Distilarea este procesul prin care apa este fiarta, iar vaporii rezultati sunt condensati.

Apa obtinuta prin distilare sau prin osmoza inversa nu contine minerale si din aceasta cauza are proprietatea de a absorbi substante toxice din organism si de a le elimina. Studiile au confirmat beneficiile consumului de apa pura pentru o perioada scurta de timp (cateva saptamani) curatarea si detoxifierea organismului in cazurile de imbolnaviri. Postul cu apa pura poate fi periculos datorita pierderii rapide a electrolitilor (sodiu, potasiu, clor) si a mineralelor ca magneziu, calciu, ceea ce duce la batai neregulate ale inimii si tensiune ridicata. Gatitul cu apa pura scoate mineralele din alimente si le micsoreaza valoarea nutritiva. Apa pura este un absorbant activ si cand intra in contact cu aerul, absoarbe bioxidul de carbon, devenind acida. Cu cato persona consuma mai multa apa pura cu atat organismul ei devine mai acid. In conformitate cu Agentia de Protectiea Mediului din S.U.A., apa pura, fiind o apa lipsita de minerale, este foarte agresiva si tinde sa dizolve substantele cu care intra in contact. Bioxidul de carbon din aer este absorbit rapid, facand apa acida si mai agresiva. Multe metale pot fi dizolvate de apa pura. Cele mai toxice bauturi comerciale pe care omul le consuma (ex.: cola si alte bauturi nealcoolice) sunt facute cu apa pura. Studiile au aratat in mod clar ca persoanele care consuma in mod regulat astfel de bauturi (cu sau fara zahar) elimina cantitati mari de calciu, magneziu si alte minerale in urina. Cu cat se pierd mai multe minerale cu atat, cu atat creste riscul pentru osteoporoza, osteoartrita, hipotiroidie, boli coronariene, tensiune ridicata si o lunga lista cu boli degenerative asociate cu imbatranirea prematura. Un numar tot mai mare de specialisti in sanatate si oameni de stiinta din intreaga lume sunt de acord cu teoria ca imbatranire si imbolnavirea sunt strans legate de de acumularile de reziduuri acide din organism. Exista o cantitate mare de documentatie stiintifica care arata ca imbolnavirea arterei coronariene, tensiunea ridicata se supun acestei teorii. O dieta proasta poate fi partial de vina pentru acumularile de reziduuri. Carnea, zaharul, produsele din faina alba, mancarea prajita, sucurile artificiale, mancarea procesata, alcoolul, produsele lactate si alte mancaruri nesanatoase determina organismul sa devina tot mai acid. Stresul, mental sau fizic poate duce la depozite acide in corp. Exista o corelatie intre consumul de apa moale (apa pura este foarte moale) si frecventa bolilor cardiovasculare. Celulelelor, tesuturilor si organelor nu le place sa stea intr-un mediu acid si vor face orice ca sa neutralizeze aceasta aciditate, inclusiv sa scoata minerale din oase si sa produca bicarbonat in sange. Cu cat creste consumul de apa pura, cu atat creste deficienta de minerale si aciditatea. Am efectuat peste 3000 de analize combinate (pentru sange, urina, fire de par) pentru a determina cantitatea de minerale din corp. In cele din urma, aproape fara exceptie, persoanele care consuma apa pura in exclusivitate, sufera de deficiente de minerale. Cei care suplimenteaza consumul de

apa pura cu minerale au o deficienta mai scazuta de minerale, dar organismul lor nu este hranit in mod corespunzator ca al celor care consuma apa obisnuita. Apa pura tinde sa devina acida si poate fi recomandata ca un mijloc de extragere a otravurilor din corp. Odata ce acest scop a fost atins, consumul de apa pura este o idee proasta. Echipamentul de osmoz invers este un tip de sistem de filtrare binecunoscut pentru capacitatea lui de a purifica apa. Dac ai dorit s avei acas o ap curat i sntoas probabil c ai cutat s achiziionai un sistem de osmoz invers pentru familia dumneavoastr. Totui, sunt cteva lucruri importante referitor la osmoza invers pe care trebuie s le cunoatei i s inei seama deoarece, aceasta nu este tocmai alegerea potrivit pentru un sistem casnic de purificare a apei potabile. Prin osmoz invers apa este forat s treac ntr-un sens printr-o membran fin semipermeabil i, din nou n sens invers, filtrnd astfel contaminanii. Osmoza invers este unul dintre cele mai bune filtre pentru ndeprtarea impuritilor din ap, devenind astfel foarte bun pentru a fi utilizat n scopuri industriale sau comerciale. Osmoza invers utilizeaz hiperfiltrarea pentru ndeprtarea bacteriilor i a altor contaminani, presiunea osmotic aplicat membranei ducnd la obinerea apei purificate. Nu este nimic n neregul cu sistemul de osmoz invers utilizat la purificarea apei necesare n diverse scopuri. Este un dispozitiv de filtrare a apei extrem de eficient chiar prea eficient cel puin cnd vine vorba de apa potabil, i s v explic de ce trebuie s fii interesai de acest aspect. Apa pur, natural, conine calciu, potasiu si magneziu; cteva elemente importante pentru sntatea noastr. Dar, din cauza sistemelor de osmoz invers acestea sunt eliminate din ap, impreun cu celelalte impuriti. Aceasta nseamn c, n final, vei bea o ap moart, srac n minerale, care nici mcar nu are un gust nemaipomenit. ntr-adevr apa purificat prin osmoz invers nu este cea mai bun ap de but. Dac dorii un sistem de purificare a apei potabile, sunt alte soluii mai bune pe care le putei alege. Pe de alt parte, sistemul de osmoz invers necesit o anumit presiune ca s funcioneze apa este forat s treac prin filtre pentru a obine rezultate bune, i deasemenea este un proces foarte lent. Poate dura chiar i o zi ntreag ca s obii 200 de litri de ap purificat prin osmoz invers, pe care nici mcar nu o consumm proaspt deoarece ea este stocat automat ntr-un mic rezervor tampon de cca. 12-15 litri. Majoritatea oamenilor nu realizeaz faptul c prin sistemele de osmoz invers risipim o cantitate important de ap. Cu alte cuvinte, un sistem de osmoz invers consum ntre 2 i 4 litri de ap pentru a produce 1 litru de ap purificat. Diferena, adic ntre 1 i 3 litri de ap,

fiind aruncat la canalizare. Dac ne gndim c n alte zone ale lumii apa este greu accesibil, ca s nu mai spunem ct de costisitoare, atunci putem spune ca sistemele de osmoz invers sunt foarte risipitoare! De obicei apa purificat obinut cu ajutorul unui sistem de osmoz invers este mai acid dect apa natural, ceea ce o face necorespunztoare pentru sntatea noastr i cu siguran nerecomandat a fi consumat o perioad ndelungat. Valoarea pH-ului neutru este 7. Cu ct apa are un pH mai mic de 7 devine acid i coroziv. n Romnia, dar i n celelalte ri europene, se impune prin lege ca valoarea pH-ului apei potabile s fie cuprins n intervalul 6,5 8,5. Deci, chiar dac apa obinut prin sistemul dumneavoastr de osmoz invers este mai acid, nimeni nu va sri n ajutorul dumneavoastr. Trebuie s v ngrijii singur de sntatea dumneavoastr. Dac acest lucru v preocup, v putei achiziiona singuri testere pentru msurarea valorii pH-ului apei purificate sau aditivi pentru corecia acestuia, astfel nct apa dumneavoastr tratat s devin mai alcalin. Dar, se pune ntrebarea, nu aveai la nceput suficient ap echilibrat din punct de vedere al pHului? Pe scurt, osmoza invers este un sistem excelent de purificare a apei, ns pentru apa potabil din cminul dumneavoastr este mai costisitoare, mai lent i mai risipitoare dect alte sisteme de filtrare, iar pe deasupra obinei o ap srac n minerale care nu este recomandat pentru but.

Unul dintre cele mai dificile procese de salubrizare cu care s-a confruntat tehnica secolului trecut este legat de modalitile prin care apa uzat poate fi purificat. Dificultatea vine n principal din diversitatea factorilor ce pot influena i influeneaz n timp real calitatea apei de pe glob i, implicit, din cumulul de msuri tehnologice ce trebuie luate pentru a obine dintr-o ap poluat una curat. n general, apa poate fi afectat de mai multe elemente: consumul uman casnic, tehnologii ce folosesc apa n scopuri secundare i care produc deversri napoi n natur i nu n ultimul rnd chiar de natur sau, mai precis, de natura influenat de poluarea n care trim. Dac n urm cu dou-trei sute de ani apa de ploaie, spre exemplu, era considerat curat, astzi pn i aceasta necesit analize chimice pentru a-i certifica puritatea. Astfel, oricare ar fi originea uzurii apei i tipul acestei uzuri, tehnologia a dezvoltat patru modaliti importante de filtrare. Cele patru tipuri (fizic, chimic, biologic i electromagnetic) sunt complementare i intesc spre varii impuriti gsite la nivelul apei. n afar de cazurile grave cnd calitatea este att de depreciat nct pn i o analiz empiric (culoare, consisten, gust etc.) i demonstreaz degradarea apa este analizat pentru a decide n ce mod trebuie purificat. Listm mai jos n ce constau cele patru procese de filtrare sau curare a apei:

1. Procesele chimice urmresc n special tratarea apei de consum domestic cu clor pentru a diminua i, pe ct posibil, ndeprta bacteriile i microorganismele din ap. Procedeul este larg rspndit i reprezint una dintre puinele constane la nivel mondial acceptat de guverne ca o condiie n obinerea apei potabile. Din acest punct de vedere este bine de reinut c procentul i tipul impuritilor acceptate n apa potabil difer, inclusiv la nivel legislativ, de la o ar la alta. 2. Procesele fizice, cum sunt sedimentarea i filtrarea se bazeaz pe principiul c un numr mare de impuriti poate fi eliminat fie prin lsarea particulelor s se aeze pe fundul bazinelor, fie prin trecerea, uneori repetat, a apei prin filtre profesionale, tot mai specializate n ultimii ani n ceea ce privete materialele folosite i tehnica efectiv de filtrare. 3. Procesele biologice funcioneaz conform ideii c anumite bacterii i protozoare vor extrage din ap particulele organice, lsnd lichidul mult mai curat la nivel microbiologic. Astfel, apa trecut prin nisip sau nmol activ este expus unei colonii biologice ce o epureaz. Proces lent, dar eficient, acesta este folosit n special n purificarea apelor industriale, dar i de comuniti restrnse, ca soluie secundar i sigur pentru apele menajere. 4. Mai puin cunoscut i folosit mai restrns, radiaia electromagnetic a apei urmrete sterilizarea acesteia, n special n scopuri farmaceutice. Astfel, particulele anorganice aflate n suspensie n ap, apoi paraziii, bacteriile (dintre care destul de multe sunt periculoase pentru om), algele, viruii i anumite tipuri de fungi intr toate, fie cumulat fie separat, n atenia acestor tehnici. Desigur c, pentru a reduce turbiditatea ct mai mult, procesele pot deveni complicate, dar putem vorbi de un standard rspndit n tehnologia purificrii apei industriale, ce urmeaz paii de mai jos: 1. Lichidul este meninut n bazine mari pentru a lsa particulele grele s se sedimenteze i pe cele uoare s pluteasc. Acest procedeu relativ grosier asigur n special epurarea fizic a apei de impuriti macroscopice, uleiuri, grsimi etc. 2. n cadrul celui de al doilea pas, sunt eliminate particulele dizolvate i particulele aflate n suspensie, inclusiv elementele organice, cum sunt microorganismele. 3. n treia etap, apa este filtrat fizic i tratat chimic pentru a-i asigura puritatea. Acestor tehnici li se pot aduga, n funcie de zon i scop, alte tratamente specifice. Cu cifre ce indic milioane de mori la nivel global n fiecare an din cauza apelor contaminate i zeci de milioane de cazuri de dizenterie din acelai motiv, purificarea apei poate fi considerat o problem real i o realitate n faa creia nu putem manifesta suficient grij i dedicare. Orice procedeu ce-i urmrete eficientizarea este aadar binevenit, iar conlucrarea acestora o utilitate de care vom avea tot mai mare nevoie.

Osmoza invers este cel mai adecvat procedeu de obinere a apei pure, concurnd cu distilarea pentru obinerea aceluiai grad nalt de puritate. Avantajele osmozei inverse sunt cantitatea aproape neglijabil de energie consumat, n comparaie cu distilarea si gradul inalt de puritate in comparatie cu filtrarea (filtrarea mecanica si cea cu carbune activ sunt doar etape ale procesului de hiperfiltrare cu osmoza inversa)

Procesul de osmoz prin intermediul membranelor a fost observat pentru prima oar n 1748 de ctre Jean Antoine Nollet. Pentru urmtorii 200 de ani, osmoza a fost doar un fenomen observat n laborator. n 1949, la Universitatea din Los Angeles, California (UCLA) s-a investigat pentru prima dat desalinizarea apei de mare cu ajutorul membranelor. La mijlocul anului 1950 cercetatorii de la UCLA si cei de la Universitatea din Florida au produs cu succes ap dulce din apa de mare, dar fluxul era prea mic pentru ca procedeul sa fie viabil comercial. Primele sisteme de purificare a apei cu osmoza inversa au fost instalate in case in jurul anului 1970. In zilele noastre, graie dezvoltrii continue a tehnicilor mecanico-chimice, se poate spune c osmoza inversa a devenit un procedeu de obinere a apei pure la ndemna tuturor. Osmoza este un fenomen natural care apare atunci cand doua solutii apoase cu concentratii diferite de ioni (materii dizolvate in apa) sunt separate printr-o membrana semipermeabila. Datorita fortelor de difuzie are loc un transfer de molecule de apa dinspre solutia cu concentratie mai scazuta de ioni spre solutia cu concentratie mai ridicata de ioni, pina cind concentratiile celor doua solutii devin egale.

OSMOZA INVERSA

Dac asupra membranei semipermeabile (numit membran osmotic) se aplic o presiune ce depete o anumit valoare (prag de presiune osmotic), trecerea moleculelor de ap se face n sens invers de cum se produce natural la osmoza. Astfel, se obine o soluie din ce n ce mai slab concentrat, ajungndu-se la obinerea de molecule de ap fr nici o alt impuritate fizicochimic n preajm. Se obine deci, ap pur. Membrana osmotic se consider semipermeabil deoarece microorificiile pe care le are sunt cu un diametru foarte mic (aprox. 0,0001 microni). Ca urmare, prin osmoz invers se blocheaz trecerea tuturor impuritilor cu dimensiuni mai mari decit microorificiile membranei osmotice, deci obinem performane superioare oricrui alt

procedeu de filtrare clasic. Prin osmoza invers se purifica apa, in procent de 90-99% de elementele chimice nedorite (Fier, Sodiu, Potasiu, Mercur, Zinc, Calciu, Magneziu, Siliciu, Clor, etc.), compui chimici organici i anorganici (hidrocarburi, ierbicide, pesticide, cloruri, sulfai, nitrii, azotai, etc.) i impuriti microbiologice de tipul virusurilor, bacteriilor i chisturilor. Pentru un grad si mai inalt de sigurant se recomand folosirea sistemului cu osmoz invers in combinatie cu un sterilizator cu ultraviolete (lampa UV).

Membrana osmoza inversa impletita in spirala: confera o suprafata mare de hiperfiltrare, o circulatie optima a apei si obtinerea unei cantitati crescute de apa purificata. Filtrul osmotic prezent in sistemele de purificare a apei Aqua Group este produs al firmei Filmtec Co. care reprezinta varful de calitate in membranele osmotice. Corporatia Filmtec a fost fondata in Minneapolis USA in 1977. Dup dezvoltri importante, precum si schimbari evolutive ale produsului intre 1981-1984, corporatia Filmtec a devenit subsidiar a DOW Chemical Company in august 1985. Pentru a asigura furnizarea catre piata care este in permanenta crestere, compania DOW a investit capital semnificativ si alte resurse ca sa imbunatateasca si sa extinda capacitatile de productie ale Filmtec. Adaptarea programului de asigurare a calitatii ISO, precum si investitiile in tehnici si echipamente de ultima ora pentru productie asigura cel mai inalt nivel al produselor Filmtec. Procesul de obtinere a apei distilate Procesul de Osmoza Inversa (OI) care se bazeaza pe principiul ingineresc de tratament al apei in vederea demineralizarii si desalinizarii acesteia. Osmoza Inversa este cel mai adecvat procedeu de producere a apei pure, concurand cu distilarea

pentru obtinerea unui grad foarte nalt de puritate. Tehnologia Osmozei Inverse permite inlaturarea a 80-99.9% din toate sarurile dizolvate, depinzand de compozitia apei, tipul de membrana folosit si de schema constructiva a echipamentului. Osmoza inversa este un proces tehnic care aplica fenomenul de osmoza in sens invers. In partea cu concentratia de ioni mai ridicata (apa de intrare care trebuie filtrata) este aplicata o presiune care preseaza moleculele de apa spre partea cu concentratia mai scazuta de ioni (apa de iesire filtrata). Materiile organice si anorganice dizolvate in apa de intrare precum si microorganismele prezente in ea au dimensiuni moleculare mult mai mari decit porii ultrafini ai membranei semipermeabili si nu pot difuza spre partea cu apa filtrata. Astfel pe partea cu apa filtrata se acumuleaza numai moleculele de apa, impuritatile din apa de intrare fiind retinute de membrana semipermeabila. De exemplu, porii membranei semipermeabile au o dimensiune de cca. 0,0001 microni, virusii au dimensiuni cuprinse intre 0,02 si 0,4 microni iar bacteriile au dimensiuni cuprinse intre 1 si 4 microni. Pentru a impiedica blocarea membranei cu impuritatile din apa de intrare, impuritatile retinute de membrana trebuie spalate continuu de pe membrana (clatirea membranei). O instalatie cu osmoza inversa produce in afara de apa pura (permeat) si o cantitate de apa reziduala (concentrat) care contine impuritatile din apa de intrare si este deversata in canalizare. Procesul de productie are la baza Electrodeionizarea (EDI) si se bazeaza pe principiul ingineresc al electrodializei. Este o tehnologie de separare electrochimica, in care ionii dintr-o solutie cu concentratie scazuta patrund printr-o membrana speciala intr-o solutie cu concentratie mai mare. Forta de lucru o reprezinta un camp electric generat intre catod si anod. In acest camp electric, anionii (de ex. Cl-), in drumul lor catre anod, trec prin membrana schimbatoare de anioni iar cationii (de ex. Na+), in drumul lor catre catod, trec prin membrana schimbatoare de cationi. Urmarea este formarea unei solutie cu concentratie scazuta de sare (diluata) intre cele doua membrane si a unei solutii cu concentratie ridicata de sare (concentrata) in afara membranelor schimbatoare de ioni. Aplicatii: Producerea apei cu puritate mare si ultrapura, pentru aplicatii industriale (industria chimica, cosmetica, farmaceutica, industria semiconductorilor). Alternativa la instalatiile cu pat mixt de schimbare de ioni. Performante: Este posibila tratarea unei cantitati mari, in functie de marimea celulelor EDI si a pozitiei celulelor in relatia uneia cu cealalta. Tehnologia EDI poate produce conductivitate electrica de 0.1 S/cm si mai putin. Sistemul functioneaza cu apa pura cu un factor de productie de aproape 90-95% (proportia de diluare in apa din sarja). Concentratul rezultat este, in mod normal, pompat inapoi in etapa de presalinizare, ceea ce minimizeaza cantitatea de apa reziduala. Caracteristici distincte ale EDI: * proces continuu cu standard constant de calitate * nu sunt necesare substante chimice de regenerare * cheltuieli energetice minime * operare usoara datorita automatizarii * produs final de inalta calitate (apa ultarpura) * eficienta maxima I.1. DISTILAREA CONSIDERATII TEORETICE Prin distilare se intelege totalitatea modalitatilor de separare a componentilor unui amestec lichid omogen bazate pe diferenta dintre temperaturile de fierbere ale constituientilor, temperaturi carora le corspund si presiuni de vapori diferite. La temperatura de firbere a amestecului, componentele mai volatile (cu temperaturi de fierbere mai joase), vor avea presiuni de vapori

mai mari si, deci se vor gasi in faza de vapori in concentratii mai mari decat in faza lichida din care au provenit. Vaporii astfelimbogatiti, prin condensare formeaza didtilatul, iar lichidul, continanad componentele greu volatile reziduul. Distilarea este operatia dubla, de fierbere pariala a amestecului si de condensare a vaporilor formati. In scopul atingerii unor separari mao avansate, succesiunea fierbere-condensare se repete in utilaje de contectare in trepte sau diferentiala, realizandu-se astfel operatia de rectificare. Separarea este cu atat mai usoara si mai completa cu cat diferenta dintre volatilitatile componentilor este mai mare sau cu cat raportul volatilitatilor numit volatilitate relativa este mai indepartat de unitate. Separarea si conditiile separarii depind deci de relatiile dintre faza lichida si faza de vapori ale sistemului, adica de echilibrul lichid-vapori. Distilarea se aplica in laborator si in industrie in mai multe variante: - distilarea simpla; - distilarea fractionata; - antrenarea cu vapori; - rectificarea; - distilarea azeotropica; - distilarea extractiva; - distilarea adsorbtiva; - distilarea moleculara. APLICATII Distilarea si rectificarea isi gasesc aplicatii in industria fermentativa pentru obtinerea de bauturi alcooloice naturale tari si a spirtului. Prin distilare simpla se mai lucreaza si in industria bauturilor, in timp ce rectificarea si fractionarea se aplica in industria spirtului. Terminologia intrebuintata uzual nu corespunde terminologiei operatiilor tip. In industria spirtului si a bauturilor prin distilare se intelege o rectificare, iar prin rafinare o rectificare combinata cu o faractionare. Produsele supuse operatiilor de distilare, rectificare si fractionare din industria fermentativa sau amestecuri cu mai multe componente, componentele de calcul fiind alcoolul etilic si apa. Atat alcoolul etilic cu apa, cat si alte componente cu apa, aduc amestecuri homoazeotrope si heteroazeotrope. Datorita acestei caracteristici, prin metodele obisnuite de distilare, rectificare si fractionare, in industria spirtului nu se poate obtine alcool etilic absolut, ci un amestec cu concentratia maxima a amestecului ezeotrop (95.57% alcool). Pentru obtinerea unei concentratii mai mari, sau a alcoolului absolut, trebuie sa se aplice metode speciale (distilarea azeotropa cu amestec termar: benzen alcool etilic apa sau eliminarea apei cu substante higrascopice). In industria uleiului, distilarea sub depresiune este utilizata pentru recuperarea solventului ( benzinei de extractie) din miscela cu 25% ulei, cu obtinerea uleiului brut de extracie. I.2. DESCRIEREA MATEMATICA SI FIZICA A PROCESULUI DE DISTILARE In acest subcapitol se prezinta principalele variabile si relatii de calcul aplicate in procesele de separare prin distilare si rectificare a amestecurilor binare. Conform legii fazelor, sistemele alcatuite din doua faze si doua componente au doua grade de libertate. 1. Ecuatia distilarii simple este: ln in care: mF este cantitatea initiala de amestec lichid supus distilarii;

mW - cantitatea de reziduu lichid din blaza, dupa distilare; y si x concentratii de echilibru ale componentului mai volatil, in cele doua faze, vapori si liochid; XF continutul in componentul mai volatil al amestecului initial; XW continutul in componentul mai volatil al rexiduului lichid dupa distilare. Compozitia medie a distilatului obtinut se calculeaza cu relatia: 2. Consumul de abur (sau de gaz inert) in cazul procesului de antrenare se calculeaza cu relatia: in care: mvap este cantitatea de vapori de apa (gaz inert) care se evacueaza cu lichidul distilat (kg); ml cantitatea de lichid distilat (kg); Mvap si Ml masele molare ale apei si lichidului distilat (kg/mol); Pvap presiunea vaporilor de apa(vapori saturati) la temperatura de distilare (N/m2); Pl presiunea vaporilor saturati ai lichidului supus distilarii (N/m2); P presiunea totale a amestecului de vapori (N/m2); P = Pvap + Pl - coeficient, care tine seama de gradul de saturare al vaporilor de apa cu vaporii substantei antrenate.