TAlcuri noi la texte vechi_ 5 In loc de Cuvant inainte MERGAND, INVATATI! Dupa Inviere, in cele patruzeci de zile cat a mai stat cu ucenicii pana la fndltare, Mantuitorul va fi recapitula cu intentii testa- mentare, pentru dansii, intreaga Sa invatatura si le-a fixat indatori- rile care le reveneau dup& ce E} nu va mai fi cu ei. ,,Mergeti in toata lumea — le-a spus la urma — si propovaduiti Evanghelia la toatd faptura“ (Marcu 16, 15). Apostolii au transmis aceasta misiune urmasilor lor, ierarhiei bisericesti, iar Biserica a reglemen- tat continuarea ei, succesiunea apostolicd garantand transmiterea adevaratei credinte. Propovdduirea Evangheliei este, precum se vede din cuvintele de mai sus, sarcina fixaté direct de Mantuitorul. Episcopii, preotii si diaconii ca ajutatori ai celor dintai, avand toti instituire apostolica, din porunc&é dumnezeiasca, pe ldnga celelalte indatoriri ce li s-au fixat, precum aceea de iconomi ai Tainelor prin care sfintesc toate evenimentele vietii crestine, au si indatorirea expresd de a preda fnvdtatura Mantuitorului si de a o explica, fn asa fel incat s& clarifice, si lumineze si prin cuvant calea care duce la mantuire. Mantuitorul s-a intrupat ca si aduca de Sus, ,,lwmina cuno- stintei* despre toate cele de pe pamant si din cer, privitoare la man- tuire. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie cuprind intreaga Sa Invata- tura. Din cele mai vechi timpuri cArtile scrise despre cele spuse de E] si despre faptele Lui, au fost citite in biserici, iar cele nescrise au fost transmise tot prin Bisericd, din om in om, din generatie in ge- neratie, statornicindu-se astfel, si acestea, in practici si fnvdtaturi care au completat pe cele scrise. Acestea toate igi au izvorul in in- vatatura scrisé. N-o adauga si n-o contrazic. O explica si o clari- fica. De explicatii si de clarificdri s-a simtit nevoia dintotdeauna.6 Dr. Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului Mantuitorul si apostolii au sintetizat si au condensat in cuvinte putine ceea ce continea multa substanta. Daca s-ar fi retinut absolut totul, cu toate explicatiile, Sfanta Scriptura ar fi fost o carte greoaie, prea mare, care ar fi cerut timp prea mult pentru a scoate din ea ceea ce fi trebuie unui om pentru orientare fn viata crestina. Cei care au facut insemnarile — sub inspiratia Sfantului Duh — au stiut s4 reduca totul la minimum-ul necesar, s4 ne dea 0 carte acce- sibila, scurt& si totusi completa. Scurtimea cere fnsi anumite abi- litdti fn depistarea tuturor explicatiilor, in sesizarea adancimii lor gi in legarea invataturilor intre ele, in aga fel incat si nu se lase loc unor goluri, si nici unor contradictii datorate faptului c& nu intot- deauna scriitorii au urmarit © anumit& cursivitate in expunerea © invataturilor. lata de ce, de la inceput s-a simtit nevoia ,,talcuirilor“. Daca evanghelistii au expus faptele si fnvataturile Domnului mai intai verbal si apoi in scris, autorii epistolelor au fost de fapt primii talcuitori, uneori chiar inaintea aparitiei textelor scrise ale Evangheliilor, cum au fost epistolele pauline. Si dupa ei, Sfintii P&rinti si toti cei care au continuat propovaduirea, au facut tot opera de comentatori. Un Sfantul Ioan Gurd de Aur a ridicat. tal- cuirea la rang de necesitate absoluta, cu atat mai mult cu cat Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie trebuiau.si devina si indreptare morale in viata oamenilor si a societatii. Din invatatura primara, conden- sata, trebuiau sa se degajeze reguli morale, bine argumentate si pre- cis definite. Din cele mai vechi timpuri pana azi, invataturile Mantuitorului au fost citite in bisericile noastre si preotii le-au talcuit, fiecare dup priceperea lui. Pentru a sta in ajutoru} preotilor, in aceasta privinta, de timpuriu oamenii mai inv&tati si episcopi cu raspundere pastorala mai pronuntata au cdutat sa-si faci publice modurile lor de interpretare a Sfintei Scripturi. Printre cei dinti si mai impor- tanti, in limba romAna, trebuie numit invatatul diacon Coresi care a tiparit la Brasov ,,7alcul Evangheliilor“ in mai multe randuri (1564, 1567). Se va putea usor observa ci titlul nostru e inspirat direct din acest titlu al diaconului Coresi, dorindu-se pe o linie traditionala de continuitate: Daca si in cartea noastri, macar in parte, s-ar putea gasi ceea ce spera Coresi ca vor gisi cititorii in cartea sa, bucuria noastra ar fi asemanatoare cu a lui. Tat& ce scria Coresi: ,,.Deac-am citit, bine am ispitit si socotit si am aflat cd toate tdlcuiesc si mie toate pldcurd si am scris cu tipa- riul voao fratilor, romdniloru, sd fie prednvadtdturd si va rog fratiiTalcuri noi la texte vechi 7 mei sa cititi si bine sd socotiti cd veti vedea voi insivd, cum ca e margdaritarul si comoard ascunsd intr-dnsele*. Predicile incluse in acest volum au fost initial, cele mai multe, rostite fn catedrala din Sibiu si jnregistrate. Vorbirea libera nu poate’ intotdeauna urma canoanele retoricii, atata sub raportul succesiunii ideilor, ct si sub raportul modului lor de prezentare. Unele au tre- buit revazute stilistic, dar stractura lor a ramas cea initiald, elabo- rata, uneori improvizata, in timpul rostirii. Cum transilvanenilor nu le place sa-l vada pe predicator citindu-si predica, si nici cu notite ajutatoare in m4na, am intrat fn traditia locala, desi am stiut ca riscam lacune in sistematizarea ideilor. Publicandu-le acum, risc inca o data ca aceste lacune sd se vada si stiu ca cititorii nu le vor ierta usor. Dar ei vor trebui s4-si aduca aminte ca intr-o predica nu se poate spune totul si ca, despre aceeasi tema, se poate vorbi in atatea feluri cafi predicatori o trateaza. Eu ji rog pe cititori sa vada in predicile mele doar felul meu de a le trata. Predicile vin dintr-o experienta personala de predicator. N-au fost scrise, prin urmare nici invatate pe de rost. N-au fost nici macar schitate, in adevara-tul inteles al cuvantului, adicd organizate anterior, dup4 un plan clasic de predic, asa cum se invata Ja orele de Omileticd. Sper ca aceast& méarturisire si nu fie un exernplu rau pentru nimeni. Sau sa fie, dar un exemplu bun, cu conditia sa se treacd prin fazele de meditatie asupra temei, pe care mi le-am impus eu. Fiecare predicd a fost totusi gandita, inainte de a fi ros- tité. Jaloanele ei i-au fost fn general fixate in mintea mea. Odatd avute jaloanele, mi-a fost usor s4 si improvi-zez, pe loc, din scaunul arhieresc, in functie de perceptia pe care 0 aveam, privin- - du-mi ascultatorii, dacé mai aveau sau nu nevoie de explicatii suplimentare, de insistent4 asupra unui detaliu, de un exemplu, de o parabola etc. Daca cineva asteapta insd s4 gaseasca aici predici ideale, predici-model, va fi deceptionat. Nu le-am alcatuit cu acest gand. Le-am improvizat pe loc, dupa inspiratia momentului si a catorva ceasuri de meditatie in ajun, atunci cu textul Evangheliei fn fata. in fata credinciosilor nu |-am avut nici pe acesta. Sibienilir, cum am mai spus, nu Je plac vorbitorii care nu au mainile libere,-ca sa-si articuleze gi cu cle predica! Uneori am povestit credinciosilor unele calatorii ecamenice peste hotare, stiindu-i imteresati, si mi-a ramas putin timp pentru predica. Am eliminat insa aici partea informativa,_ de circumstanta, dar predica am 1&sat-o aga cum am rostit-o.