Mnstirea Dealu

Mnstirea Dealu, o mnstire de maici situat pe un deal din apropierea oraului Trgovite (6 km N). Drumul principal de acces este, pe ultimii 2 km pn la mnstire, o pant cu nclinaie mare ce erpuiete pn n vrful dealului. Scurt istoric O aezare monastic exista la Dealu n anul 1431, aa cum reiese dintr-un document prin care Alexandru I Aldea i fcea danie mnstirii dou sate. Mnstirea iniial fusese probabil ntemeiat de ctre Mircea cel Btrn[1]. Mnstirea a fost ctitorit de Radu cel Mare n anii 1499-1501[2]. Construcia ansamblului a fost terminat n timpul domniei lui Vldu Vioevod, ntre 1510 i 1512. Aici clugrul srb Macarie a instalat prima tiparni din rile romne, din ale crei teascuri a ieit n 1508 prima carte, unLiturghier. n 9 iunie 1598 Mihai Viteazul a depus n biserica mnstirii jurmntul de supunere fa de mpratul Rudolf al II-lea. Matei Basarab a adus aici tiparnia de la Govora n 1644. Biserica Biserica Sf. Nicolae, singurul corp arhitectural care s-a pstrat din vechiul ansamblu, este unul din cele mai importante monumente ale evului mediu din ara Romneasc. Edificiul, dispus pe un plan triconc de tip Vodia II, are proporii zvelte; el msoar 8 metri lime i 21,20 metri lungime la o nlime de 24 metri (fr acoperi)[5]. Pe lng tradiionala turl pe naos apar aici pentru prima oar dou turle pe traveea de rsrit a pronaosului prelungit. Ele evideniaz funcia sepulcral a acestui corp arhitectonic. Aceast inovaie va fi preluat de bisericile de la Tutana, Brebu i Gura Motrului. Faadele sunt n ntregime placate cu piatr fuit i decorate n dou registre cu arcaturi de ciubuce. Acest sistem de decorare n dou registre separate de un bru median va caracteriza monumentele de crmid ridicate n cursul secolului al XVI-lea n ara Romneasc. n decorul turlelor i cel al faadei vestice se ntlnesc i ornamente caucaziene, care se vor regsi mai trziu, cu mai mare densitate, pe faadele bisericii episcopale de la Curtea de Arge. Pictura care mpodobise iniial interiorul bisericii, o oper din 1515 a meterului Dobromir din Trgovite n colaborare cu Jitian i Stanciu, nu s-a pstrat. n 1985 biserica a fost repictat de arhimandritul Sofian Boghiu. Pronaosul bisericii adpostete mormntul lui Radu cel Mare i racla cu capul lui Mihai Viteazul[6]. Sarcofagele din marmur ale acestor voievozi au fost executate ntre 1912 i 1913 de Frederic Storck.

BISERICA EPISCOPALA DE LA CURTEA DE ARGES, una dintre minunile lumii, un giuvaier de arhitectura si arta religioasa medievala (dupa cum aprecia, de exemplu, Paul de Alep, cleric si cronicar din sec. al XVII-lea), impresioneaza si azi, la cinci secole de cand s-a pus piatra de temelie, prin perfectiunea constructiei, prin echilibrul formelor, prin frumusetea ornamentelor si a picturilor interioare, prin stralucirea podoabelor, toate vorbind despre puterea, bogatia si, mai ales, despre gustul desavarsit al intemeietorului sau, domnitorul Neagoe Basarab, care nu a crutat nicio cheltuiala pentru ridicarea si impodobirea acestei manastiri. La capatul bulevardului cu tei care strabate orasul, portile Manastirii Curtea de Arges se deschid spre un ansamblu arhitectural care iti taie rasuflarea de la prima privire, cu biserica episcopala in centrul unui parc superb, in care linistea aproape ca dobandeste materialitate, si cu Palatul Episcopal, in partea de est. Constructia Bisericii a inceput in 1514, pe fundatiile primei Mitropolii a Tarii Romanesti, pe care domnitorul a gasit-o ruinata si atunci i s-au deschis ochii inimii si a hotarat sa ridice aici Manastire nalta/ Cum n-a mai fost alta, care sa ramana pentru veacurile viitoare. Lucrarile s-au incheiat in 1517 si pe 15 august biserica a fost sfintita, avand, pana astazi, hramul Adormirii

Maicii Domnului. Cu prilejul acestei sarbatori, la inaugurare, in 1517, au fost prezenti domnitorul Neagoe Basarab (canonizat, pentru viata sa exemplara, in data de 26 octombrie, de sarbatoarea Sfantului Dumitru, in 2008), Teolipt, Patriarhul Constantinopolului, egumenul manastirilor de la Sfantul Munte Athos, Mitropolitul Macarie al Tarii Romanesti, boieri, preoti si popor din toate colturile tarii. Ceea ce frapeaza de la intaia privire este stilul arhitectural al Bisericii episcopale, care imbina impecabil opulenta si varietatea de forme specifice artei bizantine cu simplitatea artei populare romanesti, a carei amprenta a fost lasata de mesterii locali. Biserica episcopala este asezata pe un vast pavaj de blocuri de piatra, mai mare decat suprafata de baza, marginile lui terminandu-se cu o imprejmuire din floroni (crini) sculptati in piatra. In fata intrarii, pe acelasi pavaj, se afla un Agheasmatar deschis (dupa modelul fantanilor care se gasesc in fata unor moschee turcesti), cu o cupola avand arcurile (marginile) dantelate (unde este prezent acelasi motiv stilizat al florii de crin), sprijinit pe patru coloane, lucrate in marmura si avand deasupra o cruce aurita. O imagine splendida, care il pregateste pe cel care ajunge aici sa urce cele 12 trepte spre intrarea in manastire unde 12 coloane, ornamentate floral, simbolizandu-i pe cei 12 apostoli, sustin o turla pe mijloc si doua turle laterale mai mici. Naosul si altarul sunt protejate, de asemenea, de o turla inalta a carei imbinare cu restul constructiei se face prin bolti. In exterior, se poate vedea ca aceste cupole au inaltimi diferite, ca sunt sustinute de panouri semicirculare decorate cu placi si discuri in rozeta, ca niste paftale domnesti, cu ornamente de zidarie rasucite, care parca se inalta in spirala spre cer, creand o impresie de forta si indrazneala. Pe alte discuri mai mici, ca alt element de decor original, se afla asezati porumbei facuti din piatra aurita, surprinsi in miscare, ca si cum ar fi gata de zbor, fiecare avand in cioc cate un clopotel care, la adierea vantului, suna lin, ca o muzica de dincolo de lumea aceasta. Acoperisul turlelor, este, de asemenea, bogat impodobit, iar crucile argintii, ca si acoperisul, sunt sustinute de lanturi, creandu-se un joc al formelor (patrate, cercuri, linii drepte, curbe), absolut spectaculos, toate facand din Biserica episcopala de la Curtea deArges un monument fara asemanare in sud-estul Europei. Pictura murala originala, realizata dupa sfintirea bisericii, de catre zugravul Dobromir, prin grija lui Radu de la Afumati, ginerele lui Neagoe Basarab, nu s-a pastrat (fragmente se afla la Muzeul National de Arta, din Bucuresti), fiind inlocuita cu lucrarile in ulei ale pictorilor francezi, F. Nicole, Ch. Renouar si ale romanului N. Constantinescu, din Curtea de Arges. Splendoarea interioara este sporita de tampla manastirii realizata din marmura, bronz aurit si onix, de icoanele lucrate in mozaic, de Evanghelia Invierii din Sambata Mare, scrisa cu litere de aur, de Regina Elisabeta, in atelierul din Palatul episcopal, de lespezile de piatra care acopera mormintele ctitorilor. Din 1914, Biserica episcopala Curtea de Arges este si necropola regala, aici fiind inmormantati regii si reginele Romaniei: Carol I (1866-1914), fauritorul Romaniei moderne, si Elisabeta, sotia sa, Ferdinand I (1914-1927), marele intregitor de tara si regina Maria, precum si Carol al II-lea. (temporar, sicriul lui Carol al II-lea se afla intr-o capela din apropiere, unde a fost adus, in 2003, din Estoril, Portugalia). In 2009 a inceput constructia, in imediata apropiere a complexului monastic existent, a Catedralei Episcopale si Regale care va adaposti, pentru totdeauna, criptele familiei regale a Romaniei. La est de manastire, in aceeasi incinta, se afla Palatul episcopal, care valorifica arhitectural unele elemente de stil brancovenesc si a carui constructie a inceput in 1886, dupa resfintirea manastirii. Este format din doua corpuri cu etaj, unul spre nord, altul spre sud, unite prin culoare care se intalnesc in tinda Paraclisului, asezat chiar in centrul acestei constructii. Aici se afla moastele Sfintei Mucenite Filofteia (sarbatorita la 7 decembrie), ocrotitoarea manastirii, cea care, spune legenda, nu s-a lasat dusa din

Tarnovo, decat in Sfanta biserica de la Arges si de atunci vegheza asupra locurilor si a oamenilor. Peste drum de Biserica episcopala se afla Fantana lui Manole, izvorul pe care legenda l-a legat pentru totdeauna de numele mesterului care si-a zidit sotia intr-unul dintre peretii manastirii, sacrificiu fara de care biserica nu s-ar fi putut ridica si nu ar fi dainuit peste veacuri. La terminarea lucrarii, nemaifiind lasat sa coboare de pe acoperis, pentru ca niciodata sa nu mai poata ridica alta monastire/ pentru pomenire, Manole si -a facut aripi din sindrili usoare si, in locul in care cazut, s-a ivit un izvor care, de atunci pana astazi, nu a secat niciodata. Manastirea de la Curtea de Arges, cunoscuta sub denumirea de Biserica episcopala, din 1793, cand a devenit resedinta Episcopiei Argesului, este un loc care trebuie vizitat atat pentru frumusetea exceptionala a acestei opere de arta, cat si pentru momentele de liniste, bucurie si implinire pe care le ofera oricui ii trece pragul. MANASTIREA SNAGOV este o veche manastire ortodoxa, situata la o distanta de 45 de kilometri inspre nord de Bucuresti, pe o insula a lacului Snagov. Ansamblul monahal de pe insula Snagov a constituit un important centru duhovnicesc si cultural al Tarii Romanesti, in epoca feudala. Biserica cea mare a manastirii are trei hramuri, dupa cum urmeaza: Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (hramul initial, 21 noiembrie), Sfantul Voievod Neagoe Basarab(ctitorul actualei biserici, 26 septembrie) siSfantul Antim Ivireanu (staretul manastirii, 27 septembrie). MANASTIREA SNAGOV Potrivit descoperiilor arheologice din anul 1933, care fac dovada unei locuiri vechi si neintrerupte pe aceasta insula, Manastirea Snagov a fost ridicata pe locul unei stravechi asezari dacice. Astfel, se crede ca inca din vremea domnitorului Vladislav I (1364-1379) aici exista un mic paraclis, avand hramul Buna Vestire, care s-ar fi scufundat, insa cea mai veche atestare a manastirii apare in anul 1408, intr-un hrisov al domnitorului Mircea cel Batran. In jurul asezamantului monahal de pe insula Snagov, in jurul anului 1485, domnitorul Vlad Tepes dispune construirea unui zid de aparare, a unui pod, a unei inchisori pentru tradatori si talhari si a unui tunel pe sub apa. Initial ansamblul monahal din insula, ridicat din caramida, era inconjurat de ziduri puternice pentru aparare, strajuite de un turn inalt de observare si paza, care servea, in acelasi timp, si pe post de clopotnita. Din vechile cladiri, astazi se mai pastreaza numai biserica cea mare, clopotnita, o fantana si o serie de ruine, ale chiliilor si ale inchisorii. Manastirea Snagovului a servit, pentru o perioada, ca inchisoare de stat pentru boieri. Fiind inconjurata de ape si paduri dese si intunecoase, insula facea evadarile dificile si foarte rare. De asemenea, manastirea era inconjurata cu ziduri puternice, vegheate de un turn care servea drept clopotnita. Biserica actuala, avand hramul "Intrarea in biserica a Maicii Domnului", a fost construita din caramida, in stil bizantin, de catre domnitorul Neagoe Basarab, intre anii 15171521. Biserica are patru turle poligonale, acoperite cu tigla, ca si restul suprafetei bisericii. Interiorul bisericii a fost imbracat in fresca, in anul 1563, de catre zugravul Dobromir cel Tanar, prin grija domnitorului Petru cel Tanar, fiul lui Mircea Ciobanul si al doamnei Gheajna. In interiorul bisericii se pot distinge fresce din secolul al XV-lea, precum si portretele unor personalitati de seama ale vremii: Sfantul Neagoe Basarab cu fiul sau, Teodosie, si Mircea Ciobanul, cu familia. Desi, de-a lungul vremii, frescele din Manastirea Snagov au suferit numeroase transformari si restaurari, acestea reprezinta inca cel mai mare ansamblu mural care se pastreaza intr-o biserica din tara noastra.

Manastirea Snagov a fost mult iubita de Sfantul Antim Ivireanu (1650-1716), devenit mai tarziu mitropolit al Tarii Romanesti. In tipografia de la Manastirea Snagov, infiintata chiar de Sfantul Antim, s-au tiparit carti bisericesti in limbile greaca, slavona si araba, care au dus faima mesterilor de la Snagov pana in Grecia, Asia Mica si Egipt. In aceasta tipografie, sprijinita mult si de Sfantul Constantin Brancoveanu, carturarul Antim Ivireanul a tiparit, pentru prima data cu litere mobile, primele carti in limba romana cu caractere latine. Astfel, intaia carte cu litere latine a epocii limbii romane moderne a fost "Oranduiala slujbei lui Constantin si Elena". In anul 1835, in manastirea de pe insula Snagov s-a infiintat o scoala de reeducare pentru tineret, iar dupa revolutia din 1848, aici au fost inchisi in jur de cincizeci de pasoptisti. Dupa secularizarea averilor manastiresti, in anul 1864, calugarii de la Manastirea Snagov au parasit insula, chiliile fiind daramate, iar biserica paraginita. Manastirea Snagov, adica biserica cea mare si clopotnita, a fost restaurata in anul 1904, iar mai apoi in anul 1941, dupa cutremurul din 1940. O ampla serie de lucrari de reparatie si restaurare a fost desfasurata intre anii 1966-1967, in vremea patriarhului Justinian. Cutremurele din anii 1977 si 1986 au afectat mult biserica, astfel fiind nevoie de noi lucrari de restaurare, terminate abia in anul 1995. Biserica cea mare din Manastirea Snagov a fost folosita si pe post de necropola domneasca, aici aflandu-se mormantul voievodului Vlad Tepes. De asemenea, tot pe aceasta insula a murit, in luna decembrie 1662, si batranul postelnic Constantin Catacuzino, victima a intrigilor boierilor in lupta pentru domnie. Manastirea Snagov a devenit renumita mai ales dupa inmormantarea aici a domnitorului Vlad Tepes. Potrivit legendelor, dupa moartea lui Vlad Tepes, survenita in urma unei batalii cu turcii, in anul 1476, calugarii manastirii ar fi gasit si ascuns trupul domnitorului, respectiv l-ar fi inmormantat crestineste, dupa terminarea periodica a luptelor pentru putere. Inmormantarea s-ar fi petrecut pe ascuns si fara nici un fast, din cauza noului domnitor instalat de turci, care era din familia Danestilor, dusmani ai lui Vlad Tepes. Cu toate acestea, adevarul nu poate fi stabilit cu certitudine. Dintre numeroasele obiecte de cult si de arta feudala, pastrate cu multa grija in Manastirea Snagov, mentionam: usa paraclisului, care dateaza de pe la jumatatea secolului al XV-lea; un panaghiar de argint aurit, din secolul XV; o anafornita daruita de Radu cel Mare; un chivot daruit de Sfantul Varlaam; o catuie oferita de Sfantul Antim Ivireanu. O parte dintre aceste tezaure liturgice, bisericesti si culturale se pastreaza astazi in Muzeul National de Arta al Romaniei. In vechime insula era legata de malul lacului printr-un pod lucrat din barne de stejar. In anul 1821 insa, in urma Revolutiei, podul a fost incendiat de turci, el nemaifiind refacuta pana de curand. Se spune ca podul a ars o zi si o noapte, intinzand un drum de flacari peste luciul apei. Astazi, la Manastirea Snagov se poate ajunge pe o pasarela din fier, care face legatura intre mal si insula; lucrarile la pasarela au inceput in luna iulie a anului 2010, fiind finalizate in luna noiembrie a aceluiasi an.

CATEDRALA

ARHIEPISCOPALA

DIN

TARGOVISTE

Actuala catedrala arhiepiscopala are hramul "Inaltarea Domnului" si este situata aproape de centrul orasului Targoviste. Cu toate ca Mircea cel Batran a mutat, pe la anul 1400, scaunul domnesc la Targoviste, mitropolia a ramas in Curtea de Arges pana in 1515. In 1518 Neagoe Basarab, cerand dezlegarea mitropolitului Nifon, incepe zidirea mitropoliei din Targoviste. Constructia a fost terminata in 1537 in timpul lui Radu Paisie, urmasul lui Neagoe Basarab. Tot acesta o acopera cu tabla de plumb si o zugraveste. Unii istorici considera ca biserica dateaza din timpul lui Radu cel Mare (1495 -1508) si ca a fost marita de Neagoe Basarab prin adaugarea pridvorului deschis pe 3 laturi si sustinut de 12 coloane.

Aceasta biserica ramane mitropolia tarii din 1520 si pana in 1688 cand se muta la Bucuresti sub domnia lui Radu Leon. Matei Basarab (1632 - 1654), infiinteaza in cladirile mitropoliei Targoviste o tipografie pentru carti in grai romanesc. Despre minunata biserica, cronica tarii spune ca privind-o se satura ochii tuturor de vederea ei, iar Paul de Alep o descrie ca fiind cea mai mare biserica ce s-a construit pana la acea epoca si mai tarziu in Tara Romaneasca. Ca arhitectura se aseamana cu biserica mare a manastirii Snagov, zidita tot de Neagoe Basarab, lipsindu-i sinusurile laterale. Sub Constantin Brancoveanu (1688 - 1714) mitropolitul Teodosie a restaurat intreaga cladire, iar mitropolitul Antim Ivireanul reinfiinteaza in cladirile ei vechea tipografie in care se tiparesc carti de slujba si invatatura ortodoxa. Un secol si ceva mai tarziu, eteristii lui Alexandru Ipsilante i-au dezvelit acoperisul, topind plumbul pentru gloante. In periada urmatoare biserica este deteriorata considerabil. La 1842 s-au daramat toate cladirile care au format odata mitropolia Targovistei. Au ramas numai biserica si clopotnita de la intrare cu cele 4 clopote. In 1889 s-a hotarat daramarea ei iar intre anii 1892 - 1895 arhitectul francez Ize Compte du Nouy incepe constructia actualei biserici. Dupa daramarea vechii mitropolii, pietrele funerare de pe morminte au fost adunate intr-un muzeu al bisericii. Daramat si acesta in 1943, pietrele funerare au fost duse la muzeul istoric al orasului. Biserica actuala este construita in stil bizantin, in caramida, cu pridvor deschis, sustinut de 12 coloane. Este in forma de cruce greaca inscrisa. La intretaierea celor doua brate ale crucii se inalta turla naosului cu 12 laturi si 12 ferestre. Altarul are de asemenea o forma caracteristica, cu o absida mare in axul longitudinal si doua abside alaturate servind de proscomidie si diaconicon. Sculptura in lemn a catapetesmei este bogata si aurita. Pictura executata in 1927 de D. Belizarie in stil bizantin pe fond aurit ramane o lucrare de mare valoare a vremii noastre. Din fosta mitropolie se mai pastreaza o icoana de argint aurit cu capul Maicii Domnului si un epitaf din 1828 lucrat in plus rosu cu matase si fir. Astazi fosta manastire a Targovistei serveste ca biserica de enorie, fiind catedrala orasului. MANASTIREA COSUNA - BUCOVATUL VECHI Manastirea Cosuna, cunoscuta si sub denumirea de Bucovatul Vechi, este o veche manastire ortodoxa, aflata pe drumul de iesire din Craiova, care duce spre Cetate, in cartierul Mofleni. In incinta acestei manastiri se afla Seminarul Teologic Ortodox. Aceasta manastire este una dintre cele mai vechi constructii atestate documentar din tinuturile Craiovei, ea fiind o piesa de o inestimabila valoare patrimoniala, in Mitropolia Olteniei. Manastirea Cosuna - Bucovatul Vechi - scurt istoric Manastirea Cosuna - Bucovatul Vechi a fost ridicata in anul 1483, biserica acesteia fiiind construita in perioada anilor 1506-1512. Actuala biserica dateaza din anul 1572, din vremea domnitorului Alexandru al II-lea Mircea, cand a fost ridicata de catre Stefan clucerul si fiul sau, Parvu, cu hramul Sfantul Ierarh Nicolae. Primul nume al manastirii este cel de "Cosuna", cum apare numita intr-un act al mitropolitului Eftimie al Tarii Romanesti (ianuarie 1574) si intr-un act al voievodului Mihai Viteazul (februarie 1574). Aceasta denumire se trage, fie de la cuvantul slavon care inseamna "pasune de iarba", fie de la un cuvant din latina, care inseamna "fabula", fie de la faptul ca prin aceste locuri coborau adesea oamenii de la munte, care impleteau cosuri de nuiele. Dupa anul 1572, manastirea incepe sa fie numita si "Bucovatul Vechi", dupa numele mosiei omonime, aflata pe celalalt mal al raului Jiu. Acest nume trimite spre cuvantul slavon care inseamna "fag", facand referire la padurile de fagi din zona. Intre anii 18341843, obstea Manastirii Cosuna - Bucovatul Vechi a fost mutata in partea dreapta a Jiului, unde s-a construit o alta biserica, numita Bucovatul Nou.

In anul 1583, fiul ctitorului, Parvu clucerul, a inchinat acest asezamant catre Manastirea Sfantul Varlaam, de la Meteora, din Grecia. Aceasta este prima manastire romanesca inchinata catre o manastire straina, dupa Manastirea Zdralea, inchinata de ctitorul ei, banul Barbu I al Craiovei, catre Manastirea Xenofont, din Sfantul Munte Athos.

Unul dintre cele mai importante ansambluri din Evul Mediu, CURTEA DOMNEASCA DIN TARGOVISTE dainuie de secole si reprezinta un model de istorie si arta pentru restul asezarilor din tara. Numai o parte, dar semnificativa, a ramas in picioare din complexul de fortificatii si cladiri. Chiar si asa, se pare ca imprejurimile si-au incadrat in mod natural fortificatiile, lasand impresia ca ele inca se mai folosesc si astazi in apararea orasului. Este de inteles, caci in anul 1967, Curtea Domneasca devine ansamblu muzeal al Muzeului Judetean Dambovita. In acest caz, timpul a servit nu degradarii, ci intaririi rezistentei acestor cladiri, mai ales ca, incepand cu anul 2000, autoritatile locale au oferit mai multa atentie restaurarii monumentelor, transformandu-le, in cele din urma, in adevarate culcusuri ale istoriei. La inceputul secolului al XV-lea, in mijlocul unui teren mlastinos, s-au ridicat santuri imprejmuitoare; tot atunci s-au construit si bastioanele ce aveau sa ajute la supraveghere, precum si la detectarea otomanilor. Avand in vedere ca prima atestare documentara a orasului Targoviste dateaza din anul 1396, se presupune ca in acel an, fortificatiile existau deja. Nu este o teorie sigura, desi s-a presupus ca pentru a fi aparat, orasul ar fi avut nevoie de aceste fortificatii, altfel nu ar fi reusit sa devina intr-un timp scurt un centru al comertului. Cu toate acestea, in documentele vremii se mentioneaza ca aceste fortificatii ar fi existat chiar din timpul domniei lui Mircea cel Batran. Un lucru este sigur insa, ansamblul a fost extins in timpul domniei lui Vlad Dracul, iar dupa unele documente, chiar si in timpul lui Vlad Tepes. De pilda, Vlad Dracul a extins fortificatiile, pe cand Vlad Tepes a construit Turnul Chindiei ca simbol al puterii. Legatura Turnului Chindiei cu Vlad Tepes nu este nicidecum o presupunere, existand in acest sens, destule documente ce dovedesc faptul ca domnitorul Tarii Romanesti ar fi ridicat constructii pentru a fi protejat de navalirile straine. Oricum, este sigur faptul ca dupa jumatatea secolului al XV-lea, complexul de fortificatii devine cel mai mare ansamblu de acest gen din tara. Apoi, in secolul al XVI-lea, voievodul Petru Cercel extinde si intareste fortificatiile, insa perioada in care acestea au cunoscut o maxima dezvoltare este cea din timpul domniei lui Matei Basarab. Domnitorul a dublat grosimea zidurilor si nu numai, a amenajat si 10 bastioane, dintre care, astazi, au mai ramas in picioare doar 7. Dezvoltarea si extinderea a continuat si in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, acesta refacand o parte din fortificatii, bisericile si palatul voievodal. Insa razboiul ruso-turc din anii 17361739 afecteaza grav ansamblul, mai ales ca dupa mutarea capitalei tarii la Bucuresti, zidurile au fost neglijate. Prima constructie din complex este Casa Domneasca, ridicata din piatra de domnitorul Mircea cel Batran. In anul 1584, voievodul Petru Cercel ordona construirea celei de-a doua Case Domnesti, din care astazi, se observa numai temelia si o parte din ziduri. Constructia care a ramas intr-o stare aproape perfecta este Poarta de Sud, folosita si in zilele noastre. Cea mai veche cladire din Curtea Domneasca din Targoviste ramane insa Biserica-paraclis, construita, de asemenea, de Mircea cel Batran. Din nefericire, astazi, au mai ramas in picioare doar zidurile, inalte de aproximativ 2 metri. Din Palatul Domnesc, ridicat in jurul anului 1400 tot de domnitorul Mircea cel Batran si ale carui lucrari de extindere au avut loc in timpul domniei lui Vlad Dracul, nu a mai ramas decat temelia beciului. In secolul al XVIII-lea, palatul ajunsese deja o ruina, mai ales ca din cauza cutremurului din 1803, Curtea Domneasca din Targoviste se transformase, de asemenea, in ruine. Turnul Chindiei, votat de curand simbol al orasului Targoviste, a fost construit in a doua jumatate a secolului al XV-lea, mai precis in timpul domniei lui Vlad Tepes. Cladirea, ce masoara 27 de metri, are la baza un trunchi piramidal din piatra si are 3 etaje, dar si balcoane ce ofera privelisti de nedescris. Cu toate acestea, nu se stie forma initiala a cladirii, caci accesul in turn se facea diferit (acum se face prin partea superioara, pe o scara interioara in spirala). Domnitorul Gheorghe Bibescu a restaurat constructia in anul 1847. In zilele noastre, Turnul Chindiei este considerat principala atractie a orasului Targoviste.

Fortificatiile Curtii Domnesti au fost initial mai mici, abia apoi, in 1584, Petru Cercel ordonand dublarea zidurilor. Biserica Sf. Vineri, un alt monument important din Evul Mediu, pastrata in Curtea Domneasca din Targoviste pana astazi, mai este numita si Biserica Domneasca mica. Pe fatada sudica a bisericii sta sta scris in limba slavona numele clucerului Manea Persanu, fapt ce releva ca in anul 1517, edificiul exista deja. Biserica Mare Domneasca, ctitorita de Petru Cercel si in vremurile acelea, cel mai mare edificiu religios din Tara Romaneasca, poate fi vizitata si astazi, picturile peretilor aflandu-se in stare perfecta. Se gasesc aici si chipurile unor domnitori ai Tarii Romanesti, precum Matei Basarab, Constantin Brancoveanu, Neagoe Basarab, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Serban Cantacuzino, Radu Mihnea sau Radu Serban. Intr-un fel, aceste portrete ii ilustreaza si pe cei care au avut o contributie semnificativa la consolidarea si extinderea Curtii Domnesti. De pilda, primii patru domnitori tin macheta bisericii, fiind si ctitorii ei. Curtea Domneasca din Targoviste este, fara nicio indoiala, unul dintre cele mai frumoase ansambluri de fortificatii si cladiri din Romania, datorita faptului ca adaposteste monumente istorice si culturale nepretuite, unele lasand impresia, chiar si astazi, ca inca fac parte din sistemul defensiv al tarii.

MNSTIREA MIHAI VOD, una dintre cele mai vechi construcii din Bucureti pstrate pn astzi, este o ctitorie din anul 1594 a voievodului Mihai Viteazul. Iniial a fost amplasat n centrul unei incinte fortificate, fiind nconjurat cu ziduri, ca o cetuie. Complexul mnstiresc a suferit mai multe transformri de-a lungul timpului, ndeplinind diverse funcii, cum ar fi: reedin domneasc, spital militar, coal de medicin, Arhivele Statului. n timpul regimului comunist, mai exact n ianuarie 1985 mnstirea a fost propus pentru demolare i n scurt timp aceast propunere a fost pus n practic. Anexele mnstirii precum i zidul au fost drmate i nu mult a mai trebuit ca ntregul complex s fie demolat. Datorit protestelor Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romne i memoriilor trimise de unii intelectuali ai vremii, Biserica Mnstirii Mihai Vod i turnul clopotniei au putut fi salvate, fiind translatate printr-o operaie tehnic de mare amploare pe o distan de 289 m, de pe Dealul Mihai Vod pn n locul n care se afl i astzi (Str. Sapienei nr.4, n apropierea malului drept al Dmboviei). Biserica Mnstirii Mihai Vod are hramul Sf. Ierarh Nicolae. Valoarea estetic deosebit a bisericii mnstirii Mihai Vod este dat de arhitectura exterioar, care [3] reprezint o chintesen a formelor cutate n tot timpul ultimilor ani ai secolului al XVI -lea . Biserica are o faad asemntoare cu cea a Mnstirii Dealu, fiind mprit n dou registre. Planul mnstirii este realizat dup tipul bizantin i are forma unui trilob alungit, cu absida altarului flancat de dou absidiole dreptunghiulare: proscomidia i diaconicul, ambele supranlate prin dou turnuri mai mici. La nceput, pronaosul bisericii era desprit de naos prin trei arcade, arcade des utilizate n construcia de biserici din Romnia, sprijinite pe doi stlpi izolai. Iniial, biserica a fost construit n crmid goal, fr tencuial i fr pietre cioplite. n anii 1930, renovarea a inclus i reconstrucia turnurilor, dup modelul celor vechi, conform planurilor detaliate ale restaurrii precedent e. Faadele mnstirii sunt mprite de un bru median n dou registre, construite din fii alternative de crmid aparent i zone tencuite, conform unei tradiii de a construi astfel de edificii din secolul al XVI-lea. Zidurile sunt decorate cu o serie de arcade oarbe, raportate la faa zidului, ncadrate de ciubuce rotunjite de crmid, asemntoare cu cele de la Mnstirea Dealu, dar mai nsufleite i mai atrgtoare dect acestea, datorit diferenei de material folosit i a culorilor acestora. R amele uilor i ale ferestrelor sunt realizate din piatr i au fost mpodobite cu sculpturi la nceputul secolului al XVIII-lea (probabil 1711) de ctre unegumenul grec din acel timp al mnstirii. Construcia are i cteva rnduri de crmid special tiat i aezat n dini de fierstru, reprezintnd transpunerea unui model folosit i la construcia Mnstirii Curtea de Arge. n interiorul bisericii, pereii sunt pictai cu ctitorii acestui lca de cult: Mihai Viteazul, soia acestuia Doamna Stanca, Boierul Stoica i voievodul Constantin erban cu soia lui, Ioana

MANASTIREA COMANA Manastirea Comana, monumentul istoric din comuna cu acelasi nume, se afla situata deasupra lacurilor din judetul Giurgiu, fiind ridicata pe panta ce urca de la apa Calnistei spre padure. Padurea, odinioara parte a Codrului Vlasiei, acopera astazi 3.614 hectare din suprafata teritoriului comunei. Specificul floral al zonei a facut ca din 1954, aceasta sa fie declarata rezervatie naturala pentru protejarea ghimpelui albastru, lacramioarelor si a bujorului romanesc, rezervatie a carei suprafata acopera 497 de hectare. Inceputurile vietii in zona de azi a Comanei certifica existenta unui locas de cult foarte vechi. Vestigiile descoperite intre anii 1970-1971 au scos la iveala o biserica, fundatia unui turn-clopotnita, urmele unor chilii modeste si o parte dintr-un cimitir, toate aflandu-se pe locul manastirii de astazi, sub nivelul de constructie al zidurilor de incinta. Cercetarile au stabilit ca necropola din preajma bisericutei a fost folosita in a doua jumatatea secolului al XV-lea si prima jumatate a secolului al XVI-lea, perioada ce cuprinde anii de domnie a mai multor domnitori de la Vlad Dracul la Neagoe Basarab. Manastirea Comana este ctitoria lui Vlad Tepes, datata de la jumatatea secolului al XVlea si care pana la finele secolului al XVI-lea s-a ruinat. Manastirea este ridicata in anul 1461. In anul 1588 boierul Radu Serban incepe zidirea unei manastiri la Comana pe pamanturile mostenite de la mama sa, Maria din Coiani, iar alegerea locului de ridicare a ctitoriei a fost determinata de existenta zidurilor vechii manastiri, ruinate la aceea data, dar destul de puternice, pentru ca, refacute, sa asigure protectia noii constructii. Radu Serban cladeste in aceasta incinta o biserica cu hramul Sfantul Nicolae, biserica pe care o zugraveste si unde, pe zidul de la intrarea in pronaos, va aparea impreuna cu sotia sa Elina, asa cum o cerea obiceiul ctitoricesc, dar pisania nu s-a pastrat, fiind inlocuita la refacerea din 1699-1700 cu o alta a stranepotului sau, Serban Cantacuzino, care va cinsti cum se cuvine numele strabunicului domnesc, pomenindu-l in inscrisul sapat deasupra intrarii lacasului ca prim ctitor al zidirii pe care o reface. Radu Serban zugraveste, in anul 1609, biserica de la Comana, punand sa se intervina in pictura ce-l reprezenta, prin adaugarea insemnelor domnesti. Radu Serban moare in 1620 la Viena, unde se refugiase la pierderea domniei, si este inmormantat in biserica Sfantul Stefan din Viena. In anul 1640, fiica sa, Anca, si sora sa, Elina, vor aduce ramasitele domnesti in tara si le vor ingropa la Comana, iar lespedea gropii comune de la Comana este pusa ulterior anului 1640. Intre 1653-1658 Paul de Alep insoteste, ca secretar, pe Macarie de Antiohia in calatoria acestuia in Tara Romaneasca si Rusia. El lasa in relatarea asupra calatoriei sale cateva informatii privitoare la lacasul manastiresc: "e o cladire mare inchisa cu ziduri de piatra. In cele patru colturi sunt patru turnuri... cu galerii arcate de jur imprejur pentru infrumusetarea aspectului... clopotnita este deasupra usii. Ceea ce-mi placea mai mult erau straturile de iarba verde ce se-ntindeau in curtea manastirii cu izvoare de apa limpede curata, si chiliile calugarilor asezate de jur imprejur... Ei zic ca, daca imparatul ar veni sa le poarte razboi cu toata armata sa, n-ar fi in stare sa-i infranga, lucru ce pare adevarat, caci are pozitie bine intarita... e situata ca o insula fiind inconjurata de lacuri, balti si mocirle de nepatruns, nici nu poate fi vorba de un drum care sa duca aici; noi am trecut in corabii." La 1667 este inmormantat la Comana Draghici Cantacuzino, feciorul Elinei, care moare la Constantinopol si e adus in tara de fiul sau Serban. Tot aici va fi inmormantat mai apoi si Constantin, fiul spatarului Draghici, dupa cum reiese din inscriptia pusa pe mormant la 1699 de Serban. Prin aceste inmormantari succesive se releva trecerea Comanei in seama Cantacuzinilor din ramura lui Draghici, biserica, ctitorie domneasca, devenind loc de inhumare a acestora. Curand dupa inhumarea lui Draghici si a fiului sau Constantin, va fi inmormantata la Comana, Maria, prima sotie a vornicului Serban Cantacuzino, cel de-al doilea ctitor atestat al manastirii.

Biserica Manastirii Comana, cu hramul Sfantul Nicolae a fost refacuta in secolul al XIXlea, iar in 1971 aceste lucrari aduc descoperirea unui fragment de piatra funerara, inscriptia acestei pietre indicand mormantul Ancutei, fiica lui Radu Serban. Alaturi de osemintele Ancai, un alt mormant, de dimensiuni mai mici, cuprinde ramasitele lui Mihail Patrascu, feciorul Ancutei si al lui Patrascu Voievod, copil mort de ciuma in 1655, in regiunile cazacesti si reinhumat la Comana, probabil dupa 7 ani. La 1699 Serban Cantacuzino daruieste Manastirii Comana un chivot de argint intru pomenirea parintilor Draghici si Pauna si sotilor Maria si Andriana; informatii ce denota ca ei sunt inmormantati la Comana. In acelasi an Serban Cantacuzino incepe restaurarea Manastirii Comana. Lucrarile de recladire au fost efectuate in spiritul reinnoirilor aduse in tehnica constructiilor in epoca lui Constantin Brancoveanu, ca rezultat al deosebitei dezvoltari culturale de-a lungul a trei domnii aproape succesive: Matei Basarab (1632-1654), Serban Cantacuzino (1676-1688) si Constantin Brancoveanu (1688-1714). La aceasta restaurare el adauga chilii noi la cele existente, repara si inalta zidurile si impodobeste constructia cu elegantul foisor de pe latura de nord. Inaltandu-se din balustrada eleganta, zece coloane il impodobesc pe cele trei laturi. Coloane de piatra tare dintr-o singura bucata, impodobite la capitel si baza cu ornamente vegetale. Doua din cele zece coloane, aflate la extremitati, sunt incastrate in zidul cladirii si au capitelele impodobite cu vulturul bicefal, insemnul familiei Cantacuzino. Sustinand arcuri de caramida in semicerc, cele zece coloane dau o nota de o deosebita frumusete intregii constructii. In incinta, Serban reface biserica si inlocuieste vechea pisanie cu o alta, in care se inscrie in randul ctitorilor. Aceasta refacere a manastirii sub semnul lui Serban Cantacuzino se incheie cu stramutarea inaintasilor intr-un mormant comun. Transformarea ctitoriei in "cripta" a familiei explica atat stradania lui Serban de a reface manastirea in 1699-1700, cat si revenirea sa din 1703, cand zideste in incinta un paraclis pe care il intareste, dupa obicei.