ATROPINA

Atropina (Belladonna) este un alcaloid descoperit in 1833, in frunzele, semintele si radacinile de matraguna, laur si maselarita, care are un efect farmacodinamic specific (reduce spasmul muschilor si functia glandelor inervate de parasimpatic). Astfel, atropina reduce toate secretiile( gastrica, intestinala, salivara ); dilata bronhiile plamanului cand sunt ingustate prin spasmul muschilor netezi (in cazul astmului), dilata pupilele atunci cand este instilata sub forma de colir; de asemenea are si actiune sedativa asupra sistemului nervos central (in crizele de epilepsie).

ATROPINA ESTE FOLOSITA IN:

- oftalmologie ca topic cicloplegic, midriatic (efectele

acestuia putand dura pana la 2 saptamani); - cardiologie in caz de bradicardie, asistolie, blocuri AV de grad I, II (Mobitz I, Mobitz II), III (cu "ritm de scapare" inalt); - inhiba glandele salivare, sudoripare; - ca antidot in intoxicatiile cu insecticide organofosforice.

Simptomele intoxicatiei acute cu atropina sunt : Efectele oculare ale atropinei conduc la tulburari de vedere care dureaza cateva zile. Este tulburata vederea de aproape. Midriaza dureaza 7-10 zile iar cicloplcgia 12 zile. Actioneaza spasmolitic asupra musculaturii netede (mai ales in stare de spasM) de la nivelul intestinului, stomacului, cailor biliare extrahepatice, cailor urinare; efectul este mai redus pe musculatura neteda bronsica. Reduce tonusul vezicii urinare si creste tonusul sfincterului vezical cu favorizarea retentiei urinare. Atropina scade secretiile exocrine - scade secretia sudorala, lacrimala si salivara (mai aleS), cu tulburari de inghitire si de vorbire. Secretia gastrica este redusa la doze mari, apropiate de cele toxice. Efectele asupra inimii depind de doza si de tonusul vagal. Atropina produce in doze mici bradicardie (prin mecanism central, la nivelul centrului bulbar cardio-inhibitoR) iar in doze mai mari, tahicardie - efect cronotrop-pozitiv. Are si un efect dromotrop-pozitiv. in doze mari atropina produce vasodilatatie cutanata. Asupra SNC atropina are un efect antiemetic si amelioreaza simptomele bolii Parkinson. - midriaza, tulburari vizuale; - tahicardie; - halucinatii; - confuzie, senzatie de plutire;

senzatie de sufocare, de uscaciune a gatului; paloare urmata de inrosirea fetei; piele uscata; constipatie, retentie urinara

INTOXICATIA CRONICA Atropina are efecte halucinogene si de aceea unele persoane o folosesc in scop recreational. Aceasta se asociaza uneori altor droguri cu potential adictiv (in mod particular opioidelor antidiareice - difenoxilat sau difenoxin). Combinatiile cu opioide sunt mult mai periculoase decat atunci cand este administrata singura. Efectele neplacute produse de atropina (tahicardie supraventriculara, vertij, greata, vedere incetosata, tulburari de echilibru, midriaza, fotofobie) pot descuraja consumul acesteia, insa nu sunt suficiente pentru a-l stopa.

INDICATII TERAPEUTICE IN OFTALMOLOGIE - pentru efectul midriatic de lunga durata - in irite, prolaps irian; in tratamentul diverselor colici (spasme ale tubului digestiv, ale cailor urinare, biliare etC ) -in asociere cu morfina; in anesteziologie - pentru diminuarea secretiilor traheo-bronsice si pentru efectul antivomitiv; in bradicardii excesive, bloc atrio-ventricular; ca antidot in intoxicatia cu muscarina (intoxicatii cu ciupercI) si cu insecticide organofosforice. Mai rar se utilizeaza in boala ulceroasa (secretia acida este redusa numai Ia doze foarte mari, toxicE) si in astmul bronsic.
CONTRAINDICATII: glaucomul si suspiciunea de glaucom, hipertrofia de prostata,

tireotoxicoza si ateroscleroza coronariana (creste consumul de oxigen al inimii prin tahicardiE), la nou-nascuti si la copii mici.
EFECTE ADVERSE : tulburari de vedere, uscaciunea mucoasei bucale si faringiene cu

tulburari de inghitire si de vorbire, diminuarea transpiratiei, mictiune dificila si agravarea adenomului de prostata, tahicardie, palpitatii si fenomene de excitatie nervos-centrala - la doze mai mari.