NIIP=CA + valuation change NII = ra *A rb*B TB=balanta comerciala (TB1, Tb2) CA=contul curent (CA1, CA2) B1*=pozitia neta

a a investitiilor straine r=rata dobanzii platite pentru investitiile pe o perioada B0*=activele straine nete la sfrsitul perioadei 0 Venitul net din investitii 1=r*B0* CA1=rB0*+TB1 CA1=B1*-B0* B1*=(1+r)B0*+TB1 B2*=(1+r)B1*+TB2 (1+r)B0*=B2*/(1+r)-TB1-TB2/(1+r) B2*=0 (1+r)B0*=-TB1-TB2/(1+r) B2*-B1*=CA2 B0*=-CA1-CA2+B2* B2=0 B0*=-CA1-CA2 CA=B1*-B0* CA1=TB1+rB0* TB=X-IM Q+IM=C+I+G+X TB=Q-C-I-G CA1=rB0*+Q1-C1-I1-G1 Y1(venit national)=Q1+r*B0* CA=Y-C-I-G S(economisiri)=Y-C-G

CA=S-I A(absorbtie domestica)=C+I+G CA=Y-C-I-G CA=Y-A 1. CA1=B1*-B0* 2. CA1=rB1*+TB 3. CA=S-I 4. CA=Y-A Echilibrul repr grafica: C1+B1*-B0*=r0B0*+Q1 C2+B2*-B1*=r1B1*+Q2 C1+C2/(1+r1)=(1+r0)B0*+Q1+Q2/(1+r1) U1(C1,C2)=(1+r1)*U2(C1,C2) Raportul U1(C1,C2)/U2(C1,C2) reprezinta negativul pantei curbei de indiferenta pentru o alegere a nivelurilor de consum C1 si C2 (1+r1) este panta bugetului intertemporal optimul este data de intersectia dintre curba de indiferenta si bugetul intertemporal

Echilibrul: o abordare formala: consta intr-o alegere de niveluri de consum (C1,C2), o rata a dobanzii r1 care satisfac r=r* (rata dobanzii pe pietele internat) constrangerea bugetara a tarii C1+C2/(1+r1)=(1+r0)B0*+Q1+Q2/(1+r1) conditia de ordinul I pentru gospodarie U1(C1,C2)=(1+r1)U2(C1,C2) paritatea ratei dobanzii r1=r* variabilele exogene: r0, B0*, Q1, Q2, r*

Balanta de Plati: Daca TB1=Q1-C1 si TB2=Q2-C2 => (1+r0)B0*=-TB1-TB2/(1+r*)

Constrangerea bug intertemp C2=2Q-C1 functia de utilitate=>lnC1+ln(2Q-C1) solutia problemei=>C1=C2=Q balanta comerciala=>TB1=Q1-C1=0

Practic, contul curent poate fi scris ca suma dintre balanta comerciala si balanta de venituri CA1=r0B0*+TB1 si CA2=r1B1*+TB2

Incertitudine Q2=Q+ cu probabilitate Q2=Q- cu probabilitate Q1=Q (Q+)+1/2(Q-)=Q deviatia std=> Q+-Q=, starea pozitiva deviatia std=> Q--Q=-, starea negativ varianta => ()^2+1/2(-)^2= ^2 deviata standard este maximizeaza utilitatea: lnC1+ElnC2 C2=2Q+-C1pentru starea buna C2=2Q--C1 pentru starea rea val asteptata a utilitatii (pe viata) este: lnC1+1/2ln(2Q+-C1)+1/2ln(2Q--C1) conditia optimala=> 1/C1=1/2(1/(2Q-C1))+1/2(1/(2Q+-C1)) o solutie C1=Q

=> (1+r0)B0*=-(CA1-r0B0*)-(CA2-r*B1*)/(1+r*) =>B0*=-CA1-CA2 Socuri temporare si permanente: Economiile emergente reactioneaza la socurile temporare prin imprumuturi pe pietele internationale In acelasi timp, ele se adapteaza la socurile permanente prin ajustarea consumului, balanta comerciala si contul curent nefiind afectate Ipoteze privind Marea Moderatie: Marea Moderatie: scaderea volatilitatii productiei USA dupa 1985 Norocul: economia SUA a fost afectate de socuri mai mici dupa 1985 Incepand cu presedintele FED Volcker si continuand cu Greenspan, USA a avut parte de o stabilitate macroeconomice foarte buna (de asemenea politici de reglementare foarte buna) Schimbari structurale: managementul stocurilor si sectorul financiar

=> 1/Q=1/2(1/(2Q--Q))+1/2(1/(2Q+-Q)) => 1/Q=1/2(1/(Q-))+1/2(1/(Q+)) => 1=Q^2/(Q^2-^2) Daca C1<Q atunci TB1>0

Deteriorarea balantei comerciale: efectul incertitudinii asupra Q2 este fenomenul de economisire precauta Certitudine Q1=Q2=Q, preferinte de forma: lnC1+lnC2 B0*=0 si r*=0

Modelul: firmele Q1=F(K1) si Q2=F(K2) In perioada 1, capitalul este predeterminat Costul capitalului in per 2 este: r+ Profitul in perioada 2 : PI2=F(K2)-(r+)K1 Problema firmei: alegerea optimala a lui K2 pentru maximizarea profitului Solutia : F(K2)=r+ I2=K2-(1-)K1 profitul in perioada 1: PI1=F(K1)-(r0+)K1 Modelul: gospodariile Venitul din avutie este: r0W0 Venitul in perioada 1: r0W0+PI1 Constrangerea bugetara: C1+(W1-W0)=r0W0+PI1 C2+(W2-W1)=r1W1+PI2

Daca =1 => C2=F(Q1-C1)

Echilibrul intr-o economie inchisa: F(K2)=r1+ In acest caz =1, atunci: F(K2)=1+r1 Din S1=Q1-C1 si I1=Q1-C1 => S1=I1

Reactia la un soc temporar in productie intr-o economie deschisa, gospodaria reactioneaza pentru a modera fluctuatia consumului, prin recurgerea la economisiri ori imprumut extern intr-o economie inchisa nu exista access la pietele internationale, gospodariile se vor imprumuta pentru a modera consumul; aceasta insa va ridica rata dobanzii conducand la reducerea investitiilor

Echilibrul intr-o economie deschisa r1=r* W0=K1+B0* si W1=K2+B1*

C1+C2/(1+r)=(1+r0)W0+PI1+PI2/(1+r1) Gospodaria alege optimal consumul in fiecare perioada, C1 si C2 a.i. sa maximizeze utilitatea Optim: Curba de indiferenta este tangenta bugetului intertemporal Echilibrul intr-o economie inchisa Agentii nu au acces la finantarea internationala

solutia la problema de optimizare a firmei: F(K2*)=r*+ Si pentru o economie deschisa si pentru una inchisa, investitiile sunt o functie negativa de rata dobanzii In economia inchisa: rata dobanzii depinde de factori interni (preferinte, avutie) PI2=F(K2*)-(r*+ )K2* , =1

=>P12=(F(K2*)-(r*+1)K2* Implicatii: gospodariile detin avutia sub forma stocului de capital: W0=K1 si W1=K2 Bugetul intertemporal: C1=Q1+K2-(1-)K1 C2=Q2-(1-)K2 Si Q(2)=F(K2) => frontiera posibilitatilor de productie: C2=F(Q1+(1-)K1-C1)+(1-)(Q1+(1-)K1-C1) =>PI1=Q1-(1+r0)K1 C2=(1+r*)(Q1-K2*-C1)+F(K2*)

Bunastarea (welfare) dintr-o economie deschisa este mai mare decat dintr-o economie inchisa

Problema deficitelor gemene Posibile motive: SUA percepute ca un refugiu de siguranta (safe heaven) Datorita crizei datoriilor, economiile din America Latina si-au ajustat contul curent Dereglementarea financara

Problema gospod se modifica, incluzand taxele: Constrangerile bugetare sunt: (r=r*) C1+T1+Bp1-Bp0=r0Bp0+Q1 C2+T2+Bp2-Bp1=r1Bp1+Q2

C1+C2/(1+r1)=(1+r0)Bp0+Q1-T1+(Q2-T2)/(1+r1) Constrangerea bugetara intertemp a economiei (Posibilitatea de consum a economiei): C1+G1+(C2+G2)/(1+r1)=Q1+Q2/(1+r1) Problema echivalentei ricardiene: economisirile private: Sp1=Q1+roBP0-T1-C1 Consumul privat, date fiind cheltuielile guvernamentale, nu este afectat de schimbarile in taxe, iar roBP0 este predeterminat, prin urmare: DSP1=-DT1

O a doua ipoteza: Incepand cu 1980, SUA au inceput sa economiseasca mai putin, in consecinta, SUA au trebuit sa atraga economisiri din restul lumii Putem observa ca rata dobanzii are un comportament total diferit sub cele doua explicatii alternative Explicatia 1: rata dobanzii scade, deoarece oferta straina de economisiri a crescut Explicatia 2: rata dobanzii creste deoarece a crescut cererea SUA de economisiri

Economisirile guvernamentale(surplus fiscal secundar): SG1=r0BG0+T1-G1 Componentele sale: Venitul din activele guvernamentale: roBG0 Surplusul fiscal primar: T1-G1 In concluzie, data fiind o dinamica a cheltuielilor guvernamentale si conditia initiala r0BG0: DSG1=DT1

Un model cu sectorul guvernamental Conform adeptilor teoriei deficitelor gemene, declinul balantei contului curent (dat de S-I) corespunde in mare masura declinului economisirilor guvernamentale cheltuieli guvernamentale in perioadele 1 si 2: G1, G2 guvernul impune taxe: T1, T2 Activele initiale guvernamentale: BG0

Economisirile nationale S in perioada 1 sunt : S1=SP1+SG1 Atunci, schimbarile in S1 sunt date de: DS1=DSP1+DSG1 Insa: DSP1=-DT1 si DSG1=DT1

Constrangerile bugetare pentru guvern: G1+(BG1-BG0)=r0BG0+T0 G1+(BG2-BG1)=r1BG1+T1

constrangerea bugetara intertemporala pentru guvern: G1+G2/(1+r1)=(1+r0)BG0+T1+T2/(1+r1)

Prin urmare: DS1=0 (economisirile nationale nu sunt afectate de momentul in care se introduc noi taxe) DCA1=DS1-DI1 => DCA1=0

In plus, nici firmele nici guvernul nu intampina constrangeri de imprumut si se imprumuta la o rata a dobanzii globala r* In absenta constrangerilor, echilibrul este in punctul A iar C01=Q1-T1 Daca insa exista constrangeri de imprumut, punctul de echilibru este in B, C1=Q1-T1 Scaderea taxelor produce deficit fiscal si de cont curent

Pe de o parte datele ne arata existenta unor deficite gemene la inceputul anilor 80 Pe de alta parte, daca acceptam echivalenta Ricardiana, si mai stim ca au existat niste taieri de taxe (masuri luate de Reagan), ar fi trebuit sa observam o scadere in economisirile publice, o crestere in cele private, dar economisiri nationale constante, respectiv un cont curent nemodificat O ipoteza alternativa este ca deficitul fiscal din anii 80 nu a fost atat datorita scaderii economisirile publice, cat datorita cresterii cheltuielilor guvernamentale DC1+DG1>0 TB1=Q1-C1-G1-I1 DTB1=-DC1-DG1<0

ar implica faptul ca aproape 100% din populatia SUA sa intampine constrangeri ale imprumutului, ceea ce este fals. Mobilitatea pietelor de capital Factori care au contribuit la cresterea mobilitatii pietelor de capital:

Caderea sistemului de rate de schimb fixe Bretton-Woods; implicatii: eliminarea barierelor privind mobilitatea capitalului intr-o serie de economii Cresterea importantei IT astfel incat a devenit posibila tranzactionarea simultana pe mai multe piete de capital Dereglementarea pietelor de capital CA=S-I

Teoretic, o marire a cheltuielilor guvernamentale in aceasta perioada ar putea sa provina din cresterea cheltuielilor militare De ce ar putea esua echivalenta Ricardiana? 1. Gospodariile sunt afectate de constrangeri bugetare 2. Cei ce beneficiaza de reducerile de taxe sunt diferiti de cei care vor plati cresterile in viitor 3. Taxele nu sunt de tip lump-sum (simple impuneri de taxe) Constrangeri ale imprumutului avutia initiala a gospodariilor este BP0=0 si ca nu se pot imprumuta pe pietele financiare, adica BP1>0

Interpretarea paradoxului Feldstein-Horioka Prima critica se refera la faptul ca chiar si intr-o economie deschisa o corelatie pozitiva intre economisiri si investitii datorita faptului ca ambele pot fi determinate de aceiasi factori Caz: economie mica si deschisa pentru care productia in perioadele 1 si 2 este: Q1=A1F(K1) si Q2=A1F(K2)

Efectul unei cresteri asteptate in A2: Investitiile in perioada 1 vor creste pentru a putea creste capitalul in perioada 2; prin

urmare curba I se deplaseaza spre dreapta; in acelasi timp, economisirile in perioada scad si S se deplaseaza spre stanga o modificare a A1 insa: Q1 este mai mare, ceea ce implica o deplasare spre dreapta a curbei S, mai mare decat cea spre stanga datorita cresterii in A2; curba investitiilor nu se modifica insa datorita lui A1 O alta posibilitate consta in prezenta tarilor mari Presupunem un soc care modifica curba de economisire spre dreapta: Sr->Sr Prin urma, curba contului curent se deplaseaza spre dreapta Rata dobanzii se modifica si ea, de la r* la r*, prin urmare, investitiile cresc Astfel, intr-o economie mare si deschisa, un soc asupra curbei economisirilor duce la cresteri atat in economisiri cat si in investitii Alte masuri ale integrarii pietelor de capital O masura este a diferentialului ratei dobanzii Daca diferentialul ar fi diferit de 0 atunci capitalurile ar trebui sa curga spre economiile cu rate ridicate ale dobanzii Daca insa persista un diferential pozitiv, ne-am putea astepta ca unele tari sa implementeze restrictii ale fluxurilor de capital ! Diferentialul ar trebui sa ia in considerare si deprecierea ratei de schimb Motive pentru care diferentialul ratei dobanzii nu este o masura optima a integrarii pietelor de capital Poate reprezenta o masura buna doar daca: 1. Pretul relativ al cosului de consum pentru diferitele tari nu se schimba de-a lungul timpului

2. Nu exista incertitudine cu privire la rata de schimb sau indivizilor nu le pasa despre asta. Paritatea acoperita a ratei de schimb Paritatea acoperita=(1+i)-(1+i)F/S

Diferenta procentuala dintre F si S este cunoscuta ca si discountul forward: fd=(F-S)/S Pt valori rezonabile : fd=ln(F)-ln(S) Pt valori mici : 1+i*+f-s Diferentialul acoperit ale ratei de schimb este dat de: i-i*-(f-s) i-i*-fd O modalitate diferita de a interpreta diferentialul acoperit al ratei dobanzii este de a folosi diferentele intre ratele la depozitele in aceeasi moneda in doua tari, tara de origine si tara de comparatie Diferentialul ratei reale a dobanzii equatia Fisher : r=i-e, unde r este rata reala a dobanzii, i este cea nominala iar e inflatia asteptata Diferentialul ratei reale a dobanzii: r-r*=(i-i*)+(e-*e) => r-r*=(i-i*-fd)+(f-se)+(se-s+ *e- e) f-s=fd 1. prima expresie: diferentialul acoperit al ratei dobanzii(i-i*-fd) 2. a doua componenta: premiul de risc al ratei de schimb(f-se) 3. a treia: deprecierea asteptata a ratei de schimb(se-s+ *e- e) E=SP*/P P=P*S, si atunci: e=1 In realitate, PPP nu se verifica