Dupa miezul noptii, camasa alba transparenta, parul de un cafeniu inchis, lung.

Fata alba, ochii de culoarea soarelui ce se ineaca in zarea apusului. Miscari lente si incete, picioarele goale trec pas cu pas peste scarile de lemn ce scirtie cu un sunet creat de ecoul lung a vioarei, in fine, a ajuns intr-o sala mare, unde pe podea joaca umbrele lunii din acele opt ferestre fara perdele, in mijlocul camerei un pian alb, uitat de moarte si inviat de degetele ce atingea claviatura in atit de firav si lent, ca tocmai trezeau fiori pe toata acea lume a lor. Baiatul cu un par negru cirliontat, ochii la fel ca zarea intunecata in care moare universul si se renaste doar clipa pe care o pierdea in bratele fetei. Ea il saruta pe git, facu un cerc in jurul pianului, atingind cu miina marginea pianului dupa care a sa claviatura, a lui miina, brat, trup. In asta clipa sunetul profund inceta, ea i se aseza pe brate, cu picioarele ii imbratisa trupul, miinele lui se strecura de pe pian pe fesele ei, o apuca strins si o ridica pe pian. Privirile lor se ciocnira, atita puritate si perversitate, nebunie si noblete, atita dragoste,pasiune si un asa miros inabusitor de romanta. Cu buza de jos incepu jocul saruturilor, el o atingea firav ea il musca, el incerca sa ii apuce cu dintii limba, ea il facea sa ii sarute gitul, ajuns la ureche o apuca strins de spate ca sa nu sa se poata intoarce si ii umezise intreaga ureche, iar dupa cu dintii o muscase asa incit, a ei coarde vocale fu auzite de padurea ce era pironita cu ochii pe pasiunea dintre doua suflete. Dupa geam totul incepu sa se freamate, vintul era mmai tulburat ca nicioadta, batea in geam si cauta atentie, pasarile ciripeau de parca sub fereastra, se auzeau chiar si sufocarea marii din orizontul indepartat, totul privea in acele opt ferestre cu atentie, asteptau continuare, o profunda iluzie a unei vieti pe care nu o poti atinge, a unei lumi din care nu poti face parte. Si in sfirsit actiunea continua, el ii descheia nasture dupa nasture, pentru a vedea trupul gol, fara masti si stofe care atit de tare incurca. O impinse pe pian, ea statea culcate si pironita-n cupola aceleli sali, ornamentata cu serafimi si heruvimi. Sub cap ii statea vioara si arcusul atit de dur, de parca agresiv. Peste trupui firav si dezgolit se urca de parca tot mai sus si mai sus cealalta intruchipare goala a nebuniei si puritatii, care incepu sa o sarute de jos si lent tot mai sus si mai sus, tot mai brusc si mai cu pasiune. A ei trup se sufoca, iar miina lui lua arcusul si o atinse mai intii la git dupa care folosi fata ca o vioara, o zgiria incet dupa care o saruta, pe buza ii lasase o cruda rana, incit singele ii curse pe barba si git, el scoase limba si incet o atingea cu limba, fara ca sa lase pete de rosul lichidului ce ii facea inima sa bata tot mai tare si mai tare. O inebunea. bagase arcusul dupa al ei git si o ridica in sus, ca sa il sarute. Cu buza insingerata ii atinse pe cea de sus a lui, o murdarise, iar el ii simtise gustul ei, adevaratul gust al dragostei ce ii curgea prin vene si o imbata, o inebunea, fara ca sa isi dea seama ce face. Citeva note fugise din pian, picioarele lui ce atirnau pe clamele pianului nasteau niste sunete ce crea atmosfera unui concert in luna plina sub bolta cereasca imbatata de dragoste, tot trupul lui era ud, fiinta excitata se lupta cu dorinta, iar ea birui in jocul lor, caci il dominase, il impuse ca el sa fie cel ce isi va contempla cu umerii goi, cu spatele maret pianul imbatat de dorintele pe care el nu le poate avea. Deasupra lui, asemenea vintului care se strecura prin geamul semideschis, ea se strecura de parca in al lui trup, o simtise, o avea acolo pe acel pian, in noapte cu luna plina, cu vintul ce adia pe deasupra lor, cu padurea ce privea prin fereastra si ecoul marii indepartat. Totul lui era al ei, iar ea doar i se daruia, cu o miina isi tinea parul lung, iar alta ii atirna liber pe umar, dupa care se strecura pe sin si dupa pe trupul de desubtul ei. Totul parea a fi in armonie, el intinse miina dupa cap si atinse citeva coarde ale vioarei, un sunet rece, o excitatie si un glas care strivit de pasiune a ramas eliberat, a ramas mort. El se ridica putin, cu ambele miini ii apuca capul si o saruta pe frunte, dupa care ii lua miina si o trase linga el. Atent cu ale sale miscari magnifice culca capul pe a lui sin si se trezise abia diminiata cind razele soarelui lumina acele doua trupuri ce zaceau de parca moarte pe un biet pian, pe podea era aruncat acel arcus, iar sub cap o vioara.