Vous êtes sur la page 1sur 5

Accidente in Constructii -Referat-

Tacoma Narrows Bridge Collapse Proiectarea si constructia Podului Tacoma a condus la descoperirea unor noi chestiuni legate de inginerie, aducand invoatii la designul podurilor suspendate. Deschiderea principala a podului avea 853 de metri si era a treia cea mai mare deschidere din lume la acea vreme. Chiar si cu o asemenea dimensiune, podul a fost proiectat sa fie mai zvelt, mai elegant si mai usor. Implementarea teoriei distributiei elastice a permis elementelor rigide sa fie mai facile decat podurile anterioare. Din prima zi a deschiderii, pe pod se puteau simti oscilatiile, soferii se plangeau de rau de mare in timpul traversarii podului. Au fost efectuate numeroase incercari de marire a rigiditatii si de minimizare a oscilatiilor. Forta vantului cauza in centrul deschiderii podului ridicari ale podului de cativa zeci de centimetri, miscare ce avea sa-i aduca numele de Galloping Gerti podului. In dinimneata zilei de 7 Noiembrie 1940 rafale de vant cu viteza de pana la 67 km/h au facut ca podul sa incepe sa oscileze. Cu o rata crescatoare, oscilatiile progresive s-au inrautatit, cauzand inchiderea podului. Soferii se uitatu cu podul se rotea pana cu un unghi de pana la 45 de grade, si fara avertizare, oscilatiile podului s-au transformat intr-o miscare de rasucire cu torsiune. Dupa cateva minute de miscare grinzile de rigidizare au cedat, conducand la colaps. Portiunea de mijloc din deschiderea principala a cazut in rau, aproximativ 58 de metri, fiind o singura victima, cainele unuia dintre soferii prinsi pe pod. Au fost numeroase dezbateri in ceea ce priveste motivul colapsului, vantul a indus oscilatii, miscarea podului a fost cauzata de curenti de aer si rezonanta podului si curentii de aer au cauzat oscilatiile pentru torsionare.

Podul Haeng-Ju Grand O prabusire progresiva particulara este cea din timpul executiei podului Haeng-Ju Grand, Seul 1992. Dupa cedarea unei deschideri a podului cu grinzi continue din beton precomprimat, prabusirea a progresat de-a lungul a 10 deschideri adiacente, si ca urmare, s-a pierdut o portiune de 800,0 m din pod.

Cnd podul Haeng-Ju s-a prabusit, majoritatea cablurilor de pretensionare au rezistat efortului enorm produs de ruperea betonului de continuitate precum si cedarii si prabusirii elementelor structurale. Fortele transmise de catre cabluri au favorizat progresarea prabusirii. Aceasta propagare s-a oprit in dreptul rosturilor de dilatatie existente la capetele acelei portiuni de 800,0 m. Podul Tasman, Hobart A avut precum cauza impactul cu o nava. Doua pile ale podului au fost darmate iar 3 deschideri sustinute de aceste pile s-au prabusit. Celelalte 19 deschideri au ramas intacte. Suprastructura podului era realizata din grinzi prefabricate din beton precomprimat. Lipsa prabusirii progresive se pare ca are

legatura cu discontinuitatea cablurilor precomprimate dintre deschiderile adiacente.

Ronan Point Evenimentul care a declansat interesul pentru fenomenul de tip prabusire progresiva a fost cedarea unei zone dintr-un bloc din Londra in anul 1968. Cartierul de blocuri Ronan Point din Londra a fost construit intre anii 1966 si 1968. Constructia in cauza avea 22 de etaje si parcaj subteran. Era realizata din placi prefabricate sustinute de o structura de rezistenta din beton monolit.

Cauza initiala a fost o explozie provocata de gaze intr-un apartament de la etajul 18. Peretele a explodat cauznd pierderea sprijinului panourilor pe etajele 19-22. Fragmentele de moloz de la etajele superioare caznd pe planseele etajelor inferioare au determinat prabusirea progresiva a acestora. La ancheta tehnica nu s-a gasit nici o incalcare a vreunui standard de constructie sau vreun defect in executie. Prin inlaturarea peretilor, legatura de deasupra nu a putut redistribui incarcarile.

Hotelul Kansas,City Hyatt Regency Constructia este un turn de 40 de etaje cu camere pentru oaspeti si un atrium dat in folosinta in 1980. In atrium existau 3 pasarele metalice suspendate cu cabluri de otel de tavan. Pasarelele de la etajele 2 si 4 aveau un sistem de suspensie comun, pasarela de la etajul 2 fiind suspendata direct sub pasarela de la etajul 4. Pasarela de la etajul 3 se afla intr-o alta zona si se lega separat de tavan. Proiectul prevedea ca cele doua pasarele de la etajele 2 si 4 sa fie conectate in mod independent de acelasi set de cabluri. In final, contractorul a hotart ca pasarela etajului 2 sa fie conectata la pasarela etajului 4 astfel inct fortele din legaturile pasarelei etajului 4 la cablurile catre tavan au fost de 2 ori mai mari dect in proiectul original. Pe 17 iulie 1981 in timpul filmarii unui spectacol de dans, oamenii se aflau pe toate cele 3 pasarele pentru a vedea mai bine evenimentul. Pasarela etajului 4 s-a prabusit peste pasarela etajului 2, in timp ce pasarela etajului 3 a ramas intacta.

Chiar in forma din proiect, structura era un sistem static determinat care nu era capabil sa dezvolte cai alternative de preluare a incarcarilor. Prabusirea totala a acestor pasarele a fost rezultatul cedarii unei singure legaturi. Acest eveniment a atras atentia comunitatii de ingineri de structuri asupra grijii cu care trebuie proiectate elementele de legatura.

Acoperisul Louisiana Superdome In ziua de 29 august 2005, in timpul Uraganului Katrina, sistemul de acoperis al stadionului a cedat. Din cauza vantului puternic fortele rezultate au dus la ridicarea portiunilor de acoperis. Viteza vantului era de aproximativ 200 de km/h. Mai bine de jumatate din suprafata totala a Superdome-ului a fost descoperita, cum se poate observa in figura urmatoare. Dupa ce membrana a fost inlaturata, au

inceput sa zboare bucati, cu dimensiunile de 20x5 inchi, de la o inaltime de aproximativ 13 niveluri. Toate acestea se intamplau in timp ce 10.000 de refugiati se adaposteau de furtuna de afara. Din fericire nimeni din stadion nu a fost ranit, si sistemul structural a ramas intac dupa furtuna.