Economia Australia are o economie de piata puternica si stabila, cu un PIB pe cap de locuitor (de 36300 $) care o situeaza la egalitate

cu primele patru economii vest-europene. In ultimii ani Australia a depasit economiile din tarile dezvoltate si a dovedit elasticitate fata de schimbarile economice survenite la nivel mondial si regional. In termeni reali, economia australiana a crescut, in decursul ultimilor 10 ani, in medie, cu 3.6% pe an, comparativ cu rata de crestere de 2.5% a economiilor din G7. Cresterea constanta a productivitatii, mediul de afaceri solid si increderea consumatorilor, ca si cresterea exporturilor de materii prime si produse agricole reprezinta un stimulent pentru economie. Atentia concentrata a Guvernului asupra reformelor, inflatia scazuta si legaturile din ce in ce mai stranse cu China reprezinta alti factori cheie ai fortei economice. Impactul secetei problema cu care Australia s-a confrunta din plin in ultimii ani, scaderea cererii in exterior, ca si cresterea importurilor au impins, insa, deficitul comercial de la 8 miliarde dolari in 2002 la 18 miliarde in 2005. Balanta de cont curent este, de asemenea, in deficit. In schimb, politica fiscala conservatoare a adus constant intre 2002-2006 un surplus bugetar. In principal, comertul Australiei este reprezentat de: Exporturi: carbune, aur, carne, lana, bauxita, minereu de fier, grau, echipamente industriale si de transport. Principalii parteneri la export ai Australiei pe 2007 au fost: Japonia (19.6%), UE (12.9%; intre partenerii europeni primul loc il ocupa Marea Britanie - 5.2%), China (10.5%), SUA (7.8%), Noua Zeelanda (7.9%), Korea (6.9%).* 1 Importuri: echipamente si masini electrice, calculatoare si echipamente de birou, echipamente pentru telecomunicatii si subansamble, petrol si produse petroliere. Principalii parteneri la import ai Australiei au fost: UE (23.3%; principalii parteneri din UE sunt: Marea Britanie 5.3% si Germania 5.1%), SUA (14.4%), China (11.6%), Japonia (9.8%), Singapore (5.9%).* 2 Cu o populatie de 20 434 176 locuitori si o forta de munca de aproximativ 10.9 milioane, Australia inregistreaza un deficit de forta de munca si se are in vedere aducerea de forta de munca pe perioade determinate, in special pentru domeniul minier si al asistentei medicale. Ca in cazul majoritatii economiilor dezvoltate, sectorul serviciilor este dominant si in economia australiana. Dar, desi economia australiana este dominata de sectorul serviciilor, agricultura si mineritul furnizeaza 65% din totalul exporturilor. De aceea, o scadere a preturilor materiilor prime la nivel mondial ar putea avea un puternic impact negativ asupra economiei.

Serviciile Sectorul serviciilor este unul in plina dezvoltare, cu o crestere economica anuala de 3.8% pentru ultimii cinci ani. De retinut ca exportul de servicii al Australiei a crescut in ultimile doua decenii cu circa 10% anual, devansand rata de crestere a exportului de marfuri (de 7.7% anual). Cu toate acestea, cea mai mare parte a castigului din export al Australiei provine din exportul de marfuri, cu o valoare de A$154.4 miliarde in 2005-2006, fata de A$41.9 miliarde pentru exportul de servicii. Dezvoltarea sectorului serviciilor s-a datorat in mare masura cresterii cererii pentru servicii noi si complexe, ca si aplicarii de noi tehnologii care vin in intampinarea acestei cereri, in special in domeniile finantelor si al afacerilor, transportului, telecomunicatiilor, petrecerii timpului liber. Turismul aduce un castig important pentru Australia, reprezentand peste 60% din totalul exportului de servicii si contribuind semnificativ la crearea de locuri de munca si la dezvoltarea regionala. Exporturile de servicii in domeniul educatiei joaca, de asemena, un rol important, situandu-se pe locul al treilea, dupa transporturi si turism. Sectorul serviciilor imobiliare reprezinta, de asemeni, un sector important, cu o contributie de aproximativ 11.8% la PIB. Este si un sector cu o crestere foarte rapida, de 5.1% anual, pentru ultimii 20 de ani. Sectorul finantelor din Australia este un sector in crestere si stabil. Liberalizarea acestuia la mijlocul anilor 90 a facut posibila participarea pe pietele mondiale, iar prezenta unor banci straine a crescut competitia pe piata interna a serviciilor financiare. Ca urmare, sectorul finantelor si al asigurarilor a inregistrat o crestere anuala de circa 4.7% in decursul ultimilor 20 de ani. Pietele financiare dinamice si eficiente, costurile competitive, stabilitatea politica si economica si mersul inainte al reformelor reprezinta cativa dintre factorii predominanti care au asigurat Australiei pozitia de centru financiar emergent in regiunea Asia-Pacific. Industria Majoritatea industriei australiene a fost sprijinita, in prima jumatate a secolului XX, de tarife protectioniste. Cu toate acestea, multe ramuri industriale au beneficiat de prea putine stimulente pentru a-si imbunatati eficienta sau pentru a concura pe alte piete. In decursul ultimilor ani, industria australiana a castigat mult in eficienta, datorita reformelor si folosirii unor tehnologii de varf, asa incat astazi se ridica un sector industrial competitiv si orientat spre export si spre bunuri de inalta prelucrare. Exporturile industriale ale Australiei au crescut in anul 2006-2007 cu 13.7% fata de anul precedent, marfurile industriale reprezentand circa jumatate din totalul exportului de marfuri. Comertul international si balanta de plati In mod traditional Australia a fost o tara importatoare de capital si, de aceea, a inregistrat deficite de cont curent. In decursul anului 2006-07 deficitul de cont curent al Australiei a ajuns la 5.9% din PIB. In schimb, deficitul balantei comerciale a scazut in 2006-07 la $12 miliarde, in principal

datorita cresterii exportului (10.2% in 2007). 2. Resursele Australiei Dispunand de resurse din abundenta, populatia Australiei se bucura, inca din secolul al XIX-lea, de un nivel de trai ridicat, cu investitii mari in infrastructura sociala, incluzand educatia, formarea profesionala, sanatatea si transportul. Agricultura continua sa fie importanta in economia nationala si regionala, in special datorita dezvoltarii industriei alimentare, orientata cu precadere spre export. Dar, in timp, valoarea pamantului si a surselor de apa au fost valorificate nu doar pentru agricultura (recolte, pasunat, domeniul forestier, pescuit) ci, mai ales, ca baza pentru turism, recreere si petrecerea timpului liber. Probleme cu care se confrunta in acest domeniu: - seceta si resursele limitate de apa potabila - eroziunea solului datorata pasunatului excesiv si metodelor inapoiate ale unora dintre fermele private - salinitatea in crestere a solului datorata calitatii proaste a apei - defrisarea pentru scopuri agricole, care pune in pericol habitatul natural - Marea Bariera de Corali, de pe coasta de Nord-Est este amenintata de numarul ridicat de ambarcatiuni, ca urmare a popularitatii turistice a zonei. Exporturile agricole ale Australiei cuprind: grau, orz, carne de vita, vin, zahar si lana. In majoritatea lor, acestea merg spre Japonia, China, Korea si Statele Unite. In ultimii ani, exista tendinta diversificarii productiei agricole, de la orez la citrice. Sectorul pescuitului este dezvoltat, Australia exportand in toata lumea: ton, creveti, homari, perle. In anul 2005-2006 exportul de produse din pescuit al Australiei a fost estimat la A$1.5 miliarde, cu 0.4% mai ridicat decat in anul precedent. Pe ansamblu, exporturile din agricultura si pescuit au reprezentat 16% din totalul exporturilor pentru anul 2005-2006. Mineritul Principalele resurse ale Australiei sunt: bauxita, carbune, minereu de fier, cositor, aur, argint, uraniu, nichel, tungsten, plumb, zinc, diamante, gaze naturale, petrol. Industria miniera australiana a inceput modest, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, odata cu descoperirea carbunelui. In 1823 au fost raportate urme de aur si, din cand in cand, urme de alte metale. Prima mina a fost una de argint, in 1841. Exploatarea cuprului a inceput la Kapunda, in 1842 si la Burra in 1844. Cam in aceeasi perioada a fost produsa pentru prima oara fonta, langa Mittagong, New South Wales. Descoperirea aurului aluvionar langa Bathurst a dat un puternic impuls mineritului incepand cu 1850. Bunastarea creata de noile mine de aur si afluenta de imigranti au reprezentat inceputul tranzitiei de la o economie bazata pe agricultura si pasunat spre una industriala. Industria s-a dezvoltat pentru satisfacerea nevoilor de utilaje si mijloace de transport ale minelor. Inca mult timp dupa 1851, aurul a reprezentat principala tinta a mineritului, deosebit de importanta fiind descoperirea de la Kalgoorlie Golden Mile din 1890, acesta devenind in timp unul dintre cele mai mari centre ale lumii in mineritul aurului. Prospectiunile asupra campurilor unde s-a gasit aur au necesitat, in timp, utilaje si fabrici

de tratare, deci capital. Asa incat mineritul individual sau in grup a fost inlocuit de companii, care au angajat zeci si chiar sute de oameni. In aceste zone s-au dezvoltat orase, cu locuinte si centre comerciale. Si, atunci cand mineritul a diminuat in aceste zone, orasele au rezistat, devenind centre importante pentru zonele agricole invecinate sau noduri ale rutelor de transport. Cautarea de aur a dus, curand, la descoperirea altor metale. In 1872 a inceput extragerea cositorului in Tasmania si Queensland si, la inceputul anilor 1880, Australia a devenit principalul producator de cositor al lumii. Alte metale de baza au fost descoperite in anii care au urmat. Fabulosul filon de la Broken Hill a fost descoperit in 1883 si a contribuit la dezvoltarea industriei, de mentionat fiind cea a otelului de la Newcastle. Fiecare mina avea nevoie de un oras pentru lucratori, producatorii de utilaje si facilitati de transport, inclusiv porturi pentru incarcarea produselor ce se exportau catre restul lumii. Asa incat, multe dintre orasele Australiei isi datoreaza existenta minelor descoperite pana spre jumatatea secolului XX. La inceputul secolului XX, industria miniera metalifera, alaturi de topitorii si rafinarii, era deja pusa pe picioare. Dezvoltarea mineritului a continuat si in prima perioada a secolului XX, dar a fost puternic afectata de scaderea pretului metalelor la sfarsitul Primului Razboi Mondial. In 1923 a fost descoperit depozitul de plumb-zinc-argint de la Mount Isa, a carui exploatare a inceput in 1931. Resurse metalifere si de carbune In anii '50, principalele resurse extrase erau plumbul, zincul, cuprul, aurul si carbunele. La mijlocul anilor '60 industria miniera australiana a inceput sa se extinda, atat in ce priveste productia, cat si exportul, asa incat, la sfarsitul anilor '60, Australia devine o forta mondiala in productia si exportul de carbune, bauxita, minereu de fier, nichel, mangan, titan si zirconiu si se descopera primele zacaminte importante de uraniu. Aceasta s-a datorat si studiilor geologice si geofizice sistematice, supravegheate de Bureau of Mineral Resources, creat in 1946 si adaptarii metodelor de studiu la specificul austalian, intrucat multe dintre metodele folosite in emisfera nordica nu erau potrivite solului arid al Australiei. Transformarea unor depozite considerate a fi neeconomice in unele economice, prin folosirea unor tehnologii avansate, care au redus costul exploatarii si transportului au fost decisive prin implicarea Japoniei. Un exemplu il constituie dezvoltarea explotarilor de suprafata ale carbunelui in bazinul Bowen din Queensland. Exporturile au crescut rapid si, odata cu socurile petrolului din anii '70, Australia tinde sa devina cel mai mare exportator de carbune din lume. In afara de cresterea economica a Japoniei, expansiunea economiei mondiale din perioada 1950-1960 a crescut cererea de minerale, asa incat, cu o industrie miniera bine pusa la punct, Australia a avut forta sa dezvolte extragerea de noi zacaminte care sa vina in intampinarea acestei cereri. S-a dezvoltat industria australiana de aluminiu, urmata de decizia de a exploata bauxita de la Darling Range, din Western Australia. Perceptia despre epuizarea zacamintelor de fier a cazut prin descoperirea imenselor resurse de la Pilbara, la mijlocul anilor

'60. Descoperirea de nichel in Western Australia de la sfarsitul anilor '60 a transformat Australia intr-un producator de frunte de nichel, atat pentru nevoile interne, cat si pentru export. Resursele petroliere Anii '60 au insemnat primele descoperiri importante in acest domeniu. Primul camp petrolier comercial al Australiei a fost descoperit la Moonie, in Queensland, in 1964. In perioada 1964-1965 au fost descoperite zacaminte importante de petrol la Barrow Island, Western Australia si de gaz, la Barrocouta, la 25 de km coasta Gippsland. Succesul exploatarii de la Gippsland a atras atentia asupra platoului continental al Australiei, 14 zona devenind in anii urmatori principala sursa de petrol si gaz a Australiei. Trenduri in infrastructura Pana la inceputul anilor '80, majoritatea minelor nou deschise au fost planificate a desfasura operatiuni la scara mare. Aveau nevoie de forta de munca si, bineinteles, servicii comunitare pe masura, ca si de facilitati pentru transportul milioanelor de tone produse anual. Guvernele au conditionat concesiunile pentru deschiderea noilor mine de contributia companiilor la asigurarea infrastructurii, nu doar cai ferate si porturi, dar si infrastructura sociala: strazi, case, scoli, spitale si facilitati de recreere. Aceasta cerinta a guvernelor a fost motivata si de faptul ca, resursele apartinand statului, era firesc ca o parte din beneficii sa acopere nevoile publice generale. La mijlocul anilor '80, companiile si-au schimbat viziunea asupra deschiderii de noi mine, preferand sa asigure transportul aerian al lucratorilor decat sa construiasca orase miniere. Hidrocarburile, sub forma de bitum brut, au fost descoperite pentru prima data in 1839, la gurile raului Victoria, la frontiera dintre North Australia si Northern Territory. Industria sisturilor petroliere este una dintre cele mai vechi ale Australiei. Petrolul (incluzand aici si gazele naturale) a aparut, totusi, mai tarziu pe scena productiei minerale australiene. Colapsul pretului petrolului din primul trimestru al anului 1986 nu a influentat exploatarile australiene, investindu-se in continuare in studii si dezvoltarea acestei ramuri. Studiile au aratat, de altfel, ca, in Australia, conditiile geologice au favorizat mai curand formarea gazului decat a petrolului. Marea Timorului a devenit, din 1983, un centru important in extractia de petrol, datorita campurilor de la Jabiru, in timp ce, tarmul de Nord-Vest a devenit important in exploatarea de gaz lichefiat. In 1985, 96% din necesarul de petrol al Australiei era asigurat din productie proprie, in timp, insa, nevoile interne crescand. Perioada anilor '90 a reprezentat una de schimbari semnificative in industria miniera, o perioada de crestere a eficientei si sigurantei exploatarilor, ca si o miscare spre globalizare, pentru reducerea dependentei de resurse si diversitate, ca si pentru protectia mediului. Industria miniera australiana a devenit, dintr-o industrie nationala, una mondiala. S-au facut importante investitii in studiile si industria miniera a altor tari. Australia si-a mentinut pozitia de cel mai mare exportator mondial de carbune cocsificabil. Castigurile industriei miniere au fost in aceasta perioada fluctuante, reflectand situatia

cererii mondiale. A devenit imperios necesar pentru industria minierea australiana mentinerea unor costuri de productie scazute, situatie care a afectat in special companiile mici. Au aparut, in compensatie, firmele care furnizeaza soft pentru industria miniera, Australia furnizand la nivelul anului 1999 60-70% din soft-ul pentru industria miniera la nivel mondial (date furnizate de Minerals Council of Australia for International Economics). Desi exploatarile petrolifere au crescut ca numar si productie, se estimeaza ca Australia este sub-explorata in privinta acestor rezerve. Resurse cunoscute si potentiale Australia dispune in acest moment de cele mai mari rezerve mondiale de plumb, nisipuri mineralifere (ilmenit, rutil, zirconiu), tantal, uraniu, argint si zinc. Se mentine, de asemenea, in topul primelor sase tari din lume in privinta rezervelor de carbune negru si brun, bauxita, cupru, cobalt, diamante, minereu de fier, minereu de mangan si nichel. Exista in Australia peste 400 de mine de marime medie si mare. In general, explorarile incununate de succes si avansul tehnololgic au facut ca rezervele deja cunoscute ale Australiei sa se mentina si chiar sa creasca, fiind cunoscut ca Australia inca 15 dispune de potential mineralier neexplorat. Trendul resurselor Australiei la nivelul anului 2006 (date preluate din Australia's Identified Mineral Resources Report - 2006) Pozitia la nivel mondial: Resursele Australiei de zinc, plumb, nichel, nisipuri minerale (rutil si zirconiu), tantal, uraniu si carbune brun raman, in continuare, cele mai mari din lume, in timp ce bauxita, carbunele negru, cuprul, aurul, minereul de fier, ilmenitul, litiul, minereul de magneziu, niobiul, argintul si diamantele situeaza Australia in topul primelor 6 tari producatoare ale lumii. Resursele economice demonstrate accesibile exploatarii: Un numar restrans de depozite sunt inaccesibile mineritului, datorita politicilor guvernamentale sau restrictiilor de mediu. Resursele si nivelul productiei minelor: Resursele demonstrate ale Australiei pot sustine actualul nivel de productie al minelor pentru inca zeci de ani de acum incolo. Resursele de aur sunt estimate a fi exploatabile pentru 20 de ani de acum incolo (la nivelul actual de productie), cele de plumb la 30 de ani si cele de zinc la 30 de ani - acestea fiind cele mai scazute. Aceste evaluari arata nevoia de a largi campul de explorare, pentru a putea mentine nivelul de exploatare actual. Explorarile mineraliere: Cheltuielile cu explorarile au crescut puternic, ajungandu-se in 2004-2005 la 1028.3 milioane dolari. Desi cheltuielile pentru explorari sunt dominate in continuare de cele pentru aur ($391.7), in 2005, acestea sunt deja mai mici fata de 2003-04; cheltuielile pentru toate celelalte tipuri de explorari (cu exceptia diamantelor) au crescut. Cresteri insemnate s-au inregistrat pentru uraniu (97%), ajungandu-se la 20.7 milioane dolari, minereu de fier (83%) - 116.4 milioane dolari, metale de baza - 261.1 milioane dolari si carbune - 128.8 milioane dolari. Cresterea economica a Chinei si a cererii acesteia pentru resurse minerale, in special metale de baza, minereu de fier si carbune joaca un rol important in perspectiva explorarilor din Australia.

Pentru viitor, se estimeaza cresterea cheltuielilor pentru descoperirea de noi zacaminte. 3. Principalii indicatori economici PIB 760.8 miliarde $ (estimat pentru 2007) rata de crestere 3.9% pe cap de locuitor 36 300 $ PIB pe sectoare ale economiei: agricultura: 3% industrie: 26.4% servicii: 70.6% Cresterea economica: 3-3.5% (estimat pentru 2006-2007) Forta de munca: 10,95 milioane, din care: in agricultura: 3.6% in industrie: 21.2% in servicii: 75.2% Somajul: 4.4% (est. Pt. 2007) Populatie sub limita de saracie: 0% Venitul mediu: 1 050.90 AUD/saptamana (estimat pentru 2006-2007) Rata inflatiei (consumer prices): 3.8% (2007) Investitiile: 27.3% din PIB Bugetul (2007): venituri: 321.3 miliarde $ 16 cheltuieli: 309.1 miliarde $ Datoria publica: 15.6% din PIB (2007) Balanta de cont curent: -56.2 miliarde $ Valoarea exporturilor: 141.7 miliarde $ (2007) Valoarea importurilor: 159.4 miliarde $ (2007) Datoria externa: 826.4 miliarde $ (la 31 decembrie 2007) Rata de crestere a productiei industriale: 3.8% (2007) Productia de energie electrica: 236.7 miliarde kWh (2005) Consumul de energie electrica: 219.8 miliarde kWh (2005) Productia de petrol: 572 400 barili/zi (2005) Productia de gaze naturale: 38.62 miliarde mc (2005) Export de gaze naturale: 12.9 miliarde mc (2005)