Tema 3 IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR Izvoarele Dreptului comunitar sunt definite ca modalitati specifice prin care regulile de conduita

considerate necesare n structurile europene devin norme de drept prin acordul de vointa al statelor membre. n sens material, realitatile europene, cerintele dezvoltarii economice si sociale configureaza vointa statelor de a stipula anumite norme juridice. n sens formal, regulile de conduita considerate necesare n structurile europene pot fi exprimate n tratate, acorduri, directive, regulamente, decizii, etc. Dupa modalitatile de exprimare a regulilor de conduita din structurile europene se disting izvoare primare ale Dreptului comunitar si izvoare secundare ale aceluiasi drept. 3.1. Izvoarele primare ale Dreptului comunitar Izvoarele primare ale Dreptului comunitar sunt actele juridice constitutive ale Comunitatilor Europene, avnd un caracter fundamental. ntr-o enumerare cronologica distingem: Tratatul stabilind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, semnat la Paris, la 18 aprilie 1951 si intrat n vigoare la 25 iulie 1952; Tratatul stabilind Comunitatea Economica Europeana, semnat la Roma, la 25 martie 1957 si intrat n vigoare la 1 ianuarie 1958; Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene a Energiei Atomice, semnat la Roma, la 25 martie 1957 si intrat n vigoare la 1 ianuarie 1958; Tratatul instituind un Consiliu unic si o Comisie unica pentru Comunitatile Europene, semnat la 8 aprilie 1965 si intrat n vigoare la 1 iulie 1967; Tratatele bugetare ale Comunitatilor Europene (Tratatul de la Luxemburg din 1970 si Tratatul de la Bruxelles din 1975), care au adus modificari tratatelor constitutive, ndeosebi n privinta procedurii bugetare, competentei Parlamentului si controlului bugetar; Actul Unic European, care a avut o importanta deosebita pentru structurarea Uniunii Europene, deoarece a stipulat extinderea votului cu majoritate calificata, recunoasterea oficiala a Consiliului European ca si crearea Tribunalului de Prima Instanta. Acest document extinde competentele Uniunii Europene si n domeniul social, domeniu care capatsae o imporatanta deosebita, nca din acea perioada, n toate statele membre; Tratatul de la Maastricht, adoptat la 10 decembrie 1991, semnat la 7 februarie 1992 si intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993; Tratatul de la Amsterdam, prin care se modifica Tratatul de Uniune Europeana, Tratatul prin care s-a instituit Comunitatea Europeana si unele acte conexe; Tratatele si acordurile de aderare care au adus unele modificari actelor constitutive, cum a fost cazul Tratatului si actului de aderare al Danemarcei, Irlandei si Marii Britanii, al Greciei, al Spaniei si Portugaliei. Tratatele constitutive ale Comunitatilor Europene au
www.referat.ro

cunoscut unele modificari si ca urmare a retragerii Groenlandei din Comunitatile Europene, n conditiile n care populatia a luat aceasta decizie prin referendum. 3.2. Izvoarele secundare ale Dreptului comunitar n literatura de specialitate s-a precizat ca izvoarele secundare alcatuiesc Dreptul comunitar derivat, izvoare care sunt n concordanta cu Dreptul comunitar originar, asa cum a fost el structurat prin Tratatele constitutive. n cazul n care dreptul secundar ar contraveni dreptului primar, ar fi lipsit de efecte juridice. n conformitate cu prevederile Tratatelor constitutive, institutiile europene sunt abilitate sa adopte regulamente, directive, decizii, avize si recomandari.

a) Regulamentele Regulamentele pot fi adoptate de Consiliul European, de Parlamentul European si de Comisia Europeana, avnd o aplicabilitate generala si fiind obligatorii. Consiliul European are competenta sa adopte regulamente de baza, iar alte organe ale Uniunii sunt abilitate sa adopte norme de executie, avnd aplicabilitate n statele membre. Regulamentele pot fi emise n cele mai diferite domenii: precizarea unor mecanisme comunitare; organizarea relatiilor de piata; reglementarea unor probleme privind concurenta loaiala; combaterea concurentei neloaiale, etc.; Practica relatiilor comunitare a pus n evidenta ca adoptarea regulamentelor este determinata de cerintele economice si sociale, ca si de evolutia proceselor de integrare n diferite etape. b) Directivele Ca si regulamentele, directivele sunt emise de institutiile comunitare n baza Tratatelor constitutive ale acestora. Spre deosebire de regulamente, care se adreseaza tuturor subiectelor de drept din spatial comunitar, directivele se adreseaza numai unora din aceste subiecte, ele avnd caracter obligatoriu numai pentru destinatar. n conformitate cu dispozitiile Tratatului instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, actele emise se pot adresa nu numai statelor, ci si altor subiecte ale Dreptului comunitar. Directivele emise n baza Tratatelor C.E.E. si C.E.E.A. pot fi adresate numai statelor membre. Directivele cer statelor membre sa ia masurile care se impun pentru a asigura implementarea lor. Aceasta subliniaza caracterul obligatoriu al acestor acte comunitare, aplicte potrivit circumstantelor din statele membre. c) Deciziile Institutiile europene emit decizii n baza dispozitiilor Tratatelor constitutive. Deciziile trebuie sa fie notificate celor carora li se adreseaza. n cazul n care nu se face notificarea, ele nu intra n vigoare. Aceasta exigenta rezulta din specificul deciziilor, care nu sunt acte comunitare de aplicabilitate generala. Ele au destinatii precise, carora le sunt opozabile prin notificare.
www.referat.ro

n baza reglementarilor comunitare, Parlamentul European si Consiliul European sunt abilitate sa adopte decizii comune. De asemenea, dreptul de a adopta decizii revine si Bancii Centrale Europene, care este n masura sa dispuna publicarea lor. Normele juridice comunitare prevad obligatia ca deciziile sa fie motivate, asa nct sa rezulte necesitatea si oportunitatea lor. Aceste decizii intra n vigoare la data fixata ori n a douazecea zi de la publicare, cu exceptia cazurilor n care se cere ndeplinita conditia notificarii. Deciziile pot fi adresate si unor agenti economici, n domenii de interes comunitar, cum sunt cele privind concurenta, sau n alte domenii n care apare necesitatea emiterii unor astfel de decizii. Prin aceste decizii se urmareste descurajarea, prin aplicarea unor sanctiuni corespunzatoare, a concurentei neloaiale sau a altor practici care contravin orientarilor convenite cu privire la raporturile comunitare. Obligatiile stabilite n aceste decizii trebuie ndeplinite de subiectele carora li se adreseaza. d) Recomandarile si avizele Spre deosebire de celelalte acte emise de institutiile comunitare, recomandarile si avizele nu au forta juridica, cu unele exceptii, stipulate expres n normele comunitare. Avizele si recomandarile nu impun obligatii statelor membre, ele reprezentnd punctul de vedere al institutiilor comunitare n unele probleme de interes general sau specific, n desfasurarea actiunilor Uniunii. Opinia institutiilor comunitare, transmisa

statelor membre prin avize si recomandari, poate influenta buna desfasurare a raporturilor comunitare. Parintii fondatori ai Comunitatilor Europene au conferit avizelor si recomandarilor institutiilor comunitare o semnificatie morala si politica, avnd n vedere statutul acestor institutii, care au o viziune de ansamblu asupra problemelor europene. Precizam totusi ca sunt anumite avize care au o anumita forta juridica. Este cazul avizelor Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului n domeniul programelor de investitii n sectoarele siderurgiei si minier, precum si de avizele date de Comisia Europeanan cazul nendeplinirii obligatiilor rezultnd din tratate. De asemenea o anumita forta juridica au unele avize ale Consiliului European si ale Parlamentului European. e) Principii generale de drept, jurisprudenta si cutuma Dreptul comunitar include ntre izvoarele sale, n afara izvoarelor primare si secundare, principiile generale de drept, jurisprudenta si cutuma. Asemenea izvoare sunt recunoscute si n alte sisteme si ramuri de drept, fiind considerate importante, n raport cu circumstantele date. Evident nsa ca valoarea acestor izvoare nu este aceeasi. Unii autori asimileaza valoarea jurisprudentei cu valoarea principiilor de drept, iar alti autori considera ca nu este cazul sa se ia n considerare cutuma ca izvor de drept comunitar. f) Principiile generale ale dreptului
www.referat.ro

n procesul complex al structurarii Dreptului comunitar, principiile generale ale dreptului au ocupat si continua sa ocupe un loc important, ele orientnd procesul elaborarii si aplicarii normelor de Drept comunitar. n literatura de specialitate s-a apreciat ca este vorba de: principii juridice obligatorii, care sunt o mostenire comuna a Europei occidentale; principii rezultate din legislatia statelor membre; principii generate de reguli indispensabile ordinii juridice comunitare. Se constituie n izvoare ale dreptului comunitar principiile generale, cum sunt: principiul democratiei reprezentative, principiul respectarii drepturilor omului, principiul justitiei sociale, principiul diversitatii culturale, principiul reprezentarii intereselor, principiul echilibrului institutional, principiul autonomiei, principiul loialitatii, principiul cooperarii, principiul subsidiaritatii, precum si unele principii specifice, cu aplicabilitate generala. n structurarea, promovarea si aplicarea Dreptului comunitar au o importanta deosebita acele principii specifice cu aplicabilitate n toate statele membre ale Uniunii Europene, care privesc statutul juridic al personalitatii umane. Este binecunoscut ca dreptul la aparare, autoritatea de lucru judecat, buna credinta, ncrederea legitima sunt principii ntlnite n orice sistem de drept, avnd un caracter preponderant procedural. Principiul egalitatii de tratament implica excluderea discriminarii, aplicnduse masuri similare n situatii identice si comparabile. Dreptul de actiune n justitie, neretroactivitatea legii, dreptul la viata privata, precum si alte principii care calauzesc aplicarea legii au o mare importanta n procesul aparerii si promovarii statutului juridic al tuturor resortisantilor Uniunii Europene. Unele principii, cum sunt cele ale solidaritatii, utilizarii rationale a resurselor naturale, promovarii unor masuri viznd solutionarea anumitor probleme de mediu la nivel Continental, stipulate n legislatia statelor membre si n reglementari comunitare, demonstreaza apropierile existente ntre reglementarile nationale si cele comunitare, apropieri generate de cauze economice si sociale.

n literatura de specialitate exista opinia conform careia n cazul n care nici o prevedere contrara nu este cuprinsa n Tratate, se vor aplica principiile generale, ca parte a ordinii juridice comunitare. Att principiile generale ct si cele specifice sunt aplicate n cazurile n care reglementarile comunitare sunt deficitare sau cnd se impun pentru o mai buna argumentare a interpretarilor Curtii. g) Jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene n procesul aplicarii dispozitiilor Tratatelor constitutive ale Comunitatilor Europene, Curtea de Justitie a avut si continua sa aiba un rol important n interpretarea si precizarea lor. Jurisprudenta Curtii de Justitie a putut fi considerata ca izvor de drept n lipsa reglementarilor sau a unor reglementari lacunare. h) Cutuma Avnd n vedere structura relativ recenta a Dreptului comunitar, deci caracterul sau de noutate, cutuma nu este un izvor de drept n sensul clasic n care este definita aceasta n toate sistemele de drept.
www.referat.ro

Pentru a deveni un izvor de Drept comunitar, cutuma trebuie sa reprezinte o practica ndelungata, relativ continua si repetata, ceea ce nu poate fi interpretat astfel n conditiile Dreptului comunitar. Totusi, cutuma se contureaza treptat, iar unele practici comunitare ar putea fi luate n considerare ca un posibil izvor de drept. i) Acordurile comerciale si de cooperare economica si tehnico-stiintifica Astfel de acorduri contin importante ntelegeri n domeniile respective, ceea ce le confera calitatea de izvor de drept comunitar. i.1. Acordurile comerciale Baza juridica a acordurilor comerciale o constituie reglementarile din Tratatele constitutive prin care se precizeaza cadrul promovarii politicii comerciale comune. Comunitatea Europeana a ncheiat acorduri comerciale cu mai multe tari n domenii de interes comun; aceste acorduri comerciale ncheiate de Comunitatile Europene se constituie n izvoare de Drept comunitar n masura n care consacra norme comerciale aplicabile n raporturile comunitare, precum si n raporturile Comunitatii Europene cu statele membre. i.2. Acordurile de cooperare economica si tehnico-stiintifica Comunitatea Europeana a ncheiat acorduri de cooperare economica si tehnico-stiintifica n care s-au stipulat clauze cu privire la convenirea unor contracte pe termen lung, la construirea n comun a unor obiective industriale, la acordarea unor credite preferentiale, precum si cu privire la schimbul de licente. Acordurile de acest tip cuprind ntelegeri cu privire la consultarea si cooperarea n domeniile economic si tehnico-stiintific, ceea ce subliniaza caracterul lor complex. Avnd n vedere tocmai complexitatea acestor acorduri, care depasesc sfera unor raporturi comerciale obisnuite, s-a acordat institutiilor europene dreptul sa negocieze, sa convina clauze care sa fie conforme cu interesele generale ale Comunitatii Europene. i.3. Acordurile de asociere cu statele terte Un alt izvor al Dreptului comunitar l constituie acordurile de asociere pe care le ncheie Uniunea Europeana cu statele terte, unde sunt convenite actiuni comune si proceduri speciale de cooperare. Cele mai multe acorduri de asociere cu state terte au caracter comercial, stipulnd clauze care privesc reduceri de tarife sau clauze referitoare la eliminarea restrictiilor cantitative. Comunitatea Europeana a ncheiat de asemenea mai multe acorduri cu state terte viznd asistenta pentru dezvoltare; asemenea acorduri au fost perfectate si semnate cu tari

din Africa, Pacific si Caraibe, precum si cu unele state din zona Mediteranei.
www.referat.ro