În 1963, un locuitor din Derinkuyu

(în regiunea Capodocia, Anatolia

centrală, Turcia), dărâma un
perete la el acasa şi, a descoperit,
uimit, ca după acela se afla o
cameră misterioasă pe care nu o
mai vazuseră; camera asta l-a
condus la alta, si aceea la alta si la
alta… Descoperiseră intâmplator
oraşul subteran de la
Derinkuyu, al cărui prim nivel
poate că a fost săpat de hitiţi în
jurul anului 1400 î.e.n.
• Arheologii au inceput sa studieze
acest oraş subteran fascinant
parasit. Au reuşit să ajungă la
patruzeci de metri adîncime, deşi se
considera că ajunge la 85 de metri.
• Pana acum s-au descoperit 20 de
nivele subterane. Se pot vizita doar
primele opt nivele superioare;
celelalte sunt parţial dărîmate sau
sunt studiate de catre arheologi şi
antropologi.
• Oraşul era folosit ca adapost de mii
de persoane care trăiau la subsol ca
să se apere de frecventele invazii
suferite de Capodocia, în diversele
epoci de ocupaţie, şi tot aşa de către
primii creştini.
• Înamicii, constienţi de pericolul care
reprezenta intrarea în interiorul
oraşului, încercau de obicei să scoată
populaţia la suprafaţă otravind
fântânile.
• Interiorul este uluitor: galeriile
subterane din Derinkuyu (în care
este loc pentru, cel puţin, 10.000 de
persoane) puteau fi blocate în trei
puncte strategice obturându-le cu
nişte uşi circulare din piatră. Erau
roci foarte grele care închideau
coridorul si împiedicau trecerea
inamicilor. Aveau intre 1 şi 1,5 metri
înalţime, cam 50 de centimetri
grosime şi o greutate până la 500 Kg.
• În imaginea de sus se poate aprecia
cum uşa principală din piatră bloca
coridorul , izolând locuitorii din
subsol.
• În plus, Derinkuyu, are un tunel de
aproape 8 kilometri lungime care
conduce la un alt oraş subteran din
Capodocia,
• Kaymakl.
• Despre oraşele subterane
din aceasta regiune ne
vorbea istoricul grec
Jenofonte. În opera sa
Anabasis, povestea
despre persoanele care
locuiau în Anatolia şi îşi
săpaseră casele sub
pământ şi trăiau în
camere suficient de mari
cât să încapă o familie, cu
animalele sale domestice
şi alimentele
înmagazinate.
• În nivelele recuperate s-au localizat
grajduri, cantine, o biserică (cu bază
în forma de cruce de 20 pe 9 metri,
cu un tavan de peste trei metri
înalţime), bucătării (încă înnegrite de
fum), prese pentru vin si ulei,
magazii, magazin alimentar, o
şcoală, numeroase camere, inclusiv
un bar.
• Oraşul
beneficia de
existenţa unui
râu subteran;
avea fântâni
de apă şi un
sistem de
ventilaţie (s-
au descoperit
52 de puţuri
de ventilaţie)
care îi uimesc
pe inginerii de
azi.