al acesteia. LEONARDO da VINCI a trait intre 1452-1519, este un reprezentant de seama al gandirii renascentiste, este un adevarat titan de care perioada a avut nevoie si pe care a creato. Leonardo da Vinci nu a elaborat un sistem filosofic propriu zis dar a fost un remarcabil ganditor ce a tras concluzia teoretica de pe urma a numeroase observatii si experimente. El este cel care face pasul hotarator in abandonarea principiului autoritatii in stiinta. El cere ca sa se studieze si interpreteaza natura prin propria intelepciune, el cere ca gandirea sa fie proprie, sa se treaca de la declaratia abstracta a cunostintelor privind demnitatea omului la afirmarea valorii. Evul mediu poate fi depasit prin afirmarea capacitatii creatoare a omului dand drept calauza puterile sale intelectuale. Refuza intelepciunea gata facuta si cere contactul direct cu natura care sa fie cercetata prin observatii si experienta, dar si ratiunea care este cristalizata in modelele matematicii. Leonardo considera ca cea mai importanta problema a stiintei este cea a naturii. In acest sens el aduce o contributie importanta la teoretizarea si aplicarea metodei in stiinta. La baza metodei stiintifice trebuie sa stea experienta pentru ca intelepciunea este fiica experientei. Critica pe filosofii speculativi care sunt reprezentantii unei false stiinte. Dupa el nu se poate spune ca o stiinta este adevarata care incepe si sfarseste in minte. Leonardo formuleaza doua rezultate ale metodei experimentale, valabile si astazi : sa procedeze in mod sistematic sa repeti de mai multe ori experienta inainte de a face generalizari. Leonardo pune accentul pe observatii si experienta, nu a neglijat rolul intelectului in cunoastere. El nu este un empirist si are in vedere rolul ratiunii, gandirii prin descoperirea cauzelor, sa descopere legile ce guverneaza fenomenele. El clarifica problema dintre teorie si practica, considera ca practica este subordonata teoriei. El spune ca stiinta este capitanul si practica soldatii. Studiaza mai intai stiinta si apoi practica nascuta din aceasta stiinta, ironizeaza pe aceea care tin mortis la practica. Leonardo a dat o importanta deosebita matematicii spunand ca aceasta ne ofera adevaruri sigure si necesare. A avut preocupari multiple pictor, sculptor, arhitect, fizician, anatomist, muzician, botanist, scriitor. In toate astea a adus o contributie importanta. In domeniul artistic apare ca un adevarat inovator al artei din sec. XV. Tablourile pictate de el Monalisa, Cina cea de taina, Buna vestire, Madona si pruncul sunt adevarate opere nemuritoare. Leonardo este un adevarat UOMO UNIVERSALE. Criticul Edgard Papu arata carei personalitati i se poate atribui acest apelativ de uomo universale (om universal). Se poate atribui apelativul de uomo universale acelei personalitati care stapanesc cu geniu mai multe domenii ale culturii. In sec. XVI Neagoie Basarab este considerat un uomo universale, in lucrarea lui gasim o limba bine calculata in efecte, calitati de orator si poet.

Antimonie Tineanu uomo universale cu o contributie deosebita la cultura romaneasca. A scris opera de baza Didahiile. Din aceasta opera reies calitatile lui de om universal orator, xilograf, sculptor, arhitect, miniaturist. Dimitrie Cantemir uomo universale filosof, istoric, compozitor, desenator, scriitor Cresterea si descresterea Imperiului Otoman. GIORDANO BRUNO 1548-1600 s-a nascut la Nala in apropiere de Napoli. La varsta de 11 ani a fost incredintat unui calugar pentru educare, apoi intr-o manastire ce o paraseste in curand, fiind nevoit sa duca o viata de pelerin, deoarece era urmarit de Inchizitie. Neputindu-i suprima ideile, inchizitia la 17 februarie 1600 la ars pe rug. El este considerat un erou al filosofiei. Opera sa reprezinta prototipul cunoasterii umane. A scris mult, dintre operele lui amintim : Arca lui Noe, Despre infinit, Despre cauza, Dialoguri Italiene. Desi a dus o viata chinuita el a studiat operele marilor filosofi ai Antichitatii. Conceptia filosofica a lui se caracterizeaza prin atitudinea autodogmatica si antiscolastica. El si-a propus sa elaboreze o noua teorie asupra naturii spunand ca obiectul filosofiei este natura, iar scopul ei este cunoasterea naturii. Lui ii sunt proprii 2 caracteristici : dinamismul intern ordinea. Natura este finita si intruchiparea ordinii si perfectiunii. El sustine idei dupa care Pamantul nu poate fi centrul absolul al lumii fiindca exista o infinitate absoluta de lumi. O alta idee importanta este considerentul ca dinamismul si dificultatea sunt determinate de contrar si iminente naturii, el considera ca natura si Dumnezeu sunt totuna. Sustinand ideea infinitatii Universului pe care o argumenteaza, completeaza teoria geocentrica a lui Copernic. A fost si ramane un filosof al Renasterii ce a contribuit la dezvoltarea gandirii si apropierea Renasterii de perioada moderna sec. XVII.