Antichitatea antica

Grecia
Perioada obscur: c. 1100 750 . Chr. Epoca arhaic: c. 750 500 . Chr Epoca clasic: c. 500 323 . Chr. Epoca elenistic: 323 146 . Chr

Cldiri semnificative: Propyleele (poarta de acces); Templul zeiei Nike Apteros; Parthenonul; Erechteionul

Arhitectura greciei antice

Arhitectura, in mod special templele, nu era rezultatul muncii unui singur artist, ci a celei de echipa, artistii insisi fiind specializati in mai multe domenii si tehnici. Tipul de monument religios caracteristic este templul, care apare catre sfarsitul secolului VIII i.Hr. La inceput era din lemn, apoi din piatra si a preluat tipul comun in lumea egeeana. Consta dintr-o incapere rectangulara, cu o singura usa pe latura mica, flancata de pilastri (coloane) care sustineau acoperisul. In fata usii se gasea un portic cu 2 stalpi sau coloane, de asemenea 4 coloane erau amplasate in partea din spate a templului. Cand templul era inconjurat de coloane pe toate cele petru laturi ale sale se numea peripter. Amplasarea templelor era gandita in armonie cu mediul inconjurator, pentru a sublinia efectul de maretie. Inca din perioada clasica apare un element tipic al templului grecesc, coloana. Aceasta era realizata din cilindri de piatra suprapusi, prinsi unul de altul iar trunchiul coloanelor avea santuri sapate de-a lungul lor, numite caneluri. Spatiul interior cuprindea o incapere centrala, numita cella sau naos, care adapostea statuia zeitatii carei ii era inchinat templul. La templele mai mari exista si o incapere in fata celei, numita pronaos si o alta in spate, numita opistodom, in care erau adapostite obiectele pretioase aduse ca daruri zeului. Dimensiunile obisnuite ale unui templu arhaic sau clasic erau de circa 3060 m sau mai mari. Desi planul general se pastra in toata lumea greaca, nu exista doua temple identice din nici o perioada.

In perioada arhaica se contureaza doua stiluri diferite, prin anumite elemente arhitectonice, cum ar fi coloana sau partea din fata sus a intrarii in templu, numit antablament, stiluri ce vor continua in epoca clasica. Acestea au fost stilul sau ordinul doric si ionic, la care se adauga in perioada elenistica cel corintic. Ordinul doric era mai sever si mai greoi, coloana dorica este masiva, cu trunchiul usor tronconic, cu capitelul (partea de deasupra coloanei, care sustine antablamentul) format din 2 elemente, echina si abaca. Ordinul ionic are coloana mai zvelta, mai usoara si mai subtire, dand impresia de mai multa gratie si armonie. Capitelul are forma de coarne de berbec sau de melc. Ordinul corintic, de mai tarziu, are coloana cu un capitel ornat cu frunze de acant, este in general mai bogat decorat. Din epocile arhaica si clasica se pastreaza pana astazi temple precum cel al lui Zeus din Olimpia, templele Herei si al lui Poseidon din Paestum, templul Olimpeion din Agrigento, al Atenei din Siracuza, Olimpeionul din Selinunte etc. Etalonul pentru geniul creator grec in arhitectura ramane insa ansamblul arhitectonic de pe Acropola Atenei, refacut in timpul lui Pericle. Este constituit din patru edificii, fiecare cu trasaturi particulare si alcatuind un ansamblu unitar. Propileele erau o intrare monumetala, realizata din marmura, flancata de doua corpuri de cladiri cu coloane dorice. Prin porticul central se deschideau 5 porti ce duceau spre incinta sacra. Templul zeitei Atena Nike (Atena victorioasa) este un templu de stil ionic, de mai mici dimensiuni, ridicat pe locul unui vechi altar inchinat zeitei, impodobit cu basorelifuri reprezentand figuri de zei si scene din bataliile impotriva persilor. Parthenonul, templul Atenei fecioara era de fapt marele templu de expresie clasica, cu coloane dorice in exterior si coloane ionice in interior. In naos fusese amplasata statuia inalta de 15m a Atenei, realizata de sculptorul Fidias, intr-o tehnica speciala care imbina lemnul cu aurul si fildesul. Statuia originala nu s-a pastrat, doar copii romane mai tarzii, de mai mici dimensiuni si realizate in piatra. Partea superioara a templului (frizele si frontonul) erau bogat decorate cu basoreliefuri. Pe toate cele patru laturi, erau scene reprezentand lupta zeilor cu gigantii, a atenienilor contra amazoanelor, a lapitilor contra centaurilor precum si cucerirea Troiei. Cele mai importante basoreliefuri au fost realizate de Fidias si elevii sai, astazi ele se gasesc la British Musem din Londra. Erechteionul este un templu de dimensiuni medii, care adapostea 9 sanctuare. Cuprinde 3 corpuri de cladiri, fiecare avand un portic cu coloane ionice. Unul dintre porticuri are trunchiurile celor 6 coloane in forma trupului unor femei, numite cariatide. In epoca elenistica, statutul artistului e diferit, el nu mai e considerat un simplu mestesugar, ci o persoana cu un important statut social si o buna situatie materiala, datorita numeroaselor comenzi pe care le primeste. Caracteristic acestei perioade in arhitectura este gustul pentru colosal, pentru supradimensionarea monumentelor. Opere din aceasta perioada sunt templul lui Apollo din Milet, templul zeitei Artemis din Efes, Altarul din Pergam, mausoleul din Halicarnas si multe altele. Decoratia acestor monumente e mult mai bogata decat in epoca clasica, predomina stilul corintic.

Roma antica

Opus quadratum Opus reticulatum Opus mixtum / compositum

Arcul,bolta,cupola Forumul Templul

1. Templul zeiei Fortuna Virilis, c. 100 . Chr., Roma 2. Pantheonul, c. 117-125 d. Chr., Roma 3. Teatrul lui Marcellus, sf. Sec. I d. Chr., Roma 4. Amfiteatrul Flavilor (Vespasian & Titus), c. 70-90, Roma 5. Arcul lui Titus Livius, c. 82 d. Chr. 6. Arcul lui Septimius Severus, 203 d. Chr. (construit de Domitian), Via Sacra, Roma Forumul Roman

Mosaic Fresca

Arhitectura roman
Arhitectura greceasc a contribuit cu influene semnificative la dezvoltarea arhitecturii romane, elementele greceti fiind folosite n scop decorativ sau la faade. n comparaie cu vechile civilizaii, romanii au creat principii constructive noi, exploatnd mai bine calitile materialelor i introducnd materiale noi ca cimentul. Structura cldirilor romane se baza pe bolile i zidurile de piatra i beton, i nu pe sisteme cu stlpi i grinzi ca la arhitectura greaca. Bolta i cupolele le -au permis romanilor s zideasc spatii mai mari, fr a folosi stlpii de susinere intermediari. Romanii au iniiat utilizarea amestecului de beton n construcii, fabricat din var, moloz, apa i cenu vulcanic, acoperind suprafee mari. Acesta a permis dezvoltarea construciilor la o scar nemaintlnit pn atunci realizndu -se cldiri monumentale ca: Panteonul, Colosseumul. Descoperirea betonului ca material de construcie va revoluiona arhitectura, stabilindu-se noi concepii spaiale. Construciile se realizeaz mai rapid i au mai mult stabilitate. Aezrile romane se construiau dup un plan de sistematizare n form rectangular, n jurul a doua drumuri largi care formau axele nord-sud i est-vest. Forumul, predecesorul pieei publice, era construit pe agora greceasca i se afla la intersecia dintre aceste doua drumuri, fiind nconjurat de cldiri publice, de exemplu, bazilici (sli de judecat i activiti comerciale), temple i arce de triumf. Statul deinea monopol asupra materialelor de construcii. Fabricarea crmizilor se desfura n crmidriile statului, iar armata suporta cheltuielile pentru construirea cldirilor civile. Drumurile i podurile care strbteau imperiul au permis circulaia rapida a bunurilor, informaiilor i trupelor. Vila romana, cu grdini, terase i coloane, ilustreaz situaia materiala nfloritoare a romanilor. Fiind o expresie a puterii statului, arta Romei antice, era dominat de spiritul utilitar i practic al romanilor. De la arhitectura etrusc i greac, romanii au preluat: noile principii urbanistice (utilizarea unor planuri regulate la proiectarea oraelor, cu strzi i trotuare pentru circulaie, canalizare); ideea pieei publice ca centru al oraului; ordinele de arhitectur (doric, ionic i corintic); ideea decorrii construciilor prin picturi i mozaic.

Tipurile de construcii: forumul: centrul oraului, locul unde se adun toi locuitorii cetii; exemple: cele ri dicate de Cezar, Augustus, Traian, Nerva, Vespasian; bazilica: construcii de mari dimensiuni unde au loc adunri publice, edinele Senatului; exemple: Bazilica milia, Ulpia, Giulia; teatrul, amfiteatrul, odeonul, stadionul, circul: edificii destinate distraciei; exemple: Colosseum, Teatrul lui Marcellus, amfiteatrele din Arles, Nmes, Verona; termele (bile publice): termele lui Agrippa, Caracalla, Diocleian i Constantin cel Mare; monumente comemorative: erau ridicate nu numai n cinstea unor eroi, ci i pentru a glorifica mpratul; exemple: arcurile de triumf ale mprailor Septimiu Sever, Titus, Traian, Constantin, columna lui Traian, monumentul triumfal Tropaeum Traiani (de la Adamclisi, Constana); locuinele: cele de la ora se numeau "vila urban", iar cele de la ar, "vila rustic"; exem ple : casele din Pompei i Herculanum; palatele imperiale, care devin foarte numeroase n perioada imperiului; exemple: Palatul Flavilor, Palatul lui Diocleian; templele: pot fi nchinate unui zeu sau mai multor zei; exemple: Pantheonul, templul Vestei, templul lui Jupiter; canale i apeducte, necesare alimentrii cu ap a oraelor aflate n plin expansiune (exemplu: canalizarea Romei antice); poduri, care asigurau legtura ntre diferitele regiuni ale unui vast imperiu; exemple: Podul din Alcntara (Toledo); construcii militare; exemple: Castrul roman Apulum din Alba Iulia.

Creterea i expansiunea Imperiului Roman s-a reflectat n grandoarea arhitecturii. Intensificarea ameninrilor externe i popoarelor migratoare din secolul III, lipsa banilor, succesiunea mprailor incompeteni i prbuirea lent a imperiului au oprit evoluia arhitecturii.