Tulburari De Adaptare Ce sunt tulburarile de adaptare?

Tulburarile de adaptare cuprind stari de suferinta si de afectare emotionala, ce influenteaza negativ performantele si functionarea sociala. Tulburarile psihologice sunt tratate intr-un cabinet psihologic sau prin psihoterapie online. Impreuna cu un psiholog specializat in psihoterapie poti depasi cu bine aceste dificultati. Elementul esential al unei tulburari de adaptare il constituie raspunsul psihologic la un stresor identificabil care duce la aparitia unor simptome comportamentale si emotionale semnificative. Stresorul poate fi un singur eveniment (de ex., terminarea unei relatii romantice) ori pot exista stresori multipli (de ex., dificultati in afaceri si probleme maritale notabile). Stresorii pot fi recurenti (de ex., asociati cu o criza sezoniera in afaceri) sau continui (de ex. a locui ntr-un cartier dominat de infractori). Stresorii pot afecta un singur individ, o ntreaga familie, un grup mai mare sau o comunitate (de ex., un dezastru natural). Unii stresori pot acompania evenimente specifice de dezvoltare (de ex., mersul la scoala, plecarea din casa parinteasca, casatoria, faptul de a deveni parinte, incapacitatea de a-i atinge scopurile profesionale, pensionarea). Cum identificam manifestarile tulburarilor de adaptare? In continuare, va voi prezenta criteriile specifice in tulburarile de adaptare. 1. Simptomele trebuie sa apara in decurs de 3 luni de la aparitia stresorului. (Aparitia de simptome emotionale sau comportamentale ca raspuns la un stresor identificabil survenind in decurs de 3 luni de la debutul stresorului.) 2. Aceste simptome sau comportamente sunt semnificative clinic, dupa cum este evidentiat de urmatoarele: detresa marcata (stare critica), care este in exces fata de ceea ce ar fi de asteptat de la expunerea la stresor; deteriorare semnificativa in functionarea sociala sau profesionala ori scolara. (Semnificatia clinica a reactiei este indicata fie de suferinta marcata care este in exces fata de ceea ce ar fi de prevazut, data fiind natura stresorului, fie de deteriorarea semnificativa in functionarea sociala.) 3. Perturbarea in legatura cu stresul nu satisface criteriile pentru alta tulburare specifica, cum ar fi tulburarea anxioasa sau afectiva specifica. 4. Simptomele nu reprezinta doliul (Diagnosticul de tulburare de adaptare nu se aplica atunci cand simptomele reprezinta doliul.) 5. Odata ce stresorul (sau consecintele sale) a disparut, simptomele nu persista mai mult de 6 luni. (Prin definitie, o tulburare de adaptare, se rezolva in decurs de 6 luni de la terminarea stresorului (ori a consecintelor sale. Simptomele pot persista insa, o perioada mai lunga de timp, daca apar ca rspuns la un stresor cronic (de ex., o conditie medicala generala incapacitanta, cronica), ori la un stresor care are consecinte persistente (de ex., dificultati afective sau financiare rezultand dintr-un divort)). Clasificarea tulburarilor afective Predispozitia individuala sau vulnerabilitatea joaca un rol mai mare in riscul aparitiei sau in conturarea manifestarilor tulburarii de adaptare decat in celelalte stari din cadrul altor tulburari afective, dar, cu toate acestea, se considera ca starea n-ar fi aparut fara stresor. Subiectul poate sa

se simta predispus la comportamente dramatice sau explozii de violenta, dar acestea apar rar. Manifestarile variaza si includ dispozitia depresiva, anxioasa, ingrijorarea sau o combinatie a acestora, un sentiment al incapacitatii de a face fata (coping), de a planifica (viitorul) sau de a continua situatia prezenta, precum si unele grade de afectare in performanta rutinei cotidiene. Tulburrile de adaptare sunt clasificate in functie de simptomele ce caracterizeaza cel mai bine simptomele predominante: Cu dispozitie depresiva (cand manifestarile predominante sunt simptome precum dispozitia depresiva, plansul sau sentimentele de disperare);

Cu anxietate (manifestarile predominante sunt simptome precum nervozitatea, preocuparea sau anxietatea ori, la copii, frica de separare de persoanele de care s-au atasat foarte tare);

Cu dispozitie mixta anxioasa si depresiva (manifestarea predominanta este o combinatie de depresie si anxietate);

Cu perturbare de conduita (manifestarea predominanta o constituie o perturbare de conduita in care exista violarea drepturilor altora ori a regulilor i normelor sociale majore corespunzatoare etatii; de ex., chiul, vandalism, condus neglijent, batai, neglijarea responsabilitatilor legale);

Cu perturbarea mixta a emotiilor si conduitei (manifestari predominante sunt, atat simptome emotionale, cum ar fi depresia, anxietatea, cat i o perturbare de conduita);

Nespecificat (pentru reactiile dezadaptative - cum ar fi acuze somatice, izolare sociala, inhibitie in activitatea profesionala sau acolara, la stresorii psihosociali, care nu sunt clasificabile ca subtipuri specifice de tulburare de adaptare.

In functie de durata perturbarii, tulburarile afective pot fi: acute, daca perturbarea dureaza mai puin de 6 luni sau cronice, daca perturbarea dureaza 6 luni sau mai mult. http://www.psihoterapeutultau.ro/index.php/articole/psihoterapia-copilului-si-familiei/31tulburari-de-adaptare